1.Contestaţia la măsura administratorului judiciar de înscriere a creanţei bugetare contestate ca fiind în litigiu

Condiția ca modalitate a actului juridic poate avea natură legală sau convențională, ea trebuind însă să fie concomitentă cu momentul nașterii raportului juridic dintre părți. Reiese astfel că nu se poate vorbi despre o condiție suspensivă de natură convențională cât timp nu a fost convenită prin acordul ambelor părți contractante și nu a fost inserată în convențiile perfectate de creditoare și debitoare. Interpretarea administratorului judiciar în sensul că formularea cererii de chemare în judecată referitor la caracterul abuziv al scadenței atrage calificarea creanței ca fiind sub condiție este nelegală, dat fiind că are ca efect modificarea termenilor contractuale în mod unilateral doar de către debitoare, deși în discuție sunt două contracte sinalagmatice.

Judecătorul sindic a reținut că nu se poate vorbi de o condiție suspensivă legală, din moment ce art 5 pct. 69 din legea 85/2014 face distincție între creanțele sub condiție și cele în litigiu, ceea ce duce la concluzia că legiuitorul nu a înțeles să dea unei cauze civile sau de natură fiscală, în legătura cu o creanță, valența unei condiții, ca modalitate a actului juridic.

Asupra contestaţiei de faţă, constată :

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa la data de 3.01.2018, sub nr 6723/118/2017/a1, contestatoarea SC Cranval Optim SRL prin administrator special Crăciun Valentin a formulat în contradictoriu cu intimaţii Dăscălescu & Co. SPRL, administrator judiciar al debitoarei S.C. Cranval Optim  S.R.L. şi DGRFP Galaţi prin AJFP Constanța contestație la tabelul preliminar al creanțelor debitoarei SC Cranval Optim SRL, prin care a solicitat respingerea înscrierii creanţei în valoare de 4329535 lei ca nefiind certă, lichidă şi exigibilă.

În motivare, s-a arătat că,  admiterea creanţei solicitată de creditorul DGRFP Galaţi prin AJFP Constanţa este greşită având în vedere faptul că nu este certă, lichidă şi exigibilă, dat fiind că  în urma controlului efectuat de către organele fiscale a fost întocmit un raport fiscal şi emise decizii de impunere pentru un prejudiciu estimat, înscrisuri care au fost atacate în faţa instanţei, solicitându-se anularea şi exonerarea de la plata prejudiciului estimat.

În drept, au fost invocate disp  art. 5 pct. 20 și 69, art. 102 alin 9, art 110 și urm din legea 85/2014, art 1399 și urm cod civil.

În susţinere, au fost ataşate înscrisuri, în copie.

Intimaţii, legal citaţi nu au formulat întâmpinare, însă intimatul Dăscălescu & Co. SPRL a formulat note scrise prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată, motivat de faptul că sunt exceptate de la verificare creanţele bugetare care sunt constatate printr-un titlu executoriu, proces verbal de sechestru, aviz ipotecă mobiliară. Dat fiind că DGRFP Galaţi prin AJFP Constanţa a anexat declaraţiei de creanţă titlul executoriu, însă pe rolul instanţelor se află în curs de soluţionare acţiunile în anulare acte administrative formulate de debitoare înainte de deschiderea procedurii insolvenţei, administratorul judiciar a procedat la înscrierea creditoarei DGRFP Galaţi prin AJFP Constanţa cu o creanţă în sumă de 4329535 lei, în litigiu. S-au menţionat totodată acţiunile promovate de debitoare anterior intrării în insolvenţă cu privire la actele care au stat la baza declaraţiei de creanţă a creditorului bugetar.

Ambele părți au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, încuviințată de instanță ca utilă pentru justa soluționare a cauzei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată că prin încheierea civilă nr 754 din data de 6.10.2017 pronunţată în dosarul nr 6723/118/2017 Tribunalul Constanţa, Secţia a II a Civilă a admis cererea formulată de debitoarea SC Cranval Optim  SRL şi a dispus deschiderea procedurii insolvenţei în formă generală, fiind desemnat în calitate de administrator judiciar Dăscălescu & Co. SPRL.

La data de 6.11.2017 creditoarea DGRFP Galaţi prin AJFP Constanţa a înregistrat la dosarul cauzei cererea de admitere a declaraţiei de creanţă pentru suma de 4319064 lei la ordinea de prioritate prev. de art 161 pct. 5 din legea 85/2014. Declaraţiei de creanţă i-au fost ataşate în dovedire titlul executoriu nr 28 din 23.10.2017, procesul verbal de sechestru  nr 711830 din 4.08.2017 şi aviz de ipotecă mobiliară.

Administratorul judiciar a publicat în BPI nr 23888 din 19.12.2017 tabelul preliminar al obligaţiilor debitoarei în cuprinsul căruia se menţionează că DGRFP Galaţi prin AJFP Constanţa este înregistrată cu suma de 4329535 lei, în litigiu, din care suma de 2415989 lei, la ordinea de prioritate prev de art 159 pct 3 şi suma de 1913546 la ordinea de prioritate prev de art 161 pct 5.

Decizia de înscrierea a creditoarei în tabelul preliminar a creditoarei cu menţiunea în litigiu, a avut la bază faptul că anterior deschiderii procedurii insolvenţei debitoarea a formulat mai multe acţiuni având ca obiect anularea raportului de inspecţie fiscală nr 2597/7.04.2017, a deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr 2511/7.04.2017, a somaţiei nr 1748763 din 23.05.2017 şi a titlului executoriu nr 1746906 din 23.05.2017.

Potrivit art 105 alin 1 din legea 85/2014 „Toate creanţele vor fi supuse procedurii de verificare prevăzute de prezentul capitol…”, iar alin 2 stabileşte că „nu vor fi supuse acestei proceduri creanţele bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute de legi speciale”.

În legătură cu interpretarea acestui articol, prin decizia nr 11/2016 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Alba Iulia şi a constatat că „În interpretarea dispozițiilor art. 105 alin. (1) și (2) și art. 106 din Legea nr. 85/2014, administratorul/lichidatorul judiciar nu are atribuția de a verifica pe fond creanțele bugetare constatate prin titluri executorii, contestate în termenul legal în fața instanței specializate”. În considerentele deciziei s-a reţinut că: „Administratorul/Lichidatorul judiciar nu poate, pe fond, să analizeze creanța nici în situația în care aceasta a fost contestată, întrucât legiuitorul a prevăzut o cale specială de contestare, respectiv legea contenciosului administrativ, iar o interpretare contrară ar contraveni principiului constituțional privind unicitatea căilor de atac.

Dispozițiile art. 105 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, ca de altfel și dispozițiile art. 66 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, stabilesc regula verificării tuturor creanțelor ce fac obiectul unei cereri de înscriere în tabelul de creanță, de către practicianul în insolvență, iar dispozițiile art. 105 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, la fel ca și art. 66 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, stabilesc excepția de la procedura verificării pentru creanțele izvorâte din titlurile executorii necontestate în termenele prevăzute de legi speciale, în speță fiind vorba despre deciziile de impunere ale Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

În ipoteza în care creanța bugetară rezultând dintr-un titlu executoriu a fost contestată în termenele speciale în fața instanței de contencios administrativ, așadar debitoarea a ales calea contestației administrative prevăzute de art. 205-218 din Codul de procedură fiscală, cum este cazul în speță, administratorul judiciar/lichidatorul nu este competent să analizeze pe fond creanța bugetară, întrucât actele administrative ce o stabilesc – decizia de impunere și raportul de inspecție fiscală – au fost contestate în termen în fața instanței judecătorești competente. În caz contrar ar fi încălcată competența unei instanțe judecătorești specializate de către administratorul/lichidatorul judiciar, ceea ce ar afecta garanția constituțională prevăzută art. 126 alin. (6) din Constituția României. Rațiunea excluderii creanțelor bugetare de la procedura de verificare de către administratorul/lichidatorul judiciar rezultă din reglementarea expresă și obligatorie a acțiunii în contencios administrativ fiscal, prin art. 126 alin. (6) din Constituția României, potrivit căruia controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu excepția celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum și a actelor de comandament cu caracter militar și, respectiv, a procedurii reglementate de art. 208 din Codul de procedură fiscală.

Administratorul/Lichidatorul judiciar nu poate infirma acte emise în regim de putere publică, ci doar poate analiza creanța formal, respectiv dacă este plătită parțial sau total, dacă este prescrisă și dacă este contestată, cu menționarea acestui aspect, potrivit art. 58 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 85/2014.

O creanță bugetară rezultând dintr-un titlu executoriu contestat în condițiile legii speciale va fi supusă procedurii de verificare prevăzute de art. 111 alin. (6) din Legea nr. 85/2014, dar această verificare este limitată, deoarece existența dreptului de creanță va fi stabilită în procedura contenciosului fiscal.

Prin urmare, controlul de legalitate/de temeinicie a titlurilor executorii din care izvorăsc creanțe bugetare, pentru care se solicită înscrierea în tabelul de creanță, în ipoteza în care aceste titluri au fost contestate în fața instanței judecătorești în termenele speciale prevăzute de legea specială, revine exclusiv instanței specializate de control administrativ și fiscal, o atare verificare pe fond neputând fi făcută de practicianul în insolvență. În schimb, administratorul/lichidatorul judiciar este obligat, conform atribuțiilor sale legale, să verifice sub aspect formal creanța bugetară ce se solicită a se înscrie în tabelul de creanțe.

Astfel, administratorul/lichidatorul judiciar este obligat să analizeze aspecte ce țin de stingerea parțială sau totală a creanței ori intervenirea prescripției extinctive, precum și caracterul contestat al creanței și să menționeze acest aspect în ce privește creanța respectivă, conform art. 111 alin. (6) din Legea nr. 85/2014”.

Reiese din interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie faptul că administratorul judiciar este obligat să înscrie creanţa bugetară contestată în termenele legale pe calea contenciosului administrativ, verificările efectuate limitându-se la intervenirea prescripţiei sau alte cauze de stingere a creanţei. Or, cum aceste aspecte nu au fost invocate în cauză, singurul argument al contestatorului fiind formularea contestaţiilor fiscale, judecătorul sindic constată că prezenta contestaţie este neîntemeiată.

Urmează însă a se verifica şi dacă înscrierea creanţei cu menţiunea în litigiu a fost corect realizată sau s-ar fi impus o altă menţiune cu privire la creanţa bugetară contestată.

Conform art. 102 alin. 4 şi 5 din legea 85/2014 „creanţele nescadente sau sub condiţie la data deschiderii procedurii vor fi admise la masa credală şi vor fi îndreptăţite să participe la distribuiri de sume în măsura îngăduită în prezentul titlu. Dreptul de vot şi dreptul de distribuţie al titularilor creanţelor sub condiţie suspensivă la data deschiderii procedurii, inclusiv ale titularilor creanţelor a căror valorificare este condiţionată de executarea în prealabil a debitorului principal, se nasc numai după împlinirea condiţiei respective”.

A constatat judecătorul sindic că în prezenta cauză nu se poate vorbi nici despre o creanță sub condiție, care să atragă înlăturarea contestatoarei de la vot. Condiţia este o modalitate a actului juridic ca fiind un eveniment viitor şi nesigur ca realizare, de care depinde însăşi existenţa (naşterea sau desfiinţarea) dreptului subiectiv civil şi a obligaţiei civile corelative. Existența unei cereri de chemare în judecată în legătură cu scadența anticipată nu poate fi încadrată în definiția condiției, dat fiind că o cauză civilă sau soluția ce ar putea fi pronunțată nu poate fi caracterizată ca fiind un eveniment viitor şi nesigur ca realizare.

Astfel, condiția ca modalitate a actului juridic poate avea natură legală sau convențională, ea trebuind însă să fie concomitentă cu momentul nașterii raportului juridic dintre părți. Reiese astfel că nu se poate vorbi despre o condiție suspensivă de natură convențională cât timp nu a fost convenită prin acordul ambelor părți contractante și nu a fost inserată în convențiile perfectate de creditoare și debitoare. Interpretarea administratorului judiciar în sensul că formularea cererii de chemare în judecată referitor la caracterul abuziv al scadenței atrage calificarea creanței ca fiind sub condiție este nelegală, dat fiind că are ca efect modificarea termenilor contractuale în mod unilateral doar de către debitoare, deși în discuție sunt două contracte sinalagmatice.

Judecătorul sindic a reținut că nu se poate vorbi de o condiție suspensivă legală, din moment ce art 5 pct. 69 din legea 85/2014 face distincție între creanțele sub condiție și cele în litigiu, ceea ce duce la concluzia că legiuitorul nu a înțeles să dea unei cauze civile sau de natură fiscală, în legătura cu o creanță, valența unei condiții, ca modalitate a actului juridic.

Reiese că înscrierea creanţei bugetare contestate pe calea contenciosului administrativ anterior deschiderii procedurii ca fiind în litigiu s-a realizat în mod corect, motiv pentru care dând eficienţă tuturor considerentelor de mai sus instanţa va respinge contestaţia ca nefondată.

Domenii speta

Spete similare