Lovire si alte violente

Pe rol se află judecarea cauzei penale privind pe inculpatul R.N.V. (fiul lui N. şi G., născut la data de ..., în ..., jud. Mureş, domiciliat în com. B., sat B., str. C. nr. ..., jud. Mureş, elev la Liceul tehnologic B., cetăţenia română, posesor al C.I. seria MS nr. ..., CNP ...), trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 alin. 2) Cod penal cu aplic. art. 113 alin. 3) Cod penal.

În lipsa părţilor.

Mersul dezbaterilor şi susţinerile pe fond ale părţilor au fost consemnate în încheierea şedinţei nepublice din data de 14 decembrie 2016 prin care s-a stabilit termen în vederea deliberării şi pronunţării pentru data de 28 decembrie 2016, dată la care instanța a amânat pronunțarea prin încheierea de ședință din acea dată pentru data de 11 ianuarie 2017, în condițiile art. 391 alin. 2 Cod procedură penală, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, reţine următoarele:

Prin rechizitoriul numărul 123/P/2016 din data de 11.04.2016 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş, înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 12.04.2016, sub număr de dosar ..., s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului R.N.V. (minor), pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, faptă prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 113 alin. 3 Cod penal.

Potrivit rechizitoriului, în fapt, s-a reţinut că la data de 26.01.2016, orele 07,45, inculpatul R.N.V., în vârstă de 17 ani, elev în clasa a VIII-a, la Liceul Tehnologic B., se afla în sala de curs a clasei a XII-a, discutând cu martora P.A., iar la un moment dat, în respectiva sală a intrat şi persoana vătămată P.L.I., în vârstă de 14 ani, însoţit de martorii B.P.R. şi R.P.C..

Persoana vătămată P.L.I. i-a spus inculpatului R.N.V. că are un fir de păr pe căciulă, moment în care inculpatul, care era aşezat, a împins către persoana vătămată un scaun, lovindu-l uşor la nivelul piciorului cu acel scaun. După acestea, inculpatul s-a ridicat în picioare, iar persoana vătămată l-a împins, aceasta arătând că l-a împins pe inculpat pentru că acesta, după ce l-a lovit cu scaunul în picior a venit către el. Fiind împins cu ambele mâini de către persoana vătămată, inculpatul a căzut peste o bancă şi a alunecat apoi de pe bancă la podea. Când s-a ridicat de jos, inculpatul a luat un scaun ce avea cadrul şi picioarele din metal, a ridicat respectivul scaun,  ţinându-l cu ambele mâini de spătar şi l-a aruncat în capul persoanei vătămate. Scaunul a fost aruncat de inculpat de la o distanţă mică, de aproximativ un metru, iar picioarele din fier ale scaunului au fost îndreptate către capul persoanei vătămate, care în urma loviturii primite a căzut la podea.

Lovitura în cap astfel primită de persoana vătămată a fost puternică, aceasta începând să sângereze şi prăbuşindu-se la podea.

În urma celor întâmplate, inculpatul a plecat din incinta şcolii către casă, iar colegii persoanei vătămate au chemat-o pe profesoara de serviciu care, după ce a spălat-o pe persoana vătămată de sânge, a dus-o la dispensarul aflat peste drum de şcoală, medicul chemând salvarea care l-a transportat pe P.L.I. la SMURD Tg. Mureş, unde acesta a fost supus unei intervenţii chirurgicale în anestezie generală pentru diagnosticul: ”fractură temporo-parietal stânga cu înfundare. Hematom epidural adiacent fracturii. Plagă parietal stânga”, practicându-se eschilectomie, toaleta şi sutura plăgii, drenaj epicranian.

Din raportul de expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr. 371/A1/27, emis de I.M.L. Tg. Mureş, rezultă că minorul P.L.I., în vârstă de 14 ani, prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce la data de 26.01.2016, prin mecanismul de lovire directă cu corp dur contondent (scaun), iar pentru vindecare necesită 70-80 de zile de îngrijire medicală, în caz de evoluţie favorabilă, prin leziunile suferite viaţa victimei nefiind pusă în primejdie.

Inculpatul, deşi recunoaşte faptul că l-a lovit pe P.L.I. cu scaunul în cap, arată că persoana vătămată l-a jignit şi l-a împins, iar el a căzut şi s-a lovit la cap. A stat vreo două minute jos, iar un coleg l-a ajutat să se ridice pentru că era ameţit şi după acestea a luat un scaun şi l-a aruncat în direcţia persoanei vătămate.

Referitor la cele descrise de către inculpat, anterior comiterii faptei, din declaraţiile martorilor oculari P.A., B.P.R. şi R.P.C., rezultă că cele expuse de către acesta nu s-au întâmplat astfel, rezultând că persoana vătămată nu l-a jignit pe inculpat, doar i-a spus pe un ton normal că are un fir de păr pe căciulă, fără alte discuţii, inculpatul fiind cel care a devenit primul agresiv, lovind persoana vătămată cu un scaun în picior, iar numai după ce inculpatul l-a lovit cu scaunul şi s-a ridicat în picioare, persoana vătămată l-a împins.

Pentru dovedirea situaţiei de fapt reţinută prin rechizitoriu au fost menţionate următoarele mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: proces-verbal de sesizare din oficiu  (f. 5 d.UP); plângere (f. 6 d.UP); proces-verbal de cercetare la faţa locului din cu planşe foto (f. 13-20 d.UP); Raport de expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr. 371-A1-27 emis de I.M.L. Tg. Mureş (f. 25-26 d.UP); bilet de externare, scrisoare medicală (f. 30-31 d.UP); proces-verbal (f. 32 d.UP); adresă emisă de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş, fişa de calcul a costului de spitalizare, decont de cheltuieli (f. 35-38 d.UP); declaraţie persoană vătămată P.L.I. (f. 40-41 d.UP); proces-verbal constituire parte civilă (f. 42 d.UP); Regulament de ordine interioară a Liceului Tehnologic B. (f. 45-57 d.UP); Decizie nr. 57/08.09.2015 a Liceului Tehnologic B. (f. 58 d.UP); Atribuţiile profesorului de serviciu (f. 59 d.UP); Repartiţia profesorilor de serviciu coordonatori (f. 60-61 d.UP); declaraţie parte responsabilă civilmente P.R. (f. 65-66 d.UP); declaraţiile inculpatului R.N.V. (f. 68-72 d.UP); proces-verbal identificare reprezentant legal al inculpatului (tatăl) (f. 73 d.UP); declaraţia martorei P.A. (f. 77-78 d.UP); declaraţia martorului R.P.C. (f. 79 d.UP); declaraţia martorului B.P.R. (f. 80 d.UP).

Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din data de 28.06.2016, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei, administrării probelor şi efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii în ceea ce îl priveşte pe inculpatul R.N.V..

La primul termen de judecată s-a dispus amânarea cauzei având în vedere că mama inculpatului, numita R. G. nu a fost citată în conformitate cu dispoziţiile art. 508 Cod procedură penală.

La termenul de judecată din data de 5.10.2016, persoana vătămată a depus la dosar cerere de constituire parte civilă, solicitând obligarea inculpatului la plata de daune morale în cuantum de 20.000 de lei şi la plata de daune materiale în cuantum de 1.000 de lei, iar instanţa a dispus amânarea cauzei în vederea conferirii posibilităţii părţilor de a se împăca luând în considerare cele arătate de către acestea.

La al treilea termen de judecată din data de 09.11.2016, ulterior citirii actului de sesizare, instanţa a adus la cunoştinţa inculpatului dispoziţiile art. 374 alin. (4) Cod procedură penală raportat la art. 396 alin. (10) Cod procedură penală privind judecata în procedură simplificată, precum şi soluţiile posibile ca urmare a aplicării acestei proceduri, inculpatul arătând că solicită ca judecata să aibă loc conform procedurii simplificate, prevăzută de art. 374 alin. (4) Cod procedură penală, solicitarea aplicării procedurii simplificate realizându-se în conformitate cu prevederile art. 375 alin. 11 Cod procedură penală, respectiv cu încuviințarea reprezentanților legali ai inculpatului.

În faza de judecată, ca urmare a admiterii cererii formulate de inculpat, nu au fost administrate alte probe, cauza fiind soluţionată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, partea civilă P.L.I. depunând la dosar la ultimul termen de judecată înscrisuri doveditoare privind cheltuielile de deplasare ale acesteia şi o scrisoare medicală şi protocol de explorare prin computer tomografie, iar partea responsabilă civilmente P.R. depunând la dosar înscrisuri privind onorariul avocaţial al apărătorului său.

Analizând actele şi lucrările dosarului, probatoriul administrat în cursul urmăririi penale şi înscrisurile depuse în faza de judecată, instanţa reţine următoarea situaţie:

În fapt, la data 26.01.2016, în jurul orei 07:45, inculpatul R.N.V., în vârstă de 17 ani şi elev în clasa a VIII –a la Liceul Tehnologic B., se afla în sala de curs a clasei a XII-a, de la parter, discutând cu martora P.A., astfel cum rezultă din declaraţia acesteia din urmă (f. 77-78 d. UP).

La un moment dat, în sala de curs menţionată anterior a apărut şi persoana vătămată P.L.I., în vârstă de 14 ani şi elev în clasa a VIII, însoţită de către martorii B.P.R. şi R.P.C., aşa cum reiese din declaraţia inculpatului, dată în calitate de suspect (f. 70-71 d. UP) şi din declaraţia martorei P.A..

Din declaraţiile martorilor P.A., B.P.R. (f. 80 d.UP) şi R.P.C. (f. 79 d.UP) rezultă că la un moment dat, persoana vătămată P.L.I. i-a spus inculpatului că are ceva pe căciulă, inculpatul R.N.V. împingând în acea clipă cu piciorul un alt scaun decât cel pe care şedea în direcţia persoanei vătămate, atingându-l pe P.L.I. cu scaunul în picior.

Conform declaraţiei persoanei vătămate şi a martorei P.A., după ce inculpatul R.N.V. a împins scaunul în direcţia persoanei vătămate, acesta s-a ridicat în picioare îndreptându-se către persoana vătămată care l-a împins pe inculpat cu ambele mâini, inculpatul căzând la podea, pe spate. De asemenea, din declaraţiile menţionate anterior a rezultat şi faptul că, după ce s-a ridicat de jos, inculpatul a luat un scaun cu picioarele din fier, apucându-l cu ambele mâini de spătar, l-a ridicat deasupra capului şi l-a aruncat în direcţia persoanei vătămate P.L.I., aflată la o distanţă de aproximativ un metru, nimerind-o pe aceasta în cap cu picioarele din metal ale scaunului. De altfel, inculpatul a recunoscut cu ocazia luării declaraţiilor în cursul urmăririi penale faptul că a ridicat un scaun şi l-a aruncat în direcţia persoanei vătămate, acesta precizând că l-a nimerit în cap cu picioarele din fier ale scaunului, persoana vătămată aflându-se la aproximativ un metru şi jumătate de el.

Potrivit declaraţiilor indicate mai sus, aflate în concordanţă cu cea a martorului R.P.C., după ce persoana vătămată a fost lovită în cap de către inculpatul R.N.V., acesta din urmă a părăsit sala de curs, aspect susţinut şi de către inculpat.

Având în vedere faptul că persoana vătămată a început să sângereze, martorii B.P.R. şi R.P.C. au chemat profesorul de serviciu din ziua respectivă, şi anume pe dna profesoară P.R., care l-a ajutat pe P.L.I. să se ridice, l-a spălat de sânge şi l-a dus la dispensarul liceului, medicul de acolo solicitând ajutor de urgență de specialitate.

Conform scrisorii medicale nr. 3142/2016 (f. 30-31 d. UP), în data de 26.01.2016 cu privire la persoana vătămată s-a intervenit chirurgical în anestezie generală şi s-a practicat eschilectomie, toaleta şi sutura plăgii, precum şi drenaj epicranian, examenul CT cranian evidenţiind ”fractură cu înfundare parietală stângă, minim hematom epidural adiacent fracturii, bule de pneumocefalie, linie mediană păstrată, cisterne bazale libere”.

Din raportul de expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr. 371/A1/27, emis de I.M.L. Tg. Mureş (f. 25 d. UP), rezultă că minorul P.L.I., în vârstă de 14 ani, ca urmare a examinării din data de 27.01.2016, a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce la data de 26.01.2016, prin mecanismul de lovire directă cu corp dur contondent (scaun), necesitând pentru vindecare 70-80 de zile de îngrijire medicală, în caz de evoluţie favorabilă, prin leziunile suferite viaţa victimei nefiind pusă în primejdie.

Din scrisoarea medicală nr. 4536/14.11.2016 (f. 156) reiese faptul că persoana vătămată P.L.I. la momentul examinării nu prezenta semne clinice de afecţiuni, nici evolutive, nefiind necesară revenirea pentru internare, neeliberându-se prescripţie medicală şi nici pentru dispozitive medicale în ambulatoriu deoarece nu a fost necesar şi nici nu s-a eliberat recomandarea pentru îngrijiri medicale la domiciliu deoarece nu a fost necesar.

Luând în considerare aspectele precizate, instanţa apreciază că materialul probator administrat în cauză îl reliefează, dincolo de orice dubiu, pe inculpatul R. N. V. ca fiind autorul faptei de lovire a persoanei vătămate P.L.I., inculpatul recunoscând şi în faţa instanţei că a lovit-o cu scaunul în cap pe persoana vătămată la data de 26.01.2016 (f. 136).

În raport de situaţia de fapt descrisă anterior, instanţa a avut în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale, dar şi înscrisurile depuse la dosar în baza art. 375 alin. 2 Cod procedură penală.

În drept, fapta inculpatului minor R.N.V., care în data de 26.01.2016, orele 07,45, într-o sală de clasă a Liceului Tehnologic B., a împins cu piciorul un scaun către persoana vătămată, lovindu-l uşor pe P.L.I. la nivelul piciorului, iar apoi a aruncat un alt scaun în capul persoanei vătămate, cauzându-i acesteia leziuni traumatice care necesită pentru vindecare 70-80 de zile de îngrijire medicală, în caz de evoluţie favorabilă, fără a-i pune viaţa în primejdie, întruneşte elementele constitutive infracţiunii de lovire sau alte violenţe, faptă prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 113 alin. 3 Cod penal.

În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii menționată anterior, instanţa reţine că elementul material al acesteia constă în lovitura cu scaunul aplicată persoanei vătămate de către inculpatul minor, mai întâi în zona piciorului acesteia, iar ulterior în cap, acţiuni care în concret au produs persoanei vătămate suferinţe fizice, urmarea imediată constând în atingerea adusă relaţiilor sociale referitoare la sănătatea şi integritatea corporală a persoanei vătămate prin producerea de leziuni traumatice care au necesitat 70-80 de zile de îngrijiri medicale.

Legătura de cauzalitate dintre faptă şi rezultatul produs este reliefată de leziunile suferite de persoana vătămată, acestea fiind consecinţa directă a actelor de agresiune realizate de inculpat, această legătură de cauzalitate fiind susţinută de raportul de expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr. 371/A1/27 din data de 27.01.2016 emis de IML Tg. Mureş (f. 25 d. UP), care stabileşte că leziunile traumatice suferite de către persoana vătămată, ce pot data din 26.01.2016, au putut fi produse prin mecanismul de lovire directă cu corp dur contondent (scaun).

Sub aspectul laturii subiective a infracţiunii, instanţa reţine că la comiterea actelor de agresiune inculpatul minor a acţionat cu vinovăţie, în modalitatea intenţiei directe, potrivit art. 16 alin. 3 lit. a) Cod penal, prevăzând urmarea socialmente periculoasă şi urmărind ca aceasta să se producă, atitudine relevată prin declaraţiile pe care acesta le-a făcut în cauză, inculpatul minor recunoscând că a lovit-o pe persoana vătămată.

 Luând în considerare faptul că inculpatul avea, la data săvârșirii faptei reținută în sarcina sa, împlinită vârsta de 17 ani, instanța va lua în considerare și prevederile art. 113 alin. 3 Cod penal.

Din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mureş la data de 08.06.2016 (f. 42-45 d. CP) rezultă că inculpatul minor își asumă vinovăția comiterii faptei pe care susține că o regretă, afirmând că ideea comiterii faptei i-a venit spontan, în urma stării de nervozitate pe care i-a provocat-o persoana vătămată. De asemenea, inculpatul a menționat că regretă suferința provocată părții vătămate, precizând că se cunosc de aproximativ trei ani, anterior fiind prieteni și nemaiavând conflicte. În ceea ce privește suma de bani pretinsă de partea vătămată, inculpatul și-a exprimat intenția de a plăti cât poate din suma pe care o va stabili instanța, din alocația sa de stat.

În cadrul referatului de evaluare a minorului s-a precizat că acesta și-a manifestat regretul pentru decizia de a abandona școala, după abandonul traseului școlar inculpatul petrecându-și timpul liber exclusiv la domiciliu, desfășurând activități în gospodărie.

Se mai arată în referat că inculpatul minor şi-a exprimat dorința de a manifesta un comportament pozitiv în viitor, arătând în acest scop, că după împlinirea vârstei de 18 ani intenționează să meargă la muncă împreună cu tatăl său, în Ungaria.

Conduita generală a minorului s-a arătat că este influențată atât de factori de natură a inhiba comportamentul infracțional, cât și de factori de natură a influența negativ comportamentul său, apreciindu-se că riscul de săvârșire a unor infracțiuni se situează la un nivel mediu.

În cadrul finalului referatului de evaluare al minorului s-a precizat că în măsura în care acesta este găsit vinovat, se propune luarea măsurii educative a asistării zilnice pe o durată de 6 luni, exercitată de Serviciul de Probațiune Mureș, cu respectarea următoarelor obligații: să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta; să nu intre în legătură cu partea vătămată și cu membrii familiei acesteia și să urmeze un curs de pregătire școlară sau de formare profesională, menționându-se totodată că prin aplicarea unei astfel de măsuri educative, riscul de a comite infracțiuni s-ar putea diminua.

În ceea ce privește individualizarea măsurii educative ce urmează a fi aplicată minorului, instanța ia în considerare dispozițiile art. 114 Cod penal, conform cărora, față de minorul care la data săvârșirii infracțiunii avea vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani se ia o măsură educativă neprivativă de libertate, față de minorul prevăzut în cadrul alin. 1 al articolului indicat mai sus, putându-se lua o măsură educativă privativă de libertate în cazul în care a mai săvârșit o infracțiune pentru care i s-a aplicat o măsură educativă  ce a fost executată sau a cărei executare a început înainte de comiterea infracțiunii pentru care este judecat sau în cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de 7 ani sau mai mare ori detențiunea pe viață.

De asemenea, instanța are în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv, gravitatea infracţiunii săvârşite şi periculozitatea infractorului, care se evaluează în funcţie de împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi de mijloacele folosite, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedentele penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Prin raportare la criteriile enumerate anterior, instanţa constată că infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului minor este o infracţiune de rezultat, agresiunea spontană de intensitate ridicată a fost comisă în timpul zilei, în jurul orei 07:45, într-o sală de curs din cadrul Liceului Tehnologic B., în prezența unor trei colegi de școală, sub motivul unei pretinse stării de nervozitate pe care persoana vătămată i-ar fi determinat-o, actele de agresiune fiind exercitate împotriva unei persoane mai mici cu trei ani decât inculpatul, persoana vătămată având vârsta de 14 ani la data comiterii faptei ce constituie obiectul prezentei cauze.

Totodată instanța are în vedere ușurința cu care inculpatul a ales să arunce scaunul în direcția persoanei vătămate, obiectul indicat mai sus având picioare din metal, respectiv fier, aspect care relevă comportamentul agresiv al inculpatului, dar și gradul apreciabil de pericol social al faptei sale.

În egală măsură instanța are în vedere gravitatea rezultatului produs prin săvârșirea infracțiunii de către inculpat, acesta producând persoanei vătămate leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 70-80 de zile de îngrijiri medicale, așa cum reiese din raportul de expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr. 371/A1/27, emis de I.M.L. Tg. Mureş. De asemenea, instanța ia în considerare și durata spitalizării persoanei vătămate, respectiv perioada 26.01.2016-03.02.2016, aceasta necesitând efectuarea unei intervenții chirurgicale în anestezie generală, astfel cum reiese din scrisoarea medicală depusă la filele 30-31 în dosarul de urmărire penală.

Instanța reține și atitudinea inculpatului din cursul urmăririi penale, când a arătat că  recunoaşte faptul că a aruncat cu scaunul în direcția persoanei vătămate, precum şi atitudinea sa din cursul judecăţii, acesta prezentându-se la fiecare termen de judecată.

De asemenea, instanța ia în considerare faptul că inculpatul nu are antecedente penale și nici alte conflicte cu legea penală, dar și faptul că acesta a absolvit 7 clase în cadrul Școlii Generale din comuna B., jud. Mureș, în prezent abandonând traseul școlar, că are 17 ani și că locuiește cu părinții și frații săi într-o casă construită din pământ, compusă dintr-o cameră și o bucătărie, racordată la rețeaua electrică, încălzită cu lemne, alimentarea cu apă fiind realizată de la fântâna satului. Totodată, instanța reține absenţa unei ocupaţii şi a unui loc de muncă, deși inculpatul are vârsta necesară în vederea ocupării unui loc de muncă în conformitate cu vârsta sa.

 În ceea ce privește solicitarea apărătorului ales al părții civile P.L.I. în sensul luării în considerare și a circumstanței agravante prevăzută de art. 77 alin. 1 lit. c) Cod penal, instanța reține că o astfel de circumstanță nu poate fi luată în seamă în ceea ce privește individualizarea măsurii educative ce urmează a fi aplicată inculpatului minor întrucât aceasta nu se regăsește în încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, și nici în cursul judecății sau cu ocazia formulării concluziilor în acest sens, partea civilă nu a contestat încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul R.N.V. a fost trimis în judecată și nici nu a formulat o cerere de schimbare a încadrării juridice în sensul reținerii unei astfel de circumstanțe agravante astfel încât aceasta să poată fi luată în considerare la individualizarea măsurii educative în cazul reținerii și a textului de lege indicat mai sus în ceea ce privește încadrarea juridică a faptei săvârșită de către inculpat.

 Totodată, instanța are în vedere dispozițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală raportat la art. 375 alin. 11 și alin. 12 Cod procedură penală, care stabilesc faptul că atunci când judecata a avut loc în condițiile acestor din urmă prevederi legale, pentru inculpații minori, instanța va avea în vedere aceste aspecte la alegerea măsurii educative, inculpatul minor solicitând aplicarea acestor dispoziții legale, această solicitare realizându-se cu încuviințarea reprezentanților săi legali, respectiv părinții săi R. N. și R. G., încuviințare exprimată în fața instanței și consemnată în încheierea de ședință din data de 09.11.2016.

Luând în considerare cele expuse anterior, precum și concluziile referatului de evaluare a minorului întocmit de Serviciul de Probațiune Mureș, precum şi limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, ţinând cont şi de întreaga situaţie de fapt reţinută în sarcina inculpatului, instanţa îi va aplica acestuia o măsură educativă neprivativă de libertate potrivit art.114 alin.1 Cod penal.

Dintre măsurile educative neprivative de libertate, se apreciază că asistarea zilnică răspunde scopului reintegrării sociale a inculpatului minor, constând în obligaţia acestuia de a respecta programul zilnic stabilit de serviciul de probaţiune, care conţine orarul şi condiţiile de desfăşurare a activităţilor, precum şi interdicţiile impuse minorului, pe o durată de 4 luni.

În consecință, în temeiul art. 396 alin. 1, 2 și 10 Cod procedură penală coroborat cu art. 374 alin. 4 Cod procedură penală raportat la art. 120 Cod penal, va condamna inculpatul minor R. N. G. la măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă de 4 luni, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe, faptă prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 113 alin. 3 Cod penal.

Având în vedere concluziile expuse în referatul de evaluare al minorului, modalitatea concretă de săvârșire a faptei de către inculpat, dar și abandonarea de către acesta a cursurilor școlare, precum și lipsa unui loc de muncă stabil, în baza art. 121 Cod penal alin. 1 lit. a), d) și e) Cod penal, pe durata executării măsurii educative a asistării zilnice, va impune inculpatului următoarele obligaţii: să urmeze un curs de pregătire școlară sau de formare profesională; să nu se apropie de victima P.L.I. la mai puțin de 100 de metri și să nu comunice cu aceasta; să se prezinte la serviciul de probațiune Mureș la datele fixate de acesta.

În temeiul art. 121 alin. 3 Cod penal, supravegherea obligaţiilor impuse de către instanţă se va realiza sub coordonarea Serviciul de probaţiune Mureş.

 În baza art. 123 Cod penal, va atrage atenţia inculpatului că nerespectarea cu rea-credinţă a condiţiilor de executare a măsurii educative, neexecutarea obligaţiilor impuse sau săvârşirea unei noi infracţiuni pe durata executării măsurii educative aplicate, pot atrage, în condiţiile legii, înlocuirea acesteia cu o măsură educativă privativă de libertate. 

 În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța constată că persoana vătămată P.L.I., în cursul urmăririi penale, s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000 de lei cu titlu de daune morale și cu suma de 500 de lei cu titlu de daune materiale, la data de 05.10.2016, precizând că se constituie parte civilă cu suma 20.000 de lei cu titlu de daune morale și cu suma de 1.000 de lei cu titlu de daune materiale, iar Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș s-a constituit  parte civilă încă din cursul urmării penale, la data de 21.04.2016, precizând că își menține solicitarea în sensul recuperării sumei de 453,40 lei reprezentând servicii medicale UPU SMURD acordate în data de 26.01.2016 și a sumei de 3.229,55 lei reprezentând cheltuieli spitalizare în Secția Neurochirurgie în perioada 26.01.2016-03.02.2016, cu obligarea inculpatului la plata de dobânzi legale începând cu data externării persoanei vătămate și până la data plăţii efective.

În ceea ce privește soluționarea laturii civile a prezentei cauze, instanţa are în vedere dispoziţiile art. 1357 şi art. 1349 alin. 1 şi 2 Cod civil, dispoziţii care consacră regula, de principiu, potrivit căreia, obligaţia de a repara un prejudiciu cauzat altuia printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, se naşte direct şi nemijlocit în sarcina autorului acelei fapte.

În cauză, probatoriul administrat, şi care a impus soluţia condamnării inculpatului la măsura educativă, justifică, şi pe latură civilă, reţinerea existenţei unei fapte ilicite, respectiv actele de agresiune exercitate de către inculpat faţă de partea civilă P.L.I., a existenţei vinovăţiei acestuia, precum şi a existenţei unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi urmările produse.

Totodată, instanța ia în considerare vârsta inculpatului, dar și prevederile art. 1366 alin. 2 Cod civil care stabilesc că minorul care a împlinit 14 ani răspunde de prejudiciul cauzat, în afară de cazul în care dovedește că a fost lipsit de discernământ la data săvârșirii faptei, precum și dispozițiile art. 1372 Cod civil, conform cărora, cel care în temeiul legii, al unui contract ori al unei hotărâri judecătorești este obligat să supravegheze un minor sau o persoană pusă sub interdicție răspunde de prejudiciul cauzat altuia de către aceste din urmă persoane, cel obligat la supraveghere fiind exonerat de răspundere numai dacă dovedește că nu a putut împiedica fapta prejudiciabilă.

În raport de dispoziţiile menţionate anterior, instanţa are în vedere conţinutul Regulamentului de ordine interioară aferent anului şcolar 2015-2016 şi anexele corespunzătoare (f. 45-57 d. UP), adoptat în baza art.  2 alin. 1-9 din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a Unităţilor de Învăţământ Preuniversitar aprobat prin O.M.E.N. nr. 5115/2014 în acord cu prevederile Legii Educaţiei Naţionale nr. 1/2011 cu modificările şi completările ulterioare. În acest sens, instanţa reţine art. 10 din cadrul regulamentului indicat mai sus, potrivit căruia, pe lângă îndatoririle înscrise în fişa postului, profesorii trebuie să exercite şi funcţia de profesor de serviciu, conform planificării semestriale, atribuţiile, recompensele şi sancţiunile fiind prevăzute în anexa regulamentului.

În cadrul anexei nr. 5 a regulamentului menţionat anterior privind drepturile, îndatoririle, recompensele şi sancţiunile personalului didactic şi didactic auxiliar,  la art. 20 se stabileşte că profesorul de serviciu vine la şcoală cu 30 de minute înainte de începerea cursurilor pe tura sa şi pleacă ultimul, după evacuarea tuturor elevilor, iar la art. 24 se stabileşte că acesta răspunde de ordinea şi disciplina în timpul pauzelor şi semnalează conducerii şcolii prezenţa persoanelor străine în şcoală şi eventualele evenimente deosebite care se petrec pe perioada turei sale.

De asemenea, instanţa are în vedere dispoziţiile art. 26 din cadrul anexei indicată mai sus, conform cărora, programul zilnic al profesorului de serviciu coordonator pentru ziua curentă se desfăşoară între orele 07:30-15:00 în Clădirea liceului şi supraveghează disciplina şi răspund de securitatea elevilor de la sosirea lor până la începerea cursurilor şi intervine în cazul în care sunt abateri disciplinare sau evenimente deosebite.

În raport de dispoziţiile legale menţionate anterior, instanţa reţine că partea responsabilă civilmente P.R., la data de 26.01.2016, în calitate de profesor de serviciu în cadrul Liceului Tehnologic B., jud. Mureş, astfel cum rezultă din declaraţia acesteia dată în cursul urmării penale (f. 64-65) şi din repartiţia profesorilor de serviciu coordonatori (f. 138), avea obligaţia de supraveghere a inculpatului minor R.N.V., în calitate de elev, în intervalul orar 07:30:08:00, potrivit înscrisului denumit repartiţia profesorilor de serviciu-pauze şi locaţii, depus la fila 139 din dosar, la momentul săvârșirii infracțiunii de către inculpat aceasta exercitându-și atribuțiile de serviciu conform planificărilor precizate mai sus.

Cu toate acestea, instanţa apreciază că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 1372 alin. 3 teza I Cod civil, în sensul că aceasta nu a putut împiedica fapta prejudiciabilă a inculpatului R.N.V.. Sub acest aspect, instanţa constată că în data de 26.01.2016, partea responsabilă civilmente P.R. a fost singurul profesor de serviciu coordonator în cadrul Liceului Tehnologic B., aceasta fiind pusă în situaţia de a îndeplini activităţile precizate în cadrul regulamentului de ordine interioară şi în anexele acestuia, pe întreaga suprafaţă a liceului compusă din parter și etaj. De asemenea, instanţa constată că aceasta, la data menţionată anterior, se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu care îi reveneau cu privire la obligaţia de supraveghere a elevilor înainte de începerea orelor de curs.

Totodată, în raport de situaţia de fapt reţinută de către instanţă în cadrul prezentei hotărâri se apreciază că partea responsabilă civilmente P.R. nu a dispus de posibilităţile reale de a împiedica actele de agresiune realizate de către inculpatul minor asupra persoanei vătămate, întrucât respectivele acte de agresiune au fost exercitate într-o sală de curs, în mod spontan, fără ca elevii implicaţi să poarte discuţii pe un ton ridicat astfel încât eventualele zgomote produse de către aceştia să fie auzite de către partea responsabilă civilmente. De asemenea, instanţa reţine distanţa apreciabilă dintr-un capăt în celălalt al unui etaj din cadrul liceului în care s-au petrecut evenimentele descrise mai sus, aşa cum rezultă din foto nr. 3 de la fila 17 din dosarul de urmărire penală efectuată cu ocazia cercetării la faţa locului.

Având în vedere aspectele precizate anterior, instanţa apreciază că partea responsabilă civilmente P.R. nu a avut posibilitatea concretă de a preîntâmpina producerea actelor de agresiune asupra persoanei vătămate de către inculpatul minor R.N.V., în pofida tuturor diligenţelor pe care le-ar fi depus în acest sens, astfel că aceasta nu poate fi obligată în solidar cu inculpatul minor la plata despăgubirilor civile solicitate de către părţile civile din cauză.

Prin urmare, instanţa reţine că sunt incidente dispoziţiile art. 1372 alin. 3 teza I Cod civil, partea responsabilă civilmente P.R., date fiind atribuţiile sale de serviciu, aşa cum au fost stabilite în cadrul unităţii şcolare, nedispunând de posibilităţi concrete de împiedicare a comiterii faptei ilicite de către inculpatul minor, acesta fiind ţinut, în solidar cu partea responsabilă civilmente R. N., în calitate de reprezentant legal al minorului (părinte) să suporte eventualele consecinţe pecuniare ale faptei sale, potrivit dispoziţiilor art. 1372 alin. 1 Cod civil coroborat cu art. 1366 Cod civil.

În ceea ce priveşte cuantumul prejudiciului material suferit de către partea civilă P.L.I. şi indicat de către aceasta a fi evaluat la suma de 1.000 de lei, aşa cum a precizat la data de 05.10.2016, instanţa constată că nici în cursul urmăririi penale şi nici în cursul judecăţii, partea civilă P.L.I. nu a depus la dosar înscrisuri din care să rezulte efectuarea unor plăţi care să se înscrie în sfera prejudiciului material, aşa cum aceasta l-a invocat în cursul urmăririi penale ca reprezentând cheltuieli de îngrijiri medicale, medicamente, cheltuieli de transport de la spital şi spre spital, cheltuieli aferente controalelor medicale, etc. Prin urmare, instanţa va respinge ca neîntemeiată cererea părţii civile P.L.I. în sensul obligării inculpatului şi a părţii responsabile civilmente la plata sumei de 1.000 de lei cu titlu de daune materiale.

Referitor la declaraţia inculpatului minor din data de 09.11.2016 din care rezultă, cu încuviinţarea reprezentanţilor săi legali, că este de acord să fie obligat la plata sumei de 3.000 de lei către partea civilă, instanţa reţine că această sumă indicată de către inculpatul minor vizează toate despăgubirile civile solicitate de către partea civilă atât cu titlu de daune materiale cât și cu titlu de daune morale.

În privinţa daunelor morale solicitate de către partea civilă P.L.I., se reţine că daunele morale sunt consecinţele dăunătoare suferite de către o persoană, consecinţe care nu au valoare economică şi care nu pot fi cuantificate. În egală măsură, instanţa are în vedere faptul că prejudicile morale constau în dureri fizice sau psihice ale victimei, fiind, în principiu, urmarea încălcării drepturilor personale nepatrimoniale care definesc personalitatea umană, în tripla sa dimensiune, respectiv cea fizică, morală şi socială.

Potrivit dispoziţiilor art. 1391 alin. 1 Cod civil, în caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii, poate fi acordată şi o despăgubire pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială, fiind astfel reglementată posibilitatea acordării de daune morale pentru încălcarea drepturilor personale nepatrimoniale.

Cu privire la întinderea prejudiciului suferit de partea civilă, instanţa reţine cu valoare de principiu faptul că prejudiciul trebuie integral reparat, indiferent de starea materială a autorului sau a victimei dar, totodată, o asemenea măsură trebuie să fie corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs, astfel încât să nu se ajungă la o îmbogăţire fără justă cauză a celui care pretinde daunele morale. Dat fiind specificul daunelor cu caracter moral, nu pot fi stabilite aprioric criterii de evaluare a suferinţei fizice și psihice cauzate unei persoane, revenind instanţei de judecată sarcina de a stabili în concret o despăgubire cu caracter patrimonial prin raportare la toate circumstanţele cauzei, atât la momentul producerii faptei ilicite, cât şi ulterior.

Având în vedere concluziile raportului de expertiză medico-legală, instanţa constată că partea civilă P.L.I. a suferit un prejudiciu moral ca urmare a suferințelor determinate de leziunile traumatice cauzate la cap, martorii audiaţi în cauză declarând că, în urma loviturii cu scaunul în cap primită din partea inculpatului, aceasta a început să sângereze, „făcând baltă de sânge pe podea”. De asemenea, martora P.A. a arătat că după lovitura primită, persoana vătămată nu putea vorbi, nu putea să rostească cuvintele, necesitând transportarea de urgenţă la spital, unde a fost supusă unei intervenţii chirurgicale în anestezie generală.

Totodată, instanţa ia în considerare numărul de zile de îngrijiri medicale de care a avut nevoie persoana vătămată  pentru vindecarea leziunilor traumatice suferite, şi anume 70-80 de zile de îngrijiri medicale, dar şi perioada internării sale în spital ca urmare a intervenţiei chirurgicale suferite, respectiv din data de 26.01.2016 şi până la data de 03.02.2016. 

Nu în ultimul rând, instanţa apreciază că prin fapta comisă i s-a adus o atingere reputaţiei persoanei vătămate, aceasta fiind lovită într-o sală de curs a unităţii şcolare la care este înscris, în prezenţa unor colegi de şcoală, de către un alt coleg.

În raport de cele menţionate anterior şi de modalitatea săvârşirii cu vinovăţie a infracţiunii, sub forma intenţiei, instanţă apreciază că partea civilă P.L.I. a suferit prejudicii morale substanţiale şi că suma de 20.000 lei reprezentând daune morale constituie o sumă corespunzătoare să le repare.

În consecinţă, instanţa în temeiul art. 397 Cod procedură penală raportat la art. 19 alin. 1, 2,3 şi 5 şi art. 25 Cod procedură penală coroborat cu art. 1349 alin. 1 şi 2,  art. 1357  şi art. 1372 alin. 1 şi 3 Cod civil, va admite în parte acţiunea civilă exercitată de către partea civilă P.L.I. şi va obliga inculpatul minor, R.N.V., în solidar cu partea responsabilă civilmente R. N., la plata sumei de 20.000 de lei cu titlu de daune morale către partea civilă P.L.I., respingând restul pretenţiilor formulate în cauză de către partea civilă P.L.I..

În ceea ce priveşte sumele solicitate de către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş cu titlu de prejudiciu material, respectiv suma de 453,40 lei reprezentând servicii medicale UPU SMURD acordate în data de 26.01.2016 şi suma de 3.229,55 lei reprezentând cheltuieli spitalizare în Secţia Neurochirurgie în perioada 26.01.2016-03.02.2016, cu dobânzile legale începând cu data externării persoanei vătămate și până la data plăţii efective, cheltuieli efectuate faţă de persoana vătămată P.L.I., instanţa constată că la dosarul de urmărire penală la filele 36-38 sunt depuse fişa pentru calculul costului de spitalizare pentru bolnavi referitoare la persoana vătămată P.L.I. care evidenţiază suma de 453,4 lei reprezentând costul total al medicamentelor şi materialelor sanitare şi a investigaţiilor şi examinărilor efectuate acesteia, precum şi decontul de cheltuieli care evidenţiază suma de 3.229, 554 lei reprezentând suma totală a materialelor consumate, medicamentaţiei administrate, a procedurilor medicale, a tarifelor de spitalizare, a serviciilor de masă şi a analizelor efectuate cu privire la persoana vătămată pe parcursul spitalizării acesteia în perioada 26.01.2016-03.02.2016.

Apreciind că pretenţiile indicate mai sus sunt întemeiate, în baza art. 397 alin.1 Cod procedură penală raportat la art.19 alin. 1 și 2 şi art. 25 Cod procedură penală, cu referire la art. 1385 Cod civil şi art. 313 din Legea nr. 95/2006, instanţa va admite acţiunea civilă promovată în cauză de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş, motiv pentru care îl va obliga pe inculpatul R.N.V., în solidar cu partea responsabilă civilmente R. N., la plata sumei de 3.682, 95 lei, reprezentând despăgubiri materiale (cheltuieli de spitalizare pentru persoana vătămată P.L.I.) şi la plata de dobânzi legale începând cu data externării pacientului şi până la data plăţii efective.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată solicitate de către partea civilă P.L.I., instanţa reţine că la dosarul cauzei a fost depusă chitanţa nr. 101/14.09.2016 privind onorariul avocaţial al apărătorului ales al acestuia în cuantum de 1.000 de lei, precum bonul nr. 124/21.03.2016 în cuantum de 99,94 lei (f. 117), bonul nr. 299/16.06.2016 în cuantum de 250 lei (f. 118), bonul nr. 98/20.09.2016 în cuantum de 99,99 lei (f. 119), bonul nr. 127/05.10.2016 în cuantum de 100,12 lei (f. 135), bonul nr. 71/14.12.2016 în cuantum de 100,02 lei (f. 158) şi bonul nr. 241/09.11.2016 în cuantum de 100,09 lei (f. 159), bonuri referitoare la cheltuielile de deplasare efectuate de către partea civilă P.L.I.  în vederea prezentării la termenele de judecată stabilite în dosar.

În ceea ce priveşte cheltuielile de deplasare cu privire la care partea civilă a depus bonurile nr. 124/21.03.2016 (f. 117) şi nr. 299/16.06.2016, instanţa reţine că în prezenta cauză nu au fost stabilite termene de judecată aferente fazei camerei preliminare la data de 21.03.2016 şi 16.06.2016, motiv pentru care aceste înscrisuri nu pot fi luate în considerare în ceea ce priveşte cheltuielile de deplasare, astfel de cheltuieli nefiind prilejuite de judecarea prezentei cauze. De asemenea, instanţa constată că la data de 14.06.2016 a fost stabilit un termen de judecată aferent camerei preliminare, însă la acel termen nici partea civilă P.L.I. şi nici părinţii acestuia nu au fost prezenţi.

În raport de cheltuielile de deplasare invocate de către partea civilă cu titlu de cheltuieli de judecată, instanţa are în vedere faptul că aceasta domiciliază în satul P., com. B., jud. Mureş, astfel că în ceea ce priveşte determinarea acestor cheltuieli se va lua în considerare un consum mediu de 7,5 l de carburant/100 km. Prin urmare, instanţa constată că în raport de consumul mediu avut în vedere, costul aferent unei deplasări la instanţă este de aproximativ 12 lei, luând în considerare şi distanţa dintre localitatea de domiciliu a părţii civile şi localitatea unde se află sediul instanţei. Astfel, instanţa reţine că costul total de deplasare pentru un termen de judecată al părţii civile se estimează la suma de 24 de lei, iar suma totală aferentă deplasărilor efectuate de către partea civilă la termenele de judecată din data de 20.09.2016, 05.10.2016, 09.11.2016 şi 14.12.2016 este reprezentată de 96 de lei.

Luând în considerare faptul că partea civilă a depus la dosar înscrisuri din care rezultă că a achitat sume de aproximativ 100 de lei pentru fiecare dintre termenele de judecată menţionate anterior, instanţa, în temeiul art. 276 alin. 1, 2 și 4 Cod procedură penală va obliga inculpatul R.N.V., în solidar cu partea responsabilă civilmente R. N., la plata sumei de 96 de lei către partea civilă cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând cheltuieli de deplasare.

În egală măsură, în baza art. 276 alin. 1, 2 şi 4 Cod procedură penală şi în raport de asistenţa juridică de care a beneficiat partea civilă P.L.I.,  apărătorul acestuia fiind prezent la fiecare termen de judecată, instanţa va obliga inculpatul R.N.V., în solidar cu partea responsabilă civilmente R. N., la plata sumei de 1.000 de lei către partea civilă cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocaţial.

Prin urmare, instanța, în baza art. art. 276 alin. 1, 2 și 4 Cod procedură penală va obliga inculpatul R.N.V., în solidar cu partea responsabilă civilmente R. N., la plata către partea civilă P.L.I. a sumei de 1096 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând cheltuieli de deplasare și onorariu avocaţial.

De asemenea, instanţa constată că la dosarul cauzei partea responsabilă civilmente P.R. a depus chitanţa nr.  DDSCA 10726/29.04.2016 (f. 160) şi chitanţa nr. DDSCA 10729/09.05.2016 (f. 162) care atestă plata de către aceasta a sumei de 1440 de lei cu titlu de onorariu avocaţial către apărătorul său ales.

În raport de dispoziţiile art. 276 alin. 6 Cod procedură penală, instanţa reţine că nu este incident vreun caz dintre cele consacrate la alin. 1-4 ale aceluiaşi articol, astfel că sunt incidente dispoziţiile civile în ceea ce priveşte obligaţia de restituire a cheltuielilor judiciare efectuate de către partea responsabilă civilmente P.R.. Luând în considerare faptul că instanţa va respinge acţiunea civilă formulată de către partea civilă P.L.I. formulată împotriva părţii responsabile civilmente P.R., în baza art. 276 alin. 6 Cod procedură penală, apreciază că obligaţia de plată a cheltuielilor de judecată efectuate de către partea responsabilă civilmente P.R. revine în sarcina părţii civile P.L.I., motiv pentru care va obliga partea civilă, prin reprezentanții săi legali P. S. și P. L., la plata către partea responsabilă civilmente P.R. a sumei de 1440 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.

Prin raportare la dispoziţiile art. 274 alin. 1 şi 3 Cod procedură penală coroborat cu art. 404 alin. 4 lit. e) Cod procedură penală şi art. 398 Cod procedură penală, va obliga inculpatul R.N.V., în solidar cu partea responsabilă civilmente R. N.,  la plata sumei de 553 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 153 de lei reprezintă cheltuieli judiciare aferente fazei de urmărire penală.

Va constata că s-a dispus acordarea d-nei avocat S.M.P. a onorariului parţial în cuantum de 97,5 lei reprezentând 50% din onorariul apărătorului din oficiu în raport de asistența juridică acordată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

În temeiul art. 396 alin. 1, 2 și 10 Cod procedură penală coroborat cu art. 374 alin. 4 Cod procedură penală raportat la art. 120 Cod penal, condamnă inculpatul minor R.N.V., fiul lui N. și G., născut la data de ... în …, jud. Mureș, domiciliat în com. B., sat B., str. C., nr. …, jud. Mureș, CNP ..., cetățenia română, studii 7 clase, la măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă de 4 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, faptă prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 113 alin. 3 Cod penal.

În baza art. 121 alin. 1 lit. a), d) și e) Cod penal, pe durata executării măsurii educative a asistării zilnice, impune inculpatului următoarele obligaţii:

-să urmeze un curs de pregătire școlară sau de formare profesională;

-să nu se apropie de victima P.L.I. la mai puțin de 100 de metri și să nu comunice cu aceasta;

-să se prezinte la serviciul de probațiune Mureș la datele fixate de acesta.

În temeiul art. 121 alin. 3 Cod penal, supravegherea obligaţiilor impuse de către instanţă se realizează sub coordonarea Serviciul de probaţiune Mureş.

În baza art. 123 Cod penal, atrage atenţia inculpatului minor că nerespectarea cu rea-credinţă a condiţiilor de executare a măsurii educative, neexecutarea obligaţiilor impuse sau săvârşirea unei noi infracţiuni pe durata executării măsurii educative aplicate, pot atrage, în condiţiile legii, înlocuirea acesteia cu o măsură educativă privativă de libertate. 

În temeiul art. 397 Cod procedură penală raportat la art. 19 alin. 1, 2, 3 şi 5 şi art. 25 Cod procedură penală coroborat cu art. 1349 alin. 1 şi 2,  art. 1357 şi art. 1372 alin. 1 şi 3 Cod civil, admite în parte acţiunea civilă exercitată de către partea civilă P.L.I. (domiciliat în com. B., sat P., nr. … jud. Mureș), prin reprezentanții legali P. S. și P. L., şi obligă inculpatul minor, R.N.V., în solidar cu partea responsabilă civilmente R. N., la plata sumei de 20.000 de lei cu titlu de daune morale către partea civilă P.L.I., respingând ca neîntemeiate restul pretenţiilor formulate în cauză de către partea civilă P.L.I..

În baza art. 397 Cod procedură penală raportat la art. 19 alin. 1 și 2 şi art. 25 Cod procedură penală, cu referire la art. 1385 Cod civil şi art. 313 din Legea nr. 95/2006, admite acţiunea civilă promovată în cauză de către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş, prin reprezentant legal P.I.C., (cu sediul în …, str. …, nr. …, jud. Mureș), și obligă inculpatul R.N.V., în solidar cu partea responsabilă civilmente R. N., la plata sumei de 3.682,95 lei, reprezentând despăgubiri materiale (cheltuieli de spitalizare pentru persoana vătămată P.L.I.), precum şi la plata de dobânzi legale începând cu data externării pacientului şi până la data plăţii efective.

În temeiul art. 276 alin. 1, 2 și 4 Cod procedură penală obligă inculpatul R.N.V., în solidar cu partea responsabilă civilmente R. N., la plata către partea civilă P.L.I. a sumei de 1096 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând cheltuieli de deplasare și onorariu avocaţial.

În baza art. 276 alin. 6 Cod procedură penală obligă partea civilă P.L.I., prin reprezentanții legali P. S. și P. L., la plata către partea responsabilă civilmente P.R. (domiciliată în …, str. …, nr. …, ap. …, jud. Mureș) a sumei de 1440 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.

În temeiul art. 274 alin. 1 şi 3 Cod procedură penală coroborat cu art. 404 alin. 4 lit. e) Cod procedură penală şi art. 398 Cod procedură penală, obligă inculpatul R.N.V., în solidar cu partea responsabilă civilmente R. N., la plata sumei de 553 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 153 de lei reprezintă cheltuieli judiciare aferente fazei de urmărire penală.

Constată că s-a dispus acordarea d-nei avocat S.M.P. a onorariului parţial în cuantum de 97,5 lei reprezentând 50% din onorariul apărătorului din oficiu în raport de asistența juridică acordată în cauză.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 11.01.2017.

Domenii speta

Spete similare