Ordonanţă de plată

Sentinţă civilă **** din 26.07.2018


Cod ECLI: ECLI:RO:X

Dosar nr. X

R O M Â N I A

TRIBUNALUL X

SECŢIA X

SENTINŢA CIVILĂ NR. X

ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE X

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

PREŞEDINTE: X

GREFIER: X

Pe rol soluţionarea cauzei civile privind pe creditoarea X SA în contradictoriu cu debitoarea X SRL, având ca obiect ordonanţă de plată.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de X, au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea data care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de astăzi, X.

T R I B U N A L U L,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a VI-a Civilă la data de X sub numărul X, creditoarea X SA a chemat în judecată pe debitoarea X SRL solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună emiterea unei ordonanţe pentru plata sumei de X lei cu titlu de debit principal, reprezentând facturi neachitate aferente Contractului de acces la infrastructura feroviară nr. X; a sumei de X lei cu titlu de penalităţi de întârziere decurgând din neplata la termen a facturilor neachitate calculate până la data de X; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, în esenţă, creditoarea a arătat că a încheiat cu debitoarea un contract de acces la infrastructura feroviară, în vederea punerii la dispoziţia beneficiarului a reţelei de căi ferate.

În derularea raporturilor contractuale, creditoarea şi-a îndeplinit întocmai obligaţiile, astfel cum au fost asumate ele prin Contract. Consecutiv, a emis în acest sens un număr de 15 facturi fiscale aferente tarifului de utilizare a infrastructurii.

Creditoarea a comunicat toate aceste facturi debitoarei, aceasta din urmă efectuând părţi parţiale pentru suma de X lei, înregistrându-se în continuare un debit restant de X lei. Faţă de această situaţie, termenele de plată fiind depăşite, au fost încheiate convenţii de eşalonare şi de recunoaştere a debitului, dar chiar şi în această situaţie pârâta nu a procedat la stingerea integrală a datoriei.

Creditoarea a arătat că deţine o creanţă sa este certă, lichidă şi exigibilă.

Caracterul cert al creanţei rezultă din contract, respectiv din facturile fiscale emise în baza contractului dintre părţi.

Creditoarea a notificat societatea debitoare să plătească contravaloarea debitului principal, a penalităţilor şi a despăgubirilor, comunicând acesteia somaţia prevăzută de art. 1014 C.pr.civ.

Sub aspectul admisibilităţii cererii de emitere a ordonanţei de plată, reclamanta menţionează faptul că sunt îndeplinite toate condiţiile pentru admiterea prezentei şi obligarea debitoarei la plata sumelor solicitate de aceasta.

În drept, îşi întemeiază prezenta cerere pe dispoziţiile art. 14, 1164, 1170, 1270, 1272, 1516, 1530 – 1538 C.civ., art. 1014 şi următoarele C.pr.civ., art. 194 C.pr.civ.

În dovedire s-a solicitat încuviinţarea şi administrarea probei cu înscrisuri, depunându-se la dosarul cauzei, în copii, dovadă de comunicare, somaţie, contract de acces pe infrastructura feroviară, facturi fiscale, extras ONRC, Decizie, Dispoziţie, convenţie de eşalonare.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 de lei conform prevederilor art. 6 alin. 2 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Debitoarea X SRL a formulat întâmpinare la data de X solicitând în principal respingerea cererii ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.

În susţinerea excepţiei inadmisibilităţii, debitoarea a precizat că nu au fost respectate prevederile art. 1015 alin. 1 C.pr.civ., nefiind îndeplinită procedura prealabilă de comunicare a somaţiei. Dovada de comunicare a BEJA Ion şi Asociaţii din 16.01.2018 nu cuprinde elemente din care să rezulte efectuarea comunicării, cu respectarea art. 165 C.pr.civ.

Pe fondul cauzei, se impune respingerea acţiunii deoarece prin intermediul convenţiei nr. X s-a realizat o novaţie, stingându-se obligaţiile de plată născute din cele două contracte de acces pe infrastructură, născându-se ulterior o singură obligaţie de plată reprezentând un total al facturilor fiscale emise anterior şi neachitate.

Prin urmare, în cauză sunt îndeplinite condiţiile art. 1609 şi următoarele C.civ., obligaţiile vechi fiind valabile, ele fiind înlocuite, conform intenţiei exprese a părţilor, cu o obligaţie nouă în baza unui act juridic distinct.

În privinţa lichidităţii debitului solicitat, trebuie reţinut că deşi au fost efectuate plăţi parţiale în cadrul unor dosare de executare silită, urmărindu-se stingerea anumitor facturi fiscale, aceste facturi sunt solicitate în continuare la plată, încălcându-se astfel imputaţia făcută de debitor.

În lumina acestor elemente, creanţa nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 662 C.pr.civ., caracterele sale certe şi lichide fiind afectate de existenţa unor plăţi, precum şi de ignorarea imputaţiei.

În drept, au fost invocate prevederile art. 165, 662, 1015, 1017 C.pr.civ., art. 1607, 1609 C.civ.

În dovedire, nu s-a solicitat încuviinţarea şi administrarea de probe, dar la dosarul cauzei au fost depuse, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, ordine de plată, convenţie de eşalonare.

La data de X creditoarea X SA a depus o cerere precizatoare, arătând că au fost efectuate plăţi aferente debitului datorat în valoare de 822.085,81 lei, situaţie în care îşi actualizează pretenţiile la cuantumul de 5.049.037,52 lei.

La data de X debitoarea X SRL a depus note de şedinţă.

La data de X creditoarea X SA a depus o cerere precizatoare, arătând că au fost efectuate plăţi aferente debitului datorat în valoare de 2.000.000 lei, situaţie în care îşi actualizează pretenţiile la cuantumul de 3.049.037,52 lei.

La data de X creditoarea X SA a depus concluzii scrise, arătând că au fost efectuate plăţi aferente debitului datorat în valoare de 560.000 lei, situaţie în care îşi actualizează pretenţiile la cuantumul de 2.489.037,52 lei.

La data de X creditoarea X SA a depus o cerere precizatoare, arătând că au fost efectuate plăţi aferente debitului datorat în valoare de 15.000 lei, situaţie în care îşi actualizează pretenţiile la cuantumul de 2.474.037,52 lei.

La termenul de judecată din data de 10.05.2018 debitoarea a renunţat la excepţia inadmisibilităţii invocată prin întâmpinare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, creditoarea X SA, în calitate de administrator al infrastructurii feroviare, a încheiat cu debitoarea X SRL, în calitate de operator de transport feroviar, Contractul de acces pe infrastructura feroviară nr. X (f. X – X) având ca obiect punerea la dispoziţia operatorului a infrastructurii feroviare publice interoperabile, precum şi a celei neinteroperabile neînchirate – art. 2.1. De asemenea, conform convenţiei, X furniza către operator pachetul minim de acces definit la art. 1 din contract, pentru care operatorul plătea tariful de utilizare a infrastructurii – art. 2.2. În temeiul art. 3.1, contractul a fost valabil de la data de 11 decembrie 2016 până la data de 09 decembrie 2017. Tot conform contractului, facturile aferente tarifului de utilizare se emiteau lunar de către X, până la data de 15 a lunii pentru luna de trafic în curs, pe baza unor date parţiale, în funcţie de traficul anterior (50% din traficul lunii anterioare). Facturile au un termen de scadenţă de 30 de zile calendaristice de la data primirii acestora. Data primirii se consideră a fi a cincea zi calendaristică de la data emiterii facturilor de către X – art. 5.1.

Potrivit art. 5.4, în cazul în care părţile nu execută, execută cu întârziere sau necorespunzător obligaţiile financiare asumate prin contract, vor plăti dobânzi şi penalităţi în valoare de 0,03% pentru fiecare zi de întârziere începând cu prima zi după expirarea termenului de plată, debitorul fiind de drept în întârziere. Totalul dobânzilor şi penalităţilor nu poate depăşi cuantumul sumei asupra căreia au fost calculate.

În cadrul relaţiilor contractuale desfăşurate între părţi, creditoarea a emis factura fiscală seria X nr. X pentru un debit de 776.475 lei (f. 37), factura fiscală seria A nr. 100022559/18.04.2017 pentru un debit de 806.749,46 lei (f. 40), factura fiscală seria A nr. 100024531/15.05.2017 pentru un debit de 749.700 lei (f. 44), factura fiscală seria A nr. 100024573/18.05.2017 pentru un debit de 668.974,72 lei (f. 47), factura fiscală seria A nr. 100024630/13.06.2017 pentru un debit 722.925 lei (f. 51), factura fiscală seria A nr. 100024674/20.06.2017 pentru un debit de 657.974,04 lei (f. 54), factura fiscală seria A nr. 100024719/12.07.2017 pentru un debit de 680.085 lei (f. 58), factura fiscală seria A nr. 100024759/20.07.2017 pentru un debit de 604.263,65 lei (f. 61), factura fiscală seria A nr. 10002250/18.04.2017 pentru un debit de 11.333,32 lei (f. 65), factura fiscală seria A nr. 100022595/11.05.2017 pentru un debit de 10.802 lei (f. 69), factura fiscală seria A nr. 100024603/13.06.2017 pentru un debit de 10.182,32 (f. 73), factura fiscală seria A nr. 100024724/12.07.2017  pentru un debit de 9.656,89 lei (f. 77), factura fiscală seria A nr. 100024483/05.05.2017 pentru un debit de 23.475,49 lei (f. 81) şi factura fiscală seria A nr. 100024780/20.07.2017 pentru un debit de 138.526,44 lei (f. 84).

Părţile au încheiat la data de 06.07.2017 o convenţie de eşalonare a datoriilor X SRL (f. 101 – 103,120 – 122) născute din contractele de acces pe infrastructura feroviară nr. X, prelungit prin act adiţional, şi nr. 131/2016.

În temeiul art. 1.2 din convenţie, s-a stabilit că debitoarea SC X SRL figurează cu  o restanţă totală de 10.232.288,49 lei faţă de creditoarea X SA, recunoscând expres cuantumul acesteia, precum şi faptul că această creanţă este certă, lichidă şi exigibilă – art. 2.2, 2.3.

Prin Anexa nr. 1 a convenţiei de eşalonare (f. 123) au fost detaliate facturile fiscale din care izvorăşte creanţa totală de 10.232.288,49 lei, fiind incluse şi facturile fiscale emite în temeiul contractului de acces la infrastructura feroviară nr. 131/09.12.2016 enumerate anterior.

Creditoarea a procedat la emiterea unei somaţii către debitoare (f. 89 – 91), punând în vedere acesteia ca în termen de 15 zile de la comunicare să achite suma de 8.648.304,10 lei cu titlu de debit principal, reprezentând facturi fiscale emise pentru serviciile prestate conform contractului nr. 131/2016.

Somaţia a fost comunicată debitoarei la data de 25.01.2018 (f. 92 - 93).

În drept, potrivit art. 1.014 alin. 1 C.pr.civ. procedura ordonanţei de plata se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege.

În interpretarea art. 663 C.pr.civ. o creanţa este certă când existenţa ei neîndoielnică rezultă din însuşi titlul de creanţa, este lichida atunci când obiectul ei este determinat, si exigibilă dacă obligaţia debitorului este ajunsă la scadenţă.

În cauza dedusă judecaţii se constată faptul că reclamantă deţine împotriva debitoarei o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, provenită din Contractul de acces pe infrastructura feroviară nr. 131/09.12.2016, creanţă constatată prin înscrisuri, respectiv convenţia părţilor, facturile fiscale şi convenţia de eşalonare a datoriilor, context în care se reţine faptul că sunt îndeplinite condiţiile speciale de admisibilitate ale ordonanţei de plată.

Conform contractului dintre părţi, menţiunilor facturilor fiscale şi prevederilor convenţiei de eşalonare termenele au fost depăşite fără ca debitoarea să îşi fi executat obligaţiile de plată, situaţie în care creanţa a devenit exigibilă.

De altfel, prin convenţia de eşalonare, pârâta recunoaşte existenţa unui debit restant, debit care face obiectul prezentei cereri de chemare în judecată.

Art. 1270 alin. 1 C.civ. dispune că un contract valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante.

În temeiul art. 1271 alin. 1 C.civ. părţile sunt ţinute să îşi execute obligaţiile, chiar dacă executarea lor a devenit mai oneroasă, fie datorită creşterii costurilor executării propriei obligaţii, fie datorită scăderii valorii contraprestaţiei. 

Potrivit art. 1516 alin. 1 C.civ. creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă şi la timp a obligaţiei.

Conform art. 1523 alin. 2 lit. d) C.civ. debitorul se află de drept în întârziere în cazurile anume prevăzute de lege, precum şi atunci când nu a fost executată obligaţia de a plăti o sumă de bani, asumată în exerciţiul activităţii unei întreprinderi.

Nu pot fi reţinute apărările debitoarei referitoare la imputaţie, plăţile efectuate fiind realizate în cadrul dosarului de executare nr. 84/2017 al BEJ X (f. 118, 119). Astfel, prin ordinul nr. 96 din data de 18.01.2018 s-a efectuat o plată de 712.829,68 lei, aferentă facturilor FF4420, 4483, 2595 (se referă la facturile fiscale seria A nr. 100024420/13.04.2017, nr. 100022595/11.05.2017 şi nr. 100024483/05.05.2017), în timp ce debitul total al celor 3 facturi este de 810.752,49 lei. Ordinul nr. 3184/21.12.2017 (f. 119) vizează plata sumei de 1.091.837,40 lei, aferentă facturilor fiscale FF 22525 (rest), 24360, 22559, 24420 (parţial) – se referă prin urmare la facturile fiscale seria A nr. 100022559/18.04.2017 şi 100024420/13.04.2017 emise în temeiul contractului de acces la infrastructura feroviară nr. 131/2016. Pentru facturile emise în derularea contractului nr. 131/2016 debitul total este de 1.583.224,46 lei. Referitor la facturile FF 24360 şi FF 22525, facturi ale căror debite nu fac obiectul prezentei cereri de chemare în judecată, faţă de menţiunile anexei la convenţia de eşalonare (f. 123), acestea au seria A nr. 100024360/15.03.2017 şi nr. 100022525/21.03.2017, rezultând un debit de 1.351.461,66 lei.

Pe de altă parte, prin cererile precizatoare depuse la dosarul cauzei, creditoarea a confirmat efectuarea unor plăţi parţiale, restrângându-şi succesiv pretenţiile până la suma de 2.474.037,52 lei, astfel că în legătură cu acest rest de plată, caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei nu poate fi contestat.

De asemenea, vor fi înlăturate ca netemeinice susţinerile debitoarei privitoare la novaţie, convenţia de eşalonare din data de 06.07.2017 fiind cât se poate de clară cu privire la scopul urmărit de către părţi.

Art. 1610 C.civ. dispune în mod expres că novaţia nu se prezumă. Intenţia de a nova trebuie să fie neîndoielnică.

Din nicio prevedere contractuală nu rezultă intenţia părţilor de a stinge obligaţiile restante ale debitoarei din executarea contractelor nr. 193/2014 şi 131/2016, urmând să se nască o nouă obligaţie. Dimpotrivă, art. 2 din convenţie arată în mod clar, neechivoc, intenţia părţilor de a eşalona plata datoriilor restante menţionate la art. 1.2 şi detaliate în Anexa nr. 1, pârâta recunoscând inclusiv caracterul cert, lichid şi exigibil al acestora.

În plus, factura fiscală seria A nr. 100024780/20.07.2017 a fost emisă ulterior convenţiei de eşalonare, ea nefăcând obiectul respectivului act juridic.

Faţă de motivele de fapt şi de drept reţinute instanţa va admite cererea de chemare în judecată precizată şi va dispune obligarea debitoarei să plătească creditoarei suma de 2.474.037,52 lei reprezentând debit restant.

În temeiul art. 453 C.pr.civ., având în vedere soluţia care va fi pronunţată cu privire la fondul cauzei, instanţa va obliga debitoarea la plata către creditoare a sumei de 319 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru de 200 lei (f. 99) şi cost comunicare somaţie de 119 lei (f. 94).

În conformitate cu prevederile art. 1022 alin. 3 C.pr.civ. instanţa va stabili un termen de executare a obligaţiei de 30 de zile de la comunicare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

HOTĂRĂŞTE:

Admite cererea formulată de creditoarea X SA, înregistrată sub nr. X, având Cui X, cu sediul în X, în contradictoriu cu debitoarea X SRL, înregistrată în registrul comerţului sub nr. X, având X, cu sediul în X.

Obligă debitoarea să plătească creditoarei suma de 2.474.037,52 lei reprezentând debit principal restant.

Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 319 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Stabileşte termen pentru îndeplinirea obligaţiei, 30 de zile de la comunicare.

Cu drept de a formula cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare.

Cererea în anulare se depune la Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a Civilă.

Pronunţată în şedinţa publică azi, X.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Red. X./4 ex./ X .2018