Omorul

Sentinţă penală 112 din 05.03.2018


Prin sentinţa penală nr. 112 din 5 martie 2018 Tribunalul Arad, în baza art. 396 alin.  5 Cod  procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. b  Cod procedură  penală achită inculpatul M, pentru infracţiunea de ameninţare prev. de art. 206 alin. 1 Cod  penal.

În baza art. 386 alin. 1 Cod procedură penală respinge cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apărătorul inculpatului M din tentativă la infracţiunea de omor prevăzută  de art. 32 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal în infracţiunea de loviri sau alte violenţe prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal.

În baza art. 32 alin.1 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal cu aplicarea  art. 38 alin.1, 2 Cod penal şi art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal raportat la art. 76 alin.1 Cod penal, condamnă inculpatul M la o pedeapsă de 3 (trei) ani şi 4 (patru) luni închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de omor.

În baza art. 371 alin. 1 Cod penal cu aplicarea  art. 38 alin. 1, 2 Cod penal şi art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal raportat la art. 76 alin.1 Cod penal, condamnă acelaşi inculpat la o pedeapsă de  6 (şase) luni închisoare, pentru infracţiunea de tulburare a ordinii şi liniştii publice.

În baza art. 39 alin. 1 lit. b din Legea 286/2009 privind Codul penal contopeşte pedepsele stabilite în sarcina inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani şi 4 (patru) luni  închisoare, la care adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 2 (două) luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni  închisoare.

Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a şi b şi n Cod penal, pe o perioadă de 3 ani – respectiv dreptul de a comunica cu victima D, pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

Pe durata şi în condiţiile art. 65 Cod penal, interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b şi n penal de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul M, în vederea stabilirii profilului genetic şi stocării în S.N.D.G.J..

În baza art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008 inculpatul M  va fi informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru stocarea în S.N.D.G.J.

În baza art. 72 alin.1 Cod penal scade din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii din 30.01.2017, ora: 17:30 şi a arestării preventive începând cu aceeaşi dată, 31.01.2017, până la zi.

În baza art. 399 alin. 1 Cod procedură penală, menţine  măsura arestării preventive a inculpatului, dispusă prin încheierea penală nr. 7/31.01.2017 pronunţată în dosarul nr. 598/108/2017 al Tribunalului Arad.

În baza art. 371 alin.1  Cod penal cu aplicarea  art. 38 alin. 2 Cod penal, condamnă inculpatul C, la o pedeapsă de 6 (şase) luni  închisoare, pentru infracţiunea de tulburare a ordinii şi liniştii publice.

În baza art. 193 alin.2 Cod penal cu aplicarea  art. 38 alin. 2 Cod penal, condamnă acelaşi inculpat la o pedeapsă de 8 (opt) luni închisoare, pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe.

În baza art. 39 alin. 1 lit. b din Legea 286/2009 privind Codul penal contopeşte pedepsele stabilite în sarcina inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 8 (opt) luni  închisoare, la care adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 2(două)) luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 10 (zece) luni  închisoare.

În baza art. 91 Cod penal dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepselor aplicate inculpatului C şi stabileşte un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 92 Cod penal.

Dispune ca supravegherea să fie efectuată de Serviciul de Probaţiune Arad.

În baza art. 93 alin.1 Cod penal obligă inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de probaţiune Arad, la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea lor;

- să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor de existenţă. 

În baza art. 93 alin. 2 lit. b Cod penal, impune inculpatului obligaţia de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de Serviciul de Probaţiune Arad sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. 3 Cod penal şi art. 404 alin (3) Cod procedură penală, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Consiliului local Conop sau  altă locaţie nominalizată de către Serviciul de Probaţiune Arad, pe o perioadă de 80 zile.

În baza art. 94 alin 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute la art. 93 alin 1 lit. c-e Cod penal se comunică Serviciului de Probaţiune Arad.

În baza art. 404 şi art. 91 alin. 4 Cod penal atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 Cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul în care pe parcursul termenului de supraveghere cel condamnat săvârşeşte o nouă infracţiune, descoperită până la împlinirea termenului şi pentru care s-a pronunţat o condamnare la pedeapsa închisorii.

În baza art. 397 alin. 1 Cod de procedură penală admite în parte pretenţiile civile formulate de partea civilă D şi obligă inculpatul M să plătească părţii civile D suma de 4000 euro daune morale parţiale şi respinge celelalte pretenţii pentru daune morale şi daune materiale în cuantum de 5000 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare.

În baza art. 397 alin. 1 Cod de procedură penală admite în parte pretenţiile civile formulate de partea civilă D şi obligă inculpatul C să plătească părţii civile D suma de 1000 lei daune morale parţiale, respinge celelalte pretenţii pentru daune morale.

Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, nr. …/P/2017, înregistrat la această instanţă la data de … 2017, au fost trimişi în judecată inculpaţii M pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 32 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal, infracţiunea de amenințare, prevăzută de art. 206 Cod penal şi tulburarea ordinii şi liniștii publice, prevăzută de art. 371 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 și 2 Cod penal şi inculpatul C, pentru săvârşirea infracţiunilor de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal şi tulburarea ordinii şi liniștii publice, prevăzută de art. 371 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 38 alin. 2 Cod penal.

În sarcina inculpatului M s-a reţinut săvârşirea infracţiunilor de tentativă de omor, prevăzută şi pedepsită de art. 32 Cod penal rap. la art. 188 Cod penal, amenințare, prevăzută și pedepsită de art. 206 Cod penal şi tulburarea ordinii si liniștii publice, prevăzută şi pedepsită de art. 371 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 38 al. 1 și 2 Cod penal, constând în aceea că, în noaptea de 28/29.01.2017, în incinta localului aparținând I.F. C… din loc. Conop, l-a amenințat și i-a aplicat părții civile D o lovitură cu o sticlă la nivelul hemifeței stângi și latero-cervical stânga până la unirea treimii medii cu treimea superioara, generându-i o leziune care a necesitat intervenție medicală de urgență.

Totodată, în sarcina inculpatului C urmează s-a reținut săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe, prevăzută și pedepsită de art. 193 alin. 2 Cod penal şi tulburarea ordinii si liniștii publice, prevăzută şi pedepsită de art. 371 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că, în noaptea de 28/29 ianuarie 2017, în incinta I.F. C…, din loc. Conop, jud. Arad, i-a aplicat părții civile D o lovitură cu capul în zona gurii, generându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 4-5 zile de îngrijiri medicale.

Procedura de cameră preliminară.

Prin încheierea camerei de consiliu nr. 48 din 22 martie 2017, definitivă la data de 18 aprilie 2017, prin respingerea contestaţiei, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Arad, în baza art. 345 şi art. 346 Cod procedură penală, a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul din 22.02.2017 dat în dosarul nr. …/P/2017 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală privind inculpaţii M,  arestat preventiv în cauză şi C., cercetat în stare de libertate.

S-a dispus începerea judecăţii cauzei privind pe inculpaţii:

M., pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă de omor, prevăzută de art. 32 Cod penal raportat la art.188 Cod penal, amenințare, prevăzută de art. 206 Cod penal şi tulburarea ordinii si liniștii publice, prevăzută de art. 371 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 38 alin.1 și 2 Cod penal;

C, pentru comiterea infracţiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal și tulburarea ordinii şi liniștii publice, prevăzută de art. 371 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 38 alin. 2 Cod penal.

Poziţia procesuală a inculpaţilor.

Inculpatul M. nu a recunoscut comiterea faptelor de care este acuzat, recunoscând doar că la lovit pe partea civilă D., iar inculpatul C.  a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa.

Din ansamblul materialului probator administrat atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei şi anume: proces-verbal consemnare a plângerii orale, procesul verbal de cercetare la faţa locului, cu anexele schiţe, planşe foto, plângerea penală, declaraţii martori, declarații persoană vătămată/parte civilă, declaraţie suspect/inculpat, ordonanță poligraf şi rezultat raport poligraf, fișe evidență, fişe cazier judiciar, respectiv declaraţia părţii vătămate, declaraţia inculpatului M, declaraţia inculpatului C, declaraţiile martorilor CA, BR, CV, TG, IC, CI, CIA, tribunalul reţine în fapt următoarele:

În data de 29.01.2017, în jurul orelor 20:00,  partea civilă D, împreună cu concubina sa J, s-au deplasat la barul din localitatea Conop, aparținând I.F. C, unde au ocupat o masă în incinta localului. Cei doi au stat la masă împreună cu fratele părții civile – numitul E și au consumat fiecare câte o bere. La un moment dat, în local a intrat inculpatul M, care s-a așezat la masa părții civile, fiind însoțit de inculpatul C, care a rămas în picioare, lângă masă.

Întrucât în local se interpreta muzică de către un solist, partea civilă împreună cu mai mulți prieteni au strâns o anumită sumă de bani, care urma să fie dată solistului, pentru ca acesta să-i permită numitului CI să interpreteze în locul său o melodie, împrejurare în care inculpatul M, fiind sub influența băuturilor alcoolice, nu a fost de acord ca numitul CI să interpreteze melodii în locul cântărețului, situație în care s-a deplasat la acesta și l-a lovit cu pumnul în zona feței, iar ulterior cu piciorul în aceeași zonă, astfel că CI a căzut inconștient – împrejurare surprinsă de camerele de supraveghere din local, la minutul 1:32 din înregistrare.

Această împrejurare a creat o stare tensionată între cei prezenți, astfel că,  partea civilă D l-a întrebat pe inculpatul M, de ce l-a lovit pe CI, având ulterior cu acesta o dispută verbală, condiții în care inculpatul a luat de jos un ciob de sticlă provenit de la o sticlă de bere spartă, prinzând de gâtul sticlei care avea mai multe margini ascuţite,  a venit în spatele părții civile, cu mâna stângă la apucat pe acesta de după gât, iar cu mâna dreaptă în care avea ciobul de sticlă l-a pus la gâtul părţi civile cu intenţia de a-i tăia gâtul, moment în care a intervenit martorul CV, prinzându-l de mâna în care avea ciobul de sticlă pe inculpatul M, care a apăsat cu forţă pe ciob tăindu-l în zona gâtului şi a feţei pe partea civilă D în timp ce îl înjura și îl amenința că îl va omorâ și îi va tăia, l-a tăiat cu sticla respectivă pe față, în partea stângă, întrebându-l totodată ”N-ai murit? Trebuia să mori!”, împrejurare în care a mai încercat să-l lovească  de două ori pe  D cu sticla, însă nu a reuşit deoarece au intervenit martorul  CV, TGl şi alte persoane (declaraţia martorilor CV, TG) – împrejurare surprinsă de camerele de supraveghere din local, la minutul 1:36 din înregistrare.

În acest context, partea civilă a fost transportată de numiții MD, TG, CA, într-un separeu al localului, pentru a-i acorda primul ajutor, însă la scurt timp inculpatul C a spart ușa separeului, care era blocată cu o masă, iar după ce a intrat înăuntru a spart și lustra de iluminat, încercând să continue agresiunea împotriva părții civile, însă aceasta a fost apărată de persoanele anterior menționate.

După ce inculpatul C a fost îndepărtat din încăpere, partea civilă însoțiți de mai mulți martori au ieșit și aceștia din separeu în local unde, deși inculpatul C a văzut starea în care se afla partea civilă, i-a aplicat acestuia o lovitură cu capul în zona gurii – împrejurare surprinsă de camerele de supraveghere din local, la minutul 1,40 din înregistrare.

Imediat, la fața locului au sosit organele de poliție și salvarea, partea civilă fiind transportată la Spitalul Județean Arad unde a primit îngrijiri medicale de urgență.

Astfel, conform raportului de primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr. …, ca urmare a activității infracționale a inculpatului M, partea civilă a suferit o plagă tăiată la nivelul hemifeței stângi și laterocervical stânga până la unirea treimii medii cu treimea superioară, leziune care a necesitat spre vindecare un număr de 10-12 zile îngrijiri medicale, viața acestuia nefiind pusă în primejdie, iar ca urmare a activității infracționale a numitului C a suferit plagă contuză a buzei superioare laterală stângă, leziune care a necesitat spre vindecare un număr de 4-5 zile de îngrijiri medicale.

Latura civilă:

Persoana vătămată D s-a constituit parte civilă în cauză față de inculpatul M cu suma de 20.000 de euro daune morale si suma de 5000 lei daune materiale reprezentând cheltuieli de spitalizare, iar față de inculpatul C se constituie parte civilă cu suma de 5.000 de lei, reprezentând daune morale.

Inculpatul M este cunoscut cu antecedente penale, însa acestea nu atrag starea de recidiva, fiind condamnat la pedeapsa de 10 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei, de către Tribunalul AG Tettnang Germania, definitivă la data de 04.03.2013, pentru săvârșirea unor infracțiuni de loviri cauzatoare de vătămare corporală gravă, mutilare sau infirmitate permanentă, în dosar nr. Ds ….

Totodată, inculpatul a fost condamnat și la 50 de zile amendă la valoare de 15 euro, pentru conducere fără permis de către Tribunalul AG Tettnang Germania, prin sentința penală rămasă definitivă la data de 18.05.2016, pronunțată în dosarul nr. ….

Prin ordonanţa din data de 30 ianuarie 2017 inculpatul M a fost reţinut 24 de ore începând cu data de 30.01.2017 ora 17:30 până la data de 31.01.2017 ora 17:30, iar prin referatul din data de 31.01.2017 s-a propus arestarea preventivă a inculpatului M pe o perioada de 30 zile, astfel că prin încheierea nr.7 din aceiaşi dată s-a admis propunerea formulată şi s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile,  începând cu data de 31.01.2017 şi până la data de 01.03.2017 inclusiv.

Inculpatul C este cunoscut cu antecedente penale, însa acestea nu atrag starea de recidiva, fiind condamnat la pedeapsa de 4 luni închisoare cu suspendarea executării  pedepsei, pentru infracțiunea de avarierea intenționată a proprietății, prin sentința penală  nr. 20-10-2014, pronunțată în dosar al Tribunalului CORRECTIONNEL DE LA ROCHELLE din FRANȚA, definitivă la data de 21.03.2015. 

Totodată, inculpatul a fost condamnat și la pedeapsa de 1 lună închisoare pentru forme de furt calificat care nu implică violența sau uzul de arme și nici amenințarea cu violență sau cu uzul de arme asupra persoanelor, in dosar nr. … al Tribunalului CORRECTIONNEL DE LA ROCHELLE din FRANȚA, definitivă la data de 23.06.2015.

În baza art. 396 alin.  5 Cod  procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. b  Cod procedură  penală va achita inculpatul M pentru infracţiunea de ameninţare prev. de art. 206 alin.1 Cod penal, văzând că ameninţarea făcută de către inculpatul Mocan a fost aproape concomitent şi urmată imediat de comiterea acţiunii de  violenţă împotriva persoanei vătămate şi a fost absorbită de tentativa la infracţiunea de omor prev. de art.  32 Cod penal rap. la art.188 Cod penal.

Inculpatul a fost trimis în judecată şi pentru tentativă de omor, prev. şi ped. de art. 32 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal.

Infracţiunea de omor se săvârşeşte cu intenţia de ucidere, iar nu cu intenţia generală de a aduce atingere integrităţii corporale sau sănătăţi, expresia „uciderea unei persoane”, utilizată în art. 188 Cod penal, cuprinzând implicit ideea orientării acţiunii spre un rezultat specific constând în moartea victimei.

Sub aspectul laturii subiective, în cazul infracţiunii de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal, infractorul acţionează cu intenţia generală de a aduce atingere integrităţii corporale sau sănătăţi a cărei gravitate este evaluată  prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile, în timp ce în cazul tentativei la infracţiunea de omor prevăzută de art. 32 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal, acesta acţionează cu intenţia de ucidere. Prin urmare, în cazul tentativei la infracţiunea de omor, actele de punere în executare, întrerupte sau care nu şi-au produs efectul, trebuie să releve – prin natura lor şi împrejurările în care au fost comise – că infractorul a avut intenţia de a ucide, iar nu cu intenţia generală de a aduce atingere integrităţii corporale sau sănătăţi a cărei gravitate este evaluată  prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile.

Timpul de spitalizare şi numărul zilelor de îngrijiri medicale pentru vindecare nu sunt de natură, prin ele însele, să determine încadrarea juridică a faptei. Relevante pentru caracterizarea juridică a unei asemenea fapte sunt împrejurările concrete în care a fost comisă infracţiunea, instrumentul cu care s-a lovit, intensitatea loviturii, regiunea corpului în care au fost aplicate loviturile şi consecinţele cauzate. Noţiunea de punere în primejdie a vieţii, utilizată în actele medico-legale, priveşte aspectele medicale, în timp ce tentativa la infracţiunea de omor, priveşte aspectele juridice.

Esenţial pentru încadrarea juridică a faptei inculpatului M, după caz, în tentativă la omor (art. 32 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal) ori în infracţiunea de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal, este stabilirea formei şi modalităţii vinovăţiei cu care a săvârşit infracţiunea. În cazul infracţiunii de omor, rămasă în forma tentativei, actele de punere în executare a omorului, săvârşite până în momentul intervenţiei evenimentului întrerupător în cazul de faţă intervenţia martorului CV, trebuie să releve – prin natura lor şi împrejurările în care au fost săvârşite – că infractorul a avut intenţia specifică de omor, iar nu intenţia de a aduce atingere integrităţii corporale sau sănătăţii. Astfel, există tentativă de omor, ori de câte ori, inculpatul acţionează în aşa mod încât provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale organismului victimei ori foloseşte instrumente sau procedee specifice uciderii. Nu are relevanţă timpul necesar pentru îngrijiri medicale, deoarece acesta este caracteristic infracţiunilor de lovire sau alte violenţe şi nu exprimă dinamismul interior al actului infracţional. Ceea ce deosebeşte infracţiunea de lovire sau alte violenţe având ca urmare producerea de leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane de tentativa la infracţiunea de omor, este poziţia subiectivă a făptuitorului faţă de acţiunile care constituie latura obiectivă a infracţiunii.

În timp ce în cazul faptelor prevăzute în art. 193 alin. 2 Cod penal, inculpatul acţionează cu intenţie directă sau indirectă – în sensul că, urmărind să de a vătăma integritatea corporală sau sănătatea, a cărei gravitate este evaluată  prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile – în cazul tentativei la infracţiunea de omor, acesta acţionează numai cu intenţia direct sau indirectă de a ucide.

Practica judiciară este unanimă atunci când reliefează că „pentru stabilirea poziţiei subiective a făptuitorului trebuie să se ţină seama de toate împrejurările în care fapta a fost comisă, de obiectul folosit, de regiunea corpului vizată şi de urmărire produse sau care s-ar fi putut produce, delimitarea dintre infracţiunile îndreptate împotriva integrităţii corporale sau sănătăţii şi infracţiunile îndreptate împotriva vieţii se poate face şi pe baza formei de vinovăţie cu care acţionează făptuitorul.

Aşadar, pentru considerentele enunţate anterior, tribunalul în baza art. 386 alin. 1 Cod procedură penală va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apărătorul inculpatului M din tentativă la infracţiunea de omor prevăzută de art. 32 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal în infracţiunea de loviri sau alte violenţe prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal, văzând că  inculpatul M a acţionat cu intenţia de a ucide şi nu cu intenţia de a aduce atingere integrităţii corporale sau sănătăţii, aspect care rezultă şi din atitudinea inculpatului care aproape concomitent cu agresiunea împotriva persoanei vătămate l-a înjurat și amenințat pe partea civilă D că îl va omorî și îl va tăia, după care l-a tăiat  cu sticla respectivă pe față, în partea stângă, întrebându-l totodată ”N-ai murit? Trebuia să mori!”.

Chiar dacă raportul de constatare medico-legală precizează că leziunile produse nu au pus în pericol viața victimei, instanța apreciază că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor raportat la zona vizată, intensitatea loviturii, obiectul folosit. Pentru a putea caracteriza activitatea infracțională a inculpatului ca fiind tentativă la omor, este necesară întrunirea mai multor condiții și anume: folosirea unui obiect vulnerant apt să producă moartea; vizarea unei zone vitale și intensitatea loviturilor. Ori, inculpatul a folosit, un ciob de sticlă provenit de la o sticlă de bere spartă, prinzând de gâtul sticlei care avea mai multe margini ascuţite pentru a lovi victima, obiect apt să producă moartea, a vizat cu certitudine o zonă vitală a corpului( la nivelul hemifeței stângi și laterocervical stânga până la unirea treimii medii cu treimea superioară) și numai intervenția martorului CV a determinat salvarea persoanei vătămate.

Tribunalul reține că inculpatul a comis fapta cu vinovăție cel puțin sub forma intenției indirecte, întrucât prin lovirea victimei cu putere, prin folosirea unui obiect apt să producă moartea și prin zona vizată, numai intervenția martorului CV care a întrerupt actul de punere în executare a omorului a determinat salvarea persoanei vătămate.

Pe cale de consecinţă, fapta inculpatului M care cu intenţia de a ucide în noaptea de 28/29.01.2017, în incinta localului aparținând I.F. C din loc. Conop i-a aplicat părții civile D o lovitură cu o sticlă la nivelul hemifeței stângi și laterocervical stânga până la unirea treimii medii cu treimea superioara, generându-i o leziune care a necesitat intervenție medicală de urgență, executare întreruptă de martorul CV, reprezintă tentativă la infracţiunea de omor, prevăzută art. 32 alin. 1 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal cu aplicarea  art. 38 alin. 1, 2 Cod penal şi art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal raportat la art. 76 alin. 1 Cod penal, faţă de faptul că incidentul dinte inculpatul Mocan şi persoana vătămată a fost spontan, nerezultând din probele administrate în cauză că inculpatul ar fi urmărit producerea unui rezultat pe care totuşi l-a acceptat.

Fapta inculpatului M, constând în a tulbura liniştea şi ordinea publică prin violenţe aduse persoanei vătămate şi martorului Covaci Ioan în public, întruneşte elementele constitutive ale infracţiuni de tulburare a ordinii şi liniştii publice prev. de art. 371 alin. 1 Cod penal cu aplicarea  art. 38 alin. 1, 2 Cod penal şi art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal raportat la art. 76 alin. 1 Cod penal, faţă de faptul că incidentul dinte inculpatul Mocan şi persoana vătămată a fost spontan, nerezultând din probele administrate în cauză că inculpatul ar fi urmărit producerea unui rezultat pe care totuşi l-a acceptat.

 

Individualizarea judiciară a pedepsei.

La stabilirea pedepsei, instanţa va ţine seama de dispoziţiile art. 74 Cod penal, privitor la criteriile generale de individualizare a pedepsei, respectiv gravitatea infracţiunii săvârşite, periculozitatea infractorului, evaluată în conformitate cu împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal,  nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite, în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care-l prezintă, în mod real persoana inculpatului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.

Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei inculpatului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este  supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni.

Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată şi pusă în executare, intensitatea şi generalitatea dezaprobării morale a faptei şi făptuitorului, condiţionează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privaţiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracţiunii şi gradul de vinovăţie al făptuitorului.

Numai o pedeapsă justă şi proporţională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât şi finalitatea acesteia, prevenţia specială şi generală înscrise în Legea nr. 254/2013 – art. 3 alin.1 – potrivit căruia „scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni”.

Pornind de la aceste considerente, instanţa va avea în vedere cu privire la persoana inculpatului M,  cunoscut cu antecedente penale care nu atrag starea de recidivă, vârsta acestuia – având 32  ani la data comiterii faptelor, nivelul de instruire şcolară ca absolvent de 11 clase, faptul că are un loc de muncă, este căsătorit şi are un

 copil minor.

Potrivit acestor considerente, instanţa în baza art. 32 alin.1 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal cu aplicarea  art. 38 alin.1, 2 Cod penal şi art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal raportat la art. 76 alin.1 Cod penal va condamna inculpatul M, la o pedeapsă de 3 (trei) ani şi 4 (patru) luni  închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de omor şi în baza art. 371 alin. 1 Cod penal cu aplicarea  art. 38 alin. 1, 2 Cod penal şi art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal raportat la art. 76 alin.1 Cod penal, condamnă acelaşi inculpat la o pedeapsă de  6 (şase) luni închisoare, pentru infracţiunea de tulburare a ordinii şi liniştii publice.

În baza art. 39 alin. 1 lit. b din Legea 286/2009 privind Codul penal va contopi pedepsele stabilite în sarcina inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani şi 4 (patru) luni  închisoare, la care adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 2 (două)) luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni  închisoare.

Va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a şi b şi n Cod penal, pe o perioadă de 3 ani – respectiv dreptul de a comunica cu victima D, pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

Pe durata şi în condiţiile art. 65 Cod penal, va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b şi n penal de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 va dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul M, în vederea stabilirii profilului genetic şi stocării în S.N.D.G.J.

În baza art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008 inculpatul M va fi informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru stocarea în S.N.D.G.J.

În baza art. 72 alin.1 Cod penal  va scădea din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii din 30.01.2017, ora: 17:30 şi a arestării preventive, începând cu aceeaşi dată, 31.01.2017, până la zi.

În baza art. 399 alin. 1 Cod procedură penală, va menţine măsura arestării preventive a inculpatului, dispusă prin încheierea penală nr. 7/31.01.2017 pronunţată în dosarul nr. 598/108/2017 al Tribunalului Arad.

Fapta inculpatului C, constând în a tulbura liniştea şi ordinea publică prin violenţe aduse persoanei vătămate şi de a distruge bunuri în public întruneşte elementele constitutive ale infracţiuni de  tulburare a ordinii şi liniştii publice prevăzută de art. 371 alin. 1 Cod penal cu aplicarea  art. 38 alin. 2 Cod penal.

Fapta inculpatului C, constând în aceea că, în noaptea de 28/29 ianuarie 2017, în incinta I.F. C, din loc. …, i-a aplicat părții civile D o lovitură cu capul în zona gurii, generându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 4-5 zile de îngrijiri medicale întruneşte elementele constitutive ale infracţiuni de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal cu aplicarea  art. 38 alin. 2 Cod penal.

La stabilirea pedepsei, instanţa va ţine seama de dispoziţiile art. 74 Cod penal, privitor la criteriile generale de individualizare a pedepsei, respectiv gravitatea infracţiunii săvârşite, periculozitatea infractorului, evaluată în conformitate cu împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal,  inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite, în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care-l prezintă, în mod real persoana inculpatului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.

Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei inculpatului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este  supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni.

Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată şi pusă în executare, intensitatea şi generalitatea dezaprobării morale a faptei şi făptuitorului, condiţionează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privaţiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracţiunii şi gradul de vinovăţie al făptuitorului.

Pornind de la aceste considerente, instanţa va avea în vedere cu privire la persoana inculpatului  C, cunoscut cu antecedente penale care nu atrag starea de recidivă, vârsta acestuia – ….

Potrivit acestor considerente, instanţa în baza art. 371 alin. 1 Cod penal cu aplicarea  art. 38 alin. 2 Cod penal, condamnă inculpatul C la o pedeapsă de 6 (şase) luni  închisoare, pentru infracţiunea de tulburare a ordinii şi liniştii publice, iar în baza art. 193 alin.2 Cod penal cu aplicarea  art. 38 alin. 2 Cod penal, condamnă acelaşi inculpat la o pedeapsă de 8 (opt) luni închisoare, pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe.

În baza art. 39 alin. 1 lit. b din Legea 286/2009 privind Codul penal, va contopi pedepsele stabilite în sarcina inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 8 (opt) luni  închisoare, la care va adauga un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 2(două)) luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 10 (zece) luni  închisoare.

În baza art. 91 Cod penal va dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepselor aplicate inculpatului C şi va stabili un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 92 Cod penal, văzând că sunt îndeplinite  dispoziţiile art.  91 alin.1 din Legea 286/2009 privind Codul penal, conform cărora se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o anumită durată cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracţiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani, infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare, infractorul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, în raport de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii respectiv nu a mai fost condamnat, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracţiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată,  instanţa consideră că în prezenta cauză sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de legiuitor, condamnarea inculpatului prin prezenta sentinţă fiind de 10 luni închisoare, iar  inculpatul nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului, astfel încât instanţa are convingerea că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea de către acesta a pedepsei aplicate.

Va dispune ca supravegherea să fie efectuată de Serviciul de Probaţiune Arad.

În baza art. 93 alin.1 Cod penal va obliga inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de probaţiune Arad, la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea lor;

- să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor de existenţă. 

În baza art. 93 alin. 2 lit. b Cod penal, va impune inculpatului obligaţia de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de Serviciul de Probaţiune Arad sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. 3 Cod penal şi art. 404 alin (3) Cod procedură penală, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Consiliului local Conop sau altă locaţie nominalizată de către Serviciul de Probaţiune Arad, pe o perioadă de 80 zile.

În baza art. 94 alin 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute la art. 93 alin 1 lit. c-e Cod penal se comunică Serviciului de Probaţiune Arad.

În baza art. 404 şi art. 91 alin. 4 Cod penal va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 Cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul în care pe parcursul termenului de supraveghere cel condamnat săvârşeşte o nouă infracţiune, descoperită până la împlinirea termenului şi pentru care s-a pronunţat o condamnare la pedeapsa închisorii.

Acţiunea civilă.

În baza art. 397 alin. 1  Cod de procedură penală va admite în parte pretenţiile civile formulate de partea civilă D şi va obliga inculpatul M să plătească părţii civile D suma de 4000 euro daune morale parţiale şi va respinge celelalte pretenţii pentru daune morale şi daune materiale în cuantum de 5000 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare, văzând că despăgubirile materiale solicitate de parte civilă  nu au fost dovedite prin probe cu înscrisuri sau martori. 

În baza art. 397 alin. 1 Cod de procedură penală va admite în parte pretenţiile civile formulate de partea civilă D şi va obliga inculpatul C să plătească părţii civile D suma de 1000 lei daune morale parţiale, va respinge celelalte pretenţii pentru daune morale.

Instanţa constată că instituţia daunelor morale constituie şi o reprobare morală a faptei ilicite, pe care cel care a săvârşit-o trebuie să răspundă atât pe plan social, prin executarea sancţiunii penale cât şi pe plan individual prin repararea prejudiciului  existent în patrimoniul părţii vătămate şi în domeniul vieţii sufleteşti.

Statul este interesat să ocrotească toate valorile care definesc personalitatea umană împotriva oricăror atingeri ce li s-ar aduce prin fapte ilicite, prejudiciile morale constituind un element al răspunderii civile delictuale.

Tribunalul constată că daunele morale sunt menite să contribuie la reducerea compensatorie a suferinţelor fizice şi psihice cauzate părţii civile ca urmare a activităţii infracţionale ale inculpaţilor în cuantumul antemenţionat este suficient dar şi necesar reparării prejudiciului moral.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad şi inculpatul M.

În motivarea apelului, procurorul a arătat că sentinţa apelată este nelegală în ceea ce priveşte soluţia de achitare a inculpatului M pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţare prevăzută de art.206 Cod penal şi vădit netemeinică în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei aplicate acestui inculpat, ca efect al reţinerii circumstanţelor atenuante prevăzută de art.74 alin.2 Cod penal, cât şi în privinţa individualizării judiciare a executării pedepsei aplicată inculpatului C, sancţiunea fiind prea blândă în raport cu natura şi gravitatea faptei dedusă judecăţii şi insuficientă pentru a realiza scopurile pedepsei, respectiv reeducarea inculpatului şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

De asemenea, procurorul a criticat sentinţa apelată sub aspectul greşitei individualizări a pedepselor complementare şi accesorii aplicate inculpatului M, cât şi prin neaplicarea acestor sancţiuni în cazul inculpatului C.

Inculpatul M în motivarea apelului a solicitat admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice formulată din tentativa la infracţiunea de omor prevăzuta de art. 32 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal în infracţiunea de loviri sau alte violenţe prevăzută de art. 193 al. 2 Cod penal, condamnarea inculpatului pentru această infracţiune cu aplicarea art. 91 Cod penal privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante şi reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă ca urmare a recunoaşterii acestei fapte de către inculpat potrivit art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.

Prin decizia penală nr. 492/A din 3 mai 2018 Curtea de Apel Timişoara, în baza art. 421 pct.2 lit.a C.p.p. admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad şi inculpatul M împotriva sentinţei penale nr.112 din 05.03.2018 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr…./108/2017.

Desfiinţează sentinţa penală apelată şi rejudecând :

În baza art. 386 alin. 1 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului M din  infracţiunile de tentativă la infracţiunea de omor prevăzută  de art. 32 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal şi infracţiunea de ameninţare prevăzută de art. 206 alin. 1 Cod  penal în infracţiunea de tentativă la infracţiunea de omor prevăzută  de art. 32 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal

În baza art. 32 alin.1 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal cu aplicarea  art. 38 alin.1 Cod penal, condamnă inculpatul M,  la o pedeapsă de 5 (cinci) ani  închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de omor.

În baza art. 371 alin. 1 Cod penal cu aplicarea  art. 38 alin. 1 Cod penal condamnă acelaşi inculpat la o pedeapsă de 6 (şase) luni închisoare, pentru infracţiunea de tulburare a ordinii şi liniştii publice.

În baza art. 38 alin. 1 Cod penal şi art. 39 alin. 1 lit. b Codul penal contopeşte pedepsele stabilite în sarcina inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 5 ani  închisoare, la care adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 2 (două) luni închisoare, urmând ca inculpatul M să execute o pedeapsă rezultantă de 5 ani şi 2 luni  închisoare.

Aplică inculpatului M pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a şi b, n, o Cod penal, pe o perioadă de 3 ani – respectiv dreptul de a comunica cu victima D şi de a se apropia de locuinţa, locul de muncă, sau alte locuri unde victima desfăşoară activităţi sociale pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

Pe durata şi în condiţiile art. 65 Cod penal, interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b şi n, o Cod penal de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Menţine celelalte prevederi ale sentinţei penale apelate.

În baza art.424  alin.2 Cod procedură penală raportat la art.241 alin.1 lit.c Cod procedură penală constată încetarea de drept a măsurii preventive a arestării preventive luată faţă de inculpatul apelant M la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art.424 alin.4 Cod procedură penală rap. la art.72 alin.1 Cod penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului apelant M durata arestului preventiv de la 05.03.2018 la zi.

În motivarea deciziei s-au reţinut următoarele:

Instanţa de apel îşi însuşeşte starea de fapt reţinută de prima instanţă, precum şi raţionamentele de interpretare a probatoriului administrat folosite în ambele faze ale procesului penal, respectiv urmărire penală şi judecată şi din care rezultă vinovăţia inculpatului M sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de tentativă de omor, prevăzută şi pedepsită de art. 32 Cod penal rap. la art. 188 Cod penal, si tulburarea ordinii si liniștii publice, prevăzută şi pedepsită de art. 371 alin.1 Cod penal şi a inculpatului C sub aspectul săvârşirii infracțiunilor de lovire sau alte violențe, prevăzută și pedepsită de art. 193 alin. 2 Cod penal şi tulburarea ordinii şi liniștii publice, prevăzută şi pedepsită de art. 371 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 38 al. 2 Cod penal.

Vinovăţia inculpaţilor cu privire la faptele reţinute rezultă din declaraţiile inculpaţilor (inculpatul M recunoscând doar că a lovit-o pe partea civilă D, iar inculpatul C a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa), declaraţiile persoanei vătămate, declaraţiile martorilor …, procesul verbal de cercetare la faţa locului, cu anexele schiţe, planşe foto, raport de expertiză medico-legal şi din care rezultă faptul că inculpatul M în noaptea de 28/29.01.2017, în incinta localului aparținând I.F. C din loc. … cu intenţia de a ucide i-a aplicat părții civile D o lovitură cu un ciob de sticlă la nivelul hemifeței stângi și latero-cervical stânga până la unirea treimii medii cu treimea superioara, generându-i o leziune care a necesitat intervenție medicală de urgență şi a tulburat liniştea şi ordinea publică prin violenţe aduse persoanei vătămate şi martorului … în public. De asemenea, inculpatului C, în aceeaşi noapte şi locaţie, i-a aplicat părții civile D o lovitură cu capul în zona gurii, generându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 4-5 zile de îngrijiri medicale şi a tulburat liniştea şi ordinea publică prin violenţe aduse persoanei vătămate şi distrugerea de bunuri în public.

În ceea ce priveşte infracţiunea de ameninţare reţinută prin actul de sesizare al instanţei în sarcina inculpatului M, Curtea constată că aceasta este absorbită în infracţiunea de tentativă de omor având în vedere faptul că ameninţarea persoanei vătămată a fost concomitentă şi urmată imediat de comiterea acţiunii de violenţă împotriva persoanei vătămate aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor IC, BR şi CV, motiv pentru care va schimba încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului din  infracţiunile de tentativă la infracţiunea de omor prevăzută de art. 32 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal şi infracţiunea de ameninţare prevăzută de art. 206 alin. 1 Cod penal în infracţiunea de tentativă la infracţiunea de omor prevăzută de art. 32 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal.

Referitor la infracţiunea de tentativă la omor, în cauză s-a dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă faptul că inculpatul a săvârşit această faptă. Astfel, aflându-se în incinta unui local din Conop, inculpatul a agresat o persoană pe motiv că aceasta a interpretat o melodie în locul cântăreţului angajat, iar în momentul în care victima D 1-a întrebat despre agresiunea asupra acelei persoane, fiind şi pe fondul consumului de alcool, inculpatul a tăiat victima cu un ciob de sticlă în zona gâtului, spunând că îi va tăia jugulara. Actul de punere în executare a omorului a fost întrerupt numai intervenţia martorului CV care a determinat salvarea persoanei vătămate. După lovitura aplicată, inculpatul a mai încercat de două ori să lovească persoana vătămată fără a reuşi, iar la ieşirea din local a ameninţat şi înjurat victima, tulburând ordinea şi liniştea persoanelor aflate în incinta localului.

Potrivit declaraţiilor martorilor CV, TG, declaraţiilor persoanei vătămate care se coroborează şi cu imaginile surprinse de camerele de supraveghere din local la minutul 1:36 din înregistrare, rezultă faptul că inculpatul a luat de jos un ciob de sticlă provenit de la o sticlă de bere spartă, prinzând de gâtul sticlei care avea mai multe margini ascuţite, a venit în spatele părții civile, cu mâna stângă la apucat pe acesta de după gât, iar cu mâna dreaptă în care avea ciobul de sticlă l-a pus la gâtul părţi civile cu intenţia de a-i tăia gâtul, moment în care a intervenit martorul CV, prinzându-l de mâna în care avea ciobul de sticlă pe inculpatul M, care a apăsat cu forţă pe ciob tăindu-l în zona gâtului şi a feţei pe partea civilă D în timp ce îl înjura și îl amenința că îl va omorî și îl va tăia, l-a tăiat cu sticla respectivă pe față, în partea stângă, întrebându-l totodată ”N-ai murit? Trebuia să mori!”, împrejurare în care a mai încercat să-l lovească de două ori pe D cu sticla, însă nu a reuşit, deoarece au intervenit martorii CV, TG şi alte persoane.

Solicitarea inculpatului privind schimbarea încadrării juridice din tentativa la infracţiunea de omor prevăzuta de art. 32 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal în infracţiunea de loviri sau alte violenţe prevăzută de art. 193 al. 2 Cod penal este nefondată.

În principal, elementele de diferenţiere dintre cele două infracţiuni se referă la poziţia subiectivă a făptuitorului faţă de acţiunile care constituie latura obiectivă a infracţiunii, zona de pe corp unde sunt aplicate loviturile, în sensul că este o zonă vitală sau nu, instrumentul folosit la săvârşirea infracţiunii, în sensul că are sau nu are aptitudinea de a produce acest rezultat, numărul şi intensitatea loviturilor aplicate victimei, atitudinea făptuitorului după săvârşirea faptei.

În cauză, inculpatul M a acţionat cu intenţia de a ucide şi nu cu intenţia de a aduce atingere integrităţii corporale sau sănătăţii, aspect care rezultă şi din atitudinea inculpatului care aproape concomitent cu agresiunea împotriva părţii civile a înjurat și amenințat pe partea civilă D că îl va omorî și îl va tăia, după care l-a tăiat  cu sticla respectivă pe față, în partea stângă, întrebându-l totodată ”N-ai murit? Trebuia să mori!”. De asemenea, inculpatul a folosit, un ciob de sticlă provenit de la o sticlă de bere spartă, prinzând de gâtul sticlei care avea mai multe margini ascuţite pentru a lovi victima, obiect apt să producă moartea, a vizat cu certitudine o zonă vitală a corpului (la nivelul hemifeței stângi și laterocervical stânga până la unirea treimii medii cu treimea superioară) și numai intervenția martorului CV a determinat salvarea persoanei vătămate

Conform raportului de primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr. …, ca urmare a activității infracționale a inculpatului M, partea civilă a suferit o plagă tăiată la nivelul hemifeței stângi și laterocervical stânga până la unirea treimii medii cu treimea superioară, leziune care a necesitat spre vindecare un număr de 10-12 zile îngrijiri medicale, viața acestuia nefiind pusă în primejdie.

Chiar dacă potrivit raportului de primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei rezultă faptul că viața persoanei vătămate nu a fost pusă în primejdie, fapta inculpatului întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii de tentativă la infracţiunea de omor, întrucât cele două noţiuni de „punere în primejdie a vieţii„ şi de „tentativă la omor„ sunt total diferite, prima depinzând de aspecte medicale, cea de a doua de contextul juridic al producerii faptei sub aspectul tentativei. De altfel, practica instanţei supreme a statuat constant că există tentativă de omor atunci când fapta se realizează prin lovirea victimei cu un obiect vulnerant în abdomen, cu consecinţa unei evisceraţii, fără a pune în primejdie viaţa victimei. În cauză, inculpatul a lovit persoana vătămată cu un ciob de sticlă provenit de la o sticlă spartă, a vizat o zonă vitală a corpului (la nivelul hemifeței stângi și laterocervical stânga până la unirea treimii medii cu treimea superioară) partea civilă a suferit o plagă tăiată, leziune care a necesitat spre vindecare un număr de 10-12 zile îngrijiri medicale, viața acestuia nefiind pusă în primejdie.

Nu poate fi reţinută apărarea inculpatului potrivit căreia nu s-a dovedit faptul că ar fi avut în mănă un ciob de sticlă, deoarece aceste susţineri sunt contrazise de declaraţiile martorilor CV, TG precum şi de imaginile surprinse de camerele de supraveghere din local. De asemenea, faptul că persoana vătămată s-ar fi aflat sub influenţa băuturilor alcoolice nu are relevanţă în cauză, întrucât acest aspect nu îl exonerează pe inculpat de răspundere penală.

Critica procurorului cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului M este întemeiată.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei, Curtea a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 74 Cod penal.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ceea ce priveşte comportamentul făptuitorului.

Ca atare, pedeapsa şi modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizate în aşa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi evitarea săvârşirii altor fapte penale.

În conformitate cu dispoziţiile art. 74 Cod penal, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de gravitatea infracţiunii săvârşite şi de periculozitatea infractorului, avându-se în vedere împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal cât şi datele referitoare la nivelul de educaţie, starea de sănătate şi situaţia familială sau socială a infractorului.

În ce priveşte pericolul social generic al infracţiunii de omor, însuşi legiuitorul prin modalitatea de incriminare a stabilit că astfel de fapte prezintă o periculozitate socială deosebită, reflectată în limitele de pedeapsă, respectiv închisoare de la 10 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi, respectiv reducerea acestor limite la jumătate în cazul tentativei.

Pe lângă pericolul social generic al unor astfel de fapte, reflectat în limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, în cauză nu poate fi ignorat pericolul social concret al faptei săvârşită de inculpat, rezultat din modalitatea de săvârşire a infracţiunilor astfel cum au fost descrise la stabilirea stării de fapt.

De asemenea, inculpatul M este cunoscut cu antecedente penale, care nu atrag starea de recidivă, fiind condamnat prin două hotărâri străine, una dintre fapte fiind săvârşită cu violenţă, respectiv i s-a aplicat pedeapsa de 10 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei, de către Tribunalul AG Tettnang Germania, definitivă la data de 04.03.2013, pentru săvârşirea unor infracţiuni de loviri cauzatoare de vătămare corporală gravă, mutilare sau infirmitate permanentă, în dosar nr. …. Totodată, inculpatul a fost condamnat şi la 50 de zile amendă la valoare de 15 euro, pentru conducere fără permis de către Tribunalul AG Tettnang Germania, prin sentinţa penală rămasă definitivă la data de 18.05.2016, pronunţată în dosarul nr. ….

În aceste condiţii apreciem că nu se poate discuta despre existenţa unor împrejurări legate de fapta comisă care diminuează gravitatea faptei sau periculozitatea infractorului în sensul dispoziţiilor art.75 alin.2 lit.b Cod penal astfel cum în mod greşit a reţinut prima instanţă.

În aprecierea unor împrejurări ca circumstanţe atenuante, acestea trebuie raportate la gradul de pericol social al faptei comise, la urmările ei, la ansamblul condiţiilor în care a fost săvârşită precum şi la orice elemente privitoare la persoana făptuitorului, or în cazul de faţă prima instanţă nu a motivat aplicarea circumstanţelor atenuante, iar datelor referitoare la persoana inculpatului, …, nu reprezintă împrejurări legate de fapta comisă care diminuează gravitatea faptei sau periculozitatea infractorului, acestea vor fi valorificate de către instanţa de apel la stabilirea pedepsei .

La stabilirea pedepselor în cazul inculpatului M, instanţa de apel a avut în vedere gravitatea faptelor, pericolul social care a adus atingere relaţiilor sociale referitoare la viaţa persoanei şi ordinea şi liniştea publică, antecedentele penale ale inculpatului care nu atrag starea de recidivă, motiv pentru care a înlăturat aplicarea circumstanţelor atenuante pentru ambele infracţiuni săvârşite şi ca urmare a majorat pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea de tentativă la omor la 5 ani închisoare.

Solicitarea procurorului privind aplicarea în cazul acestui inculpat şi a pedepsei complementare şi accesorii prevăzută de art.66 alin.1 lit.o Cod penal, respectiv interzicerea dreptului de a se apropia de locuinţa, locul de muncă, sau alte locuri unde victima desfăşoară activităţi sociale pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale este întemeiată.

Astfel, raportat la gravitatea faptei săvârşite, atitudinea inculpatului după săvârşirea acesteia se impune aplicarea şi a acestei pedepse complementare şi accesorii, prima instanţă interzicându-i inculpatului doar dreptul de a comunica cu persoana vătămată prevăzut de art.66 alin.1 lit.n Cod penal.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare, instanţa de apel constată că raportat la cuantumul pedepsei rezultante, 5 ani şi 2 luni închisoare, executarea acesteia în regim de detenţie este singura variantă legală în cazul inculpatului M.

Cu privire la inculpatul C, critica procurorului privind greşita individualizare judiciară a executării pedepsei este nefondată.

Astfel, inculpatul a fost condamnat la 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice şi 8 luni închisoare pentru infracţiunea de loviri sau alte violenţe, iar în urma contopirii pedepselor şi aplicării sporului obligatoriu a  rezultat o pedeapsă de 10 luni închisoare.

Raportat la gravitatea faptelor săvârşite, numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare (4-5 zile), la faptul că inculpatul are antecedente penale care nu atrag starea de recidivă, instanţa de apel constată că în mod corect prima instanţă a dat eficienţă dispoziţiilor art.91 Cod penal privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, în cauză fiind îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de lege, inculpatul fiind informat cu privire la aplicarea dispoziţiilor art.96 Cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei.

Datele ce caracterizează persoana inculpatul au contribuit la aplicarea unei modalităţi de individualizare judiciară a executării pedepsei prin reţinerea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, prevăzută de art.91 şi următoarele Cod penal, considerându-se că raportat la vârsta inculpatului, nivelul de instruire, scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea efectivă a pedepsei în regim de detenţie.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile de aplicare a dispoziţiilor art. 91 Cod penal cu privire la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, atât cu privire la pedeapsa aplicată efectiv, care nu poate depăşi 3 ani (pedeapsa fiind de 10 luni închisoare), lipsa unei condamnări la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, inculpatul manifestându-şi acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii (aspect consemnat în declaraţia acestuia), dar şi raportat la persoana inculpatului, vârsta acestuia, nivelul de instruire existând posibilitatea îndreptării sale şi fără executarea efectivă a pedepsei, fiind necesară supravegherea conduitei pentru o perioadă determinată.

Durata termenului de încercare va fi stabilită la un nivel mediu al limitelor prevăzute de art.92 Cod penal Inculpatul va fi supus  măsurilor de supraveghere prevăzute în mod imperativ prin dispoziţiile art.93 alin.1 Cod penal, al căror rol este de a asigura reintegrarea socială a inculpatului, reeducarea acestuia, astfel încât pedeapsa prin cuantum şi modalitate de executare să îşi atingă scopul preventiv atât la nivel personal al inculpatului cât şi la nivel general.

De asemenea, raportat la faptele săvârşite, nu se impune aplicarea pedepselor complementare şi accesorii în cazul inculpatului C, critica procurorului fiind neîntemeiată sub acest aspect. 

Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct.2 lit.a Cod procedură penală se vor admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad şi inculpatul M împotriva sentinţei penale nr.112 din 05.03.2018 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr…./108/2017, va fi desfiinţată sentinţa penală apelată şi rejudecând:

În baza art. 386 alin. 1 Cod procedură penală va fi schimbată încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului M din infracţiunile de tentativă la infracţiunea de omor prevăzută de art. 32 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal şi infracţiunea de ameninţare prevăzută de art. 206 alin. 1 Cod penal în infracţiunea de tentativă la infracţiunea de omor prevăzută de art. 32 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal.

În baza art. 32 alin.1 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal cu aplicarea art. 38 alin.1 Cod penal, va fi condamnat inculpatul M, la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de omor.

În baza art. 371 alin. 1 Cod penal cu aplicarea  art. 38 alin. 1 Cod penal va fi condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de tulburare a ordinii şi liniştii publice.

În baza art. 38 alin. 1 Cod penal şi art. 39 alin. 1 lit. b Codul penal vor fi contopite pedepsele stabilite în sarcina inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, la care se va adăuga un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 2 luni închisoare, urmând ca inculpatul M să execute o pedeapsă rezultantă de 5 ani şi 2 luni  închisoare.

Se va aplica inculpatului M pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a şi b, n, o Cod penal, pe o perioadă de 3 ani – respectiv dreptul de a comunica cu victima D şi de a se apropia de locuinţa, locul de muncă, sau alte locuri unde victima desfăşoară activităţi sociale pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

Pe durata şi în condiţiile art. 65 Cod penal, se va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b şi n, o Cod penal de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Se vor menţine celelalte prevederi ale sentinţei penale apelate.

În baza art.424 alin.2 Cod procedură penală raportat la art.241 alin.1 lit.c Cod procedură penală se va constata încetarea de drept a măsurii preventive a arestării preventive luată faţă de inculpatul apelant M la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art.424 alin.4 Cod procedură penală rap. la art.72 alin.1 Cod penal se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului apelant M durata arestului preventiv de la 05.03.2018 la zi.

Domenii speta