Talharie calificata

Pe rol se afla judecarea cauzei penale privind pe inculpatul M.J., trimis în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tâlhărie calificată, prev de art. 233 Cod penal, art. 234 alin.1 lit.d Cod penal

La apelul nominal făcut în şedinţă publică se constată lipsa părţilor.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Mersul dezbaterilor şi susţinerile pe fond ale părţilor sunt consemnate în încheierea de şedinţă din 04.05.2017, prin care s-a stabilit termen de pronunţare la 19.05.2017, când pronunţarea a fost amânată pentru data de azi, 31.05.2017, încheieri ce fac parte integrantă din prezenţa.

I N S T A N Ţ A

I. Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tirgu-Mureş din data de 17.05.2016 emis în dosarul nr. 2025/P/2016, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M.J., arestat preventiv în lipsa, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tâlhărie calificată, prev de art. 233 Cod penal, art. 234 alin.1 lit.d Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.1 Cod penal, constând în aceea că, în data de 27.03.2016, în jurul orelor 19,30, după lăsarea întunericului, în timp ce se afla în imobilul ..., jud. Mureş, a lovit în mod repetat cu pumnii în zona fetei  pe persoana vătămată R.E., cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 4-5 zile de îngrijiri medicale, după care i-a scos, împotriva voinţei acestuia, 3 inele de aur de pe degete, un telefon mobil marca ... şi suma de 200 lei, cauzându-i un prejudiciu estimat la suma totală de 1.000 lei.

În faza de urmărire penală, probele au fost administrate prin intermediul următoarelor mijloace: proces-verbal de audiere şi declaraţiile persoanei vătămate din 27/30.03.2016; declaraţiile numitului M.J., consemnate în procesul-verbal din 28.03.2016; certificatul medico-legal nr. 1309/28.03.2016 emis persoanei vătămate de IML Tirgu-Mures; înscrisuri, respectiv: proces-verbal de percheziţie corporală a numitului M.J., proces verbal din 27.03.2016 de ridicare de la persoana percheziţionata a unui telefon mobil marca ..., respectiv proces verbal din aceeaşi dată, de predare a telefonului respectiv către persoana vătămată; dovada din 29.03.2016 de ridicare a copiei după contractul de amanet nr. C0316005918/27.03.2016, privind un inel bărbătesc din aur, încheiat de numitul R.I. la Casa de amanet S., precum şi a suportului DVD de fixare a imaginilor suprinse de camerele de luat vederi cu ocazia amanetării, redate în procesul-verbal de vizionare din 04.04.2016; dovada din 30.03.2016, de predare către organele de cercetare penală a unui inel din metal de culoare galbenă cu inscripţia „G.” de către reprezentantul Casei de amanet S.; procesele verbale de recunoaştere a inculpatului, însoţite de planşe foto: din data 28.03.2016, efectuată de persoana vătămată şi dispusă prin Ordonanţa motivată din aceeaşi dată; din data 01.04.2016, efectuată  de martora U.M.E. şi dispusă prin Ordonanţa din aceeaşi dată; declaraţiile martorilor: U.M.E., S.S.C., B.I., R.I..

În faza de camera preliminară, judecătorul delegat a dispus începerea judecăţii, constatând legalitatea sesizării instanţei, a efectuării actelor de urmărire penală şi a administrării probelor, fără a înlătura ca nelegala vreo probă.

În faza de judecată, probele au fost administrate prin următoarele mijloace: declaraţii de inculpat („J.”); declaraţiile persoanei vătămate („G.”); declaraţiile martorilor U.M.E. („B.”), S.S.C. („C.”) R.I.(„I.”), R.I. şi O.M..

II. Analizând probele administrate din perspectiva conţinutului constitutiv al infracţiunii sub aspectul căreia a fost sesizată, instanţă reţine următoarele:

În fapt, din punct de vedere al laturii obiective, în data de 27.03.2016, în jurul orelor 18,00, inculpatul s-a deplasat împreună cu persoana vătămată la imobilul situat în m. T.M., str. H. ..., pentru că persoana vătămată să beneficieze de servicii sexuale contra cost, în urma aranjamentului telefonic făcut în acest sens de inculpat, cu numitul R.I..

La momentul sosirii, în imobilul din str. H. ... locuiau: proprietarii, O.A., soţia acestuia O.M., R.I., cumnatul numitei O.M., precum şi copii acestora; numită U.M.E., care se ocupa cu prostituţia; numitul R.I., găzduit temporar; numitul S.S.C., aflat sau sosit în vizită, care locuia în imobilul din str B., ..., aflat la aproximativ 200 metri de celălalt imobil.

După ce au consumat băuturi alcoolice timp de aproximativ o jumătate de oră, pe care le-a plătit, persoana vătămată s-a deplasat cu numita U.M.E. să întreţină raporturi sexuale, contra sumei fixate la 50 lei, în imobilul din str B., ....

În condiţiile în care persoana vătămată avea pe degete 3 inele din aur, inculpatul a supus-o pe persoana vătămată unor acţiuni de intimidare, constând în bruscare, intimidare cu violenţă fizică, a şa sau/şi a altor persoane dintre cele prezente şi inclusiv în persuasiune, prin intermediul cărora a smuls cele 3 inele de pe degetele persoanei vătămate împotriva voinţei acesteia, folosind salivă şi tragandu-i-le cu forţa de pe degete.

Astfel, inculpatul a smuls 1 inel de pe degetele persoanei vătămate, în locuinţa din str. H. ..., folosind mai mult persuasiunea „să nu le fure şmecherii”, dar împotriva voinţei persoanei vătămate, în contextul în care era înconjurat de multe persoane necunoscute - posibil cu titlu de garanţie a platii-  după care i-a smuls alte 2 inele, în imobilul din str B., ..., sub pretextul că nu a achitat preţul serviciilor sexuale, folosind cel puţin violentă psihică, respectiv ameninţarea cu violenţă psihică, a şa sau/şi a altor persoane.

Cu ocazia smulgerii ultimelor 2 inele, sau ulterior când i-a fost sustras şi telefonul mobil marca ... din buzunarele hainelor, de care se dezbrăcase pentru a întreţine raporturi sexuale, persoana vătămată a fost bătută de persoane dintre cele prezente, suferind leziuni care au necesitat pentru vindecare 4-5 zile de îngrijiri medicale.

După imposedarea cu ultimele 2 inele, inculpatul, numitul R.I. şi numită U.M.E. s-au deplasat la Casa de amanet S. din Tirgu-Mures, unde au ajuns la orele 19,41.

Numitul R.I. a amanetat un inel din aur cu incriptia „G.” luat de la persoana vătămată, evaluat la suma 520,80 lei, încheind contractul de amanet nr. C0316005918/27.03.2016 şi a obţinut suma de 420 lei, din care 70 lei a dat-o inculpatului, iar pe restul i-a păstrat.

Fiind condus la poliţie şi percheziţionat în aceaesi seara, 27.03.2016, la orele 22,30, de la inculpat s-au ridicat un telefon mobil marca ... aparţinând persoanei vătămate, pe care aceasta nu îl mai găsI. după evenimente, precum şi suma de 150 lei.

Din punct de vedere al laturii subiective, instanţă deduce din circumstanţele reale ale săvârşirii, ca fapta a fost comisă de inculpat cu vinovăţie sub forma intenţiei, întrucât a prevăzut şi urmărit imposedarea pe nedrept cu bunurile persoanei vătămate, prin violenţă cel puţin psihică.

Pentru a reţine starea de fapt obiectivă şi subiectivă  mai sus menţionată, instanţă s-a întemeiat pe pe declaraţiile persoanei vătămate din instanţă, în partea în care a arătat că a fost bruscat de inculpat în locuinţa din str. H. ..., care l-a împins cu mâna în faţă şi i-a smuls 1 inel şi nu 3, cum a susţinut, înlăturând restul declaraţiilor ca nesincere.

Astfel, persoana vătămată, căsătorită, a declarat în faza de urmărire penală că a fost tâlhărita de inculpat, care l-a lovit cu pumnul, pe stradă în apropiere de „Piaţă de zi”, după care, într-o casă unde au băut o bere, fără a menţiona despre obţinerea de prestaţii sexuale, iar în instanţă ca a discutat mai în glumă mai în serios despre obţinerea de prestaţii sexuale, care însă nu i-au fost procurate, deşi din restul probatoriului administrat rezulta contrariul.

În aceste condiţii, smulgerea tuturor inelelor de către inculpat în primul imobil, din str. H. ..., este menită să excludă deplasarea pentru a întreţine raporturi sexuale, în cel de-al doilea din str B., iar  modalitatea sau persoanele de care a fost bătut pe care a susţinut-o, în stradă din fata imobilului din str H., a fost înlăturată, rezultând din varianta să nesincera şi necoroborandu-se cu alte probă.

Deasemenea, s-a întemeiat pe declaraţiile inculpatului, care a arătat că a intenţionat să îi procure servicii sexuale persoanei vătămate, apelând la martorul R.I., ca persoana vătămată s-a deplasat în acest scop cu martora U.M.E. la locuinţa în imobilul din str B., ..., ca inculpatul s-a deplasat după vreo jumătate de oră la adresa şi i-a smuls 2 inele de pe degete împotriva voinţei acesteia şi că ulterior s-a deplasat la casa de amanet, primind suma de 70 lei de la martorul R.I., pentru că a ajutat.

A înlăturat declaraţiile inculpatului că a folosit violenta psihică pentru a salva pe persoana vătămată sau/şi pe sine, acesta susţinând în instanţă ca în curtea imobilului din str B. s-ar fi aflat 5 persoane agresive, dintre care 2 locuind în imobilul din str H., care cotrobăiau prin lucrurile persoanei vătămate şi că „dacă nu plătea, nu ieşeam de acolo”, deoarece nu rezultă din restul probelor administrate.

Astfel, martora U.M.E. a declarat că inculpatul a intrat în camera unde întreţinuse raporturi sexuale cu persoana vătămată, a lovit-o pe această din urmă susţinând că maartora este soţia sa şi a scos-o afară din camera pe martoră, după care a auzit cum inculpatul îi cerea persoanei vătămate să îi dea inelele şi l-a văzut pe inculpat ieşind cu 2 inele - varianta din faza de urmărire penală şi cea finală din instanţă.

Aceeaşi martoră a declarat în instanţă ca în imobilul din str B. mai era prezent numai martorul S.S.C., la uşa camerei unde se afla cu persoana vătămată, deoarece martora îl sunase să vină, că era casa lui.

Martorul S.S.C., a susţinut: în faza de urmărire penală, că a permis inculpatului şi persoanei vătămate să folosească camera sa pentru o discuţie şi că l-a văzut pe inculpat cerându-i ghiulurile, lovindu-l şi tragandu-i-le prin ungerea degetelor cu scuipat, în timp ce persoana vătămată afirma că plăteşte, dar că nu a înţeles la ce se referă, fără referire la martora U.M.E. sau la prestaţii sexuale; în  instanţă, ca persoana vătămată s-a deplasat cu martora U.M.E. în imobilul unde locuia martorul, fără să ştie de ce şi că se afla pe holul din faţa camerei sale împreună cu numitul R.I. şi cu martora O.M., ca inculpatul a lovit-o pe persoana vătămată, care era dezbrăcată, cu palma peste faţa deoarece nu avea bani şi că martora U.M. cotrobăia în buzunarele hainelor acestuia, smulgându-i prin ungerea degetelor cu scuipat 3 inele din 4 câte avea

Martorul R.I. a declarat: în faza de urmărire penală, ca persoana vătămată s-a deplasat cu martora U.M.E. în imobilul din str B. pentru întreţinerea de raporturi sexuale şi că a intrat în curtea acestuia, vrând să intre în casă, dar că, nefiind lăsat de inculpat, l-a aşteptat 10 minute, după care inculpatul a revenit cu 2 inele, precizând că la momentul plecării din imobilul din str H. persoana vatamaat avea 3 inele; în instanţă, că s-a întâlnit în drum spre imobilul din str B. cu inculpatul, care i-a arătat un inel afirmativ dat de persoana vătămată pentru plata „fetei”, fără să intre în curte, că nu mai era vreo altă persoană la respectivul imobil şi că după aceea a venit şi martora U. şi s-au dus să amaneteze inelul, un alt inel a rămânând la cumnatul de la prima casă, în amanet cu suma de 150 lei, deoarece atunci când a trimis după băutură persoana vătămată nu avea bani la ea.

În consecinţă, numai martorul S.S.C. a declarat că şi inculpatul ca la imobilul din str B. se mai aflau şi alte persoane în afară de inculpat, persoana vătămată şi martora U.M.E. şi că aceasta din urmă ar fi cotrobăit prin lucrurile persoanei vătămate, însă nici acesta nu a susţinut că persoanele prezente ar fi fost agresive, imputând agresiunea exclusiv inculpatului.

Martorii O.M. şi R.I., despre care inculpatul a susţinut că erau prezenţi în curtea imobilului din str B. au susţinut că erau acasă în str H. şi dormeau.

În raport de contradicţiile maJ.re dintre declaraţiile martorilor U.M.E., R.I. şi S.S.C., atât între ele cât şi în privinţa fiecărui martor, ţinând cont de interesele fiecăruia de a ascunde o presupusă contribuţie specifică în cele întâmplate şi de declaraţiile martorilor O.M. şi R.I.,  instanţă le-a înlăturat, cu unele excepţii.

Astfel, a reţinut declaraţiile martorului S.S.C., care a relatat concordant cu inculpatul şi cu persoana vătămată modalitatea de smulgere a inelelor, prin ungerea degetelor cu salivă, aceeaşi, independent de locul unde afirmativ s-ar fi petrecut acţiunea de smulgere.

A reţinut şi declaraţiile martorului R.I. din instanţă privind inelul care rămăsese la cumnatul de la prima casă, din str H., deoarece un număr de 2 inele cu care a ieşit inculpatul din camera din str B. rezulta şi din declaraţiile inculpatului şi ale martorei U.M.E., pe care le-a reţinut deasemenea.

Instanţa nu a reţinut însă motivul pentru care persoana vătămată a lăsat inelul în str H., pentru plata băuturii, deoarece nu este verosimil, persoana vătămată având bani la ea pe care i-a dat în mai multe rânduri pentru băutură, conform declaraţiilor inculpatului, persoanei vătămate şi ale martorului S.S. C.an, pe care le-a reţinut.

Înlăturând restul declaraţiilor martorilor U.M.E., R.I. şi S.S.C., nu sunt motive să reţină ca inculpatul a lovit pe persoana vătămată în casa din str B., declaraţiile respectiv diferind şi sub acest aspect, atât în privinţa modalităţii de desfăşurare, cât şi a persoanelor prezente, după cum nu sunt motive să reţină apărările inculpatului, că singură scăpare pentru persoana vătămată şi inculpat a fost să o bruscheze şi să îi smulgă cu forţa inelele, care nu rezultă decât din propriile declaraţii

Din certificatul medico-legal şi din declaraţiile persoanei vătămate, pe care le-a reţinut sub acest aspect, rezultă că persoana vătămată a fost bătută în seara respectivă, indiferent de autor.

Înseşi apărările inculpatului, coroborate cu violentele fizice suferite de persoana vătămată şi cu declaraţiile acesteia, că a fost bătută de mai multe persoane, ca şi cu succesiunea evenimentelor probate anterior, conduc la concluzia că a existat o acţiune de intimidare a persoanei vătămate, începută în imobilul din str H. şi culminând cu bătaia acesteia din str B., de care s-a folosit inculpatul pentru a-i smulge succesiv inelele şi pentru a-şi însuşi telefonul acesteia, indiferent de cine a fost sustras iniţial

În sensul de mai sus, dincolo de lipsa probelor, apărările inculpatului, că ar fi acţionat în contextul unei ameninţări cu un pericol grav privind pe persoana vătămată şi pe el însuşi provenind de la restul persoanelor implicate, nu este compatibilă cu acţiunile sale ulterioare de a primi să fie recompensat de către aceleaşi persoane din inelul amanetat, al cărui preţ era evident mult peste cel al prestaţiilor sexuale - afirmativa lipsa de familiarizare a inculpatului sub acest aspect nefiind rezonabilă

În acelaşi sens, telefonul a fost ridicat de poliţie în aceeaşi seară de la inculpat iar apărarea sa, că l-ar fi luat de la martora U.M.E. pentru a-l restitui persoanei vătămate, a fost infirmată de declaraţiile aceleiaşi martore din instanţă.

În fine, fiind audiat la poliţie în stare de libertate în seara evenimentelor, inculpatul a declarat că persoana vătămată i-ar fi predat voluntar telefonul şi nu că l-a recuperat de la martora U.M.E., procesul verbal nefiind contestat ca nelegal.

Nu sunt dovezi că inculpatul ar fi sustras şi sume de bani de la persoana vătămată, cu excepţia declaraţiilor acesteia din urmă, pe care le va îndepărta sub acest aspect, cf în dubio pro reo în materia probaţiunii.

În fine, deşi din ansambul probelor administrate nu rezultă ce s-a întâmplat cu al treilea inel (din declaraţiile persoanei vătămate rezultând ar fi rămas la inculpat pentru amanetare, fără a fi fost ridicat de la acesta la poluitie împreună cu telefonul), inculpatul a recunoscut ca smuls 2 inele în str B., pe al doilea predându-l spre amanetare martorului R.I..

Sub aspectul momentului evenimentelor, rezulta din declaraţiile martorei U.M. din faza de urmărire penală, că s-au petrecut după lăsarea întunericului, în raport de ora 17,00, a întâlnirii din bar a inculpatului cu persoanei vătămata, de durată petrecută de persoana vătămată în casa din str H., apoi singur cu martora U., de aproxiumativ o jumătate de oră fiecare,  rezultând din declaraţiile martorului R.I. şi de  orele 19,41, la care inculpatul a ajuns la Casa de amanet S. împreună cu martorii R.I. şi numită U.M.E., potrivit procesului verbal de vizionare a înregistrărilor video.

În drept, fapta inculpatului din data de 27.03.2016, când, pe timp de noapte, aflându-se pe raza m. T.M., a sustras prin violenţă 3 inele şi un telefon, estimate la suma totală de 1.000 lei, în scopul însuşirii pe nedrept cel puţin parţial a contravalorii acestora, din posesia persoanei vătămate R.E., care a suferit în aceleaşi împrejurări leziuni ce au necesitat pentru vindecare 4-5 zile de îngrijiri medicale, întruneşte atât pe latura obiectivă cât şi pe latura subiectivă elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie calificată, prev de art. 233 Cod penal, art. 234 alin.1 lit.d Cod penal.

În sensul de mai sus, apărarea inculpatului că „dacă nu plătea, nu ieşeam de acolo”, în condiţiile în care nu a menţionat iminenenta unui atac, este încadrabila ca şi cauza de neimputabilitate prev de art.25 Cod penal: constrângerea morală.

Dincolo de faptul că nu a rezultat probatoriu în nicio măsură, sub aspect juridic constrângerea morală este aptă să conducă la neimputabilitatea săvârşirii faptei prevăzute de legea penală în condiţii foarte restrictive: gravitate a pericolului, iminentă, inevitabilitate şi proporţionalitate cu urmările ale acestuia.

Altfel spus, trebuia să rezulte din probe că persoana vătămată era în pericol să fie expusă violenţei, psihice sau fizice, în mod iminent şi inevitabil, cu consecinţe cel puţin la fel de grave, adică prin sustragerea a 2 inele dintre care unul valora 500 lei, şi nu din  presupuneri extrase din experienţa de viaţă a inculpatului.

Sub aspectul soluţiei procesuale, instanţă a stabilit pe bază de probe  că fapta în urma săvârşirii cărora inculpatul a fost trimis în judecată în prezenţa cauza exista dincolo de orice dubiu, constituie infracţiunea reţinută, care a fost săvârşită de acesta.

În consecinţă se impune aplicarea uneia dintre soluţiile procesuale prevăzute de art. 396 Cod de procedura penală, pentru situaţia reţinerii vinovăţiei: renunţare la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei sau condamnare.

În privinţa individualizării pedepselor principale, sunt aplicabile criteriile prev de art. 74 Cod penal şi art. 80-98 Cod penal.

În sensul de mai sus, individualizarea pedepsei presupune cercetarea interdependenta atât a cuantumului cât şi a modalităţii de executare, deoarece împreună sunt menite să realizeze finalităţile pedepsei, în raport de persoana inculpatului, de fapta şi de posibilităţile oferite de lege: prevenţia specială şi cea generală.

În privinţa cuantumului, pedeapsa principală prevăzute de lege în privinţa infracţiunii reţinute este: închisoarea de la 3 ani, până la 10 ani.

Art. 74 alin.1 Cod penal prevede ca şi criterii de individualizare a pedepsei gravitatea faptei şi periculozitatea inculpatului în funcţie de subcriterii, astfel: împrejurările săvârşirii – pe timp de noapte;  modul şi mijloacele – folosindu-se de prezenţa şi acţiunile altor persoane şi de vulnerabilitatea persoanei vătămate; natura şi gravitatea rezultatului produs – deposedarea prin violenţă a persoanei vătămate, care a suferit leziuni necesitând pentru viondecare 3-4 zile de îngrijiri medicale, de bunuri în valoare de minim 580 lei; mobilul – dobândirea facilă de bunuri, respectiv scopul, pe cai nelegale, prin imposedare fără drept şi folosirea violenţei; inculpatul este  în vârstă de 43 de ani, faar ocupaţie, fără loc de muncă,  cu antecedente penale.

În sensul de mai sus, inculpatul a fost condamnat prin 10 hotărâri penale definitive începând cu anul 1992, în special pentru săvârşirea de infracţiuni de furt calificat, ultima dată fiind liberat condiţionat din executarea pedepsei rezultante de 4 ani şi 2 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 95F/2012 a Tribunalului Bistriţa, la data de 23.07.2014, cu rest neexecutat de 383 zile.

Nu se pot reţine circumstanţe agravante sau atenuate dintre cele prev de art. 75, 77 Cod penal.

Se reţine cauza de agravare a recidivei postexecutorii, prev de art. 41 alin.1 Cod penal, în raport de componentele mai mari de 1 an ale pedepsei rezultante de 4 ani şi 2 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 95F/2012 a Tribunalului Bistriţa, pedeapsa fiind considerată ca executată în cursul anului 2015, cu efectul sancţionator al maJ.rariilimitelor de pedeapsa prev de lege cu ½, în condiţiile art. 43 alin.5 Cod penal.

În privinţa limitelor aprecierii rezulta următoarele intervale de aplicare a pedepsei închisorii: de la 4 ani şi 6 luni închisoare, până la 15 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie reţinute, în stare de recidiva postexecutorie.

Sub aspectul individualizării executării, starea de recidiva sau cuantumul pedepselor prev de lege sau aplicate, exclud orice formă de reţinere a vinovăţiei fără executarea pedepsei, dintre cele prev de lege: renunţarea la aplicarea pedepsei, potrivit art. 80 alin.1 lit.a,d Cod penal; amânarea aplicării pedepsei, în condiţiile art. 80 alin.2 lit a,b Cod penal; suspendarea sub supraveghere a executării pedepesei, în condiţiile art. 91 alin.1 lit a,b Cod penal

În consecinţă, ţinând cont de gravitatea faptei, de persoana inculpatului potrivit criteriilor antementionate, inclusiv că nu s-a  reţinut că inculpatul a folosit direct violenţa fizică, ca şi de faptul că se va executa cu privare de libertate, rezultă că următoarea pedeapsa este adecvată exigentelor legii penale şi asigură finalitatea preventivă, specială şi generală, pentru săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului: pedeapsa principală de 4 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunii de tâlhărie calificată, prev de art. 233 Cod penal, art. 234 alin.1 lit.d Cod penal, în stare de recidiva postexecutorie, prev de rât. 41 alin.1 Cod penal.

Din punct de vedere al individualizării soluţiei procesuale, se impune aplicarea celei corespunzătoare individualizării pedepsei principale deja efectuată: condamnarea la pedeapsă închisorii, cu executare efectivă, prev de art. 396 alin. 1,2 Cod de procedura penală.

În privinţa pedepselor complementare, dată fiind obligativitatea impunerii rezultând din norma de incriminare, se impune suplimentarea sancţiunii realizate prin aplicarea pedepsei principale a închisorii.

În concret, în raport de lipsa de responsabilitate dovedită şi de persistenta insavarsirea de infracţiuni similare, este adecvată stabilirea în sarcina inculpatului a pedepselor complementare prev de art. 66 alin.1 lit. a,b Cod penal, respectiv interzicerea exerciţiului drepturilor: de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat,  în concret pe o perioadă de 2 ani, apreciată ca suficientă.

Pedepsele complementare antementionate, se vor dispune complementar pedepsei principale rezultante stabilite în cauză în sarcina inculpatului, în mod direct, ţinând cont că aplicarea pedepsei se face direct, într-o etapă, în cazul reţinerii stări de recidiva postexecutorie .

Pedepsele complementare se vor executa după executarea, considerarea că executată sau stingerea executării  pedepsei principale rezultante, potrivit art. 68 alin.1 lit.c Cod penal.

În privinţa pedepsei accesorii, decurge din natura privativă de libertate a pedepsei principale aplicate şi din caracterul executoriu al acesteia, potrivit art. 54 Cod penal.

În consecinţă, potrivit art. 65 Cod penal, se va interzice inculpatului exerciţiul aceloraşi drepturi a căror exercitare i-a fost interzisă ca pedeapsa complementară.

Pedeapsa accesorie antementionata, se va dispune accesoriu aceleiaşi pedepse principale rezultante stabilite în sarcina inculpatului, în considerarea stării de recidiva postexecutorie

Pedeapsa accesorie se va executa din momentul rămânerii definitive, până la executarea sau considerarea că executate a pedepsei în raport de care este accesorie, potrivit art. 65 alin.3 Cod penal.

În privinţa laturii civile, pentru că inculpatul să răspundă civil în procesul penal, este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii prevăzute de art. 19 Cod de procedura penală, cu referire la art. 1357 Cod civil şi art. 1381 Cod civil şi urm.

Acestea sunt: existenta manifestării de voinţă a părţii vătămate  de a fi despăgubita în cadrul procesului penal; existenţa faptei ilicite ale inculpatului, existenta prejudiciului suferit de persoana vătămată ca urmare a săvârşirii de către inculpat a faptei ilicite, existenţa unei legături de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, existenta vinovăţiei inculpatului care a cauzat prejudiciul, prejudiciul persoanei vătămate constituită parte civilă să fi fost cauzat prin săvârşirea infracţiunii pentru care inculpatul este cercetat în procesul penal.

Persoana vătămată s-a constituit parte civilă în faza de urmărire penală cu sumade 1200 lei afirmativ reprezentând generic valoarea bunurilor cu care a fost păgubita şi care nua u fost recuperate

Din punctul de vedere al dreptului substanţial civil, infracţiunea consumată de tâlhărie reţinută în cauză, reprezintă o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, interzisă de art. 1357 Cod civil.

Raportul de cauzalitate rezulta din rezultatul de posedării de bunuri prin violenţă, respectiv scoaterea din patrimoniul persoanei vătămate a bunurilor nerecuperate: 2 inele.

Vinovăţia inculpatului sub aspect civil rezulta din faptul că a avut reprezentarea acţiunilor proprii ca şi a consecinţelor acestora, pe care le-a urmărit.

Prejudiciul este constituit de suma reprezentând pagubă, în mod actual, respectiv contravaloarea celor 2 inele sustrase prin violenţă şi nerecuperate, a cărui proba revine părţii civile potrivit art. 99 Cod de procedura penală.

Întrucât partea civilă nu a probat valoarea celor 2 inele, nu a dovedit prejudiciul suferit prin infracţiune.

În consecinţă nefiind îndeplinite cumulative cerinţele prevăzute de lege, rezultă că acţiunea civilă exercitată de partea civilă este neîntemeiată

În privinţa măsurilor preventive aplicate în cauză, fiind condamnat în prima instanţă suspiciunea rezonabilă de săvârşire rezulta a fortiori din soluţia de condamnare în prima instanţă reţinută în cauză.

Sub aspecte de legalitate, măsura controlului judiciar aplicat inculpatului a fost luată prin înlocuirea arestului la domiciliu, care a înlocuit arestul preventiv, efectiv ulterior predării inculpatului de autorităţile germane, în baza mandatului de arestare europeană pentru executarea mandatului de arestare preventivă în lipsa, în urma audierii inculpatului, legalitatea şi temeinicia controlului judiciar fiind ulterior verificată la termenele prevăzute de lege, în prezenţa inculpatului, asistat de avocat şi cu participarea procurorului şi acesta nu a expirat.

Sub aspecte de oportunitate, este în continuare necesară asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, deoarece odată cu condamnarea în prima instanţă apare un nou scop preventiv, al menţinerii inculpatului la dispoziţia organelor judiciare, fiind atenuata forţa prezumţiei de vinovăţie în materie preventivă.

Deasemenea, controlul judiciar menţine în atenţia posibilităţii înlocuirii cu măsuri mai severe în caz de încălcare a legii penale, în scopul prevenirii riscului de recidiva, încă ridicat  în raport de bază factuala a condamnărilor rezultând din cazier.

În fine, permite restrângerea libertăţii inculpatului de a comunica cu alţi subiecţi procesuali din cauza, stabiliţi exepres de instanţă, devenit  scop preventiv în urma punerii inculpatului în libertate.

În consecinţă, în temeiul art. 399 alin.1 Cod de procedura penală, se va  menţine măsura preventiva a controlului judiciar al inculpatului, măsura fiind executorie, potrivit art. 399 alin.4 Cod de procedura penală.

În privinţa cheltuielilor judiciare avansate de stat, fiind condamnat, inculpatul se afla în culpă procesuală şi în temeiul art. 274 alin. 1 Cod de procedura penală, va fi  obligat să achite acestuia: suma totală de 640 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, 400 lei din suma totală fiind aferenţi fazei de urmărire penală.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, se vor preleva probe biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

În temeiul art. 396 alin. 1,2 Cod de procedura penală, raportat la art. 233 Cod penal, raportat la art. 234 alin.1 lit.d Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.1 Cod penal, condamna pe inculpatul M.J., fiul lui I.  şi R., născut la în, CNP, domiciliat în, cu antecedente penale, la pedeapsă principală de 4 ani şi 6 luni  închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată în stare de recidiva postexecutorie.

În temeiul art. 72 Cod penal şi art. 15 alin.1 din Legea ...02/2004 republicata, deduce din pedeapsa principală de 4 ani şi 6 luni  închisoare, durata arestului executat în vederea predării în România, durata arestării preventive şi durata arestului la domiciliu, din 29.06.2016, până la 22.12.2016 inclusiv.

În temeiul art. 66 alin.1 lit. a, b Cod penal, interzice inculpatului exerciţiul drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale de 4 ani şi 6 luni închisoare, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării, sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, cu titlul de pedeapsa complementară acesteia.

În temeiul art. 65 Cod penal, interzice inculpatului exerciţiul aceloraşi drepturi a căror exercitare i-a fost interzisă ca pedeapsa complementară pedepsei principale de 4 ani şi 6 luni închisoare, respectiv cele prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b Cod penal, din momentul rămânerii definitive a pedepsei principale de 4 ani şi 6 luni închisoare, până la executarea sau considerarea că executată, cu titlul de pedeapsa accesorie acesteia.

În temeiul art. 397 Cod de procedura penală, raportat la art. 19 Cod de procedura penală, raportat la art. 1357 şi 1381 Cod civil, respinge ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de persoana vătămată R.E., domiciliat în.

În temeiul art.399 alin.1 Cod de procedura penală, menţine măsura preventiva a controlului judiciar al inculpatului.

În temeiul art. 274 alin. 1 Cod de procedura penală, obliga pe inculpat la plata sumei totale de 640 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, 400 lei din suma totală fiind aferenţi fazei de urmărire penală.

Suma totală de 780 lei, reprezentând onorariile avocaţilor din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului de Justiţie, către Baroul Mureş.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, se vor preleva probe biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă.

În temeiul art. 215 alin. 5 Cod de procedura penală, comunicarea unei copii după prezenta inculpatului, IPJ Mureş – Serviciul de Supravegheri Judiciare, Poliţiei mun. Tîrgu-Mureş, Serviciul Public Comunitar de Evidenţă a Persoanelor Mureş şi Poliţiei de Frontieră Române.

Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică azi, 31.05.2017.

Domenii speta

Spete similare