Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani – Secţia I Civilă la data de 31.08.2017 reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu Primăria municipiului B., recunoaşterea şi/ sau încuviinţarea executării pe teritoriul României a Declaraţiei de divorţ nr. ..., emisă la data de 16 iunie 2015, de către primarul satului C., comuna D., prefectura E. din statul Japonia, în cauza având ca obiect divorţ şi obligarea Primăriei Municipiului B. la îndeplinirea formalităţilor necesare înscrierii menţiunilor privind recunoaşterea divorţului din Japonia, precum şi pentru eliberarea şi ridicarea unui duplicat al certificatului de căsătorie cu menţiunea schimbărilor de stare civilă.
În motivarea cererii a arătat reclamanta că s-a căsătorit cu cetăţeanul japonez F., în data de 27 august 2013, în satul C., comuna D., prefectura E., statul Japonia, conform Certificatului de căsătorie Seria CG Nr. ..., înregistrat la Ambasada României din Tokyo, Japonia sub nr. ... din 12 august 2014.
A mai arătat că această căsătorie a durat până la data de 16 iunie 2015, când împreună cu fostul soţ a dat Declaraţia de divorţ către primarul satului C., comuna D., prefectura E., statul Japonez, ce a fost acceptată şi înregistrată sub nr. .../ 16 iunie 2015.
A mai menţionat că pe toată perioada căsătoriei a purtat acelaşi nume ce l-a avut şi înainte de căsătorie, respectiv: A., iar după divorţ are acelaşi nume de A., prin urmare, a avut tot tipul acelaşi nume de: A., şi rămâne în continuare la fel.
În drept, şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 1095 și 1096 din Noul Cod de procedură civilă.
În dovedire a depus înscrisuri: Certificatul de căsătorie Seria CG Nr ..., înregistrat la Ambasada României din Tokyo, Japonia, Declaraţia de Divorţ nr. ... din 16 iunie 2015, emisă de primăria satului C., comuna D., prefectura E., atât în limba japoneză cu apostilă cât şi tradusă în limba rămână; Extras după registrul de familie în limba japoneză cu apostilă, şi tradus în limba română, Copie după certificatul de naştere.
Prin sentinţa civilă nr. 1355 din 27 noiembrie 2017, Tribunalul Botoşani a respins cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului B., ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 1094 Cod procedură civilă, hotărârile străine sunt recunoscute de plin drept în România dacă se referă la statutul personal al cetăţenilor statului unde au fost pronunţate (...) nu sunt contrare ordinii publice de drept internaţional privat român şi a fost respectat dreptul la apărare.
În speţă, este vorba de un divorţ care a fost pronunţat de o autoritate administrativă a statului Japonia, respectiv de către primarul satului C., comuna D., prefectura E..
Sigur că potrivit art. 1093 Cod procedură civilă, prin hotărâre străină se înţelege pe lângă actele de jurisdicţie contencioasă sau necontencioasă ale instanţelor judecătoreşti şi cele notariale sau ale oricăror autorităţi competente dintr-un stat membru al Uniunii Europene. Ori, potrivit art. 1094 Cod procedură civilă recunoaşterea „de iure” are loc chiar în lipsa unui cadru juridic între România şi statul în care a fost emisă hotărârea, fără a fi necesară condiţia reciprocităţii.
Concluzionând, hotărârile străine care se referă la statutul persoanei nu vor mai parcurge procedura recunoaşterii şi încuviinţării executării hotărârilor străine, pentru că în această materie, astfel cum s-a instituit prin dispoziţia art. 1094 Cod procedură civilă, actele se bucură de o largă circulaţie internaţională.
Aşa fiind, faţă de cele evocate în precedent, Tribunalul Botoşani reţinând că cererea se referă la un act care se bucură de o recunoaştere de drept în ţara noastră potrivit dispoziţiilor citate a respins cererea ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta A.
Apelanta arată că, în fapt, prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani sub nr. .../40/2017, în contradictoriu cu Primăria Municipiul B.- S.P.C.L.E.P a solicitat instanţei de fond: recunoaşterea şi/ sau încuviinţarea executării pe teritoriul României a Declaraţie de divorţ nr. 595, emisă la data de 16 iunie 2015, de către primarul satului C., comuna D., prefectura E. din statul Japonia, în cază având ca obiect divorţ şi obligarea Primăriei Municipiului B. - S.P.C.L.E.P., la îndeplinirea formalităţilor necesare înscrierii menţiunilor privind recunoaşterea divorţului din Japonia, precum şi eliberarea unui duplicat al certificatului de căsătorie cu menţiunea schimbărilor de stare civilă.
Prin întâmpinare, Municipiul B. - S.P.C.L.E.P. a invocat pe cale de excepţie lipsa calităţii procesuale pasive, arătând că trebuie să cheme în judecată Consiliul Local al Sectorului 1 Bucureşti, deoarece aici se arhivează registrele de stare civilă ale ambasadelor.
Tribunalul Botoşani a reţinut că cererea se referă la un act care se bucură de o recunoaştere de drept în România potrivit dispoziţiilor art. 1093 şi 1094 din Codul de procedură civilă şi a respins cererea ca inadmisibilă.
După primirea sentinţei s-a prezentat la Primăria Municipiului B. - Serviciul Public Comunitar Local Pentru Evidenţa Persoanelor, şi a solicitat ca în baza Hotărârii şi a Declaraţiei de divorţ să procedeze la îndeplinirea formalităţilor necesare înscrierii menţiunilor privind recunoaşterea divorţului din Japonia. Şeful S.P.C.L.E.P. din cadrul Primăriei Municipiului B. a refuzat să procedeze la îndeplinirea formalităţilor necesare recunoaşterii divorţului din Japonia, motivat de faptul că nu are o hotărâre în acest sens. A menţionat că invocarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a fost o eroare şi că nu este vorba de Japonia în acest sens.
Mai mult, i s-a explicat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 93 alin 2 din H.G. nr. 64/2011 respectiv: „înscrierea în actele de stare civilă a unor hotărâri străine, care se referă la statutul civil al cetăţenilor români, se face după recunoaşterea hotărârii străine de către tribunalul competent a soluţiona cererea de recunoaştere, respectiv tribunalul de pe raza judeţului unde îşi are sau a avut domiciliul persoana interesată".
În dovedirea celor comunicate i-a dat o copie a unei pagini din M.O. al României, Partea I, Nr. 151/2.IIL2011, referitor la H.G. 64/2011.
Totodată, apelanta învederează faptul că a mai făcut o cerere în acest sens în anul 2012, care i-a fost admisă de Tribunalul Botoşani, fapt ce l-a arătat pârâta şi în răspunsul la întâmpinare, dar nu s-a ţinut cont de aceasta speţă în care tot ea a fost reclamantă, depunând copie după această hotărâre.
Pentru motivele arătate, apelanta solicită admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei instanţei de fond ca fiind nelegală, şi rejudecând cauza pe fond să se admită acţiunea de recunoaştere pe teritoriul României a Declaraţiei de divorţ înregistrată sub nr. .../16 iunie 2015, la Primăria C., comuna D., Prefectura E. din statul Japonia.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispoziţiilor art. 93 alin 2 din H.G. nr. 64/2011 privind Metodologia de aplicare a Legii nr. 119/1996 privind actele de stare civilă şi altele în materie.
Intimatul Consiliul Local B. a depus la dosar întâmpinare prin care arată că nu are calitate procesuală pasivă şi că registrul cu actele de căsătorie al ambasadei se raportează şi se arhivează spre păstrare la Consiliul local Sector 1 Bucureşti.
Analizând actele şi lucrările dosarului, curtea reţine următoarele:
Referitor la criticile ce vizează soluţia pronunţată asupra capătului de cerere având ca obiect recunoaştere Declaraţiei de divorţ nr. .. din 16 iunie 2015 acceptată de primarul satului C., comuna D., prefectura E. din Japonia, Curtea constată că acestea sunt nefondate, faţă de dispoziţiile art. 1095 din Codul de procedură civilă care prevăd că hotărârile străine sunt recunoscute de plin drept în România dacă se referă la statutul personal al cetăţenilor statului unde au fost pronunţate, nu sunt contrare ordinii publice de drept internaţional privat român şi a fost respectat dreptul la apărare şi dispoziţiile art. 1094 din Codul de procedură civilă, care defineşte termenul de hotărâri străine în sensul că acesta se referă atât la actele de jurisdicţie contencioasă sau necontencioasă ale instanţelor judecătoreşti, cât şi la actele notariale sau ale oricăror autorităţi competente dintr-un stat nemembru al Uniunii Europene. În speţă, hotărârea a cărei recunoaştere se solicită este o declaraţie de divorţ acceptată de primarul satului C., comuna D., prefectura E. din Japonia (act al unei autorităţi dintr-un stat nemembru al Uniunii Europene care se referă la statutul personal al unuia dintre cetăţenii săi), care certifică divorţul prin acord intervenit între reclamantă şi soţul acesteia, F., cetăţean japonez. Prin urmare, în mod corect a reţinut prima instanţă că pentru a avea efect pe teritoriul României nu este necesară parcurgerea procedurii de recunoaştere de către o instanţă naţională, excepţia inadmisibilităţii fiind corect reţinută de către prima instanţă cu privire la acest capăt de cerere.
În privinţa celui de-al doilea capăt de cerere, Curtea reţine însă că excepţia a fost greşit admisă. Astfel, Curtea reţine că, în conformitate cu dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 119/1996: „Orice modificare intervenită în statutul civil al unei persoane, fie ca urmare a întocmirii unui act de stare civilă, fie dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă ori printr-un act administrativ, se comunică din oficiu, în termen de 10 zile, serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau, după caz, ofiţerului de stare civilă din cadrul primăriei unităţii administrativ-teritoriale care a întocmit actul de naştere, de căsătorie sau de deces al persoanei la care această modificare se referă, în vederea înscrierii menţiunilor corespunzătoare.”
În conformitate cu dispoziţiile art. 9 din Codul de procedură civilă: „În cazul în care ofiţerul de stare civilă refuză să întocmească un act sau să înscrie o menţiune ce intră în atribuţiile sale, persoana nemulţumită poate sesiza judecătoria în raza căreia domiciliază.”
Potrivit art. 41 alin. 3 din Legea nr. 119/1996: „Actele de stare civilă ale cetăţenilor români, întocmite de autorităţile străine, au putere doveditoare în ţară numai dacă sunt înscrise sau transcrise în registrele de stare civilă române. Transcrierea certificatelor şi a extraselor de stare civilă se efectuează cu aprobarea primarului unităţii administrativ-teritoriale de la locul de domiciliu al solicitantului, cu avizul prealabil al serviciului public comunitar judeţean de evidenţă a persoanei. Cetăţeanul român este obligat ca, în termen de 6 luni de la întoarcerea în ţară sau de la primirea din străinătate a certificatului sau a extrasului de stare civilă, să ceară transcrierea acestor acte la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau la primăria unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază domiciliază.”
Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 43 din acelaşi act normativ: „În actele de naştere şi, atunci când este cazul, în cele de căsătorie sau de deces se înscriu menţiuni cu privire la modificările intervenite în starea civilă a persoanei, în următoarele cazuri:
a) stabilirea filiaţiei prin recunoaştere sau hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă şi încuviinţarea purtării numelui;
b) contestarea recunoaşterii sau tăgăduirea paternităţii;
c) căsătorie, desfacerea, încetarea sau anularea căsătoriei;
d) adopţie, desfacerea, încetarea sau anularea adopţiei;
e) pierderea sau dobândirea cetăţeniei române;
f) schimbarea numelui;
g) deces;
h) rectificare, completare sau anulare a actelor de stare civilă ori a menţiunilor înscrise pe ele;
i) schimbarea sexului, după rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii judecătoreşti.”
Potrivit art. 44 din Legea nr. 119/1996: „Modificările intervenite în statutul civil al cetăţenilor români aflaţi în străinătate se înscriu de ofiţerul de stare civilă prin menţiune pe marginea actelor de stare civilă, cu aprobarea Inspectoratului Naţional pentru Evidenţa Persoanelor”, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 48 din Legea nr. 119/1996: „Încetarea căsătoriei prin decesul sau prin declararea judecătorească a morţii unuia dintre soţi, constatarea nulităţii, anularea sau desfacerea căsătoriei se înscrie prin menţiune pe actul de căsătorie şi pe cele de naştere ale foştilor soţi. Menţiunea se înscrie, din oficiu, pe baza comunicării primite de la ofiţerul de stare civilă care a întocmit actul de deces, a hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile, a certificatului de divorţ transmis de ofiţerul de stare civilă sau de notarul public ori la cererea persoanei interesate.”
Rezultă cu claritate din aceste dispoziţii legale că actele de stare civilă ale cetăţenilor români trebuie înscrise sau transcrise în registrele de stare civilă şi că transcrierea certificatelor şi a extraselor de stare civilă se efectuează cu aprobarea primarului unităţii administrativ-teritoriale de la locul de domiciliu al solicitantului, cu avizul prealabil al serviciului public comunitar judeţean de evidenţă a persoanei. De asemenea, rezultă din dispoziţiile legale mai sus expuse că în cazul în care ofiţerul de stare civilă refuză să întocmească un act sau să înscrie o menţiune ce intră în atribuţiile sale, persoana interesată se poate adresa instanţei judecătoreşti.
Prin urmare, referitor la acest capăt de cerere nu era dată excepţia inadmisibilităţii acţiunii, partea interesată având deschisă calea acţiunii în justiţie în caz de refuz din partea ofiţerului de stare civilă de efectuare a menţiunilor cu privire la divorţ.
Totodată, faţă de dispoziţiile anterior expuse, competenţa de efectuare a menţiunilor cu privire la divorţul reclamantei, care are statutul de cetăţean român aflat în străinătate, revine Primăriei unităţii administrativ teritoriale unde acesta domiciliază, respectiv Primăriei Municipiului B., astfel încât nu pot fi primite apărările intimatei în sensul lipsei calităţii procesuale pasive. Dispoziţiile art. 70 din HG 64/2011 se referă la actele de stare civilă privind cetăţenii români aflaţi în străinătate, care se înregistrează la misiunile diplomatice sau oficiile consulare de carieră ale României, iar dispoziţiile art. 103 alin. 1,2 şi 6 se referă la înscrierea divorţului în baza unei hotărâri judecătoreşti străine recunoscute conform dispoziţiile art. 166 şi 170 din Legea nr. 105/1992, dispoziţii care au fost abrogate prin intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă. În speţă însă, aşa cum am arătat, nu se solicită înscrierea divorţului în baza unei hotărâri judecătoreşti ci a unui act al unei autorităţi dintr-un stat care nu este membru al Uniunii Europene. Situaţia din prezentul dosar nu se circumscrie dispoziţiilor art. 93 alin. 2 din HG 64/2011, cum susţine intimata, ci dispoziţiilor art. 93 alin. 3 din Legea nr. 119/1996.
Ca urmare, în temeiul art. 480 alin. 2 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite apelul şi va anula în parte sentinţa civilă nr. 1355 din 27.11.2017 a Tribunalului Botoşani cu privire la al doilea capăt de cerere şi, în rejudecarea acestuia va obliga Primăria Municipiului B. la îndeplinirea formalităţilor necesare înscrierii menţiunilor privind recunoaşterea divorţului din Japonia conform declaraţiei de divorţ nr. .. din 16.06.2015 acceptată de către primarul satului C., comuna D., prefectura E., precum şi pentru eliberarea şi ridicarea unui duplicat al certificatului de căsătorie cu menţiunea schimbărilor de stare civilă.
Judecătoria Tulcea
Partaj
Judecătoria Moinești
Desfacerea căsătoriei
Judecătoria Sectorul 3 București
Exercitarea in comun a autoritatii parintesti
Tribunalul Arad
Acord de mediere
Judecătoria Ploiești
Pensie intreţinere