Anulare titlu proprietate

Pe rolul instanţei se află judecarea cererii formulată de către reclamanții A. E.E. și M.A., în contradictoriu cu pârâţii C.L.P.S.D.P.P.T.S.M., C.J.S.D.P.P.T.M., M.A., B.V., B.A.K., S.M. și S.E. având ca obiect constatare nulitate act juridic.

În lipsa părţilor.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de şedinţă din data 24.05.2017, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea hotărârii pentru data de 08.06.2017, apoi, pentru data de 12.06.2017 şi pentru data de 19.06.2017, iar, ulterior, termenul de astăzi, 26.06.2017, încheieri care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

I N S T A N Ţ A,

Deliberând asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 03.07.2013, sub nr. ... (f.1-2),  astfel cum a fost precizată la data de 22.10.2013 (f.29-31), la data de 1.11.2013 (f.67-68) şi completată la data de 1.11.2013 (f.75), reclamanţii A. E.E.  şi M.A. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii C.L.P.S.D.P.P.T.S.M., C.J.S.D.P.P.T.M., M.A., B.V., B.A.K.,  S.M. şi S.E. instanţei:

1. să se constatate nulitatea absolută parţială a Titlului de proprietate nr. 102899/1995, nr. tarla 53, parcela 1043/1 în suprafaţa de 2900 mp teren intravilan, eliberat în favoarea pârâtului de rând 3 M.A.;

2. să se constatate că sunt moştenitorii legali, în cote de ½ fiecare, asupra terenului în suprafaţă de 5465 mp înscris în CF nr. 1679/II E. nr. top. 641/1/1/2, din care face parte suprafaţa de 2900 mp, parcela 53, tarla 1043/1, dobândit de la antecesorii lor părinţi M.A. şi M.I.;

3. să se dispună notarea în CF nr. 1679/11 E., nr. top. 641/1/1/2 în favoarea lor a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 5465 mp, cu titlu de moştenire;

4. să se dispună anularea actelor subsecvente titlului eliberat încheiate în formă autentică, după cum urmează:

- încheierea de intabulare nr. 5374/1995 operată în CF nr. 1679/II., nr. top 641/1/1/2/1;

- contractul de vânzare-cumpărare nr. 21351/1995 încheiat la BNP H.S., între pârâţii de rând 3 şi 4

- încheierea de intabulare nr. 3882/25.10.1995 operată în CF nr. 1679/II, nr. top. 641/1/1/2/1 în favoarea pârâţilor de rând 4;

-actul de dezmembrare nr. 783/04.03.2003 încheiat la BNP G.M. şi a încheierii de intabulare;

-contractul de vânzare-cumpărare nr. 784/04.03.2003 încheiat la BNP G.M., între pârâţii de rând 4 şi 5 şi a încheierii de intabulare;

- obligarea pârâţilor de rând 4 şi 5 să le recunoască dreptul de proprietate în calitate de moştenitori legali asupra parcelei II de teren de sub nr. top 641/1/1/2 în suprafaţă de 5465 mp înscris în CF 1679/II;

- să se dispună rectificarea cărţii funciare în sensul cuprinderii tuturor numerelor topografice rezultate din dezmembrări efectuate de pârâtul de rând 4 într-un singur nr. top (nr. cad.) şi intabularea dreptului lor de proprietate asupra suprafeţei de 5465 mp

- cu cheltuieli de judecata in caz de opoziţie.

În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că, părinţii lor au deţinut cu titlu de proprietate prin efectul schimbului făcut în cadrul comasării o suprafaţă de teren de 6155 mp, înscris în CF nr. 1679 E., nr. top. 641/1/1. Aşa cum rezultă din Sentinţa civilă nr. 7752/A/23.11.1981, această suprafaţă s-a dezmembrat în două parcele distincte, astfel: parcela nr. I. cu nr. top. 641/1/1/1 în suprafaţă de 690 mp. loc de casă, curte şi grădină pe care au ridicat o casă cu anexe ce s-a transcris în CF nr. 1679/1 (B+1,2) pe care ulterior au înstrăinat, iar terenul a trecut la stat; parcela nr. II. cu nr. top. 641/1/1/2, teren agricol în suprafaţă de 5465 mp înscris în CF nr. 1679/11 (A+1, partea II., poz. 1,2) proprietari fiind părinţii lor întrucât terenul nu a fost afectat de cooperativizare.

Reclamanţii sunt moştenitorii proprietarilor terenului conform certificatului de moştenitor nr. 179/2004.

Prin Titlul de proprietate nr. 102899/1995 s-a atribuit pârâtului de rând 3 M.A., prin reconstituirea dreptului de proprietate din suprafaţa de teren de 5465 mp înscris în CF nr. 1679/II nr. top. 641/1/1/2 (parcela II.) o suprafaţă de 2810 mp, proprietatea tabulară a antecesorilor reclamanţilor. Astfel, pârâtul a devenit proprietar asupra suprafeţei tale de 3500 mp, întrucât i s-a acordat prin acest titlu şi suprafaţa de 690 mp, loc de casă, curte şi grădină aferentă casei de locuit înscrisă în CF nr. 1679/1 nr. top. 641/1/1/1.

Pârâtul de ordin 3, M.A., a înstrăinat casa de locuit şi întreaga suprafaţă de teren de 3500 mp pârâţilor de rând 4, B.V. şi soţia B.A.K., deşi edificiul avea o suprafaţă aferentă doar de 690 mp înscris în CF nr.1679/I, nr. top. 641/1/1/1, care la rândul lor au dezmembrat acest imobil în mai multe parcele pe care le-au înstrăinat pârâţilor de rând 5, S.M. şi S.E..

De asemenea, au mai arătat că acordarea suprafeţei de 2810 mp din suprafaţa de 5465 mp deţinută de antecesorii lor în favoarea pârâtului de  rând 3, prin Titlul de proprietate nr. 102899/1995 tarla 53 parcela 1043/1 s-a realizat în mod abuziv prin încălcarea dispoziţiilor legii fondului funciar, a Codului civil, a prin încălcarea dispoziţiilor legii fondului funciar, cât şi a prevederilor art. 44 alin. 2 Constituţiei. Parcela nr. II rezultată în urma dezmembrării cu nr. top. 641/1/1/2 în suprafaţă de 5465 mp a format întotdeauna proprietatea privată a părinţilor reclamanţilor, fiind înscrisă ca atare în CF nr. 1679/11 (A+1, B+1, 2), nefiind cooperativizată, aşa cum rezultă din Sentinţa civilă nr. 7752/A/23.11.1981, înscris refăcut pe baza Sentinţei civile nr. 418/22.01.2013 a  Judecătoriei Tg. Mureş.

Invocând prevederile articolului unic - art. III alin. 1 lit. a (iii), Titltul V din Legea nr. 247/2005, arată că pârâtului de rând 3 i s-a reconstituit dreptul de proprietate cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, modificat prin Legea nr. 169/1997 şi Legea nr. 247/2005 Titlul IV, art. I pct. 8, în opinia sa, titlul fiind emis în mod abuziv, întrucât cel în cauză nu era îndreptăţit la o astfel de reconstituire, această suprafaţă de intravilan nu era liber, aparţinând atât de drept cât şi în fapt antecesorului lor, M.A..

În drept, s-au invocat prevederile art. 44 din Constituţie, dispoziţiile Legii nr. 18/1991 a Legii nr. 169/1997, a Legii nr. 1/2000 a Legii nr. 247/2005 - Titlul V, Normele de aplicare, Legii nr. 7/1996, prevederile Cod civil - art. 537, art. 555 şi urm., art. 565, art. 577 şi urm., art. 876 şi urm., art. 885 şi urm., art. 907, art. 1246 şi urm., art. 1254 şi urm, respectiv Cod procedură civilă - art. 194 şi urm., art. 311 şi urm., art. 330 şi urm., art. 351 şi celelalte acte normative aflate în vigoare în materie.

Pârâta C.J.S.D.P.P.T.M. a depus, la data de 20 decembrie 2013, întâmpinare prin care a lăsat la aprecierea instanţei soluţia ce va pronunţa cu privire la nulitatea Titlului de proprietate nr. 102899/1995 şi a solicitat respingerea petitului privind cheltuielile de judecată faţă de aceasta. (f. 91-93, 99-101)

În motivare a arătat că în baza Legii nr. 18/1991, numitului M. M. A. i-a fost validată suprafaţa de 125 ha teren, pentru care a fost emis Titlul de proprietate nr.102899/1995.

În baza Hotărârii nr.24/1994, şi la propunerea C.L.S.M. cererea numitului M. M. A. a fost validată, în anexa nr.20a, poziţia 8, cu suprafaţa de 0,35 ha teren.

Raportându-se la prevederile art.36 din H.G. nr. 890/2005 modificată, coroborate cu cele ale Legii nr.18/1991 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii nr. 1/2000 cu modificările ulterioare, respectiv dispoziţiile cap. VIII, a învederat că eliberarea titlurilor de proprietate s-a făcut pe baza documentaţiilor înaintate de C.L.F.F.S.M., cu amplasamentele stabilite de aceasta, astfel că nu deţine evidenţe raportat la situaţia juridică a amplasamentelor stabilite de comisia locală.

Prin urmare, raportat la susţinerile reclamanţilor şi la înscrisurile depuse în probaţiune, apreciază că acţiunea este nefondată în ceea ce priveşte pretenţiile formulate în contradictoriu cu pârâta C.J.S.D.P.P.T.M., faţă de prevederile art.27, alin.(6)şi (7) din H.G.R. nr. 890/2005, art.27, alin.(l) şi (2) din Legea 18/1991.

Cât priveşte petitul privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, a arătat că nu deţine toate caracteristicile unei persoane juridice, aşa cum este ea definită de textele legale în vigoare, deoarece nu are un cont un patrimoniu, un cod fiscal si nu este înregistrată ca si persoană juridică, elemente obligatorii în cazul persoanelor juridice. Activitatea acesteia are un caracter obştesc, membrii ei nu sunt remuneraţi pentru munca prestată, deoarece nu există un buget şi un patrimoniu al acesteia.

În drept, a invocat prevederile art. 205 Cod procedură civilă, HG 890/2005,

Legii 18/1991, Legii 169/1997, Legii 1/2000, modificate şi completate prin Legea nr. 247/2005.

Pârâţii B.V., B.A.K., S.M. şi S.E. au depus, la data de 20 decembrie 2013, întâmpinare prin care au solicitat respingerea acţiunii, ca nefondată, cu cheltuieli de judecată. (f.94-95)

În motivare, pârâţii au arătat că sunt cumpărători şi constructori de bună credinţă, dobândind dreptul de proprietate prin contracte de vânzare - cumpărare autentice încheiate pe baza unor extrase de carte funciară eliberate fără nici o menţiune cu privire la vreo sarcină sau proces, respectiv construire pe baza unor proiecte autorizate.

De asemenea, au arătat că exercită asupra imobilelor aflate în proprietatea lor tabulară o posesie neviciată, continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi si nume de proprietar, de peste 18 ani, respectiv de peste 10 ani. Din acest motiv, susţin că, în cauză, sunt îndeplinite chiar şi condiţiile uzucapiunii de 10 până la 20 de ani, ori uzucapiunii tabulare reglementat de art.27 din Legea nr. 115/1938 şi 931 Cod civil.

Astfel, pârâţii B.V. şi B.A.K., prin Contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.21.351/1995 la fostul Notariat de Stat Judeţean Mureş, au dobândit de la pârâtul M.A., dreptul de proprietate asupra imobilului - construcţii şi terenul aferent în suprafaţă de 3.500.mp., situat în ..., ..., înscris în C.F.Nr.l679/II/a E., nr.top.641/1/1/1, 641/1/2/1.

În anul 1997, conform autorizaţiei de construire nr. 19/01.07.1997, au extins locuinţa cu mansardă, 2 camere, 1 hol şi debara şi au supraetajat garajul existent.

În anul 2003, prin actul de dezmembrare autentificat sub nr.783/04.03.2003 la B.N.P.A. G.I. din…, au procedat la dezmembrarea imobilului, iar prin Contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.784/04.03.2003 tot la B.N.P.A. G.I. din …, au vândut către pârâţii de rând 5 S.M. şi soţia S.E. o parte a imobilului rezultat în urma dezmembrării, respectiv imobilul înscris în C.F.Nr.1780/ N/E., nr.top.641/1/1/1/2, 641/1/1/2//1/2 (cad.265/2).

Din aceste acte la care au făcut referire, precum şi din faptul că, până ce nu au primit citaţiile în cauza - obiect al dosarului Judecătoriei Tîrgu  Mureş nr. ..., sub nici o formă nu s-a pus în discuţie dreptul de proprietate, rezultă buna lor credinţă.

Pe toată perioada trecută, de la data de 24 octombrie 1995, posedă (inclusiv prin joncţiunea posesiilor) timp de peste 18 ani, respectiv peste 10 ani şi cu bună credinţă, netulburat, public şi sub nume de proprietar, imobilele cumpărate şi construite.

Nu sunt în măsură să aprecieze modul în care autorul lor, pârâtul de rând 3, a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului, dar este cert că dreptul lor de proprietate este intabulat în carte funciară, de la data de 25.10.1995, respectiv de la data de 11.03.2003. Astfel, faţă de prevederile art. 27 din Legea nr. 115/1938, care reglementa uzucapiunea tabulară în momentul în care a început posesia exercitată de pârâţi, dar şi faţă de art.931 Cod civil, care reglementează uzucapiunea tabulară, consideră că, dreptul lor de proprietate este intangibil şi, prin urmare, acţiunea reclamanţilor în privinţa lor este nefondată, motiv pentru care solicită respingerea acţiunii şi obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art.205 şi urm., art.451 şi urm. Cod procedură civilă, art.931 Cod civil, art.27 din Legea nr. 115/1938.

La data de 23.12.2013 şi 24.12.2013, pârâtul M.A. a depus la dosar întâmpinare (f.111-121) şi o completare a întâmpinării (f.96-98).

Prin completarea la întâmpinare şi-a formulat apărări pe cale de excepţie, invocând:

- excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, motivat de faptul că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 27 pct.2.2 din Legea fondului funciar - la data emiterii titlului de proprietate contestat, fostul proprietar să deţină adeverinţe de proprietate şi să aibă posesia. Or, nici reclamanţii şi nici antecesorii acestora nu aveau adeverinţe de proprietate, ei neformulând cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 sau a legii nr. 169/1997 şi nici nu mai aveau posesia terenului. Începând cu prima înstrăinare a casei de locuit împreună cu terenul aferent construcţiei, care a avut loc în 1982, terenul a fost folosit de către cumpărătorii F.L. şi soţia, iar mai apoi de către toţi dobânditorii subsecvenţi, în limitele şi cu împrejmuirea stabilită de către părinţii reclamanţilor.

- excepţia lipsei de interes, susţinând că în condiţiile în care la data când s-a eliberat titlului de proprietate în favoarea sa nici reclamanţii şi nici antecesorii acestora nu formulaseră în baza legilor speciale de fond funciar cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, chiar şi în ipoteza în care s-ar dovedi că titlul de proprietate a fost emis abuziv, această constatare a nulităţii titlului său nu ar putea profita reclamanţilor .

- excepţia prescripţiei dreptului la acţiune,  susţinând că  în fapt se invocă o nulitate relativă, prescriptibilă în termenul general de prescripţie de 3 ani de la data eliberării titlului de proprietate. Titlul de proprietate a fost emis în anul 1995, an în care de altfel şi-a şi intabulat în CF dreptul de proprietate. Or, arată pârâtul, este greu de crezut că reclamanţii au realizat că le lipseşte mai mult de jumătate din teren - adică 2900 mp. din totalul de 5465 mp. - abia în anul 2007 când au promovat o acţiune similară, în prezent perimată, ce a făcut obiectul dos. nr. ... Judecătoriei Tg-Mureş (la 12 ani de la eliberarea titlului ). Faptul că părinţii reclamanţilor nu au invocat niciodată în timpul vieţii lor ( decedaţi în 2004 ) faptul că ar fi lipsiţi de folosinţa celor 2900 mp de teren, este un argument în plus că intre aceştia ca transmiţători ai casei de locuit împreună cu terenul aferent şi autorii săi F. a existat o înţelegere clară în ceea ce priveşte suprafaţa  terenului înstrăinat.

Prin întâmpinare, pârâtul a formulat apărări pe fond, în baza cărora susţine că acţiunea este neîntE.ată şi, de asemenea, a invocat că reclamanţii nu s-au conformat solicitării instanţei dispuse potrivit art. 200 Cod procedură civilă,  sub sancţiunea anulării cererii.

În primul rând, susţine pârâtul că reclamanţii nu au taxat corespunzător acţiunea introductivă . Astfel, în ceea ce priveşte timbrajul acţiunii în constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate, a acţiunii în anulare a actelor juridice de înstrăinare subsecvente şi în ceea ce priveşte timbrajul acţiunii în revendicare, fiind cereri  evaluabile în bani, sunt aplicabile prevederile art. 3 alin. 1 şi 2 din Ordonanţa  de urgenţă nr. 80 din 26 iunie 2013 privind taxele judiciare de timbru, astfel că în mod greşit au considerat reclamanţii că procentul de 3% din valoarea indicată, ar fi îndestulător. Pe de altă parte , potrivit art. 31 alin. 3 din Ordonanţa de urgenţă nr. 80  din 26 iunie 2013 privind taxele judiciare de timbru, contestă valoarea impozabilă a imobilelor indicată de către reclamanţi, fiind în mod vădit derizorie.

În al doilea rând, arată pârâtul că reclamanţii nu s-au conformat dispoziţiei instanţei de a depune şi comunica tuturor părţilor încheierea CF din data de 27.02.1982, prin care s-a făcut înscrierea pretinsului drept de proprietate al antecesorilor reclamanţilor în CF nr. 1679 a localităţii E. asupra imobilului de sub A+1, poziţiile B 3 - 4 - 5 şi în CF 1679/11, la A+1, B+1-2, a localităţii E.. Acest înscris, susţine pârâtul, este esenţialmente necesar dezlegării corecte a pricinii, având în vedere că la data respectivă, potrivit prevederilor art. 17 din Decretul - Lege nr. 115/1938, intabularea era constitutivă de drepturi.

În continuare, arată pârâtul, la B+3 din CF nr. 1679 a localităţii E. asupra imobilului de sub A+1, nu există numărul încheierii de CF din data de 27.02.1982. Mai mult, în aceeaşi carte funciară CF nr. 1679 a localităţii E., sub B+5, în baza sentinţei civile nr. 7752/A/1981 a Judecătoriei Tg-Mureş, se înscrie dreptul de proprietate al Statului Român prin C.A.P. E. asupra parcelei nr. II, nr. top. 641/1/1/2, în suprafaţă de 5465 mp, pe care o revendică reclamanţii. Câtă vreme la poziţia B+5 din CF nr. 1679 se menţionează în mod clar ca parcela II, cu nr. top. 641/1/1/2 se readnotează în aceeaşi carte funciară, în favoarea proprietarului C.A.P. E., este de neînţeles de ce înfiinţează CF nou nr. 1679/II al localităţii E., în care dreptul de proprietate asupra aceleiaşi parcele în suprafaţă de 5465 mp este înscris sub B +1,2 în favoarea ascendenţilor reclamanţilor.

Prin urmare, dat fiind caracterul petitoriu al acţiunii reclamanţilor - având ca finalitate recunoaşterea dreptului de proprietate şi restituirea bunului imobil, a apreciat că inadvertenţele Cărţii Funciare a imobilului pun sub semnul întrebării dreptul de proprietate al ascendenţilor reclamanţilor asupra suprafeţei de 5465 mp, astfel că pentru corecta dezlegare a pricinii şi pentru ca să poată formula, pe calea întâmpinării, o apărare eficientă şi la obiect, se impune obligarea reclamanţilor la depunerea încheierii de CF din data de 27.02.1982, urmând ca după acest moment, să-şi completeze apărările fată de fiecare capăt de cerere şi să depune dovezile în sprijinul apărărilor.

Privitor la starea de fapt, arătă că, în anul 1982, numiţii M.A. si M.I. (ascendenţii reclamanţilor), în calitate de vânzători, înstrăinează către F.L. si soţia acestuia, F.Z., imobilul casă de locuit şi anexe gospodăreşti situate în …., precum şi terenul îngrădit în suprafaţă de aproximativ 3500 mp aferent casei de locuit, anexele, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora.

Imobilul era înscris in CF nr. 1679 a localităţii E., nr. ordine A + 1, nr. top 641/1/1/1 (690 mp) şi nr. top 641/1/1/2 (2810 mp), ulterior în CF nr. 1679/lI/a a localităţii E. nr. ordine A +1, A+ 2, nr. top. 641/1/1/1 şi nr. top 641/1/1/2/1.

Întrucât Legea nr. 58/1974 şi Legea nr. 59/1974 interzicea la vremea respectiva înstrăinarea sau dobândirea prin acte juridice între vii a terenurilor, actul autentic încheiat în 22.06.1982, sub nr. 5305, avea ca obiect imobilul construcţie şi parcela nr. I din CF nr. 1679 a localităţii E., nr. top 641/1/1/1 (690 mp); de altfel, terenul declarat în actul autentic în suprafaţa de 690 mp a trecut prin efectul legilor anterior menţionate în proprietate de stat . Bănuieşte că motivele pentru care nu s-a menţionat în actul autentic încheiat in 22.06.1982 sub nr. 5305 şi restul terenului ce a făcut obiectul vânzării - adică 2810 mp. din top 641/1/1/2 - nu puteau fi decât: 1) părţile au vrut să evite preluarea acestuia la stat în baza Lg nr. 58/1974 si Lg. nr. 59/1974; 2) vânzătorul nu mai era la data vânzării proprietarul tabular al parcelei nr. II, în suprafaţă de 5465 mp, nr. top 641/1/1/2, (pe care o avea însă în folosinţă), dreptul de proprietate asupra acesteia aparţinând Statului Român prin C.A.P. E., conform înscrierii de sub B+5 din CF nr. 1679 a localităţii E..

Esenţial este că această tranzacţie a fost guvernată de principiul voinţei interne a părţilor, potrivit căruia vânzătorii M.A. si M.I. au înstrăinat împreună cu construcţiile si terenul îngrădit in suprafaţa de 3500 mp aferent casei de locuit, anexele, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora.

Timp de 8 ani (1982 - 1990), dobânditorii F.L. şi soţia F.Z., deşi nu erau proprietari tabulari asupra terenului din motivele arătate, au exercitat o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar asupra construcţiilor şi terenului de 3500 mp.

În anul 1990, dobânditorii F.L. şi soţia acestuia înstrăinează către el şi soţia sa, acelaşi imobil casă de locuit şi anexe gospodăreşti, situat în …, precum şi terenul îngrădit în suprafaţă de aproximativ 3500 mp aferent casei de locuit, anexelor, precum şi curtea si gradina din jurul acestora, exact în limitele în care şi ei le-au dobândit în anul 1982 de la M.A. si M.I..

În urma înscrierii sentinţei civile nr. 7752/A/1981 a Judecătoriei Tg-Mureş, proprietar de drept este Statul Roman prin C.A.P. E. şi astfel nu se explica de ce se înfiinţează CF nr. 1679/11 a localităţii E., în care dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 5465 mp este înscris în favoarea ascendenţilor reclamanţilor, în baza aceluiaşi înscris prin care dreptul de proprietate este al C.A.P. E..

De altfel, la poziţia B+5 din CF nr. 1679 se menţionează că parcela II se readnotează în aceeaşi carte funciară.

Imobilul casă de locuit împreună cu terenul erau înscrise la data înstrăinării în CF nr. 1679/1 a localităţii E., nr. top 641/1/1/1 şi în CF nr. 1679/11 a localităţii E., nr. top 641/1/1/2.

Vânzarea - cumpărarea imobilului s-a făcut printr-un înscris sub semnătură privată încheiat in 16.08.1990, înscris care reprezintă voinţa internă, reală a părţilor (cuprinzând şi terenul de cca. 3.500 mp. aferent casei si construcţiilor), urmat de încheierea în aceeaşi zi a actului autentic privitor doar la construcţie.

Atât pârâtul, cât şi autorul său F.L., au fost înscrişi cu acest teren in registrul agricol.

Mai arată pârâtul că întreaga suprafaţă de teren de 3500 mp aferent casei de locuit, anexelor, precum şi curtea şi gradina din jurul acestora, era îngrădită încă de către foştii proprietari, M.A. şi M.I., folosită in aceleaşi limite timp de 8 ani de către vânzătorul F.L. şi soţia acestuia F.Z., transmisă lui, iar, la rândul său, a folosit-o până în 1995 (data înstrăinării către pârâţii de rând 4 din prezenta acţiune), în limitele şi cu împrejmuirea iniţială ridicată de către autorii M.A. si M.I., fără a aduce nicio modificare în timp suprafeţei ieşite sau limitelor acesteia.

La rândul său a exercitat o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar, nefiind tulburat în folosinţa terenului sau a construcţiilor de către terţi sau de către părinţii reclamanţilor (M.A. şi  M.I.),  care în tot acest timp au folosit terenul învecinat, înscris în CF 1679/II nr. de ordine A + 2, nr. top 641/1/1/2/2, până la data decesului lor în anul 2004.

Arătă că ulterior intrării în vigoare a Lg. nr. 18/1991, a solicitat stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent casei de locuit, precum şi curtea şi grădina din jurul casei şi anexelor gospodăreşti.

Comisia locală de fond funciar şi Comisia Judeţeană de fond funciar, la cererea sa, au făcut, în mod corect aplicarea art. 22 a Lg. nr. 18/1991 (în numerotarea existentă la aceea dată) coroborate cu art. 8 din Decretul-Lege nr.42/1990.

Ulterior, prin completarea legii fondului funciar cu prevederile nr. 247/2005, articolul 22 a devenit art. 23 şi s-a introdus un nou aliniat care prevede că ,în cazul înstrăinării construcţiilor, suprafeţele de teren aferente prevăzute la alin. (2) sunt cele convenite de părţi la data înstrăinării, dovedite prin orice mijloc de probă.

In aceste împrejurări s-a eliberat de către Comisia Judeţeană de fond funciar Titlul de proprietate nr. 102899/06.02.1995, în baza căruia s-a făcut intabularea în CF nr. 1679/II/a, nr. ordine A + 1,2 sub B+8.

Prin urmare, consideră că petitul reclamanţilor din cererea introductivă referitor la constatarea nulităţii absolute a Titlul de proprietate nr. 102899/06.02.1995 este nefondat şi se impune respingerea acestuia.

În data de 24.10.1995, imobilul casa de locuit împreuna cu terenul aferent de 3500 mp, înscris in CF nr. 1679/II/a E. (sau CF 1679/1), nr. top. 641/1/1/1 a fost înstrăinat către pârâţii de rând 4 prin contractul de vânzare-cumpărare autentic nr. 21351/1995.

Fata de aceştia a apreciat că acţiunea reclamanţilor se impune a fi respinsă, întrucât paraţii de rând 4 şi 5 sunt dobânditori de buna credinţă ai imobilului, legea instituind în favoarea acestora prezumţia absolută că starea tabulară corespunde realităţii, potrivit prevederilor art. 32 din Decretul-Lege 115/1938, iar mai apoi a prevederilor art. 33 şi 34 a Lg. nr. 7/1996, fiind îndeplinite cumulativ condiţiile acestora, respectiv :

 - dreptul dobândit era înscris în cartea funciară a imobilului transmis la poziţia B + 8, 9,10 din CF nr. 1679/II/a E., nr. top. 641/1/1/1, 641/1/1/2/1, în favoarea transmiţătorului în momentul încheierii contractului de vânzare – cumpărare;

-  dreptul de proprietate a fost dobândit prin act juridic cu titlu oneros - adică în baza contractul de vânzare - cumpărare autentic nr. 21351/1995;

- în momentul dobândirii dreptului, în cartea funciară a imobilului nu era înscrisă vreo o acţiune prin care sa se conteste cuprinsul ei;

- nu au cunoscut pe nici o altă cale, anterior sau în momentul dobândirii dreptului existenţa vreunei inexactităţi a cărţii funciare.

De altfel, în favoarea pârâţilor de rând 4 şi 5 operează uzucapiunea tabulară prevăzută la art. 27 a Decretului - Lege nr. 115/1938, întrucât drepturile reale asupra imobilului înscris în anul 1995, în cartea funciara 1679/1 (sau 1679/II/a) a loc. E. nr. ordine A +1, A +2 de sub B +8 au fost posedate de către aceştia cu buna credinţă o perioada de peste 10 ani.

De asemenea, tot în favoarea pârâţilor de rând 4 şi 5 operează uzucapiunea de 10 până la 20 de ani, reglementată la art. 1895 - 1899 din vechiul Cod civil sau uzucapiunea tabulară prevăzută la art. 931 din noul Cod Civil, apărări pe care aceşti paraţi le pot exercita în prezenta acţiune pe calea excepţiei.

Arătă că terenul revendicat de către reclamanţi nu a mai fost în posesia acestora sau a părinţilor lor începând încă din anul 1982.

Apreciază că nici starea de drept invocată de reclamanţi, potrivit căreia sunt proprietarii de drept ai terenului revendicat (în calitate de moştenitori), nu este susţinută, astfel că acţiunea în revendicare se impune a fi respinsă.

Înscrierea pretinsului drept de proprietate asupra suprafeţei de 5465 mp în CF nr. 1679 a localităţii E. asupra imobilului de sub A+1, la B3, s-a făcut în baza unei încheierii de CF din data de 27.02.1982, lipsită de număr. Mai mult, în aceeaşi carte funciară CF nr. 1679 a localităţii E., sub B +5, în baza sentinţei civile nr. 7752/A/1981 a Judecătoriei Tg-Mureş, se înscrie dreptul de proprietate al C.A.P. E. asupra parcelei nr. II cu nr. top. 641/1/1/2, în suprafaţă de 5465 mp., pe care o revendică reclamanţii în prezenta acţiune. Deci, dreptul pretins prin acţiunea în revendicare este înscris în favoarea statului prin C.A.P. E., nicidecum în favoarea antecesorilor reclamanţilor. În cazul în care se considerau nedreptăţiţi de această înscriere, trebuiau să promoveze o acţiune de rectificare a Cărţii Funciare în vederea radierii dreptului concurent, în termenul de 3 ani prevăzut de legislaţia ce reglementa înscrierile de carte funciară ( Decretul-lege 115/1938 sau Lg 7/1996).

În susţinerea acestei stări de drept conform căreia proprietar al terenului revendicat era statul prin C.A.P. E. şi nu antecesorii reclamanţilor aduce următoarele argumente suplimentare:

- la poziţia B5 din CF nr. 1679 se menţionează că parcela II, cu nr. top. 6411/1/2 se readnotează în aceeaşi carte funciara în favoarea proprietarului C.A.P. E.;

- numiţii M.A. si M.I. ( antecesorii reclamanţilor ) nu au reclamat niciodată faptul că sunt lipsiţi de folosinţa terenului in litigiu (pe care chiar ei l-au înstrăinat în anul 1982 împreună cu casa de locuit, autorilor săi F. şi soţia acestuia), iar situaţia terenului şi a persoanelor care îl folosesc o cunoşteau, ei înşişi folosind parcela învecinată (despărţită de gardul ridicat chiar de către ei încă înainte de anul 1982);

- conform Regulamentului de aplicare a legii fondului funciar (în forma existentă la vremea eliberării titlului a cărui anulare se cere - HG 131/1991), hotărârea comisiei locale este publică şi se face prin afişarea tabelelor la sediul Consiliului Local. Mai mult, drepturile reale dobândite prin titlul de proprietate emis de Comisia Judeţeană de fond funciar asupra imobilului sunt înscrise în anul 1995 în cartea funciara 1679/II/a a loc. E., nr. ordine A +1, A +2 sub B+8, iar înscrierile de cartea funciara sunt guvernate de principiul opozabilităţii drepturilor reale şi de principiul publicităţii operaţiunilor juridice privitoare la aceste drepturi. Astfel, nici reclamanţii şi nici antecesorii lor nu pot invoca necunoaşterea faptului ca s-a emis un titlu de proprietate pentru imobilul teren in litigiu. Odată înscris dreptul de proprietate în cartea funciară, nimeni nu poate invoca necunoaşterea conţinutului acesteia, rolul înscrierilor de carte funciară potrivit Lg. nr. 7/1996 este tocmai acela al asigurării publicităţii imobiliare şi al opozabilităţii faţă de orice persoana a dreptului înscris;

- când s-a întocmit documentaţia pentru stabilirea dreptului de proprietate şi ulterior pentru intabularea Titlului de proprietate nr. 102899/06.02.1995, biroul de carte funciara a eliberat mai multe extrase de carte funciara pentru terenul in suprafaţa de 5465 mp (nr. top 641/1/1/2 ), în care proprietar al acestuia figurează ca fiind C.A.P. E. şi nicidecum ascendenţii reclamanţilor;

- deşi reclamanţii susţin că sunt proprietarii tabulari ai întregii suprafeţe de 5465 mp (nr. top 641/1/1/2) şi că acest teren nu a fost niciodată trecut în proprietatea statului, totuşi formulează în baza legii nr. 247/2005 către Comisia locala de fond funciar o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 0,0433 ha (suprafaţa inclusa în suprafaţa de 5465 mp, nr. top 641/1/1/2);

- începând din anul 1982 şi până la data decesului lor in 2004, ascendenţii reclamanţilor sunt înscrişi în registrul agricol cu suprafaţa de 3000 mp şi nu cu cea de 5465 mp cum pretind reclamanţii;

- întreaga suprafaţă de teren de 3500 mp din titlul de proprietate a cărei anulare se cere era îngrădită de către ascendenţii reclamanţilor, M.A. şi M.I., folosită în aceleaşi limite timp de 8 ani de către autorul pârâtului F.L. si soţia acestuia F.Z. si transmisă pârâtului. La rândul său a folosit-o până în 1995, data înstrăinării către pârâţii de rând 4, în limitele şi cu împrejmuirea iniţială indicată de către primii posesori M.A. si M.I.. În tot acest timp, atât pârâtul, cât şi autorii săi F. şi soţia acestuia, au exercitat o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar, nefiind tulburat in folosinţa terenului sau a construcţiilor de către reclamanţi sau de către ascendenţii acestora. După înstrăinarea imobilului, nici dobânditorii subsecvenţi nu au fost tulburaţi vreodată în folosinţa terenului sau a construcţiilor de către primii transmiţători ai terenului - numiţii M.A. si M.I.. Aceştia din anul 1982 şi până la moartea lor în 2004, nu au ridicat niciodată vreo pretenţie la terenul în prezent în litigiu.

În drept, s-au invocat dispoziţiile  art. 205, 451 - 452 Cod procedură civilă, art. 22 a Lg. nr. 18/1991, art. 8, art. 17 şi art. 27 din Decretul-Lege nr. 42/1990, HG 131/1991, art. 33 şi 34 a Lg. nr. 7/1996, art. 3 alin. 1 şi 2, art. 31 alin. 3 din Ordonanţa de urgenţă nr. 80 din 26 iunie 2013 privind taxele judiciare de timbru, art. 1895 - 1899 din vechiul Cod civil,  art. 931 din Cod Civil.

La data de 09.01.2014, pârâta Comisia locală de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor a comunei S.M. (f.138-139), a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.

În motivare a arătat că numitului M.A. i-a fost emis titlul de proprietate nr. 102899/1995 cu respectarea condiţiile de fond şi de formă prevăzută de Legea nr. 18/1991, pe baza documentaţiei justificative anexata cererii.

M.A., antecesorul reclamanţilor, decedat la 14.09.2004, nu a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilului care formează obiectul prezentului dosar pe baza legilor fondului funciar, motiv pentru care invocă excepţia lipsei de interes a reclamanţilor.

Parcela de teren revendicată este înscrisă şi în momentul de faţă pe CAP E. aşa cum rezultă din copia fidelă a CF 1679 E. depusă de către reclamanţi.

Raportul de expertiză criminalistică extrajudiciară nu schimbă cu nimic datele problE. din cel puţin doua aspecte:

- nici până în prezent cartea funciara nu este rectificată conform susţinerilor reclamanţilor ce ar rezulta, în opinia lor, din sentinţa civilă nr. 7752/A/23.11.1981 a Judecătoriei Târgu-Mureş. Mai mult, dreptul de proprietate dobâdit, în mod succesiv, de către pârâţi-persoane fizice, s-a consolidat prin efectul uzucapiunii tabulare de 10 ani şi invocă această excepţie.

- în anul 1995, data emiterii titlului de proprietate nr. 102899, nu puteau fi incidente prevederile art. 27 alin 2 pct. 2 din Legea 247/2005 invocate ca şi tE. juridic al acţiunii din două motive: 1) reclamanţii nu au formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului in litigiu; 2) reclamanţii nu aveau posesia terenului în litigiu raportat la data emiterii titlului de proprietate.

La data de 18 februarie 2014, reclamanţii  au depus răspuns la întâmpinare pentru fiecare dintre întâmpinările formulate în cauză de către pârâţi.

Cu privire la întâmpinarea formulată de Comisia Judeţeană Mureş (f.145-146) se arată că, deşi Comisia Judeţeană în tE.ul Legii nr. 18/1991 eliberează titlurile pe baza documentaţiilor înaintate de Comisiile locale, acest fapt nu o îndreptăţeşte de a nu recunoaşte eroarea săvârşită cu ocazia eliberării titlului, care se datorează întocmirii greşite a documentaţiei de către Comisia locală, dar şi pe urmă neverificării documentaţiei înaintate, respectiv a analizei superficiale din partea pârâtei.

Din actele depuse ca anexă la întâmpinarea formulată nu rezultă că pârâtul de rang III, M.A., ar fi deţinut la data de 1 ianuarie 1990 o suprafaţă de teren de 0,35 ha intravilan, care să-l îndreptăţească la admiterea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate. Chiar şi contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, încheiat între pârâtul de rând III în calitate de cumpărător şi vânzătorul F.L. s-a încheiat la 16.08.1990. Or, potrivit prevederilor Legii fondului funciar, art. 10 alin. 3, stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere pe baza situaţiei terenurilor deţinute de cooperativă la 01 ianuarie 1990, înscrisă în sistemul de evidenţă a cadastrului funciar general sau al registrului agricol.

În acest sens a invocat dispoziţiunile Legii nr. 247/2005, Titlul V Articol Unic pct. 1 art. III. alin. 1. lit. a. (iii ), iar acest text de lege coroborat cu prevederile art. 27 pct. 2 ind. 2 din legea fondului funciar, conduce la ideea că cererea îndreptată împotriva pârâtei de rang I, Comisia judeţeană Mureş, este fondată, titlul emis fiind eliberat în mod abuziv.

Comisia Judeţeană Mureş avea obligaţia identificării terenurilor atribuite ilegal, sesizând în acest sens primarul (art. 5 pct. I din HG 890/2005), iar dacă titlul s-a eliberat „va revoca titlurile de proprietate emise abuziv” (art. 15). Or, Comisia Judeţeană Mureş nu şi-a îndeplinit în mod corespunzător obligaţiile lăsând să fie încălcate chiar şi prevederile art. 44 alin.2, fraza 1 din Constituţia României care garantează proprietatea privată.

Au solicitat reclamanţii înlăturarea apărărilor formulate de Comisia Judeţeană Mureş, ca nefondate.

Cu privire la întâmpinarea formulată de Comisia Locală (f.147-148), a arătat că această pârâtă a înaintat spre aprobare o documentaţie din care nu a rezultat că petiţionarul, pârât de rând III, ar fi deţinut teren agricol în proprietate privată care să fi fost cooperativizat.

 Antecesorul lor, M.A. nu trebuia să formuleze cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului ce formează obiectul acestui litigiu, întrucât această suprafaţă de teren a format dreptul său de proprietate, înscris în CF nr 1679-E., nr. top. 641/1/1, pe care ulterior l-a dezmembrat în două parcele distincte, parcela I, nr top. 641/1/1/1 cu suprafaţă de teren de 690 mp şi casă de locuit, ce a fost înstrăinată către F.L., iar parcela II. nr. top. 641/1/1/2 în suprafaţă de 5465 mp a rămas în proprietatea părinţilor fiind înscris în CF nr 1679/II (A+1, partea II, poz. 1, 2).

în prezenta cauză, în opinia sa, nu are relevanţă înscrierea în CF întrucât obiectul acţiunii constituie constatarea nulităţii absolute a Titlului de proprietate nr. 102899/1995, şi nu calitatea sa de proprietar.

În privinţa raportului de expertiză extrajudiciară, învederează că au depus la dosar sentinţa civilă nr. 418/2013, ce are la bază un raport de expertiză judiciară, în baza căruia s-a admis cererea lor şi s-a dispus refacerea hotărârii judecătoreşti dispărute – sentinţa civilă nr. 7752/A/1981 a Judecătoriei Tîrgu Mureş, dosar nr. 8342/1981. Această hotărâre consfinţeşte că antecesorul lor, M.A., prin efectul schimbului făcut în cadrul comasării a devenit proprietarul terenului cooperativizat şi apoi atribuit lui, înscris în CF 1679 E. nr. top 641/1/1, cu o suprafaţă de 6155 mp. Totodată, s-a dispus intabularea dreptului de proprietate asupra acestui imobil în favoarea reclamantului şi dezmembrarea lui în două parcele, de 690 mp şi de 5465 mp. De asemenea, s-a constatat că pe suprafaţa de 690 mp, parcela I, părinţii reclamanţilor au edificat o casă de locuit în anul 1955.

Solicită respingerea excepţiei uzucapiunii de 10 ani invocată de pârâtă, întrucât nu este probată.

Arată că în anul 1995, antecesorii reclamanţilor deţineau terenul în proprietate, achitând impozit, astfel că nu trebuia să formuleze cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.

Solicită înlăturarea apărărilor formulate având în vedere că sunt lipsite de tE..

Cu privire la întâmpinarea formulată de pârâtul M.A. (f.149-151), susţin că, în ce priveşte taxarea acţiunii introductive, s-au conformat dispoziţiei instanţei, precum şi prevederilor art. 194 lit. c şi e şi art. 197 Cod procedură civilă, aşa cum rezultă din Nota de timbraj (pag. 2 pct. 2), înregistrată la Judecătoria Tg.-Mureş în data de 01.11.2013. Consideră că contestarea valorii impozabile a imobilelor indicată de Primăria S.M. prin adresa nr. 9077/18.10.2013 nu poate fi pusă la îndoială, taxa judiciară de timbru fiind calculată în mod corespunzător.

În al doilea rând, în ceea ce priveşte încheierea CF din data de 27.11.1982 prin care s-a făcut înscrierea dreptului de proprietate a antecesorilor reclamanţilor în CF nr. 1679, B+2 Foaia de proprietate, arată că aceasta împreună cu Sentinţa nr. 7752/A/1981 au dispărut atât din arhiva OCPI, respectiv a Direcţiei Judeţene Mureş a Arhivelor Naţionale, dar şi din Arhiva Judecătoriei Tg.-Mureş, împreună cu mapa de hotărâri de la 7600-7800/1981. De altfel sentinţa nu s-a mai găsit nici în arhiva primăriilor E., S.M. şi nici a Consiliului Judeţean Mureş. Pentru acest fapt, au fost obligaţi să solicite în tE.ul art. 583-585 Cod procedură civilă, refacerea hotărârii dispărute, respectiv a Sentinţei nr. 7752/A/23.11.1981 a Judecătoriei Tg.-Mureş pronunţată în cauza cu Dos. nr. 8342/1981. Prin Sentinţa civ. nr. 418/22.01.2013 pronunţată de Judecătoria Tg.-Mureş în cauza cu Dos. nr. ..., admiţând acţiunea lor, instanţa a dispus refacerea hotărârii dispărute, respectiv a Sent. civ. nr. 7752/A/1981 în baza căreia s-a efectuat încheierea CF din 27.02.1982.

Cât priveşte susţinerea că M.A. şi soţia M.I., părinţii reclamanţilor, în calitate de vânzători, au înstrăinat către F.L. şi soţia F.Z. imobilul casă de locuit cu anexe din S.M., ... împreună cu terenul îngrădit de 3.500 mp. aferent casei de locuit, arată că, în realitate părinţii lor au primit prin schimb făcut în cadrul comasării o suprafaţă de teren de 6155 mp teren înscris în CF nr. 1679 E. nr. top. 641/1/1, care anterior a fost cooperativizat de la M.A.. Cum părinţii reclamanţilor n-au fost membri cooperatori, prin schimbul realizat au devenit proprietarii acestui imobil, aşa cum rezultă prin Sentinţa civilă nr. 7752/A/23.11.1981. Totodată, prin această sentinţă terenul a făcut obiectul dezmembrării în două parcele din care parcela nr. 1 în suprafaţă de 690 mp, loc de casă cu construcţii, a fost înstrăinat în tE.ul Contractului de vânzare-cumpărare nr. 5385/22.06.1982 în favoarea lui F.L. şi F.Z.. Din contract rezultă că terenul în suprafaţă de 690 mp a trecut în proprietatea statului, cumpărătorului fiindu-i atribuit pe baza deciziei fostului Consiliu popular o suprafaţă de 150 mp pe durata existenţei construcţiilor, în condiţiunile Legii nr. 4/1973.

Parcela nr. 2 a rămas în continuare în proprietatea antecesorilor lor, aceasta nefiind înstrăinată nimănui sub nici o formă. „Bănuielile” pârâtului în privinţa restului de teren de 2810 mp. care nu s-a înstrăinat pentru a nu fi trecut la stat, respectiv cum că la data vânzării antecesorii lor nu mai erau proprietari tabulari ai parcelei 2 în suprafaţă de 5465 mp., nr. top. 461/1/1/2 şi că dreptul de proprietate ar fi aparţinut Statului Român prin CAP E., nu este conformă cu realitatea. De altfel contradicţia este evidentă întrucât este inoportun şi contrar oricărei logici juridice coerente a susţine că parcela nr. 1 în suprafaţă de 690 mp. putea fi înstrăinată, antecesorii lor fiind proprietari de drept şi de fapt, precum şi la fel suprafaţa de 2810 mp. din parcela nr. 2, iar asupra diferenţei de 2655 mp. din această parcelă antecesorii lor nu mai deţineau nici un drept de proprietate. Acest fapt este contrazis atât de înscrierile din cartea funciară (CF nr. 1679/11- E., nr. top. 641/1/1/2, B+1,2), cât şi de Certificatul de moştenitor nr. 179/2004, act notarial prin care au moştenit după părinţii lor doar această diferenţă de 2.655 mp. Doar cu ocazia dezbaterii succesorale au luat la cunoştinţă că din suprafaţa deţinută cu titlu de proprietate de antecesorii lor lipseşte o suprafaţă de 2810 mp. Cunoşteau că parcela I de 690 mp cu casă de locuit s-a înstrăinat către F.L. şi soţia acestuia, care la rândul lor, au vândut-o la 16.08.1990, în favoarea pârâtului de rând III. Nu aveau cunoştinţă de  existenţa titlului de proprietate eliberat în anul 1995, în favoarea pârâtului de rând III, cum nici părinţii lor, care au deţinut şi lucrat până la decesul lor, întreaga suprafaţă. În urma decesului părinţilor, în anul 2004, au aflat de existenţa titlului de proprietate, când pârâtul de rând III a ridicat pretenţii asupra dreptului de proprietate. 

Pârâtul de rând III forţează ideea înstrăinării de antecesorii reclamanţilor a suprafeţei de 690+2810 mp întrucât altfel justifică solicitarea reconstituirii dreptului de proprietate. Cu privire la acest aspect, arată că pârâtul M.A. nu avea dreptul să solicite reconstituirea dreptului de proprietate, nefiind persoană îndreptăţită şi nici deţinător de teren la data de 1 ianuarie 1990. În tE.ul art. 10 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, aflat în vigoare la aceea dată, precum şi faptului că pârâtul de rang III în favoarea căruia s-a eliberat Titlul de proprietate nr. 102899/1995 nu deţinea vreo suprafaţă de teren la 1 ianuarie 1990, cum de altfel nici antecesorii lui, teren care să fi fost cooperativizat ori etatizat sau preluat prin orice alt mod de către stat, în raport de Legea nr. 247/2005, Titlul V. Articol Unic pct. 1 art. III. alin. lit. a. ( iii) coroborate cu dispoziţiile art. 27 pct. 2 ind. 2 a legii fondului funciar , solicită nulitatea absolută a titlului, acţiune imprescriptibilă.

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active, arată că din extrasul CF precum şi din Sentinţa civilă nr. 7752/A/1981 rezultă calitatea de proprietar a antecesorilor lor, iar Certificatul de moştenitor nr. 179/2004 confirmă faptul că au acceptat succesiunea după părinţii lor, inclusiv asupra terenului înscris în CF nr. 1679-E.. Mai mult, sunt înregistraţi cu această suprafaţă în evidenţa Primăriei Comunei S.M., aşa cum rezultă din Certificat de atestare fiscală nr. 14.02.2014.

În atare situaţie, susţin că justifică dreptul şi interesul lor, astfel că solicită respingerea excepţiei.

Cu privire la excepţia lipsei de interes, arată că obiectul cererii este un teren proprietate privată, astfel că nu se impunea să depună o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în tE.ul legii speciale. Aşa fiind, solicită respingerea excepţiei lipsei de interes.

Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, arată că au solicitat constatarea nulităţii absolute a unui act juridic, acţiune imprescriptibilă, aşa cum prevede art. 2502 alin. 2 pct. 3 Cod civil. Astfel, a solicitat respingerea acestei excepţii ca nefondată.

Cu privire la întâmpinarea formulată de pârâţii B.V., B.A.K., S.M. şi S.E. (f.152), susţin că sunt aplicabile dispoziţiile art. 27 pct. 2.2 ale legii fondului funciar, motiv pentru are solicită a fi înlăturate apărările acestor pârâţi.

Pârâta C.J.S.D.P.P.T.M. a depus la data de 14 aprilie 2014, note scrise cu referire la răspunsul la întâmpinare formulat de reclamanţi. (f.206).

Arată pârâta că dispoziţiile legale indicate în întâmpinare (art. 36 şi art. 27 alin. 6 şi 7 din nr. 890/2005) se regăsesc şi în legislaţia aflată în vigoare la data emiterii titlului de proprietate - art. 35 şi art. 29 alin. (4) şi (5) din H.G. nr. 131/1991 republicată.

De asemenea, a solicitat a se respinge solicitarea formulată de reclamanţi de a considera refuzul de a răspunde ca o mărturisire deplină în folosul lor, conform art. 358 Cod procedură civilă întrucât: odată cu cererea de chemare în judecată nu i-a fost comunicat interogatoriul formulat de reclamanţi, potrivit art. 355 Cod procedura civila; cererea de chemare în judecată le-a fost comunicată cu menţiunea privind obligaţia de a depune întâmpinare în termen de 15 zile de la primirea comunicării; nu am fost citaţi cu menţiunea de a răspunde la interogatoriu; probele propuse de reclamanţi prin cererea de chemare în judecată trebuie încuviinţate în condiţiile art. 258 şi 351 Cod procedură civilă.

La termenul din 28 aprilie 2014, prin încheierea de la acel termen, s-au stabilit dispoziţiile în funcţie de care se va stabili timbrajul cererii (f. 221-222), iar prin încheierea de şedinţă de la termenul din 16 iunie 2014 (f.239-240), s-a stabilit că taxa de timbru datorată este de 16269 lei, punând în vedere reclamanţilor să facă dovada achitării diferenţei de 16.015,82 lei.

Prin încheierea şedinţei camerei de consiliu din data de 13 octombrie 2014 (f. 303-304), instanţa a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamanţi şi a dispus scutirea de la plata diferenţei taxei de timbru în cuantum de 16.015,82 lei.

La termenul din 10.11.2014, potrivit art. 131 Cod procedură civilă, procedându-se la verificarea competenţei, în raport de dispoziţiile art. 99 alin.2 Cod procedură civilă şi valoarea capetelor principale de cerere formulate prin cererea introductivă, astfel cum aceasta a fost completată la data de 1.11.2013, instanţa, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei materiale, excepție admisă prin sentința civilă nr. 5030/24.11.2013, fiind declinată competența în favoarea Tribunalului Mureș.

Tribunalul Mureș, prin sentința civilă nr. 284/12.03.2015, a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, declinând competența în favoarea judecătoriei și constatând existența conflictului negativ de competență a trimis dosarul Curții de Apel Tg. Mureș pentru soluționarea acestuia.

Curtea de Apel Tg. Mureș, prin sentința civilă nr. 10/C/25.03.2015, a stabilit în favoarea Judecătoriei Tg. Mureș, competența de soluționare a cauzei.

După stabilirea competenței, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg. Mureș, la data de 12/05/2015, sub nr. dosar ...*.

La termenul din 6/07/2015, instanța a admis excepția lipsei de interes cu privire la cererea de dezbatere succcesorală și revendicarea suprafeței de 2655 mp inclusă inițial în compunerea nr. top nr. top. 641/1/1/2 din CF 1679/II, iar în prezent identificată ca corp de avere individual în CF 51710, a respins excepția lipsei de interes cu privire la cererea de anulare a titlul de proprietate nr. 102899/1995, a respins excepția lipsei calității procesuale active, a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru considerente cuprinse în încheierea de ședință de la acel termen (f. 22-26)

Sub aspect probator, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse de părți la dosar, proba cu interogatoriu, proba testimonială și expertiza topografică.

La data de 30/09/2015, s-a depus la dosar raportul de expertiză topografică întocmit de expert ing. Pârvu Aurel (f. 52-66), completat la data de 10/05/2016 (f. 418-424), lucrarea fiind avizată OCPI prin procesul verbal de recepție 946/2017 (f. 526-527).

La data de 2/10/2015, pârâta C.J.S.D.P.P.T.M. a depus răspunsul la interogatoriu (f. 67-70); la termenul din data de 5/10/2015, a fost luat interogatoriul pârâtului S.M. (f. 98), pârâtului B.V. (f. 99), reclamantului M.A. (f. 100-101, 105), reclamantei A. E.E. (f. 102-104), pârâtului M.A. (f. 106), întrebări completatoare fiind cuprinse în încheierea de la acel termen (f. 107-109).

La termenul din data de 7/12/2015, au fost audiați martorii Barsan Ioan (f. 198), Maris Eva (f. 199), Vlad Gheorghe (f. 200), iar la termenul din data de 23/11/2016, a fost audiat martorul Csernatony Samuel (f. 499-500).

A fost atașat dosarul ... al Judecătoriei Tg. Mureș.

Au formulat concluzii scrise pârâtul M.A., reclamanții A. E.E. și M.A..

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin titlul de proprietate atacat pârâtul M.A. a obținut reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața totală de 3500 m.p.,  teren situat pe teritoriul comunei ..., din care suprafața de 2900  m.p.,  are categoria de folosință arabil situată în intravilan, identificată prin parcela 1043/1 din tarlaua 53 (f. 9, dosar ..., în continuare dosar inițial). Această parcelă se identifică cu nr. top 641/1/1/2/1 obținut din dezmembrarea nr. top 641/1/1/2 – teren agricol de 5465 mp din CF 1679/II E., aflat în proprietatea defuncților M.A. și M.I. (f. 51-52, dosar inițial). După dezmembrare, nr. top 641/1/1/2/1, grădină intravilan în suprafață de 2810 mp, este transcris în CF 1679/II/a E. (f. 46-47, dosar inițial), la A+2 și în baza titlului de proprietate 102899/1995, la data de 7/03/1995, s-a înscris dreptul de proprietate al pârâtului M.A., atât asupra acestei parcele, cât și asupra nr. top 641/1/1/1, teren aferent casei de la nr. 972 în suprafață de 690 mp, de la A+1, teren trecut în proprietatea Statului în anul 1982, ca urmare a vânzării casei de către foștii proprietari M.A. și M.I. (B+8)

În 25/10/1995, asupra ambelor nr. top sus-menționate s-a înscris dreptul de proprietate al pârâților B.V. și B.A.K., în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 28351/1995 (B+10).

 Aceștia contopit nr. top aferente terenul cumpărat și dezmembrat apoi în 3 parcele: nr. top 641/1/1/1/1, 641/1/1/2/1/1 (cad. 265/1) - teren în suprafață de 1330 mp și casă evidențiată în baza procesului verbal nr. 1054/2003 la nr. adm. 1043/A, care s-a transcris în CF 1779/N, în favoarea pârâților B. (actual CF 51709 E. – f. 178); nr. top 641/1/1/1/2, 641/1/1/2/1/2 (cad 265/2) - teren în suprafață de 1175 mp și casă evidențiată în baza procesului verbal nr. 1055/2003, la nr. adm. 1043, care s-a transcris în CF 1780/N, în favoarea pârâților S.M. și S.E., în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 784/2003 (actual CF 51650 E., f. 74 dosar inițial); 641/1/1/1/3, 641/1/1/2/1/3 – teren în suprafață de 995 mp readnotat în CF 1679/II/a, în proprietatea pârâților B. (actual CF 51647 E., f. 73 dosar inițial). 

Pârâta C.J.S.D.P.P.T.M., nu a depus cererea și actele depuse de către pârâtul M.A. în susținerea cererii sale de reconstituire, ci doar memoriul comunicat de către Comisia locală ... de aplicare a Legii 18/1991, nr. 2169/7.09.1994, prin care aceasta a propus includerea în anexa 20 a propunerii de reconstituire pentru pârâtul M.A. cu suprafața de 0,35 ha (f. 104-107 dosar inițial), propunerea fiind validată prin Hotărârea nr. 24/1994 a Comisiei județene pentru aplicarea legii 18/1991 Mureș. (f. 102, dosar inițial)

 Pârâtul M.A. a susținut că cererea sa de atribuire a terenului aferent casei, împreună cu grădina, s-a întE.at pe actul sub semnătură privată încheiat la data de 16/08/1990 prin care soții F., au transmis proprietatea inclusiv a terenului (f. 124, dosar inițial), extras CF 1679 II E. eliberat în 1994, din care rezulta că asupra întregii suprafețe de 5465 mp aferentă nr. top 641/1/1/2 era înscris dreptul de proprietate al CAP, cu titlu de cooperativizare din 1982, de la numitul M.A. (f. 126, dosar inițial), precum și pe mențiunile din registru agricol în care atât soții F., iar apoi soții M., apăreau înscriși cu o suprafață de 25 arii, iar autorul reclamanților, M.A. cu o suprafață de 30 de arii (f. 129 – 131, dosar inițial).

Instanţa va examina cererea de anulare a titlului de proprietate prin prisma dispoziţiilor art. III lit. a) din Legea nr. 169/1997, urmând a verifica dacă pârâtul M.A. era îndreptăţit la reconstituire pentru suprafaţa de 2900 mp menţionată în titlul de proprietate a cărei nulitate se invocă prin acţiune, dacă parcela de teren cuprinsă în titlu ce a aparţinut autorului reclamaţilor, a fost colectivizată.

În raport de actele depuse de comisia județeană, rezultă că tE.ul reconstituirii dreptului în favoarea pârâtului M.A., l-a constituit dispozițiile art. 37 din legea 18/1991 (forma în vigoare la data propunerii reconstituirii și a validării acesteia), având în vedere că acesta a fost inclus în anexa 20 a HG 131/1991.

Terenul în litigiu în suprafaţă de 2900 mp a făcu parte din terenul aferent nr. top 641/1/1 din CF 1679 E. (f. 10-11, dosar inițial), în suprafață de 1 jugar și 111 stanjeni patrati, ce a aparţinut numitului M.A. (B+1).

Astfel cum rezultă din sentința civilă nr. 7752/A din 23/11/1981 a Judecătoriei Tg. Mureș (f. 242-243), acest teren a fost cooperativizat și a fost dat în schimb autorului reclamanţilor, astfel că instanța a dispus intabularea dreptului de proprietate al defuncților M.A. și M.I. asupra terenului în suprafață de 6155 mp, dezmembrarea în 2 parcele, una loc de casă în suprafață de 690 mp și una în suprafață de 5465 mp, teren agricol și evidențierea construcției edificată de aceștia pe prima parcelă.

Potrivit adresei OCPI nr. 9877/12.01.2016 (f. 224-227), rezultă că în CF 1679 nu au fost operate înscrierile referitoare la cooperativizarea imobilului și trecerea acestuia din proprietatea lui M.A. în proprietatea CAP E., ci în baza sentinței, s-a procedat la dezmembrarea imobilului în două loturi care au transcrise în CF 1679/II/a (parcela I cu nr. top 641/1/1/1 în suprafață de 690 mp) și CF 1679/II (parcela II cu nr. top 641/1/1/2 în suprafață de 5465 mp).

În CF 1679 E. (f. 167-169), pentru cea de a doua parcelă există două mențiuni, pe de o parte mențiunea că se readnotează în aceeași carte funciară în favoarea CAP E., iar pe de altă parte, că se readnotează în favoarea acelorași proprietari, transcriindu-se în CF 1679/II. Cert este că la aceeași dată cu cea a înscrierii dezmembrării în baza sentinței, s-a deschis CF 1679/II, pentru nr. top 641/1/1/2, teren agricol în suprafață de 5465 mp, înscris la A+1, în favoarea soților M. cu titlu de schimb și moștenire, conform înscrierii de la B+1.

Acest nr. top a fost dezmembrat, în două loturi, din care nr. top 641/1/1/2/2, grădină intravilan de 2655 mp, a fost readnotat la A+2, rămas în favoarea soților M. (B+4), iar nr. top 641/1/1/2/1 s-a transcris în CF 1679/II/a.

În CF 1679/II/a, la A+2, a fost înscris nr. top 641/1/1/2/1, grădină intravilan în suprafață de 2810 mp, în favoarea pârâtului M.A., în baza titlului de proprietate 102899/1995, conform înscrierii de la B+8 (f. 237-238)

 Aşadar, regimul juridic al terenului în suprafață de 6155 mp identificat prin nr. top inițial 641/1/1 este acela de teren adus în C.A.P. şi trecut ulterior în proprietatea soților M.A. și M.I., prin schimb. Din acest teren, suprafața de 690 mp identificată prin nr. top 641/1/1/1 a trecut, la data de 22/06/1982, în proprietatea statului (B+5 din CF 1679/II/a), cu ocazia înstrăinării construcției de către soții M., soților F., iar suprafața de 5465 mp, a rămas în proprietatea soților M., aceasta fiind situația existentă la data de 1 ianuarie 1990.

Analiza corectă a dispoziţiilor Legii nr. 18/1991 scoate în relief că toate terenurile intrate în patrimoniul statului, cu excepţia celor expropriate, se restituie foştilor proprietari sau, după caz, actualilor deţinători ai construcţiilor, în limita terenului aferent, dat în folosinţa respectivilor proprietari. În speţă, din suprafaţa totală de 6155 mp teren aferentă nr. top inițial 641/1/1, doar terenul aferent construcției identificat cu nr. top 641/1/1/1 cu suprafața de 690 mp a trecut în proprietatea statului în tE.ul art. 30 din Legea nr. 58/1974 și, în mod corect, a trecut în proprietatea actualului deţinător al construcţiei (tE.ul corect fiind art. 35 alin. 2 din Legea nr. 18/1991), în schimb restul de 5465 mp identificată sub nr. top 641/1/1/2, fără construcţii, în fapt grădina construcţiei, trebuie privită ca teren agricol.

Conform mențiunilor de carte funciară, acest teren nu a trecut în proprietatea statului și nici în proprietatea CAP-ului, ci a rămas în proprietatea soților M.. Chiar dacă, această grădină ar fi trecut în proprietatea statului, se impunea a fi restituită foştilor proprietari în tE.ul art. 37 din aceeaşi Lege nr. 18/ 1991, iar nu a cumpărătorilor construcției.

Pârâții au susținut că între autorii reclamanţilor şi autorii pârâţilor a intervenit, la 22 iunie 1982, un contract de vânzare-cumpărare a imobilului, casă de locuit şi terenul aferent în suprafaţă de 3500 mp, terenul fiind astfel deţinut de la acea dată, astfel că s-a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 18/ 1991, terenul de 2900 mp din nr. top 641/1/1/2 din CF 1679/II, alături de terenul aferent construcţiei de 690 mp cu nr. top 641/1/1/1, fiind în mod corect inclus în titlul de proprietate al pârâtului M.A..

Instanța nu poate primi această susținere, întrucât terenul în litigiu grădina de 2900 mp care face parte din terenul în suprafață de 5465 mp identificată prin nr. top 641/1/1/2 din CF 1679/II E., nu a fost scos din circuitul civil, nu a fost trecut în proprietatea statului, nici a cooperativei agricole de producţie, soții M. nefiind membri cooperatori. Soții F. au dobândit o construcţie prin actul autentic nr. 5305/1982, când terenul aferent (690 mp identificat prin nr. top 641/1/1/1/1 din CF 1679/II/a, potrivit art. 30 din Legea nr. 59/1974), a fost trecut în proprietatea statului. Deci, terenul în litigiu, fiind în proprietatea autorilor reclamanților, nu putea constitui obiectul unei propunerii de atribuire a terenului și de validare a propunerii prin hotărârea Comisiei județene, nefiind aplicabile în speţă prevederile Legii nr. 18/1991.

Pe de altă parte, trebuie avut în vedere că Legea nr. 18/1991 cuprinde reglementări distincte cu privire la stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor aflate în patrimoniul cooperativelor agricole de producţie, pe de o parte, şi asupra terenurilor aflate în proprietate de stat, pe de altă parte. Astfel, potrivit art. 8-11 din legea menţionată, stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor din patrimoniul cooperativelor agricole de producţie se face, la cerere, de către comisiile constituite în acest scop la nivelul comunelor, oraşelor şi municipiilor, măsurile dispuse de aceste comisii fiind supuse verificării comisiilor judeţene; în ceea ce priveşte terenurile proprietate de stat, legea cuprinde prevederi speciale în Capitolul al III-lea, în acest sens, art. 35 din lege (forma inițială) precizează că atribuirea în proprietate privată a terenurilor proprietate de stat date în folosinţă veşnică sau în folosinţă pe durata existenţei construcţiei se face prin decizia prefecturii, la propunerea primăriilor, pe baza verificării situaţiei juridice a terenurilor respective, respectiv art. 37 din lege (forma inițială), precizează că restituirea terenurile agricole fără construcţii, instalaţii, amenajări de interes public, intrate în proprietatea statului şi aflate în administrarea primăriilor, foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, se face, prin decizia prefecturii, la propunerea primăriei.

În speță, este neclar tE.ul care a stat la baza trecerii terenului în proprietatea pârâtului M., și anume ca teren aferent construcției și care face parte din categoria celor prevăzute în art. 35 din Legea nr. 18/1991 (forma inițială) sau s-a dat eficiență actului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de 16/08/1990 între pârâtul M. și soții F., considerând acest act apt de transfer al dreptului de proprietate și s-a restituit terenul în tE.ul art. 37 din Legea 18/1991. În ambele variante, însă atribuirea în proprietate se face prin decizia prefecturii (conform formei inițiale a legii), respectiv ordinul prefectului (în forma actuală – art. 36, respectiv art. 41), la propunerea primăriilor, pe baza verificării situaţiei juridice a terenurilor. Ca atare, emiterea unui titlu de proprietate de către Comisia județeană emisă în această materie este nul.

În orice caz, ceea ce prezintă într-adevăr relevanță în cauză, în raport și de interesul reclamanților de a acționa este că terenul în litigiu – 2900 mp din suprafața de 5465 mp identificată cu nr. top 641/1/1/2 din CF 1679/II E., indiferent dacă a fost cumpărat sau nu de soții F. de la soții M., la 1 ianuarie 1990 nu era în patrimoniul C.A.P. şi nici nu constituia proprietate de stat. Ca atare, nici comisia județeană, nici prefectul nu aveau competenţa să emită titlu de proprietate sau decizie, respectiv ordin de reconstituire/constituire, respectiv atribuire a terenului, astfel că titlul de proprietate emis pentru această suprafață este lovit de nulitate absolută.

Faptul că soții M. au înțeles să transmită sau nu și parte din terenul aferent nr. top 641/1/1/2 din CF 1679/II E. este lipsit de relevanță în cauză, întrucât o astfel de obligație asumată de autorii reclamanților, nu justifică reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate în favoarea promitenților cumpărători succesivi. O astfel de înțelegere, permitea soților F. sau dobânditorului ulterior, pârâtul M.A., să pretindă autorilor reclamanților sau reclamanților, încheierea unui act autentic de vânzare-cumpărare și transmiterea, astfel a dreptului de proprietate, iar în cazul unui refuz aveau posibilitatea promovării unei acţiuni prin care să suplinească consimţământul promitenţilor-vânzători sau a moștenitorilor cu privire la această diferenţă de teren.

Pentru acest teren, s-ar fi putut pune în discuție, doar un caz de constituire a dreptului de proprietate în tE.ul Legii 18/1991 (ipoteza nu este confirmată prin probele administrate în cauză, dar se impune totuşi a fi relevat, față de apărările pârâtului M.), doar în ipoteza în care vânzătorii construcţiei ar fi fost membrii cooperatori, astfel că terenul se considera preluat de cooperativa agricolă de producţie în tE.ul Statului CAP, iar proprietarul construcţiei în urma actului de înstrăinare încheiat cu fostul membru cooperator avea dreptul la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent, astfel cum a fost determinat, în mod real, de către părţi la data înstrăinării, conform art. 23 alin. 2.1 din Legea nr. 18/1991, republicată, introdus prin Legea nr. 247/2005. Astfel, decretul-lege nr. 42/1990 şi Legea nr. 18/1991 nu au făcut altceva decât să înlăture situaţia nefirească ca proprietarul construcției, care de cele mai multe ori o achiziţiona şi în vederea terenului, plătind în cazul vânzării-cumpărării şi un preţ ce reflecta, de regulă, existenţa terenului, să fie doar titularul unui drept real de folosinţă (pentru că terenul aparținea statului, respectiv CAP-ului, iar nu altei persoane) şi au transformat acest drept în drept de proprietate.

În cauză însă, doar suprafața de 690 mp, nr. top 641/1/1 a fost preluată de stat, și în mod corect trebuia să fie atribuită deținătorului construcției prin decizia prefecturii, în tE.ul art. 35 din Legea 18/1991 (în fapt, în mod greșit s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea deținătorului construcției, prin emiterea unui titlu de proprietate, însă instanța nu este investită cu privire la această chestiune), însă diferența de suprafață de teren, nr. topo 641/1/1/2, în suprafață de 5465 mp nu a fost preluată de către CAP, pentru ca asupra unei porțiuni din teren ce s-ar considera înstrăinată să se poată constitui dreptul de proprietate în favoarea deținătorului construcției.

Faptul că în cartea funciară s-a făcut o astfel de mențiune la un anumit moment, ce nu a putut fi explicată de către OCPI nu poate să facă dovada preluării, având în vedere dispozițiile titlului în baza căruia s-a înscris dezmembrarea în cartea funciară – sentința civilă nr. 7752/A/23.11.1981 a Judecătoriei Tg. Mureș, din care rezultă că dispoziția instanței a fost de înscriere a dobândirii dreptului de proprietate în favoarea autorilor reclamanților, drept dobândit prin schimb de la CAP.

Ca atare, având în vedere că s-a emis un titlu de proprietate  pentru o suprafaţă de teren mai mare decât cea care, în mod legal, pârâtul M.A. ar fi fost îndreptățit în tE.ul legii 18/1991, instanţa constată nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 102899/1995 pentru suprafața de 2900 mp identificată prin parcela 1043/1 din tarlaua 53, ce face parte din suprafața de 5465 mp aferentă nr. top 641/1/1/2 din CF 1649/II, ce a rămas în proprietatea soților M. și pentru care nici Prefectul județului Mureș și nici Comisia județeană de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureș nu puteau dispune, întrucât terenul nu era proprietate de stat sau proprietate CAP.

Parcela 1043/1 din tarlaua 53 în suprafață de 2900 mp a fost identificată în cuprinsul nr. top 641/1/1/2 grădină intravilan în suprafață de 5465 mp din CF 1679/II E., aflat în proprietatea soților M., astfel că s-a dezmembrat acest nr. top, iar pentru suprafața din titlu a fost constituit nr. top 641/1/1/2/1 în suprafață de 2810 mp, astfel cum rezultă din planul de situație aflat la fila 125, iar potrivit înscrierii de la B+3, acest nr. top rezultat din operațiunea de dezmembrare este transcris în CF 1679/II/a la A+2, iar în baza titlului de proprietate 102899/1995, atât acest nr. top, cât și nr. top 641/1/1/1, transcris în această carte funciară la A+1, la data de 27/02/1982 (B+1,2), aflat în proprietatea Statului Român, se înscrie dreptul de proprietate în favoarea pârâtului M.A..

Conform înscrierii de la B+10 din CF 1679/II/a (f. 238), la data de 25/10/1995, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 21351/1995, s-a înscris dreptul de proprietate al pârâților B. asupra nr. top 641/1/1/1, construcție și teren aferent de 690 mp, precum și asupra nr. top 641/1/1/2/1, grădină intravilan de 2810 mp.

La data de 11/03/2003, se înscrie la B+11, în baza dosarului CF 4935, 4937/11.03.2003 (f. 179-194), operațiunea de contopire și dezmembrare a nr. top 641/1/1/1 și nr. top 641/1/1/2/1, evidențierea construcțiilor edificate pe acest teren și înstrăinarea realizată către pârâții S..

Conform memoriului tehnic, suprafața măsurată a celor două nr. topo era 2505 mp, cu 995 mp mai puțin, astfel că s-a procedat la dezmembrarea în trei loturi, câte un lot pentru fiecare casă edificată, împărțirea fiind făcută prin lotizarea pe verticală a terenului aflat în folosința pârâților B., iar un nr. top pentru suprafața lipsă.

Terenul de 995 mp înscris în CF 1679/II/a E., nr. top 641/1/1/1/2, 641/1/2/1/3, care nu s-a regăsit în cuprinsul nr. top 641/1/1/1, 641/1/1/2/1 se regăsește parțial în suprafața îngrădită rămasă în posesia autorilor reclamanților și a reclamanților, astfel cum rezultă din planșa 3 a raportului de expertiză întocmit în cauză de expert Pârvu Aurel (f. 60), respectiv planșa nr. 3 la completarea la lucrarea de expertiză (f. 423), iar diferența fiind suprafața de 516 mp lipsă identificată de expert din întreaga suprafață de nr top inițial 641/1/1.

Terenul de 1175 mp și construcția edificată pe acesta cu nr. adm. 1043 – nr. top 641/1/1/1/2, 641/1/1/2/1/2 căruia i s-a atribuit nr. cadastral 265/2, a fost trecut din CF 1679/II/a E. în CF 1780/N, fiind trecut apoi în CF 51650 E., în proprietatea pârâților S. în tE.ul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 784/2003 de BNP G.M.. (f. 175)

Terenul de 1330 mp și construcția edificată pe acesta cu nr. adm. 1043/A – nr. top 641/1/1/1/1, 641/1/1/2/1/1, căruia i s-a atribuit nr. cadastral 265/1, a fost trecut din CF 1679/II/a E. în CF 1779/N, fiind trecut apoi în CF 51709 E., rămas în proprietatea pârâților B., în tE.ul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 21651/1995 și a actului de dezmembrare autentificat sub nr. 783/2003 de BNP G.M..

Pentru toate aceste acte ulterioare emiterii titlului de proprietate nr. 102899/1995, reclamanții solicită să se constate nulitatea absolută, ca acte subsecvente titlului de proprietate nul.

Regula anulării actului subsecvent ca urmare a anularii actului inițial (resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis), are caracterul unui principiu care guvernează efectele nulităților - retroactivitatea și repunerea în situația anterioara, dar si a principiului potrivit căruia nimeni nu poate transmite altuia un drept pe care nu îl are, în sensul că, dacă prin anularea actului juridic inițial se desființează dreptul transmițătorului din actul juridic subsecvent, înseamnă că acesta a transmis un drept pe care nu îl avea, deci nici subdobânditorul nu putea deveni titularul acestui drept.

În opinia instanței o asemenea abordare a efectelor nulității unui act nu este riguros exactă.

Cauzele de nulitate a unui act se examinează prin raportare la momentul încheierii actului. Ca fiecare act juridic și actul subsecvent își are propriile condiții de validitate, așadar, în măsura în care este lovit de nulitate, este astfel nu pentru că este nul actul inițial ci pentru că nu au fost respectate la încheierea actului condițiile proprii de validitate impuse de lege.

Actul inițial – în speță titlul de proprietate - fiind lovit de nulitate, actul subsecvent de vânzare-cumpărare reprezintă o vânzare a lucrului altuia, care este lovită de nulitate pentru lipsă de obiect din partea vânzătorului și lipsă cauză imediată din partea cumpărătorului, nulitatea fiind relativă, pentru că ocrotește interesul personal al cumpărătorului, putând fi invocat doar de acesta.

Nu este exclus ca vânzarea lucrului altuia să fie lovită de nulitate absolută, care poate fi invocată  de terțe persoane interesate, deci și de verus dominus, însă nu ipso facto deoarece s-a contractat în privința bunului altuia, ci, de la caz la caz, spre exemplu pentru cauză imorală.

La data de 24 octombrie 1995, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 21351/1995 de fostul Notariat de Stat Mureș, cumpărătorii, pârâții B. au dobândit dreptul de proprietate și au intrat în stăpânirea de fapt a terenului identificat prin nr. top 641/1/1/1 și 641/1/2/1/1, asupra căruia în cartea funciară apărea înscris dreptul de proprietate al pârâtului M.A.. Din probele administrate expertiză, interogatoriu și depozițiile martorilor, rezultă că nu s-a realizat și transmiterea posesiei și folosinței terenului în suprafață de 995 mp, în fapt fiind în discuție o suprafață reală de 479 mp ce se regăsește în terenul rămas în folosința și posesia autorului reclamanților.

Având în vedere că la acel moment în Cartea funciară nu era notată nicio acţiune prin care să se conteste titlul de proprietate, în favoarea subdobânditorilor cu titlu oneros operează principiul bunei-credinţe, coroborat cu cel al asigurării stabilităţii circuitului civil.

În acest sens sunt dispozițiile art. 32, art. 33 raportat la art. 34 pct. 1 și 37 din Decretul lege 115/1938, în vigoare la data încheierii actului de vânzare cumpărare.

Din formularea dispoziţiilor art. 32-33 din Decretul-lege nr. 115/1938 rezultă că interesează poziţia subdobânditorului, textul protejând dreptul intrat în patrimoniul terţului.

Or, pârâții B. au cumpărat în anul 1995 un drept de proprietate care, conform mențiunilor din contractul de vânzare cumpărare și al înscrierilor de carte funciară, era înscris în beneficiul vânzătorului lor, fiindu-le predată și posesia de fapt, exceptând terenul de 995 mp.

Prin urmare, în privința suprafeței de teren ce le-a fost predată și în folosința căreia nu au fost tulburați, fiind o stare de fapt perpetuată de la momentul vânzării din 1982 realizată de autorii reclamanților, nu se poate pretinde că pârâții ar fi putut să bănuiască cel puțin că situația tabulară nu corespunde realității.

În ceea ce privește suprafața tabulară de 995 mp din terenul aferent nr. top 641/1/1/2/1 în suprafață de 2810 mp și care nu a fost predată cumpărătorilor (suprafață reală de 479 mp), întrucât aceasta se afla în posesia autorilor reclamanților, instanța reține că tocmai acest fapt, este de natură să înlăture buna credință a cumpărătorilor, dat fiind că au cumpărat acceptând fie că această suprafață nu există, fie că asupra acestei suprafețe, posesorul poate invoca drepturi proprii. 

Astfel, instanța va admite în parte cererea de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 21351/1995 de fostul Notariat de Stat al județului Mureș încheiat de pârâții M.A. și pârâții B. cu privire la suprafața tabulară de 995 mp din terenul aferent nr. top 641/1/1/2/1 – grădină de 2810 mp și care a fost individualizată ca și corp separat de avere atribuindu-se nr. top 641/1/1/1/3, 641/1/1/2/1/3, prin actul de dezmembrare autentificat sub nr. 783/2003 de BNPA Gurghian Ispas și se va respinge cererea reclamanților privind constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare atacat pentru restul suprafeței de teren, precum și cu privire la constatarea nulității actului de dezmembrare a acestei suprafețe, respectiv de înstrăinare a unui lot provenind din această suprafață către pârâții S..

Cu privire la această suprafață tabulară de 995 mp, respectiv reală de 479 mp, instanța nu poate reține ca fiind îndeplinite nici condițiile uzucapiuni tabulare prevăzute de art. 27 din Decretul-lege 115/1938, invocată în apărare de pârâți, pentru întreaga suprafață de teren cumpărată dat fiind că nu este îndeplinită condiția exercitării posesiei de bună-credință. Pentru restul suprafeței, dat fiind că s-a respins cererea de constatare a nulității contractelor de vânzare-cumpărare nu se mai impune analizarea acestor condiții, întrucât înscrierea dreptului de proprietate al pârâților are o cauză legitimă. 

Pe cale de consecință, în tE.ul art. 34 pct. 1 raportat la art. 36 din Decretul-lege 115/1938, se va radia dreptul de proprietate al subdobânditorilor, pârâții B. asupra terenului în suprafață tabulară de 995 mp și suprafață reală de 479 mp, înscris în prezent în CF 51467 E., nr. top 641/1/1/1/3, 641/1/1/2/1/3 și înscrierea proprietarilor tabulari din CF 1679/II, și anume autorii reclamanților, M.A. și M.I..

Astfel, constatând existența dreptului de proprietate al autorilor reclamanților asupra terenului sus-menționat, instanța constatată că acesta face parte din masa succesorală rămasă după aceștia, iar potrivit certificatului de moștenitor nr. 179/2004 emis de BNP C.D., acesta revine în cote egale reclamanților, urmând a dispune înscrierea drepturilor lor în cartea funciară asupra acestui teren.

Având în vedere că prin încheierea din 6/07/2015, instanța a admis excepția lipsei de interes cu privire la cererea de dezbatere succesorală și revendicare pentru imobilul teren în suprafață de 2655 mp înscris în CF 51710 E., nr. top 641/1/1/2/2, va respinge aceste cereri ca lipsite de interes.

Cât privesc cererile accesorii celor de anulare a titlului de proprietate și a actelor de înstrăinare subsecvente, având în vedere soluția dată cererilor principale, instanța le va respinge ca neîntE.ate, dat fiind că în lipsa anulării actelor de înstrăinare ale subdobânditorilor, nu poate dispune anularea încheierilor de intabulare, prin care s-a operat în cartea funciară transmiterea succesivă a dreptului de proprietate către aceștia.

Cât privește capătul de cerere având ca obiect revendicarea suprafeței de 5465 mp, identificată inițial sub nr. top 641/1/1/2, instanța are în vedere că suprafața de 2655 mp identificată în prezent prin nr. top 641/1/1/2/2, înscris în CF 51710 E., este în posesia reclamanților. De asemenea, terenul aferent nr. top 641/1/1/1/3, 641/1/1/2/1/3 în suprafață tabulară de 995 mp și suprafață reală de 479 mp, se află în posesia acestora, iar prin prezenta hotărâre instanța le-a recunoscut dreptul de proprietate.

În ceea ce privește diferența de suprafață de 1594 mp, ce se regăsește în componența nr. top 641/1/1/1/2, 641/1/1/2/1/2 înscris în CF 51650 E. și a nr. top 641/1/1/1/1, 641/1/1/2/1/1 înscris în CF 51709 E., aflată în posesia pârâților B. și a pârâților S., instanța reține că aceștia sunt proprietari tabulari, dreptul acestora fiind înscris în baza unor acte valabile de vânzare-cumpărare, iar transmiterea dreptului de proprietate s-a realizat de la proprietarul tabular M.A., iar înscrierea din 1995 avea efect constitutiv conform art. 17 din Decretul –lege 115/1938, în vigoare la data transmiterii dreptului de proprietate de către pârâtul M.A..

În consecință, din suprafața de 5465 mp revendicată, parte se află în posesia reclamanților, iar cealaltă parte, se află în posesia proprietarilor de carte funciară, titlul acestora nefiind anulat și nici înscrierea dreptului lor de proprietate nu a fost radiată din cartea funciară, astfel că dețin posesia terenului cu titlu de proprietari, reclamanții fiind în drept pentru suprafața de care au fost lipsiți prin nelegala reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea pârâtului M.A. să se întoarcă împotriva acestuia în tE.ul art. III alin. 2^4 din Legea 169/1997. Ca atare, va respinge cererea de revendicare, ca neîntE.ată.

Față de dispozițiile art. 18 din OUG 51/2008, având în vedere că reclamanții au fost scutiți de la plata taxei de timbru stabilită în cuantum de 16015,82 lei, prin încheierea de camerei de consiliu din data de 13/10/2014 (f. 303-304, dosar inițial), în măsura pretențiilor admise, și anume pentru constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare-cumpărare din 1995, încheiat între pârâții M. și B., precum și radierea dreptului de proprietate al pârâților B. cu privire la nr. top 641/1/1/1/3, 641/1/1/2/1/3, acești pârâți vor fi obligați la plata sumei de 4039 lei către stat.

Pentru restul sumei de care reclamanții au beneficiat de ajutor public judiciar, respectiv pentru suma de reprezentând costul reprezentând onorariul traducătorului pentru care s-a admis cererea de ajutor public judiciar pentru pârâtul M.A., prin încheierea camerei de consiliu din data de 16 martie 2016, în tE.ul art. 19 OUG 51/2008, acestea vor rămâne în sarcina statului. 

Față de dispozițiile art.453 Cod procedură civilă și soluția dată în cauză, va dispune obligarea pârâților față de care acțiunea a fost admisă în parte, la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată parțiale în cuantum de 6705 lei constând în onorariu expert în cuantum de 4129 lei și cota de 1/3 din onorariu avocat în cuantum total de 7728,68 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge cererea formulată de reclamanţii A. E.E., domiciliată în şi M.A., domiciliat în, în contradictoriu cu pârâţii S.M., identificat prin CNP  şi S.E., identificată prin CNP, ambii cu domiciliul în, având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 784/4.03.2003 de BNPA şi anularea încheierii de intabulare.

Admite în parte cererea formulată de reclamanţii A. E.E., domiciliată în şi M.A., domiciliat în…,în contradictoriu cu pârâţii C.J.S.D.P.P.T.M., cu sediul în…, C.L.S.D.P.T.S.M., cu sediul ales la sediul profesional al reprezentantului convenţional, av. B.I. din …, M.A., cu domiciliul în …, identificat prin CNP …, B.V., identificat prin CNP …, B.A.K., identificată prin CNP …, ambii cu domiciliul în …, şi, în consecinţă:

Constată nulitatea absolută parţială a Titlului de proprietate nr. 102899/1995 cu privire la suprafaţa de 2900 mp, arabil intravilan, identificată în tarlaua 53 cu parcela nr. 1043/1, suprafaţă tabulară de  2810 mp înscrisă sub nr. top. 641/1/1/2/1 în CF 1679/II/a E., transcrisă din CF 1679/II E..

Constată nulitatea absolută parţială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 21351 din 24/10/1995 de fostul Notariat de Stat al judeţului Mureş, încheiat între pârâţii, M.A., în calitate de vânzător, pe de o parte, B.V. şi B.A.K., în calitate de cumpărători, pe de altă parte,  cât priveşte suprafaţa reală de 479 mp, suprafaţa tabulară de 995 mp din suprafaţa de 2810 mp evidenţiată sub nr. top 641/1/1/2/1 din CF 1679/II/a E., la momentul vânzării şi în prezent, sub nr. top 641/1/1/1/3, 641/1/2/1/3 în CF 51647 E..

Dispune radierea dreptului de proprietate al pârâţilor B.V. şi B.A.K. înscris sub B+1,2 în CF 51647 E. nr. top 641/1/1/1/3, 641/1/2/1/3 şi înscrierea dreptului de proprietate al proprietari tabulari iniţiali, defuncţii M.A. şi M.I., sub B+1,2 din CF 1679/II nr. top 641/1/1/2 din care face parte suprafaţa tabulară de 995 mp, suprafaţă reală 479 mp, aferentă nr. top 641/1/1/1/3, 641/1/2/1/3, cu titlu de schimb şi dezmembrare.

Constată că din masa succesorală rămasă după defuncţii M.A., decedat la data de 17/09/2004 şi M.I. (identică cu I.), decedată la data de 25/09/2004, cu ultimul domiciliu în Tg. Mureş, face parte suprafaţa reală de 479 mp, suprafaţă tabulară de 995 mp, înscrisă sub nr. top 641/1/1/3, 641/1/2/1/3 în CF 51647 E., ce revine în cote de 1 fiecare, reclamanţilor M.A. şi A. E.E., conform certificatului de moştenitor nr. 179/1.11.2004 emis în dosarul succesoral nr. 209-10/2004 al BNP C.D..

Dispune înscrierea dreptului de proprietate al reclamanţilor M.A. şi A. E.E., în cote de 1 fiecare asupra imobilului teren în suprafaţă tabulară de 995 mp, suprafaţă reală 479 mp înscris în CF 51647 E., nr. top 641/1/1/3, 641/1/2/1/3, cu titlu de moştenire.

Respinge capetele de cerere formulate de reclamanţi având ca obiect dezbatere succesorală şi revendicare pentru imobilul teren în suprafaţă de 2655 mp, înscris în CF 51710 E., nr. top 641/1/1/2/2 în proprietatea reclamanţilor, ca lipsită de interes.

Respinge capetele de cerere formulate de reclamanţi privind anularea încheierii de intabulare a dreptului de proprietate în favoarea pârâtului M.A., constatarea nulităţii absolute integrale a contractului de vânzare-cumpărare nr. 21351/1995 şi a încheierii de intabulare, a actului de dezmembrare nr. 783/2003 şi a încheierii de intabulare, revendicarea suprafeţei de 5465 mp şi rectificarea cărţii funciare în sensul contopirii nr. top rezultate din dezmembrare şi intabularea dreptului de proprietate al reclamanţilor asupra nr. top nou rezultat, ca neîntE.ate.

Obligă pârâţii M.A., B.V. şi B.A.K., în solidar, la plata către stat a sumei de 4039 lei, reprezentând contravaloarea taxei de timbru aferentă pretenţiilor admise, de care reclamanţii au fost scutiţi ca urmare a admiterii cererii de ajutor public judiciar prin încheierea şedinţei camerei de consiliu din data de 13/10/2014.

Obligă pârâţii M.A., B.V., B.A.K., C.J.S.D.P.P.T.M., C.L.S.D.P.T.S.M., în solidar, la plata către reclamanţi a sumei de 6705 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Tg. Mureş.

Pronunţată potrivit art. 396 alin.2 Cod procedură civilă, astăzi, 26 iunie 2017.

Domenii speta

Spete similare