Plângere împotriva încheierii de carte funciară.

Decizie 260/A din 03.05.2018


Relevante, sub aspectul analizei, sunt şi dispoziţiile art. 30 din acelaşi act normativ, în conformitate cu care ,,Art. 5 şi 52 din Legea nr. 4/1973, precum şi orice alte prevederi contrare prezentului decret-lege privind vînzarea de locuinţe constituite din fondurile statului, se abrogă”. Chiar dacă norma nu face trimitere expresă la art. 48 din Legea nr. 4/1973, dispoziţia menţionată a fost abrogată prin intermediul tezei finale, având în vederea că aceasta prevedea condiţii contrare în ceea ce priveşte dovada dreptului de proprietate. Aşa fiind, odată cu intrarea în vigoare a Decretului Lege nr. 60/1991, art. 48 din Legea nr. 4/1973 a fost abrogat expres, proba dreptului de proprietate urmând a fi făcută conform noii reglementări. De altfel, în condiţiile în care Legea nr. 4/1973 a fost abrogată prin articolul 41 din Legea nr. 50/1991, iar după anul 1989 s-a modificat structura administrativă a statutului, actul de proprietate prevăzut de art. 48 din Legea nr. 4/1973 nici nu ar mai putea fi emis, caz în care, a admite că norma produce încă efecte, ar însemna o aneantizare completă a dreptului persoanelor care au cumpărat imobile sub regimul acestui act normativ şi o discriminare vădită şi lipsită de orice justificare obiectivă faţă de persoanele care au cumpărat imobile în condiţiile  Decretului Lege nr. 60/1991

S-a constatat că prin sentinţa civilă nr. 1751/2017 din 24.11.2017 a Judecătoriei Vişeu de Sus s-a respins cererea formulată de petentul TN în contradictoriu cu intimatul Statul Român  reprez. prin Consiliul Local Borsa / Orasul Borsa prin Primar, având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996.

Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că prin acţiunea civilă înregistrată la instanţă la data de 25.04.2017, petentul TN, în contradictoriu cu intimatul Statul Român  reprez. prin Consiliul Local Borşa /Oraşul Borşa prin Primar a formulat plângere împotriva încheierii de respingere de reexaminare nr. 1100 din 21.03,2017, dată în dosarul nr. 1100/ 07.02.2017 şi împotriva încheierii de respingere nr. 9609 din 03.01.2017, dată în dosarul nr. 9609/24.10.2016, prin care a fost respinsă cererea de reexaminare împotriva încheierii de respingere nr. 9609 din 03.01.2017, dată în dosarul nr. 9609/24.10.2016 şi  a fost respinsă cererea petentului de întabulare a dreptului de proprietate asupra apartamentului situat în B, str. D, Bl. 20PP, Sc. B, Ap. 13, jud. MM, (respectiv, fosta str. V), identificat în C.F. 50545 UAT Borşa, ce a fost cumpărat cu plata în rate în baza contractului de construire nr. 4517/15.06.1977 şi a procesului verbal de predare primire din 15.06.1977 de defuncta soţie TS (fostă A), după care a dobândit  dreptul de proprietate prin moştenire.

Petentul solicită instanţei de judecată ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să dispună admiterea plângerii, anularea încheierii de respingere de reexaminare nr. 1100 din 21.03.2017, dată în dosarul nr. 1100/07.02.2017, anularea încheierii de respingere nr. 9609 din 03.01.2017, dată în dosarul nr. 9609/24.10.2016 şi intabularea dreptului de proprietate pentru apartamentul situat în B, str. D, Bl. 20PP, Sc. B, Ap. 13, jud. MM, (respectiv, fosta str. V), identificat în C.F. 50545 UAT Borşa, ce a fost cumpărat cu plata în rate în baza contractului de construire nr. 4517/15.06.1977 şi a procesului verbal de predare primire din 15.06.1977 de defuncta soţie TS (fostă A), fiind moştenitor al acesteia, în cotă de 1/1

În motivarea, petentul arată că, în fapt , prin încheierea de respingere nr. 9609 dată în dosarul nr. 9609/24.10.2016, s-a dispus respingerea cererii de întabulare a dreptului de proprietate asupra apartamentului situat în B, str. D, Bl. 20PP, Sc. B, Ap. 13, jud. MM, (respectiv, fosta str. V), identificat în C.F. 50545 UAT Borşa, ce a fost cumpărat cu plata în rate în baza contractului de construire nr.4517/15.06.1977 şi a procesului verbal de predare primire din 15.06.1977 de defuncta soţie TS (fostă A)

Împotriva acestei încheieri petentul a formulat cerere de reexaminare, care a fost respinsă prin încheierea de respingere de reexaminare nr. 1100 din 21.03.2017, dată în dosarul nr. 1100/07.02.2017, motivându-se că încheierea de respingere nr. 9609 dată în dosarul nr. 9609/24.10.2016, este temeinică şi legală, petentul nefăcând dovada dreptului de proprietate al primul dobânditor, respectiv al defunctei soţii T S (fostă A S).

Consideră că încheierea de respingere nr. 9609 şi încheierea de respingere de reexaminare nr. 1100 sunt netemeinice şi nelegale, motiv pentru care a formulat prezenta plângere, din următoarele considerente:

Ca urmare a cererii de intabulare a dreptului de proprietate asupra apartamentului descris mai sus, formulată la data de 24.10.2016, OCPI MM, Biroul de cadastru şi publicitate imobiliară Vişeu de Sus, a respins cererea sa, apreciindu-se că există piedici la înscrierea dobândirilor succesive, respectiv lipseşte actul care atestă dreptul de proprietate asupra apartamentului de primul dobânditor, că nu sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 894 C. civ, şi art. 29 din Legea 7/1996 şi prevederile Regulamentului de avizare, recepţie şi înscriere în evidenţele de cadastru şi carte funciară, aprobat prin Ordinul 700/2014 a directorului general al ANCPI.

Petentul consideră că cererea sa şi actele pe care şi-a  întemeiat cererea îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege, astfel că respingerea cererii de intabulare o consideră netemeinică şi nelegală.

Astfel, justifică faptul că a dobândit apartamentul situat în B pe fosta str. Vi, ap. 13, et. 1, sc. B, bl. 20, jud. MM, respectiv, actuala str. D, Bl. 20PP, Sc. B, Ap. 13, din Borşa, jud. MM, prin moştenire, conform certificatului de moştenitor nr. 43/05.11.2014 eliberat de B.N.P. Timiş Carmen, ca urmare a dezbaterii moştenirii de pe urma defunctei soţii Timiş Silvia (fostă Anton), care a dobândit dreptul de proprietate pe acest apartament, în baza contractul de construire nr. 4517/15.06.1977, proces verbal de predare - primire din 15.06.1977, contract de împrumut nr. 844/14.06.1977, dovada achitării integral a ratelor pentru apartament elib. de CEC Bank sub nr. 944/02.06.2015, ordinul prefectului nr. 213/06.05.2015, adresa nr. 31586/02.12.2015, emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş, iar ulterior ca urmare a referatului nr. 298/11.11.2016, prin care i s-a pus în vedere să completeze dosarul cu titlul de proprietate conform Legii 4/1973, declaraţie notarială cu identificarea nr. topografic şi nr. de carte funciară şi diferenţă de tarif de 84 lei, a depus cele solicitate. Ca urmare a faptului că nu i s-a eliberat un document intitulat titlul de proprietate, astfel cum a solicitat de B.C.P.I Vişeu de Sus, a depus adeverinţa nr.28901 din 29.12.2016 eliberată de Primăria Borşa, ca urmare a demersurilor sale întreprinse la acesta instituţie pentru a-i elibera titlu de proprietate sau un alt act cu putere doveditoare.

Aşadar, ca urmare depunerii cererii înregistrată sub nr. 26503 din 17.11.2016, prin care a solicitat să-i elibereze titlul de proprietate sau un duplicat pentru apartamentul cu datele de mai sus, Primăria Borşa i-a eliberat adeverinţa nr. 28901 din 29.12.2016 prin care se atestă că defuncta soţie a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului conform contractului de construire nr. 4517/15.06.1977, ce a fost predat în deplină proprietate acesteia prin procesul verbal de predare - primire din 15.06.1977, pentru care s-a emis şi Ordinul Prefectului nr. 213/06.05.2015.

Petentul menţionează că anterior acestei cereri s-a adresat Primăriei Borşa şi Consiliului Local tot în acest sens, care prin adresa nr. 22363/15.09.2016 i-au comunicat că pentru înscrierea dreptului de proprietate asupra apartamentului, ca act juridic, sta la bază Ordinul Prefectului nr. 213/06.05.2015.

Faţă de aceste acte, consideră că dovedeşte pe deplin dreptul de proprietate, atât al primului dobânditor, defunct soţie, cât şi al său asupra apartamentului a cărui întabulare a solicitat-o.

Un titlu de proprietate în baza Legii nr. 4/1973 nu s-a emis niciodată, iar la acest moment Legea 4/1973 este abrogată, actele eliberate atestă pe deplin dreptul de proprietate asupra apartamentului indicat mai sus, motiv pentru care consideră că nu există nici un impediment la înscrierea dreptului de proprietate în C.F., solicitând astfel admiterea plângerii, respectiv anularea celor două încheieri indicate mai sus şi să dispună intabularea apartamentului pe numele său astfel cum a solicitat.

În probaţiune, solicită proba cu înscrisuri, ataşarea dosarului de carte funciară şi a actelor care au stat la baza încheierilor de c.f. împotriva cărora a făcut plângere, sens în care solicită instanţei  să dispună efectuarea unei adrese la OCPI MM, B.C.P.L Vişeu de Sus, de asemenea solicită emiterea unei adrese la Primăria Oraşului Borşa, pentru a comunica dacă pentru apartamentul  în discuţie s-a emis titlu de proprietate conform Legii nr. 4/1973 sau un alt act administrativ cu acelaşi efect, ori care este situaţia juridică actual a apartamentului, respectiv cine este proprietarul acestuia.

Anexează prezentei: încheierea de  respingere nr. 9609 dată în dosarul nr. 9609/24.10.2016 şi dovada comunicării, încheierea de respingere de reexaminare nr. 1100 din 21.03.2017 şi dovada comunicării, împuternicire avocaţială în original.

Analizând plângerea formulată, raportat la dispoziţiile legale aplicabile în cauză şi înscrisurile depuse la dosarul cauzei, prima instanţă a reţinut următoarele :

În data de 24.10.2016 petentul TN a solicitat OCPI Maramureş-BCPI Vişeu de Sus intabularea în cartea funciara a apartamentului situat în B str. D (fostă V), bl.20PP, sc.B, ap.13, jud.Maramureş, compus din 3 camere şi dependinţe, în suprafaţă utilă de 64,69 mp , din care locuibilă 40,60 mp, cerera sa fiind înregistrată sub nr.9609 (f.45) , în susţinerea cererii fiind depuse înscrisuri (f.46-57). Petentul a menţionat că apartamentul în cauză a fost dobândit de către defuncta sa soţie, TS (fostă A), fiind cumpărat cu plata în rate în baza contractului de construire nr.4517/15.06.1977 şi a procesului-verbal de predare-primire din 15.06.1977 , fiindu-i apoi transmis lui, după decesul soţiei, prin moştenire legală, în cotă de 1/1 , conform certificatului de moştenitor nr.43/05.112014 eliberat de BNP TC din B ca urmare a dezbaterii succesiunii după defuncta sa soţie.

Prin Referatul nr.298/11.11.2016, petentului i se pune în vedere să completeze cererea cu anumite înscrisuri , respectiv titlu de proprietate pentru apartamentul în cauză, declaraţie notarială cu indicarea nr.topografic şi de carte funciară şi o diferenţă de tarif de 84 lei.

Cererea petentului a fost respinsă, prin Încheierea de respingere nr.9609 din data de 03.01.2017 a BCPI Vişeu de Sus, motivat de faptul că la dosar nu a fost depus titlul de proprietate prev.de art.52 din Legea nr.4/1973 , pentru a se putea opera înscrierea dreptului de proprietate asupra apartamentului respectiv.

Împotriva acestei încheieri, petentul a formulat o cerere de reexaminare, care a fost respinsă prin Încheierea de respingere de reexaminare nr.1100/07.02.2017, astfel că a fost formulată prezenta acţiune.

Acţiunea petentului este neîntemeiată. Chiar dacă singurul motiv al respingerii cererii petentului a rămas, după completarea dosarului, neprezentarea titlului de proprietate al defunctei sale soţii asupra apartamentului în cauză, acest motiv este suficient pentru a nu se da curs cererii sale de întabulare a dreptului de proprietate , pe numele său. Astfel, dreptul de proprietate al antecesoarei în drepturi a petentului a fost dobândit în baza Legii nr.4/1973. Înscrisurile prezentate la OCPI, respectiv contractul de construire nr.4517/15.06.1977 emis de Oficiul judeţean pentru construirea şi vânzarea locuinţelor, procesul-verbal de predare –primire din 15.06.1977, contractul de împrumut nr.844/14.06.1977 sunt documente în temeiul cărora , conform art.52 din Legea nr.4/1973 ar fi trebuit să fie emis un titlu de proprietate pe numele titularului acestor contracte, respectiv AS, ulterior TS, soţia petentului, după parcurgerea procedurilor stabilite în aceste dispoziţii legale. Celelalte înscrisuri au doar o valoare declarativă şi nu constitutivă de drepturi.

Potrivit art.48 din acelaşi act normativ, actul care dovedeşte dreptul de proprietate asupra locuinţei construite sau cumpărate în condiţiile prezentei legi şi dreptul de folosinţă asupra terenului atribuit în aceleaşi condiţii constituie titlu de proprietate, care se eliberează în forma prevăzută în anexă

Conform art. 80 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, cererile de înscriere, precum si acţiunile in justiţie, întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 7/1996, republicata, cu modificările si completările ulterioare, indiferent de data introducerii lor, vor fi soluţionate potrivit normelor materiale in vigoare la data încheierii actului sau, după caz, la data săvârşirii ori producerii faptului juridic generator al dreptului supus înscrierii, cu respectarea normelor procedurale in vigoare in momentul introducerii lor.

Rezultă astfel, aşa cum s-a reţinut şi de către OCPI Maramureş, că singurul act de proprietate ( în dovedirea dreptului de proprietate al antecesorului petentului) asupra imobilului de natură apartament, situat în B, str.D (fostă V), bl.20PP, sc.B,ap.13,jud.Maramureş, compus din 3 camere şi dependinţe, în suprafaţă utilă de 64,69 mp , din care locuibilă 40,60 mp este titlul de proprietate. Celelalte înscrisuri au doar valoare declarativă şi nu pot suplini lipsa actului cerut de lege pentru dovada proprietăţii . Chiar dacă la acest moment petentul nu poate obţine un atare document, există alte pârghii juridice care prin care se poate constata dobândirea dreptului de proprietate, de către defuncta sa soţie, şi care să ducă la intabularea dreptului în cartea funciară.

Potrivit Deciziei ÎCCJ nr. 72/15.10.2007, în cazul operaţiunii de înscriere în cartea funciară, este vorba despre o procedură necontencioasă, iar registratorul trebuie să verifice numai îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 48 (art. 29 după republicare) din Legea nr.7/1996, acesta fiind verificat numai din punct de vedere formal. În cauza de faţă, constatând că nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru admiterea cererii, registratorul de carte funciară în mod întemeiat a respins cererea petentului.

Faţă de aceste considerente, plângerea petentului a fost respinsă .

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel petentul TN, care a solicitat admiterea apelului, anularea hotărârii atacate, şi rejudecând procesul cu evocarea fondului, având în vedere motivele de fapt şi de drept, cât şi probele solicitate atât la fond, cât şi în apel, să se dispună admiterea plângerii împotriva încheierii de CF astfel cum s-a solicitat în scris, în cererea de chemare în judecată.

În motivarea apelului, apelantul a învederat că, în opinia sa, sentinţa instanţei de fond este netemeinică şi nelegală, fiind dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii, cu necercetarea fondului.

Apelantul mai arată că un titlu de proprietate în baza Legii nr. 4/1973 nu s-a emis niciodată, iar la acest moment Legea nr. 4/1973 este abrogată. Abrogată fiind şi la momentul când cumpărătoarea AS, a terminat de achitat ratele pentru apartament, după anul 1990, astfel că la finalizarea ratelor nu se mai putea emite un titlu de proprietate în baza acestei legi.

S-a adresat la toate instituţiile statului, pentru a obţine titlu de proprietate, pentru a-şi putea înscrie apartamentul în CF, iar Primăria Borşa şi Consiliul Local, prin adresa nr. 22363/15.09.2016 i-au comunicat că, pentru înscrierea dreptului de proprietate asupra apartamentului, ca act juridic stă la bază Ordinul Prefectului nr. 213/06.05.2015, iar ulterior ca urmare a revenirii şi depunerii unei alte cereri înregistrată sub nr. 26503 din 17.11.2016, prin care a solicitat să-i elibereze titlu de proprietate sau un duplicat pentru apartament, Primăria Borşa i-a eliberat adeverinţa nr. 28901 din 29.12.2016 prin care se atestă că defuncta soţie a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului conform contractului de construire nr. 4517/15.06.1977, ce a fost predate în deplină proprietate acesteia prin procesul verbal de predare-primire din 15.06.1977, pentru care s-a emis şi Ordinul Prefectului nr. 213/06.05.2015.

Intimatul Statul Român reprezentat prin Consiliul Local Borşa/Oraşul Borşa prin Primar a formulat întâmpinare prin care a arătat că nu se opune în principiu admiterii apelului formulat de către apelantul TN şi lasă la aprecierea instanţei soluţionarea prezentei cauze.

Apelantul TN a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat că îşi menţine întrutotul toate argumentele de fapt şi de drept pentru plângerea împotriva încheierii de carte funciară.

Analizând cererea cu care a fost investită prin raportare la normele juridice incidente şi la probele administrate, instanţa reţine următoarele:

Numita AS a încheiat la data de 14 iunie 1977 contractul de împrumut nr. 844 în vederea edificării unei locuinţe, conform contractului de construire nr. 4517. Prin procesul-verbal de predare primire din data de 15 iunie 1977 acesteia i s-a predat imobilul apartament nr. 13 din blocul situat în B str. V. CEC Bank a atestat prin scriptul de la pagina 52 d.f. că au fost stinse toate obligaţiile derivate din contractul de credit nr. 844. Din cuprinsul certificatului de căsătorie rezultă că numita A S s-a căsătorit la data de 06 septembrie 1980 cu apelantul, dobândind prin căsătorie numele de ,,T”. Aceasta a decedat la data de 24 mai 1994, iar conform certificatului de moştenitor nr. 43/05.11.2004, eliberat de B.I.N. ,,TC”, succesiunea a fost culeasă în mod exclusiv de către apelant. La data de 05 mai 2015 pe numele apelantului s-a emis ordinul prefectului nr. 213 prin care acestuia i s-a constituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 28 mp, aferent locuinţei, înscris în CF 50545 Borşa, nr. top. 759/2/2.

Prin cererea adresată Oficiului de Cadastru şi Publicitare Imobiliară Maramureş – Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Vişeul de Sus, apelantul a solicitat intabularea imobilului apartament situat în B, str. D, bl. 20PP, sc. b, ap. 13 cu o suprafaţă de 64,69 mp în cartea funciară nr. 50545 B. La cerere s-au anexat în copie cartea de identitate, contractul de construire, contractul de împrumut, ordinul prefectului privind reconstituirea asupra suprafeţei de teren, certificat de moştenitor, adresă emisă de oraşul B şi acte de stare civilă. Prin referatul nr. 298 din 11.11.2016 s-a pus în vedere apelantului să depună dovada dreptului de proprietate asupra apartamentului, conform art. 4 din Legea nr. 4/1973, să depună declaraţie notarială de identificare cu număr de carte funciară şi topografic a acestuia, precum şi plata unei taxe de 84 de lei. Apelantul a depus declaraţia notarială, iar pentru a probat dreptul de proprietate a depus o adeverinţă eliberată de oraşul Borşa, procesul verbal de predare primire şi extrasul de carte funciară cu privire la imobilul teren. De asemenea, s-a făcut dovada plăţii taxei solicitate.

Cererea reclamantului a fost respinsă prin încheierea de respingere nr. 9609/24.10.2016. Împotriva acesteia, apelantul a formulat cerere de reexaminare, înregistrată la O.C.P.I. Maramureş sub nr. 1147/09.02.2017. Cea din urmă cerere a fost, de asemenea, respinsă prin încheierea de reexaminare nr. 1100 din 07.02.2017, reţinându-se, în esenţă, că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului construcţie, conform art. 48 din Legea nr. 4/1973.

Împotriva hotărârii registratorului şef apelantul a formulat plângere, invocând, în esenţă, că înscrisurile depuse probau proprietatea. Plângerea a fost respinsă prin hotărârea dedusă judecăţii în calea de atac.

Apelul formulat este întemeiat pentru argumentele ce urmează a fi expuse.

Conform art. 31 alin. 3 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi publicităţii imobiliare, ,,Împotriva încheierii registratorului-şef emise potrivit alin. (2) cei interesaţi sau notarul public pot formula plângere, în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de reexaminare şi plângerea împotriva încheierii se depun la biroul teritorial şi se înscriu din oficiu în cartea funciară. Oficiul teritorial este obligat să înainteze plângerea judecătoriei în a cărei rază de competenţă teritorială se află imobilul, însoţită de dosarul încheierii şi copia cărţii funciare.”

Relativ la problema dedusă judecăţii, art. 48 din Legea nr. 4/1973 prevedea că ,,Actul care dovedeşte dreptul de proprietate asupra locuinţei construite sau cumpărate în condiţiile prezentei legi şi dreptul de folosinţă asupra terenului atribuit în aceleaşi condiţii constituie titlu de proprietate, care se eliberează în forma prevăzută în anexă.

Titlul de proprietate asupra locuinţei proprietate personală construite sau cumpărate în condiţiile prezentei legi se dobîndeşte avînd la bază: autorizaţia de construcţie, contractul pentru construire sau vînzare, contractul de împrumut şi procesul-verbal de predare-preluare sau de dare în folosinţă.

Titlul de folosinţă pe durata existenţei construcţiei asupra terenului atribuit se dobîndeşte pe baza deciziei de atribuire emisă individual sau în comun de comitetele sau birourile executive ale consiliilor populare.

Administraţiile financiare sau unităţile lor subordonate, care au fost împuternicite în acest scop, vor înregistra dreptul de proprietate asupra locuinţei şi dreptul de folosinţă asupra terenului atribuit pe baza actelor prevăzute la alin. 1 şi 2 şi vor elibera titlul de proprietate sau de folosinţă”.

Aşadar, după cum foarte bine s-a reţinut atât prin încheierea de reexaminare dedusă judecăţii cât şi prin hotărârea primei instanţe, în baza normei anterior citate, dreptul de proprietate putea fi probat numai prin intermediul actului de proprietate eliberat în forma prevăzută de către anexa la lege. Cu toate acestea, la data la care s-a solicitat intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului construcţie, Legea nr. 4/1973 nu mai era în vigoare.

Astfel, Decretul Lege nr. 60/1991 prevede la art. 16 că, ,,Contractul de vînzare-cumpărare, procesul-verbal de predare-primire a locuinţei şi, după caz, contractul de împrumut dovedesc dreptul de proprietate asupra locuinţei cumpărate în condiţiile prezentului decret-lege şi constituie titlu de proprietate.” Drept urmare, prin raportare la această normă, dovada dreptului de proprietate nu se mai face cu un anumit act de proprietate emis într-o formă determinată legal, ci cu contractul de vânzare, procesul-verbal de predare primire sau, după caz, contractul de împrumut.

Relevante, sub aspectul analizei, sunt şi dispoziţiile art. 30 din acelaşi act normativ, în conformitate cu care ,,Art. 5 şi 52 din Legea nr. 4/1973, precum şi orice alte prevederi contrare prezentului decret-lege privind vînzarea de locuinţe constituite din fondurile statului, se abrogă”. Chiar dacă norma nu face trimitere expresă la art. 48 din Legea nr. 4/1973, dispoziţia menţionată a fost abrogată prin intermediul tezei finale, având în vederea că aceasta prevedea condiţii contrare în ceea ce priveşte dovada dreptului de proprietate. Aşa fiind, odată cu intrarea în vigoare a Decretului Lege nr. 60/1991, art. 48 din Legea nr. 4/1973 a fost abrogat expres, proba dreptului de proprietate urmând a fi făcută conform noii reglementări. De altfel, în condiţiile în care Legea nr. 4/1973 a fost abrogată prin articolul 41 din Legea nr. 50/1991, iar după anul 1989 s-a modificat structura administrativă a statutului, actul de proprietate prevăzut de art. 48 din Legea nr. 4/1973 nici nu ar mai putea fi emis, caz în care, a admite că norma produce încă efecte, ar însemna o aneantizare completă a dreptului persoanelor care au cumpărat imobile sub regimul acestui act normativ şi o discriminare vădită şi lipsită de orice justificare obiectivă faţă de persoanele care au cumpărat imobile în condiţiile  Decretului Lege nr. 60/1991.

Or, aşa fiind, având în vedere că apelantul a depus la dosarul cauzei atât procesul-verbal de predare primire cu privire la imobil, cât şi contractul de împrumut, iar aceste înscrisuri probează proprietatea asupra imobilului construcţie a autoarei sale, faţă de care a dovedit că este unic moştenitor, înseamnă că acesta este îndrituit la intabularea dreptului de proprietate, conform art. 888 C. civ., teză finală.