Apel. procedura insolventei. Caracterul cert, lichid si exigibil al unei creante fiscale contestate în procedura administrativa prevazuta de Codul de procedura fiscala, daca nu s-a dispus suspendarea executarii titlului executoriu sau anularea acestuia.

Apel. PROCEDURA INSOLVENTEI. Caracterul cert, lichid si exigibil al unei creante fiscale contestate în procedura administrativa prevazuta de Codul de procedura fiscala, daca nu s-a dispus suspendarea executarii titlului executoriu sau anularea acestuia.

- art. art. 215 alineat 1 din OG nr. 92/2003

Decizia nr. 303/A/2015 din 12.11.2015

Dosar nr. 2582/83/2014/a1

Prin Sentinta sentinta nr. 181/F din 5 martie 2015 pronuntata de Tribunalul S.-M. s-a respins contestatia formulata de contestatoarea debitoare SC T. D. SRL împotriva cererii de deschidere a procedurii insolventei formulata de intimata creditoare Directia Generala Regionala a Finantelor Publice C. N. prin Administratia Judeteana a Finantelor Publice S. M..

S-a admis cererea formulata de creditoarea Directia Generala Regionala a Finantelor Publice C. N. prin Administratia Judeteana a Finantelor Publice S. M.

În temeiul art.72 alin 6 din Legea nr. 85/2014, s-a dispus deschiderea procedurii insolventei în forma generala împotriva debitoarei SC T. D. SRL.

În temeiul art. 73 din Legea privind procedura insolventei, s-a numit administrator judiciar provizoriu pe C.I.I. C. I.

În temeiul art. 99 din Legea nr. 85/2014, s-a dispus notificarea deschiderii procedurii debitoarei, creditorilor si Oficiului Registrului Comertului, prin Buletinul Procedurilor de Insolventa, în vederea efectuarii mentiunii în temeiul art. 99 din Legea privind procedura insolventei.

În temeiul art. 37 din Legea nr. 85/2014, s-a dispus administratorului judiciar sa procedeze la notificarea deschiderii procedurii falimentului, tuturor bancilor unde debitoarea are deschise conturi.

Pentru a pronunta în acest mod, judecatorul sindic a retinut, conform evidentelor Biroului de Colectare si Executare silita Persoane Juridice din cadrul Administratiei Judetene a Finantelor Publice S. M. la data de 26.05.2014, ca debitorul SC T. D. SRL S. M. figura cu obligatii de plata neachitate fata de bugetul de stat în suma de 121.613 lei.

Din raportul de inspectie fiscala înregistrat sub nr. Y-YY-XXX/01.07.2013 la Directia Generala a Finantelor Publice a Judetului S. M., a rezultat ca activitatea economica a debitorului SC T. D. SRL S. M. în perioada 01 ianuarie 2010 - 31 martie 2013 a fost incorect înregistrata si tratata fiscal, rezultând obligatii suplimentare principale de plata TVA în suma de 61.380 lei si impozit pe profit de 19.425 lei, cu majorari, penalitati si dobânzi legale. Verificarile autoritatii fiscale au stabilit neconcordante severe între achizitiile de produse efectuate de societatea debitoare de la SC M. C. & C. R. SRL – Punct de lucru S. M., însumând 561.726 lei pentru perioada 2010-2013 si înregistrarea în contabilitate a produselor cumparate, care pentru aceeasi perioada a fost de doar 248.055 lei.

Totodata controlul autoritatii fiscale a stabilit ca în folosul societatii debitoare SC T. D. SRL S. M. au fost efectuate achizitii de catre alte doua societati comerciale de la acelasi magazin, fara ca produsele sa fie înregistrate în contabilitate, omitându-se calcularea si plata TVA, respectiv a impozitului pe profit.

Debitoarea a contestat actul de impunere prin formularea unei actiuni în cadrul dosarul nr. 2582/83/2014 al Tribunalului S. M., în prezent suspendata pâna la solutionarea cauzei penale ce face obiectul dosarului nr. 5366/83/2013 al acestei instante. În dosarul penal, administratorul societatii debitoare împreuna cu fiul acesteia (M. T. D. si M. A. M.) au fost trimisi în judecata pentru savârsirea a doua fapte de evaziune fiscala prevazute de art. 9 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 241/2005, respectiv a complicitatii la evaziune fiscala.

Judecatorul sindic a apreciat ca desi în privinta obligatiei fiscale stabilite prin Decizia de impunere Y-YY-XXX/01.07.2013 a fost promovata o cerere de chemare în judecata care are ca obiect tocmai anularea actului administrativ fiscal, în conditiile în care în conformitate cu prevederile legale nu s-a solicitat si nici nu s-a dispus suspendarea executarii acestuia, sumele stabilite cu titlu de debit si accesorii au caracter cert, lichid si exigibil, îndeplinind conditia pentru a constitui temei în promovarea cererii de deschidere a procedurii de insolventa.

Având în vedere ca sunt îndeplinite si celelalte conditii prescrise de Legea nr. 85/2014, respectiv neplata datoriei în termenul de 60 de zile si valoarea prag a creantei, judecatorul sindic a respins contestatia si a deschis procedura insolventei în forma generala fata de debitorul SC T. D. SRL S. M. conform dispozitivului prezentei hotarâri.

 Împotriva aceste hotarâri a declarat apel debitoarea solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentintei apelate în sensul admiterii contestatiei împotriva cererii de deschidere a procedurii si, pe cale de consecinta, respingerea cererii de deschiderea procedurii insolventei ca neîntemeiata.

În motivare arata ca sentinta pronuntata de instanta de fond este netemeinica, întrucât nu a dat eficienta apararilor propuse de debitoare dar care în ipoteza acceptarii trebuiau sa conduca la concluzia de respingere a cererii de deschiderea procedurii.

Mai arata apelanta ca prin cererea de deschiderea procedurii de insolventa a urmarit sa se dea eficienta unei creante fiscale contestate, demers judiciar ce a parcurs etapa contenciosului gratios, aflându-se în prezent pe rolul Tribunalului S. M. în cadrul dosarului nr. 2582/83/2014 ce are ca obiect actiunea sa de contencios fiscal, cauza care este suspendata pâna la solutionarea dosarului penal cu nr. 5366/83/2013 pe rolul aceleiasi instante, unde, ca administrator al societatii este acuzata de savârsirea infractiunii de evaziune fiscala, în complicitate cu fiul sau . În aceasta cauza, prejudiciul cu care se constituie parte civila A.N.A.F. prin A.J.F.P. S. M. este exact suma (fara majorari si penalitati) care sta la baza cererii de deschiderea procedurii de insolventa.

Mentioneaza ca, din cele relatate mai sus rezulta ca cererea creditoarei nu îndeplineste conditiile prevazute de Legea nr. 85/2014, creanta pretinsa nefiind certa, întrucât titlul de creanta - raportul de inspectie fiscala si decizia de impunere - au fost contestate si, în aceasta situatie, în care daca litigiile descrise se vor finaliza prin admiterea contestatiei si exonerarea societatii de la plata sumelor stabilite prin Raportul de inspectie fiscala, este evident ca nu se poate vorbi nici despre insolventa.

Mai arata ca în prezent activitatea societatii este suspendata, pâna la clarificarea situatiei acestei creante, însa ea în nici un caz nu se gaseste în insolventa, asa cum este ea definita în art. 4 pct. 29 din Legea 85/2014.

De asemenea, subliniaza apelanta ca esenta constatarilor fiscale ce s-au materializat în Raportul de inspectie fiscala contestat este ca societatea apelanta nu ar fi înregistrat produse ce s-au achizitionat de la M. R. pe persoana fizica folosindu-se cardul de acces al S.C T. D. SRL, si cu cardurile de acces al SC M. T. SRL respectiv al SC T. B. SRL, produse care D.G.F.P S. M. sustine ca societatea apelanta le-ar fi introdus în vânzare fara forme legale, si le-a vândut fara a înregistra veniturile; astfel ca pe baza acestor presupuneri, i-au fost estimate venituri suplimentare, la care s-au stabilit impozite si taxe, respectiv majorari aferente; aceste estimari fiind facute prin aplicarea eronata sau chiar abuziva a art. 67 din O.G.92/2003.

Mai arata apelanta ca are evidenta contabila în care sunt înregistrate toate achizitiile si vânzarile de marfuri, sunt întocmite toate actele primare si contabile, sunt întocmite si depuse toate deconturile si declaratiile prevazute de legislatia fiscala, impozitele si taxele datorate bugetului de stat sunt evidentiate în mod corect.

De asemenea mentioneaza apelanta ca nu si-a putut permite ilegalitatea de a înregistra în evidenta contabila, bunuri achizitionate cu cardul sau de acces dar facturate pe persoana fizica, si nu avea cum sa înregistreze în evidenta contabila bunuri achizitionate cu cardul de acces al altor societati si în numele altor societati iar în conditiile în care societatea apelanta s-ar fi înregistrat cu facturi cu care au achizitionat bunuri alte persoane fizice si juridice, ar fi încalcat nu numai Codul Fiscal si de procedura fiscala ci si alte multe legi.

Arata apelanta ca în stabilirea profitului impozabil si suplimentar s-a invocat art. 19 alin.1 din Legea nr. 571, astfel s-a stabilit un impozit pe profit suplimentar în suma de 19.452 lei, introducându-se suplimentar în capitolul cheltuieli bunuri achizitionate de catre persoane fizice si de alte societati comerciale, lucru nepermis de legislatia fiscala, cheltuielile deductibile fiind numai cele care detin acte justificative care contin date prevazute de art. 155 din Codul Fiscal.

Prin întâmpinarea depusa la dosar intimata D.G.R.F.P. C. N. prin A.J.F.P. S. M. a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat si mentinerea hotarârii atacate ca legala si temeinica.

În motivare arata ca apelanta SC T. D. SRL, figureaza cu obligatii la bugetul consolidat de stat în suma totala de 136 754 lei, prin urmare în continua crestere fata de data la care s-a solicitat deschiderea procedurii insolventei.

Mai arata ca, decizia de impunere la care face referire contestatoarea este un titlu de creanta executoriu, decizia de impunere nu este suspendata iar sumele stabilite prin aceasta sunt certe lichide si exigibile.

Mentioneaza intimata ca inspectia fiscala a fost efectuata la solicitarea Parchetului de pe lânga Tribunalul S. M. cu adresa nr. 81836/25.04.2013; suma de 80 805 lei reprezentând TVA si impozit pe profit a fost stabilita în sarcina contribuabilei ca urmare a neînregistrarii în contabilitate a unor facturi de aprovizionare cu produse care ulterior au fost revândute prin unitatile comerciale ale societatii. Decizia de impunere si Raportul de Inspectie Fiscala au fost înaintate Parchetului de pe lânga Tribunalul S. M. cu adresa nr. 119820/10.07.2013 urmare a solicitarii acestui organ pentru continuarea cercetarilor în dosar 238/P/2011.

În final, subliniaza intimata ca din februarie 2014 societatea apelanta nu a mai depus nici un fel de declaratii.

Curtea de apel, analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, cât si din oficiu, a retinut ca apelul este nefondat pentru urmatoarele considerente:

Prin cererea introductiva înregistrata la prima instanta la data de 20.10.2014, intimata creditoare a solicitat deschiderea procedurii insolventei apelantei debitoare, invocând existenta împotriva debitoarei a unei creante certe, lichide si exigibile în cuantum de 121.613 lei reprezentând creante fiscale neachitate pentru o perioada mai mare de 60 de zile, creanta invocata fiind compusa din creanta constituita prin decizia de impunere nr. Y-YY-XXX/01.07.2013, cu accesoriile aferente, precum si din declaratiile pe proprie raspundere depuse de debitoare.

În speta, apelanta debitoare atât prin contestatia formulata, cât si prin apelul declarat, a contestat caracterul cert al creantei invocate de creditor, aratând ca decizia de impunere nr. Y-YY-XXX/01.07.2013 a fost contestata în procedura administrativa prevazuta de Codul de procedura fiscala, aceasta aflându-se în prezent pe rolul Tribunalului S. M., în cadrul dosarului nr. 2582/83/2014, dosar ce a fost suspendat pâna la solutionarea dosarului penal nr.5366/85/2013.

Instanta de apel a apreciat, însa ca, în mod corect judecatorul sindic a retinut ca nefondate sustinerile debitoarei referitoare la lipsa caracterului cert al creantei detinute de catre creditoare.Astfel, potrivit 215 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, potrivit carora introducerea contesta?iei pe cale administrativa nu suspenda executarea actului administrativ fiscal, simpla înregistrare a unei contestatii, fara sa existe vreo dispozitie de suspendare a executarii titlului executoriu nu afecteaza caracterul cert, lichid si exigibil al creantei fiscale, întrucât existen?a neîndoielnica a crean?ei ?i caracterul sau exigibil decurg tocmai din titlul executoriu. Actele administrativ fiscale prin care se stabilesc titluri de creanta ajunse la scadenta sunt executorii si se bucura de prezumtia de legalitate pâna la momentul la care printr-o hotarâre judecatoreasca se obtine suspendarea executarii lor sau anularea acestora.Însa, în cauza nu s-a facut dovada existentei vreunei hotarâri judecatoresti de suspendare a executarii actelor administrativ fiscale pâna la solutionarea actiunii în anularea acestora, situatie în care nu se poate retine raportat la caracterul lor executoriu si prezumtia de legalitate, ca nu ar atesta existenta unei creante certe, lichide si exigibile.

Cât priveste celelalte sustineri ale apelantei referitoare la nelegalitatea deciziei de impunere, Curtea a retinut ca în prezenta cauza acestea nu pot fi analizate, raportat, asa cum s-a retinut mai sus, la prezumtia de legalitate de care se bucura actul administrativ care nu a fost anulat si a carui executare nu a fost suspendata, aspectele invocate de apelanta urmând sa fie analizate de catre instanta de contencios administrativ investita cu actiunea în anulare.

Pe de alta parte, instanta a constatat ca desi apelanta invoca faptul ca nu ar fi în insolventa, nu a rasturnat aceasta prezumtie instituita în sarcina sa prin dispozitiile art. 5 pct.29 lit. a) din Legea nr.85/2014.

Pentru considerentele aratate, Curtea a apreciat ca în mod corect judecatorul sindic a dispus deschiderea procedurii insolventei împotriva debitoarei, astfel ca apelul a fost respins ca nefondat, în temeiul art.480 Cod procedura civila, fara cheltuieli de judecata, nefiind solicitate de catre intimata.

Domenii speta

Spete similare