Cerere de intervenţie. Anularea cererii. Calea de atac. Calitatea procesuală pasivă.

Decizie 340/A din 13.06.2018


În dosar nr 625/224/2015 instanţa de judecată a pus în discuţie admisibilitatea cererii de intervenţie, însă motivele pe care s-a sprijinit respingerea cererii sunt atât motive ce privesc admisibilitatea cererii de intervenţie, cât şi motive de anulare. Ca soluţie, instanţa a dispus anularea cererii de intervenţie, deducând din această soluţie că în opinia instanţei cererea trebuia regularizată, însă părţii nu i s-a pus în vedere să complinească lipsurile. Împotriva soluţiei de anulare a unei cereri de chemare în judecată, calea de atac este cererea de reexaminare. Această cale de atac nu a fost prevăzută în cuprinsul încheierii de şedinţă din data de 18.01.2017 şi nici în cuprinsul sentinţei civile.

Dispoziţiile art 64 alin cod proc civilă dispun ca instanţa să se pronunţe prin încheiere asupra admisibilităţii cererii de intervenţie. În cazul admiterii în principiu a cererii, încheierea nu poate fi atacată decât odată cu fondul, iar în cazul respingerii încheierea poate fi atacată în termen de 5 zile de la pronunţare pentru partea prezentă şi în termen de 5 zile de la comunicare pentru partea lipsă.

Prin încheierea de şedinţă din data de 18 ianuarie 2017 instanţa nu s-a pronunţat asupra admiterii în principiu a cererii de intervenţie, nerespectând astfel dispoziţiile art 64 din codul de procedură civilă.

Prin nerespectarea dispoziţiilor procedurale ce reglementează judecarea cererii de intervenţie principale, prin omisiunile referitoare la calea de atac din cuprinsul încheierii de şedinţă cu privire la această cerere, titularului cererii de intervenţie i s-a suprimat dreptul de a se judeca cererea sa conform dispoziţiilor legale şi de a contesa această soluţie contradictorie dată de instanţa de judecată cererii sale, de a fi parte în dosarul nr 625/100/2015.

Pornind de la premisa că revizuientul nu a fost parte în dosarul nr 625/224/2015, prima instanţă de judecată a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active. Prin sentinţa civilă nr 17/2017 nu s-a soluţionat cererea de intervenţie pentru că nu a fost respectată procedura de soluţionare a cererii de intervenţie principale. Nu a fost respectată procedura de completarea a cererii în situaţia în care instanţa a ajuns la concluzia că aceasta este informă. Raportat la modul de soluţionare a cererii de intervenţie principale, nu se poate reţine că revizuientul nu are calitatea de parte

Prin sentinţa civilă nr. 419/22.11.2017 pronunţată de către Judecătoria Dragomireşti în dosarul nr. 533/224/2017 s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a revizuentului, invocată din oficiu.

S-a respins cererea de revizuire formulată de revizuientul Roman G  în contradictoriu cu intimaţii V F,  H M,  M I,  BI, PV,  HI şi R V, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

A fost obligat revizuentul să plătească intimatului V F  suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut, în esenţă că, potrivit art. 248 alin. 1 C. proc. civ, instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe noi, ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. Astfel că, instanţa s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale active, excepţie de fond, absolută şi peremtorie, invocată din oficiu.

În motivare s-a reţinut că rezultă din acţiunea formulată faptul că revizuentul Roman G a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 17/30.01.2017, pronunțată de Judecătoria Dragomireşti în dosar nr. 625/224/2015 având ca obiect "partaj succesoral".

Or, analizând cuprinsul sentinţei civile atacate, ca şi actele dosarului nr. 625/224/2015 (ataşat spre consultare), instanţa de fond constată că acţiunea ce a făcut obiectul acestui dosar s-a purtat între reclamantul V F şi pârâţii H M,  M Irina,  B I, P V,  HI şi RV.

Este adevărat că revizuentul a formulat în acel dosar o cerere de intervenţie principală, însă prin Încheierea din 18.01.2017, instanţa a dispus anularea acesteia, neconsiderându-se a fi legal învestită cu soluţionarea ei, nefiind nici măcar admisă în principiu, iar revizuentul n-a atacat nici încheierea, nici hotărârea finală.

Pentru a avea calitate procesuală activă, fapt care justifică introducerea unei acţiuni în justiţie, este necesar să existe o identitate între persoana care reclamă dreptul şi cel care este titularul dreptului afirmat.

De asemenea, legitimarea procesuală este condiţionată nu numai de interesul în promovarea revizuirii, ci şi de calitatea de parte în proces.

Cât priveşte obiectul cauzei, instanţa reţine că revizuirea urmăreşte retractarea hotărârii în care starea de fapt stabilită nu corespunde adevărului obiectiv. Această cale extraordinară de atac, de retractare, este deschisă numai părţilor din proces, deoarece instanţa verifică temeinicia hotărârii atacate numai în raport de persoanele care au avut calitatea de parte în procesul în care s-a pronunţat acea hotărâre. Această cale de atac nu permite modificarea cadrului procesual stabilit de instanţa a cărei hotărâre se solicită a fi revizuită.

Raţiunea acestei interpretări derivă din împrejurarea că retractarea unei hotărâri judecătoreşti definitive poate produce efecte grave pentru părţi, iar pentru stabilitatea raporturilor juridice civile legea admite revizuirea numai în cazurile strict determinate şi cu respectarea condiţiilor necesare exercitării celorlalte căi de atac, respectiv capacitatea procesuală, calitatea procesuală şi existenţa unui interes.

Mai mult, fiind o cale de atac, revizuirea nu declanşează un nou litigiu, ci reprezintă numai o fază procesuală a aceleiaşi cauze, ceea ce face ca în mod firesc ea să nu se poată desfăşura decât în cadrul procesual deja existent în etapele procesuale anterioare.

Dreptul la o instanţă nu are caracter absolut, fiind compatibil cu limitări legale, însă numai în măsura în care acestea nu ating dreptul în însăşi substanţa sa.

Prin excepţie, o atare limitare se conciliază cu dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană dacă urmăreşte un scop legitim şi dacă există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit.

Ca atare, respingerea unei cereri de revizuire ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă nu atrage o încălcare a dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţie, întrucât în jurisprudenţa sa, Curtea europeană a decis că limitarea dreptului la o instanţă, cuprinsă în marja de apreciere lăsată la dispoziţia statelor, include şi condiţiile în care poate fi atacată o hotărâre judecătorească.

Faptul că revizuirea este deschisă doar părţilor din proces asigură respectarea principiului stabilităţii raporturilor juridice şi nu aduce atingere substanţei dreptului la o instanţă şi nici vreunui bun invocat de terţ, protejat conform dispoziţiilor art. 1 din Protocolul nr.1, având în vedere faptul că o hotărâre judecătorească produce efecte obligatorii doar faţă de părţile din proces, iar faţă de terţi produce efecte de opozabilitate în sensul că se opune cu valoarea unui fapt juridic şi cu valoarea unui mijloc de probă, respectiv o prezumţie relativă care poarte fi răsturnată prin dovada contrară.

Dovada contrară putea fi făcută de revizuent în orice alt litigiu în care i s-ar fi opus hotărârea respectivă, nu însă în cadrul unei căi extraordinare de atac, formulată împotriva acestei hotărâri, faţă de care are calitatea de terţ.

Aşa fiind, a rezultat în mod cert că revizuentul nu a avut calitatea de parte în procesul în care s-a pronunţat sentinţa atacat şi nici calitatea de succesor al vreunei părţi, context în care cererea formulată de acesta nu poate fi primită. Motivele invocate prin cererea de revizuire, oricât de pertinente ar putea fi, nu pot suplini neîndeplinirea condiţiei necesare de a fi fost parte în cauza în care s-a pronunţat hotărârea atacată. Legitimarea procesuală este condiţionată nu numai de interesul în promovarea revizuirii, ci şi de calitatea de parte în proces.

În temeiul art. 453 alin. 1 C. proc. civ., constatându-se culpa procesuală a revizuentului, acesta a fost obligat să plătească intimatului VF, suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat.

Împotriva sentinţei civile nr. 419/22.11.2017 pronunţate de către Judecătoria Dragomireşti în dosarul nr. 533/224/2017 a formulat apel, în termenul prevăzut de art. 468 alin. 1 Cod procedură civilă, revizuentul RG solicitând admiterea apelului.

În motivarea în fapt apelantul a susţinut că a solicitat să i se dea diferenţa de suprafaţă din „Poiana Corbului” în suprafaţă de 2 ha şi 501 mp pe care nu le-a primit  din moştenirea mamei D M, fiind singurul moştenitor. Arată că din întreaga suprafaţă a primit doar 2000 mp care au fost întabulaţi pe numele său.

Apelantul susţine că a solicitat respectarea înscrierii în cartea funciară şi vechiul amplasament pe care a avut servitute de trecere atât apelantul, cât şi cei care locuiesc în zonă  şi care sunt obligaţi să treacă prin curtea lui deşi a existat o convenţie de trecere prin curtea numitei Boris I.

Apelantul arată că intimatul VF l-a declarat decedat şi i-a luat în mod abuziv terenul, iar în prezent îl ameninţă că le închide traseul de trecere la drumul public.

Apelantul arată că este fiul defunctei DM, care a avut teren la locul denumit „Prisaca” din hotarul comunei Strîmtura, în suprafaţă de 4741 mp, înscris în CF 4150 cu nr. topo 7141, conform sentinţei civile nr. 241 din 11.04.2005, pronunţată în dosarul nr. 95/2005 al Judecătoriei Dragomireşti.

Apelantul aduce critici modului în care judecătoria a procedat la soluţionarea procesului, că nu a fost ascultat, nu i s-a dat posibilitatea să se apere, nu i s-au analizat înscrisurile de care a înţeles să se prevaleze, că în cauză au fost introduse persoane decedate şi au fost avute în vedere doar susţinerile apărătorului intimatului V F.

Potrivit prevederilor art. 509 alin. 1 pct. 1 şi următoarele, art. 510 pct. 1 Cod procedură civilă cererea de revizuire se adresează instanţei care a pronunţat hotărârea a cărui revizuire se cere însă, Judecătoria Dragomireşti nu i-a primit cererea, susţine apelantul.

Apelantul învederează instanţei că în prezent sunt mai multe persoane care au rămas fără cale de acces din cauza situaţiei din zona în litigiu  şi care se văd nevoite să promoveze o acţiune de stabilire a servituţii.

În drept, apelantul invocă prevederile art. 21 pct. 3, art. 46, art. 51 şi 52  din Constituţia României.

Prin întâmpinarea depusă la dosar de intimatul VF aceasta a invocat excepţia netimbrării apelului, solicitând anularea apelului ca netimbrat, în temeiul dispoziţiilor art. 470 alin. 2 din Cod procedură civilă, dependent şi de achitarea de către apelant, a taxei judiciare de timbru, până la primul termen de judecată, precum şi excepţia de nulitate a apelului, raportat la dispoziţiile art. în 470 alin 1 lit. „b„ şi dispoziţiile art. 471 alin 3 Cod procedură civilă, întrucât cererea de apel nu cuprinde hotărârea atacată, respectiv apelantul nu menţionează hotărârea împotriva căreia a formulat apel, si mai mult, motivele de apel invocate nu se referă la hotărârea instanţei de fond, aspect sancţionat cu nulitatea apelului.

Pe fondul cauzei, intimatul a solicitat respingerea apelului cu obligarea apelantului la

cheltuieli de judecată în cuantum de 300 lei reprezentând onorar avocat.

În motivare s-a arătat că, motivele din apel nu se referă la hotărârea instanţei de fond,  ci acestea se referă exclusiv la cererile de revizuire formulate de către acesta împotriva Sentinţei civile nr. 17/2017 a Judecătoriei Dragomireşti şi a Deciziei Civile nr. 52/2017 a Tribunalului Maramureş, cereri de revizuire faţă de care instanţa s-a pronunţat.

Aşa cum se reţine şi în cuprinsul sentinţei civile nr. 17/2017, la data de 16.01.2017, apelantul a formulat o cerere de intervenţie în interes propriu care a fost anulată prin încheierea din data de 18.01.2017.

Apelantul nu a atacat încheierea de anulare a cererii sale de intervenţie şi nici hotărârea de fond, aceasta rămânând definitivă.

Astfel în mod temeinic instanţa de fond prin sentinţa civilă nr. 419/2017 a admis excepţia lipsei calităţii procesual active a revizuentului invocată din oficiu respingând cererea de revizuire ca formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă, susţine intimatul.

Intimaţii H M,  M I,  B I, PV,  HI şi R V nu şi-au exprimat poziţia procesuală în faza procesuală a apelului.

Instanţa de apel s-a pronunţat asupra excepţiilor netimbrării cererii de apel respectiv excepţiei nulităţii apelului, prin încheierea de şedinţă din data de 30.05.2018, aceste excepţii fiind respinse.

Analizând sentinţa civilă în temeiul dispoziţiilor legale aplicabile instanţa de apel reţine următoarele:

În dosar nr 533/224/2017 Judecătoria Dragomireşti a fost învestită cu o cerere de revizuire împotriva sentinţei civile nr 17/2017 pronunţată în dosar nr 625/224/2015. Cererea de revizuire a fost respinsă de prima instanţă de judecată ca urmare a admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale active a revizuientului, reţinându-se că acesta nu a avut calitatea de parte în dosar nr 625/224/2015.

În dosar nr 625/224/2015 dl RG a formulat la data de 16 ianuarie 2017 cerere de intervenţie principală prin care a invocat un drept de proprietate asupra terenului. La termenul de judecată din data de 18 ianuarie 2017, se reţine în încheierea de şedinţă că intervenientul este prezent în sală, instanţa pune în discuţie admisibilitatea în principiu a cererii de intervenţie  şi anulează cererea de intervenţie formulată de RG reţinând în motivare că prin cererea de intervenţie nu se indică nici un drept propriu, intervenientul nu indică în contradictoriu cu cine se judecă, nu este legal formulată, nu este timbrată, instanţa nu este legal învestită cu cererea de intervenţie. Cauza obiect al dosarului nr 625/224/2015 a fost reţinută în pronunţare la termenul din data de 18 ianuarie 2017.

Soluţia pronunţată în dosar nr 533/224/2017 este bazată pe soluţia dată cererii de intervenţie formulată de dl RG în dosar nr 625/224/2015, motiv pentru care se impune a se formula câteva aprecieri cu privire la soluţionarea cererii de intervenţie, fără a se putea reţine că excede cadrului procesual stabilit în prezentul dosar.

Procedura de judecată a cererii de intervenţie principală este reglementată de dispoziţiile art 64- 66 cod proc civilă.

În dosar nr 625/224/2015 instanţa de judecată a pus în discuţie admisibilitatea cererii de intervenţie, însă motivele pe care s-a sprijinit respingerea cererii sunt atât motive ce privesc admisibilitatea cererii de intervenţie, cât şi motive de anulare. Ca soluţie, instanţa a dispus anularea cererii de intervenţie, deducând din această soluţie că în opinia instanţei cererea trebuia regularizată, însă părţii nu i s-a pus în vedere să complinească lipsurile. Împotriva soluţiei de anulare a unei cereri de chemare în judecată, calea de atac este cererea de reexaminare. Această cale de atac nu a fost prevăzută în cuprinsul încheierii de şedinţă din data de 18.01.2017 şi nici în cuprinsul sentinţei civile.

Dispoziţiile art 64 alin cod proc civilă dispun ca instanţa să se pronunţe prin încheiere asupra admisibilităţii cererii de intervenţie. În cazul admiterii în principiu a cererii, încheierea nu poate fi atacată decât odată cu fondul, iar în cazul respingerii încheierea poate fi atacată în termen de 5 zile de la pronunţare pentru partea prezentă şi în termen de 5 zile de la comunicare pentru partea lipsă.

Prin încheierea de şedinţă din data de 18 ianuarie 2017 instanţa nu s-a pronunţat asupra admiterii în principiu a cererii de intervenţie, nerespectând astfel dispoziţiile art 64 din codul de procedură civilă.

Prin nerespectarea dispoziţiilor procedurale ce reglementează judecarea cererii de intervenţie principale, prin omisiunile referitoare la calea de atac din cuprinsul încheierii de şedinţă cu privire la această cerere, titularului cererii de intervenţie i s-a suprimat dreptul de a se judeca cererea sa conform dispoziţiilor legale şi de a contesa această soluţie contradictorie dată de instanţa de judecată cererii sale, de a fi parte în dosarul nr 625/100/2015.

Pornind de la premisa că revizuientul nu a fost parte în dosarul nr 625/224/2015, prima instanţă de judecată a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active. Prin sentinţa civilă nr 17/2017 nu s-a soluţionat cererea de intervenţie pentru că nu a fost respectată procedura de soluţionare a cererii de intervenţie principale. Nu a fost respectată procedura de completarea a cererii în situaţia în care instanţa a ajuns la concluzia că aceasta este informă. Raportat la modul de soluţionare a cererii de intervenţie principale, nu se poate reţine că revizuientul nu are calitatea de parte.