Respingere Plangere Contraventionala

Pe rol se află judecarea cauzei privind pe petenta S.C. C.A. S.A. în contradictoriu cu intimatul I.P.J.M. și intervenienta accesorie S. AG  având ca obiect plângere contravenţională.

Fără citarea părţilor.

Mersul dezbaterilor şi susţinerile în fond ale părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 28.06.2017, când instanţa având nevoie de timp pentru deliberare și pentru a da posibilitatea părților de a formula concluzii scrise, a amânat pronunţarea la data de azi, 03.07.2017, încheierea menţionată făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.04.2016, sub nr. de dosar ..., petenta S.C. C.A .S.A. a solicitat în contradictoriu cu intimatul I.P.J.M., admiterea plângerii contravenţionale și anularea procesului verbal seria PMSX nr. 0075260 din 04.04.2016 şi pe cale de consecinţă, exonerarea acesteia de la plata amenzii de 6.000 lei, iar în caz contrar, admiterea cererii în judecată a altei persoane şi obligarea acesteia la suportarea amenzii stabilite prin procesul verbal în cauză, cu cheltuieli de judecată.

Pe cale de excepţie, petenta a invocat excepţia nulităţii procesului verbal datorită faptului că în procesul-verbal atacat, s-a trecut că: „fapta săvârşită este prevăzută de art. 50 din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 şi sancţionată de art. 61 lit. „b” Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997”, însă în raport de fapta contravențională reținută în sarcina sa, petenta a apreciat nu poate fi sancţionată în temeiul art. 61 lit. b), deoarece această sancţiune se referă la depăşirea maselor şi dimensiunilor maxime admise pe drumurile publice.

Petenta a considerat că sunt incidente prevederile art. 17 din O.G. nr. 2/2001,  solicitând admiterea plângerii contravenţionale şi anularea procesului-verbal seria PMSX nr. 0075260 din 04.04.2016, în baza excepţiei invocată de aceasta.

De asemenea, pe cale de excepţie, petenta a invocat lipsa calităţii de contravenient a acesteia, susținând că prin Adresa nr. 256838 din 09.02.2016, intimatul i-a solicitat comunicarea datelor de identificare ale persoanei care este răspunzătoare de întreţinerea capacelor din S.D.M., iar aceasta a răspuns prin Adresa nr. 202688 din 19.02.2016  prin care a arătat că entitatea responsabilă este C.N.A.D.N.R. SA, însă cu toate acestea, intimatul a emis procesul verbal atacat în prezenta cauză.

Totodată, petenta a subliniat că se poate observa din Minutele din 03.10.2014, 23.10.2014 şi 13.08.2015, semnate de către reprezentanţii C.N.A.D.N.R. SA, de către reprezentanţii executantului S. AG, reprezentanţii intimatului şi de reprezentanţii acesteia, că la terminarea lucrărilor, capacele căminelor de apă şi de canalizare, cât şi gurile de scurgere nu erau şi nici în prezent nu sunt în stare de funcţionare şi că acestea sunt în sarcina contractantului lucrării, respectiv C.N.A.D.N.R. SA.

Prin urmare, petenta a precizat că în mod total eronat, procesul verbal de sancţionare s-a emis împotriva sa şi nu împotriva celui care este legal răspunzător, respectiv C.N.A.D.N.R. SA, prin executantul S. AG, între care există un raport contractual civil/comercial.

În vederea dovedirii celor afirmate, petenta a învederat că prin Contractul de Delegare de Gestiune a Serviciilor Publice de Alimentare cu Apă şi de Canalizare 22/202662/03.05.2010 împreună cu anexele acestuia, s-au concesionat de către unităţile administrative teritoriale societăţii petente, în calitate de operator regional, serviciile publice de alimentare cu apă şi de canalizare, potrivit art. 1 din contract, iar în vederea desfăşurării acestei activităţi petentei i-au fost predate bunurile necesare realizării serviciilor potrivit art. 76 alin. 2 din contract.

Totodată, petenta a făcut referire la prevederile art. 16 pct. 4 şi 5 din Contractul de delegare ce stipulează „să realizeze investiţii de interes comun în domeniul infrastructurii tehnico-edilitare aferente serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare prin asociere intercomunală; să finanţeze realizarea de lucrări necesare serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare”.

C.N.A.D.N.R. SA, în calitate de administrator al DN15, a încheiat Contractul 6R14 Proiectare şi Execuţie - Reabilitarea DN15 Reghin - Sărăţel şi DN 15 Tg. M. - Reghin, DN 15A km 0+000 - km 46+597 şi DN 15 km 78+800 - 103+700, cu S. AG, în calitate de executant, iar acest contract are inclusă obligaţia executantului de a reface toate ramele şi capacele de apă şi de canalizare aflate pe tronsonul reabilitat, fapt care s-a şi realizat prin executarea lucrării, dar cu carenţe calitative ce au generat situaţiile semnalate în trafic, drumul fiind şi la data formulării plângerii contravenționale, în garanţia executantului SC S. AG Sucursala B. România.

Având în vedere prevederile art. 16.1 pct. 4 care stabilesc că „Obligaţiile Autorităţii delegante sunt: să predea Operatorului la Data Intrării în Vigoare a prezentului Contract toate bunurile, instalaţiile, echipamentele şi dotările aferente întregii activităţi, cu inventarul existent, libere de orice sarcini, pe bază de proces-verbal de predare-preluare”, coroborate cu prevederile art. 76 alin. 2 lit. b şi d, rezultă că orice bun de pe urma vreunei noi investiţii, care face parte din sistemul serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare, trebuie predat concesionarului prin întocmirea unui proces-verbal de predare-preluare ori un astfel de document nu există.

Luând în considerare cele mai sus precizate, şi în Avizul de amplasament nr. 362/03.06.2011 eliberat de societatea petentă, în calitate de operator regional în domeniul apă-canal, către executantul lucrării, respectiv S. AG, s-a prevăzut: „Cu 5 zile înainte de începerea lucrărilor, beneficiarul sau constructorul lucrării va solicita prezenţa delegatului S.C. C.A.S.A., la faţa locului; cu această ocazie se va întocmi un proces verbal de predare a amplasamentului de lucru şi se va stabili oportunitatea asigurării asistenţei tehnice pe parcursul lucrărilor. Totodată se va stabili traseul exact al reţelelor de distribuţie apă potabilă şi canalizare.

Pe parcursul realizării lucrărilor de reparaţii capitale se vor avea în vedere următoarele: capacele căminelor de apă şi canalizare, gurile de scurgere, se vor aduce la cota noului carosabil; la terminarea lucrărilor, căminele de apă şi de canalizare, canalele, racordurile cât şi gurile de scurgere vor fi redate în stare de funcţionare, curăţate fără depuneri de moloz, beton, asfalt, sau alte resturi provenite de la lucrările de reabilitare a străzii.”

Petenta a subliniat că nu există niciun proces-verbal de predare sau preluare încheiat între unitatea administrativ teritorială, ca proprietar al reţelelor de canalizare, între C.N.A.D.N.R. SA, ca administrator al drumului naţional, sau constructorul SC S. AG, şi aceasta, ca şi concesionar, care să conţină ramele şi capacele de apă şi de canalizare refăcute pe tronsonul reabilitat de executantul S. AG, ca urmare a finalizării Contractului 6R14 Proiectare şi Execuţie DN 15 Tg. M. - Reghin.

Deoarece aceste procese verbale nu există, rezultă incontestabil, că nu societăţii petente i se poate imputa vreo obligaţie/ răspundere, pentru un bun aflat în garanţia executantului şi care nu i-a predat în administrare/ concesiune, aceste cămine reabilitate.

Totodată, petenta a menționat că există însă procesul verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. 69 din 02.04.2015 încheiat între CNADR şi S. AG, pentru obiectivul Reabilitarea DN….., la care au fost invitaţi să participe reprezentanţi ai I.P.M., ai C.J.M. şi B., reprezentanţii proiectantului A. şi reprezentanţii consultantului S.I.E.S., iar în acest proces verbal comisia de recepţie la pct. 4.2 a stabilit: „Cantităţile de lucrări, cuprinse în lista Anexa nr. 2, nu au fost executate conform Proiect”. La pct. 7 comisia de recepţie a recomandat: „finalizarea lucrărilor cuprinse în Anexa nr. 2”, în Anexa nr. 2 pct. 4 prevăzându-se că „Eliminarea disconfortului produs de capacele canalelor şi gurilor de scurgere din localitatea S.D.M., vor fi soluţionate corespunzător asigurându-se circulaţia rutieră în condiţii de siguranţă.”

Conform normelor legale în vigoare-Anexa 5 din Hotărârea Guvernului nr. 273 din 14 iunie 1994 privind aprobarea Regulamentului de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora, petenta a arătat că după semnarea recepţiei de terminare a lucrărilor începe să curgă perioada de garanţie, care în cazul acesta este de 24 de luni, după care la terminarea perioadei de garanţie va urma recepţia finală.

Petenta a invocat prevederile art. 22 și 23 din Hotărârea Guvernului nr. 273 din 14 iunie 1994.

Acesta a subliniat că această porţiune de drum, pe care sunt amplasate capacele căminelor de vizitare, după reabilitarea drumului şi refacerea acestora, nu i-a fost predată, rămânând în garanţia executantului lucrării, astfel că, fiind în garanţie, petenta nu are dreptul să intervină, deoarece s-ar face responsabilă de pierderea garanţiei contractuale.

În concluzie, petenta a învederat că, rezultă indubitabil lipsa calităţii de contravenient a acesteia, deoarece nu i-a fost predat spre administrare tronsonul de drum pe care se află capacele în cauză, astfel că nu i se poate imputa vreo obligaţie/răspundere pentru un bun care nu i-a fost predat în administrare/ concesiune, sarcinile operatorului fiind doar cele de exploatare a reţelelor publice de apă-canal, împiedicată la rându-i de acţiunea de sudare a capacelor defectuos montate de către executant.

Pe fond, petenta a solicitat ca în cazul în care totuşi excepţiile ridicate nu ar fi soluţionate favorabil, admiterea chemării în garanţie a C.N.A.D.N.R. SA şi a S. AG Sucursala B. România, în conformitate cu prevederile art. 72 - 74 din Codul de procedură civilă.

De asemenea, petenta a mai solicitat obligarea chemaţilor în garanţie, să depună la dosar proiectul de execuţie a lucrării; Contractul …. Proiectare şi Execuţie - Reabilitarea DN…., şi actele adiţionale ulterioare, iar C.N.A.D.N.R. SA să depună la dosar evaluarea de impact asupra siguranţei rutiere, pentru contractul încheiat cu S., în conformitate cu prevederile art. 10 din Legea nr. 265 din 7 noiembrie 2008 republicată, privind gestionarea siguranţei circulaţiei pe infrastructura rutieră.

În continuare, petenta a arătat că deşi are în concesiune în baza Contractului de delegare a gestiunii serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare nr., încheiat între unităţile administrativ teritoriale din regiune şi SC C.A.SA, refacerea ramelor şi capacelor de apă şi de canalizare aflate pe tronsonul de drum reabilitat a fost efectuată în baza unui contract încheiat între C.N.A.D.N.R. SA şi S. AG, în care petenta nu a fost parte, iar ulterior realizării acestuia nu au fost predate societăţii acesteia spre administrare aceste bunuri. Astfel că nu i se poate imputa vreo obligaţie/ răspundere pentru un bun asupra căruia a emis un aviz, nerespectat de către executant în sensul că nu i-a fost predat în administrare/concesiune.

În concluzie, petenta a susținut că nu avea în administrare respectivele capace de canalizare, procesul verbal atacat fiind netemeinic şi nelegal întocmit.

În drept, petenta a invocat prevederile OG nr. 43/1997, OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, H.G. nr. 273/1994, Legea nr. 265 din 7 noiembrie 2008 republicată şi art. 72-74 din Codul de procedură civilă, republicată.

În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, petenta a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.

La data de 27.05.2016 intimatul a depus întâmpinare prin intermediul căreia a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acţiunii promovate de către petentă, cu obligarea acesteia la plata de cheltuieli de judecată.

În motivarea apărării, intimatul a menţionat că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției corespunde exigenţelor art. 16 alin. 7 şi art. 17 din OG nr. 2/2001, nefiind afectată vreo condiţie ce ar putea atrage nulitatea acestuia, agentul constatator menţionând în actul sancţionator toate elementele obligatorii, a căror lipsă ar putea atrage anularea acestuia.

În ceea ce privește excepția nulității procesului verbal invocată de către petentă intimatul a arătat că agentul constatator, dintr-o eroare materială, a menţionat parţial greşit ca temei sancţionator art. 61 lit. b din OG 43/1997, fapta de care se face vinovată petenta fiind sancţionată de fapt de art. 61, lit. a din OG 43/1997, însă a precizat că petentei i-a fost aplicată o amendă într-un cuantum ce se încadrează în limitele prevăzute de art. 61, alin. 1, lit. a, respectiv între 2000 şi 6000 lei. Având în vedere aceste aspecte, intimatul a solicitat respingerea excepţiei invocată de petentă ca nefondată.

În privința gradului de pericol social al faptei, intimatul a subliniat că petenta, prin conduita sa, generează o stare  de risc și insecuritate care poate conduce la accidente de circulație cu urmări ireversibile, prin accidentarea gravă a participanților la trafic.

De asemenea, intimatul a precizat că situaţia de fapt reţinută în actul atacat este rezultatul unor constatări personale ale unui organ aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu şi că respectivele constatări personale ale agentului dau conţinut şi susţinere prezumţiei de legalitate şi temeinicie procesului verbal întocmit. Astfel, veridicitatea constatărilor personale ale agentului constatator nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor minime indicii că situaţia de fapt reţinută nu corespunde realităţii şi că aceste indicii trebuie furnizate şi dovedite de către petentul care susţine netemeinicia actului sancţionator.

Intimatul a precizat că sancţiunea aplicată petentei a fost corect individualizată şi că simplul avertisment nu va avea niciun efect asupra conduitei viitoare a acesteia, motiv pentru care a solicitat menţinerea amenzii aplicate, învederând totodată că petenta a mai fost sancționată anterior pentru faptul că  nu a remediat neregulile constatate de organele de poliție.

 În conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, intimatul a afirmat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut şi că forţa probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul.

Intimatul  a solicitat instanţei să constate că întrucât procesul-verbal de contravenţie se bucură de o prezumţie de legalitate, în sensul că face întotdeauna dovada până la proba contrară, iar petentul, prin susţinerile sale, nu a putut face dovada contrară a stării de fapt reţinută prin actul constatator, măsura aplicată de agentul constatator este întemeiată şi, pe cale de consecinţă, procesul-verbal contestat este temeinic şi legal încheiat.

În drept, intimatul şi-a întemeiat apărarea pe dispoziţiile legale menţionate în cuprinsul întâmpinării.

În temeiul art. 223 şi art. 411 alin. 2 Cod procedură civilă, intimatul a solicitat judecarea cauzei şi în lipsa reprezentantului său.

La data de 09.09.2017 petenta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat faptul că în întâmpinarea depusă intimatul a recunoscut explicit, că în procesul verbal s-a strecurat o „eroare materială”, respectiv s-a „menţionat parţial greşit”, că fapta săvârşită trecută în procesul verbal nu este sancţionată de temeiul legal scris în procesul verbal.

Faţă de excepţia calităţii petentei, de contravenient, aceasta a menționat că intimatul nu a formulat nicio apărare, ceea ce întăreşte cele dovedite clar de aceasta.

Petenta a menţionat, faptul că din minutele din 03.10.2014 şi 23.10.2014, semnate şi de către I.P.J.M., reiese că de fapta săvârşită și stabilită în procesul verbal se face răspunzătoare C.N.A.D.N.R. SA, prin executantul S. AG, între care există un raport contractual civil/ comercial.

Faptul că prin Minuta încheiată în 14.04.2016 la I.P.M., un executant, respectiv S. AG recurge la promisiunea de schimbare a unor capace de canalizare, mai mult începe şi lucrarea propriu-zisă, reprezintă recunoaşterea faptului că lucrarea efectuată este deficitară, precum şi faptul că de acestea responsabile sunt CNADR - autoritatea contractantă, prin S. AG - executantul lucrării.

De asemenea, petenta a reiterat aspectele precizate în cadrul plângerii contravenționale.

Faptul că în minuta încheiată în 14.04.2016 la I.P.M., s-a stabilit că va fi convocată petenta la identificarea capacelor, care trebuie înlocuite, şi că i se va cere părerea despre tipul de capac ce se va folosi, nu poate fi interpretată sub nicio formă, drept o recunoaştere a faptului, că petenta a recunoscut, că ar fi răspunzătoare pentru capacele în cauză, ci a fost de acord să participe în calitatea sa de specialist.

În concluzie, având în vedere aspectele arătate în plângerea contravenţională şi cele de mai sus, rezultă indubitabil lipsa calităţii de contravenient a petentei, deoarece acesteia nu i-a fost predat spre administrare tronsonul de drum pe care se aflau capacele, în cauză, astfel că nu i se poate imputa vreo obligaţie/ răspundere, pentru un bun care nu i-a fost predat în administrare/ concesiune, sarcinile operatorului fiind doar cele de exploatare a reţelelor publice de apă-canal, împiedicată la rându-i de acţiunea de sudare a capacelor defectuos montate de către executant.

Prin înscrisurile depuse, petenta a arătat că a dovedit că nu este deţinătoarea capacelor de canal în cauză, deoarece acestea nu i-au fost predate, acestea fiind încă în garanţia SC S. AG, aşa cum este recunoscut acest lucru, atât de către C.N.A.D.N.R. SA B., cât şi de către executant, fiind informat despre acesta în repetate rânduri şi intimatul.

În drept, petenta a invocat prevederile OG nr. 43/1997, OG nr. 2 din 12 iulie 2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, HG nr. 273 din 14 iunie 1994, Legea nr. 265 din 7 noiembrie 2008 republicată şi art. 72-74 din Codul de procedură civilă, republicată.

În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, petenta a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.

La data de 08.11.2016 intervenienta S. AG a formulat cerere de intervenţie accesorie în susţinerea apărărilor formulate de către intimat.

În motivarea cererii, intervenienta, raportat la excepţia lipsei calităţi pasive, invocată de către petentă, a solicitat recalificarea ca o apărare de fond, precizând că prezentul dosar este într-o procedură contravenţională, iar calitate pasivă are, în acest gen de litigii, emitentul actului - organul constatator şi nu persoana sancţionată.

Intervenienta a arătat că petenta face o confuzie atât cu privire la cadrul procesual din procedura contravenţională, cât şi cu privire la natura cauzei supusă judecăţii.

Cu privire la apărările formulate de către petentă referitoare la fondul plângerii s-a arătat că, aceasta, în calitate de Antreprenor General a încheiat cu Administratorul Drumului Naţional DN …, iar conform acestui contract,  C.N.A.D.N.R. SA avea obligaţia de a reabilita acest sector de drum, prin lucrări ce vizau strict calea de rulare şi lucrările anexe la aceasta.

În timpul execuţiei lucrărilor, încă de la momentul întocmirii proiectului tehnic, s-a constatat faptul că în zona drumului naţional există montată atât reţeaua de alimentare cu apă cât şi cea de canalizare.

Raportat la aceste aspecte, intervenienta a solicitat de la Administratorul acestor reţele - C.A.SA, un aviz pentru a putea realiza lucrările conform contractului încheiat cu beneficiarul - administratorul drumului C.N.A.D.N.R. SA, iar după studierea documentaţiei depuse, Administratorul reţelelor de alimentare cu apă şi canalizare, C.A.SA, a emis Avizul de amplasament nr. 362/03.06.2011.

Contractul încheiat cu beneficiarul C.N.A.D.N.R. SA. a avut ca obiect executarea, conform cerinţelor specificate de către acesta în cadrul caietului de sarcini, a unor lucrări de drum, de colectare şi evacuare a apelor, de consolidări versanţi, amenajări de intersecţii, lucrări de poduri şi pasaje şi respectiv lucrări de protejare / mutare / racordare utilităţi. Aşadar, tipurile şi cantităţile corespunzătoare de lucrări au fost descrise în conformitate cu prevederile caietului de sarcini, acest din urmă document conţinând condiţiile impuse de către beneficiar în vederea executării lucrărilor şi fiind reglementat la art. 35 din O.U.G. nr. 34/2006.

Caietul de sarcini a fost elaborat de către autoritatea contractantă - beneficiară C.N.A.D.N.R. SA. care a stabilit şi cerinţele, caracteristicile de natură tehnică, procedeele, tehnicile şi metodele de execuţie ale tuturor categoriilor de lucrări - şi nu a inclus sub nicio formă operaţiunea de înlocuire a capacelor căminelor de vizitare, prevăzând exclusiv activitatea de ridicare a acestor capace la cota noului strat (asfaltic) de uzură aplicat, ceea ce constituie o chestiune absolut distinctă în raport cu susţinerile petentei.

Intervenienta a menționat că, atât propunerea tehnică a intervenientei, cât şi proiectul tehnic au fost elaborate pe baza şi în concordanţă expresă cu cerinţele din caietul de sarcini, societatea lor neprocedând la nicio deviere de la specificaţiile tehnice stabilite de către beneficiar.

În aceste condiţii, intervenienta a arătat că lucrările executate de ea au respectat întocmai activităţile, operaţiunile, categoriile prevăzute, procedeele, tehnicile şi metodele de execuţie prescrise de către beneficiar prin caietul de sarcini, lucrările ce urmau a fi executate conform proiectului mai sus menţionat fiind expuse detaliat în textul Autorizaţiei de construire nr. 082 din 28.10.2011, emisă de către Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii (adresa nr. 49757/DGITMPSP/03.11.2011), prin care se autorizează executarea lucrărilor de construire pentru obiectivul „Reabilitare drum, lot E, Proiectare şi Execuţie :.

Având în vedere aceste aspecte, intervenienta a solicitat să se remarce inexistenţa oricărei menţiuni privind includerea în obiectul contractului şi implicit executarea unor operaţiuni de înlocuire a capacelor căminelor de vizitare, aşa cum de altfel eronat a susţinut petenta în cadrul plângerii contravenţionale.

În timpul execuţiei lucrărilor de reabilitare a drumului naţional, intervenienta a precizat că între petentă, intervenientă şi beneficiara C.N.A.D.N.R. SA, raportat la obligaţiile contractuale care cad în sarcina intervenientei, au avut loc mai multe întâlniri şi un schimb de corespondenţă, din care prezintă relevanţă:

- Minuta din data de 03 octombrie 2014, prin care reprezentanţii petentei au fost de acord cu măsura sudării capacelor de ramele canalelor pentru a preîntâmpina eventuale accidente şi totodată prin care se obligă să pună la dispoziţia intervenientei un număr de aproximativ 60 capace cu rame noi în vederea înlocuirii acestora având în vedere faptul că ramele şi capacele existente erau depăşite din punct de vedere tehnic şi uzate fizic.  Intervenienta a subliniat că a fost de acord să înlocuiască acele rame şi capace de canal, deoarece executau lucrările aferente ridicării la cota asfaltului a acestor elemente a reţelei de apă şi canalizare.

- Adresa emisă de C.N.A.D.N.R. SA. nr. 92/52508/23.09.2014, în care se arată următoarele - „ constructorul S. AG este răspunzător contractual numai pentru ridicarea capacelor căminelor de vizitare la cota stratului de uzură turnat nou, nu și pentru înlocuirea acestor capace. Proprietarul de utilităţi este direct răspunzător de calitatea capacelor şi de modul de prindere a acestora. Fixarea capacelor nu depinde de firma care le montează, sistemul de fixare fiind cel de la producătorul de capace....Măsura de sudare a acestor capace a fost luată provizoriu de către constructor având în vedere necesitatea finalizării lucrărilor de reabilitare, tocmai pentru evitarea accidentelor de circulaţie, deoarece primăria S.D.M. a reclamat faptul că, sub trafic greu, acestea au un joc periculos.

- Adresa emisă de C.N.A.D.N.R. SA. nr. 92/82706 din 08.12.2015, în care se precizează că S. AG este răspunzător contractual numai pentru ridicarea capacelor căminelor de vizitare la cota stratului de uzură turnat nou, nu și pentru înlocuirea acestor capace.

Conform avizului de amplasament cu numărul 362/03.06.2011 eliberat de petentă la punctul numărul 4.1. se precizează expres faptul că ” capacele căminelor de apă si canalizare, gurile de scurgere. se vor aduce la cota noului carosabil. ”, însă în nicio condiţionalitate/ precizare din cadrul acestui aviz de amplasament nu s-a impus intervenientei vreo obligaţie de înlocuire a capacelor căminelor de apă şi canalizare, a gurilor de scurgere aflate în ampriza drumului.

Intervenienta a învederat că starea de uzură avansată a capacelor amplasate în carosabil puneau în pericol siguranţa circulaţiei, motiv pentru, în data de 03 octombrie 2014 a avut loc o întâlnire între reprezentanţii C.A. S.A., S.D.N., I.P.J. M. - Serviciul Rutier şi S. AG, în cadrul căreia au convenit ca măsură provizorie sudarea capacelor de ramele acestora, impusă de urgenţa pe care o reclama soluţionarea situaţiei, urmând ca ulterior petenta să furnizeze societăţii lor capace noi de vizitare pentru a fi amplasate în locul celor deteriorate.

Conform Minutei din data de 14.04.2016, intervenienta a menționat că, având în vedere afirmaţiile conducerii A. că nu dispune de fondurile necesare pentru înlocuirea acestor capace si rame, cu scopul de a evita producerea de noi accidente, a acceptat înlocuirea unui număr de 28 de capace, îndeplinind obligaţiile care în mod legal şi firesc reveneau petentei din prezenta cauză.

La data 21 aprilie 2016, prin adresa nr. 206213, ca răspuns la adresa nr. 6R14/CM/1305/20.04.2016, C.A. S.A confirmă soluţia tehnică propusă de S. şi totodată evidenţiază în cadrul a 4 anexe toate capacele şi ramele care trebuie înlocuite.

La data de 09 iunie 2016, între reprezentanţii C.N.A.D.N.R. - D.R.D.P. Braşov - S.D.N. Târgu-M. şi S. s-a încheiat Minuta prin care C.N.A.D.N.R. confirmă faptul că lucrările la capacele menţionate de C.A. S.A în cele 4 anexe la adresa nr. 206213/21.04.2016 au fost executate în conformitate cu normele tehnice în domeniu.

Intervenienta a subliniat că petenta are calitatea de operator de servicii publice de alimentare cu apă şi canalizare, conform contractului de delegare gestiune nr. 22/202662 din 03.05.2010, iar în această calitate îi revin o serie de obligaţii, în sarcina acesteia fiind plasată administrarea sistemului de utilitate publică acordat prin gestiune delegată.

Capacele căminelor de apă şi canalizare reprezintă componente ale sistemului de utilitate publică administrat de către C.A.S.A., aferent serviciului public delegat, iar prerogativa administrării implică şi obligaţia C.A. S.A în calitate de operator de a le întreţine în stare tehnică corespunzătoare, astfel încât pe toată durata existenţei lor să fie asigurate funcţiile carosabilă şi de acoperire.

În mod corelativ, intervenienta a susținut că neîndeplinirea acestor obligaţii atrage răspunderea petentei, ca administrator al sistemului de utilitate publică, pentru orice prejudicii cauzate de starea tehnică necorespunzătoare a capacelor căminelor de apă şi canalizare.

În final, intervenienta a precizat că operatorul/administratorul, respectiv societatea petentă, nu putea să transfere dreptul de administrare asupra reţelelor de alimentare cu apă şi canalizare, şi implicit asupra componentelor acestora - capacele căminelor de apă şi canalizare către C.N.A.D.N.R. S.A. deoarece acest aspect este interzis atât de legislaţia relevantă menționată în cadrul cererii, cât şi de prevederile Contractului de Delegare a gestiunii încheiat cu Asociaţia de Dezvoltare.

Raportat la aceste interdicţii, intervenienta a menționat că nu a devenit administrator, nici măcar temporar, al acestor elemente componente ale sistemului de utilitate publică, această calitate având-o în continuare petenta, cu toate atribuţiile care derivă din ea.

Prin încheierea de ședință din data de 16.01.2017 instanța a recalificat excepția nulității procesului verbal de contravenție și excepția lipsei calității de contravenient a petentei, invocate de către aceasta în cuprinsul plângerii ca fiind apărări de fond legate de temeinicia sancţionării, cu luarea în considerare a celor susţinute la soluţionarea cauzei pe fond a cauzei și a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în garanție formulată de către petentă în contradictoriu cu chematele în garanţie C.N.A.D.N.R. SA și cu SC S. AG Sucursala București România.

Prin încheierea de ședință din data de 15.03.2017 instanța a admis cererea de  intervenție accesorie formulată de  către S. AG în sprijinul intimatului.

Sub aspectul probatoriului, instanţa a încuviinţat administrarea probei cu următoarele înscrisuri depuse la dosar în copie certificată ca fiind conformă cu originalul: proces verbal de contravenție contestat (f. 5, 60), adrese (f. 6, 8-13, 143-144, 152, 153, 206-208, 242-253, 287-288, 313-314), planşe foto (f. 6 verso-7 verso), proces verbal de recepţie la terminarea lucrărilor şi anexe (f. 14-19), contract de delegare a gestiunii serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare (f. 20-47, 254-286), decizia nr.1041/2013 a Tribunalului M. (f. 48-53), confirmare de primire (f. 61), minuta întâlnire (f. 75), proces verbal de predare primire (f. 77, 154), minute (f. 78-79, 150-151, 155-161, 289-290, 315-318, 325-333), anexe (f. 133-142), fişa tehnică (f. 144-149), expertiza tehnică (f. 162-179, 293-312), ordin de plată (f. 199, 201), contract (f. 227-232), procese verbale (f. 334-351), sentinţa civilă nr.1461/2017 (f. 375-387, 404-416).

Analizând întreg materialul probator administrat în prezenta cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin procesul verbal de constatare a contravenţiei seria PMSX nr. 0075260 întocmit la data de 04.04.2016, de către agentul constatator F.D. din cadrul S.R. Târgu M. (f. 60), s-a reţinut că, în aceeaşi zi, ora 12:00, petenta, S.C. C.A.S.A., în calitate de deținător al capacelor aferente căminelor de vizitare  situate pe DN 15 km 78+800 m pe raza localității S.D.M., nu a efectuat repararea acestora pentru a asigura estetica, protejarea drumului și siguranța traficului rutier, fiind sancţionată în temeiul art. 61 lit. b) din O.G. nr. 43/1997 cu amendă contravenţională în cuantum de 6000 lei.

Instanţa constată că procesul verbal menţionat anterior nu a fost semnat de către reprezentantul petentei, ci doar de către martorul P.M., iar în cadrul rubricii aferente obiecţiunilor contravenientei s-a consemnat: „Reprezentantul SC C.A.nu este de față la întocmirea procesului verbal”.

Cu titlu prealabil, instanţa reţine că prezenta plângere contravenţională a fost intentată în termenul legal de 15 zile de la momentul comunicării procesului verbal, comunicare care s-a realizat la data de 07.04.2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 27 din O.G. nr. 2/2001 şi cu Decizia ICCJ nr. 10/2013, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire (f. 61), plângerea contravențională fiind formulată la data de 15.04.2016.

În ceea ce priveşte analiza actului sancţionator din prezenta cauză, instanţa va avea în vedere atât dispoziţiile O.G. nr. 47/1993 privind regimul drumurilor, ale Legii nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilităţi publice, ale Legii nr. 241/2006 a serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare, cât şi pe cele ale O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, prevederile acesteia din urmă având aplicabilitate generală în materia contravenţiilor.

În conformitate cu prevederile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanţa este datoare să verifice legalitatea şi temeinicia proceselor-verbale atacate pe baza probelor administrate şi să hotărască asupra sancţiunii, despăgubirii stabilite sau asupra măsurii confiscării. Astfel, instanţa constată mai întâi că, în materia plângerii contravenţionale este obligată ca din oficiu, şi prin prisma motivelor invocate de petent, să examineze aspectele ce ţin de legalitatea procesului verbal de contravenţie, şi în subsidiar, în măsura în care nu există vreun motiv care să atragă nulitatea actului atacat, se va trece, la examinarea, pe bază de probe a temeiniciei situaţiei de fapt, astfel cum a fost reţinută, fiind chemată în final să se pronunţe asupra sancţiunilor aplicate.

În ceea ce priveşte legalitatea, dispoziţiile generale aplicabile sunt cele ale O.G. nr. 2/2001, conform căreia, procesul verbal de contravenţie poate fi înlăturat ca urmare a reţinerii incidenţei unor cazuri de nulitate absolută sau relativă în privinţa acestuia.

Analizând procesul-verbal prin prisma motivelor de nulitate ce pot fi reţinute de instanţă din oficiu, prevăzute în mod limitativ de art. 17 din actul normativ menţionat anterior, instanţa constată că actul a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale incidente în cauză. În acest sens, instanţa reţine că actul sancţionator cuprinde atât numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, denumirea și sediul contravenientei, fapta săvârşită, cât şi data comiterii acesteia şi semnătura agentului constatator.

În ceea ce privește aspectul de nelegalitate invocat de către petentă, conform căreia, în cadrul procesului-verbal atacat, s-a consemnat că fapta săvârşită este prevăzută de art. 50 din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 şi sancţionată de art. 61 lit. „b” din același act normativ, deși în raport de fapta contravențională reținută în sarcina sa nu poate fi sancţionată în temeiul acestui text de lege deoarece acesta se referă la depăşirea maselor şi dimensiunilor maxime admise pe drumurile publice, instanța reține că acesta nu se încadrează în enumerarea restrictivă prevăzută de art. 17, motiv pentru care acest aspect urmează a se analiza în cadrul secţiunii aferente nulităţilor relative.

 Referitor la regimul nulităţilor relative, în considerentele Deciziei ÎCCJ nr. 22 din 19.03.2007, se prevede că nerespectarea oricăror alte dispoziţii decât cele ale art. 17, determină nulitatea procesului verbal de contravenţie ce poate fi invocată, numai în măsura în care s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului în cauză. Aşadar, regula o constituie salvarea procesul-verbal încheiat cu nerespectarea altor prevederi legale decât cele consacrate de art. 17, iar numai în cazul în care contravenientul face dovada existenţei unei vătămări, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului, instanţa va dispune desfiinţarea acestuia.

Potrivit art. 16 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenţiei va cuprinde în mod obligatoriu: data şi locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupaţia şi locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită, precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileşte şi se sancţionează contravenţia; indicarea societăţii de asigurări, în situaţia în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulaţie; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac şi organul la care se depune plângerea.

 Instanța constată că în cadrul actului sancționator atacat în prezenta cauză s-a consemnat faptul că petenta a săvârșit fapta contravențională prevăzută de art. 50 din O.G. nr. 43/1997 și sancționată de art. 61 lit. b) din același act normativ.

 În raport de conținutul dispozițiilor art. 61 lit. b) din O.G. nr. 43/1997 instanța reține că, într-adevăr, acestea vizează sancționarea faptelor contravenționale prevăzute de art. 41 alin. 1 și 2 din același act normativ, iar nu fapta contravențională reglementată de prevederile art. 50, și anume textul de lege reținut de către agentul constatator.

Cu toate acestea, în raport de dispozițile art. 16 din O.G. nr. 2/2001, instanța reține că legiuitorul a reglementat indicarea în cuprinsul actului sancționator, în mod obligatoriu, a actului normativ prin care se stabileşte şi se sancţionează contravenţia, or în speță, acesta a fost indicat în mod expres și corect de către agentul constatator.

În egală măsură, instanța constată că sancțiunea în cuantum de 6000 de lei aplicată petentei se află în concordanță cu limitele sancțiunii aplicabile în cazul săvârșirii de astfel de fapte precum cea descrisă în procesul verbal de contravenție ce constituie obiectul prezentei cauze. În acest sens, instanța reține că prevederile art. 61 lit. a) din O.G. nr. 43/1997 stabilesc că încălcarea prevederilor art. 50 din actul normativ indicat mai sus se sancționează cu amendă de la 2.000 lei la 6.000 lei, astfel că, aplicarea amenzii contravenționale în cuantum de 6000 de lei s-a realizat în conformitate cu dispozițiile legale.

În consecință, instanța apreciază că indicarea în mod greșit a textului de lege din actul normativ care sancționează fapta contravențională imputată petentei nu a determinat producerea unei vătămări în ceea ce o privește pe aceasta, vătămare care să nu poată fi înlăturată în alt mod decât prin anularea procesului verbal de contravenție atacat în cauză.

În consecinţă, sub aspectul cauzelor de nulitate relativă, instanţa reţine că nu este incident niciun astfel de caz cu privire la care persoana sancţionată contravenţional să fi fost vătămată într-o asemenea măsură încât pentru repararea drepturilor prejudiciate să se impună anularea actului atacat.

Luând în considerare cele expuse anterior, instanţa apreciază procesul-verbal de contravenţie ca fiind legal întocmit, astfel că va proceda la analiza temeiniciei actului sancţionator.

Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanţa sesizată cu o plângere împotriva procesului verbal de contravenţie, printre altele, administrează orice alte probe prevăzute de lege în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului verbal  de contravenţie.

În raport de dispoziţiile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care fac trimitere la prevederile Codului de procedură civilă, instanţa ia în considerare şi dispozițiile art. 270 din Codul de procedură civilă şi reţine că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar, în virtutea art. 249 Cod procedură civilă, pentru a dovedi o situaţie contrară celei reţinute în procesul-verbal, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din actul atacat.

Cu privire la prezumţia de legalitate şi temeinicie a proceselor verbale de contravenţie instituită de dreptul român, instanţa reţine că potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, astfel cum s-a reţinut în Hotărârea pronunţată în cauza Salabiaku c. Franţei, prezumţiile sunt permise de Convenţie, dar nu trebuie să depăşească limitele rezonabile ţinând seama de gravitatea mizei şi prezervând drepturile apărării, de unde rezultă faptul că nici prezumţia de nevinovăţie şi nici prezumţia de veridicitate a procesului-verbal de contravenţie nu au caracter absolut. Prezumţia de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situaţia ca persoana învinuită de săvârşirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal, deşi, din probele administrate de organul din care face parte agentul constatator, instanţa nu poate fi convinsă de vinovăţia contravenientului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Astfel, exigenţele CEDO impun ca în măsura în care sunt instituite astfel de prezumţii, persoanei în cauză să i se acorde cadrul procesual adecvat în vederea probării situaţiei contrare şi răsturnării prezumţiei legale, iar în raport de cele arătate, instanţa apreciază că petenta s-a bucurat de aceste garanţii procesuale în cauza de faţă.

În prezenta cauză, instanța reține că petenta a fost sancţionată pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută de art. 50 din O.G. nr. 43/1997, text de lege care instituie obligația deţinătorilor de construcţii, amenajări, căi de acces, instalaţii sau orice alte obiective amplasate în zona drumului public de a executa revizia periodică şi repararea acestora, pentru a asigura estetica, protejarea drumului şi siguranţa circulaţiei, fapta reținută pe seama petentei fiind constatată în mod direct de către agentul constatator.

Sub aspectul temeiniciei actului sancţionator, instanţa reţine că petenta a învederat că nu are calitatea de contravenient în raport de fapta contravențională imputată, excepția invocată de către aceasta în acest sens fiind recalificată ca apărare de fond, și că, în calitate de administrator al DN15, C.N.A.D.N.R. SA, a încheiat cu S. AG, în calitate de executant, Contractul … Proiectare şi Execuţie - Reabilitarea DN….., iar acest contract are inclusă obligaţia executantului de a reface toate ramele şi capacele de apă şi de canalizare aflate pe tronsonul reabilitat, drumul fiind inclusiv la data formulării plângerii contravenționale, în garanţia executantului SC S. AG Sucursala B. România.

Cu privire la regimul contravențiilor, instanţa europeană a statuat că deşi acestea nu sunt reglementate în domeniul dreptului intern ca fiind de natură penală, ele intră în sfera ,,acuzaţiei în materie penală’’ în sens de noţiune autonomă europeană deoarece pe de o parte, norma legală încălcată se adresează tuturor cetăţenilor şi nu unui grup anume care să posede un statut special, toţi cetăţenii trebuind să respecte normele de drept din materie contravențională, iar pe de altă parte, sancţiunile aplicabile au caracter de prevenire şi pedepsire.

Prin urmare, se impune respectarea tuturor exigenţelor art. 6 din Convenţie, iar administrarea probelor trebuie privită în lumina paragrafelor 2 şi 3 ale articolului menţionat, care consacră principiul prezumţiei de nevinovăţie şi implică, printre altele faptul că agentul constatator are sarcina probei.

Procesul-verbal de constatare a contravenţiei atacat în prezenta cauză a fost încheiat pe baza constatărilor personale ale agentului constatator F.D., motiv pentru care în conformitate cu dreptul intern se bucură de prezumţia de legalitate şi temeinicie  până la proba contrară. Reglementarea şi aplicarea unei astfel de prezumţii de legalitate şi temeinicie, deşi are ca efect limitarea prezumţiei de nevinovăţie garantată de art. 6 par. 2 din CEDO prin aceea că inversează sarcina probei, nu contravine acesteia.

În acest sens, în jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a conturat faptul că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţie, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franţei; cauza Vastberga Taxi Aktiebolag şi Vulic c. Suediei).

Instanţa europeană s-a pronunţat în sensul că în materia contravenţională, aşa cum este ea reglementată în dreptul român, nu există incompatibilitate în instituirea unor prezumţii legale precum cea a legalităţii şi temeiniciei procesului verbal de contravenţie, întemeiată pe încheierea acestuia de către un agent constatator competent, împuternicit de către autorităţile statului.

Mai mult, instanţa apreciază că raportat la prevederile O.G. nr. 2/2001 care constituie dreptul comun aplicabil în materie contravenţională, prezumţia de veridicitate de care beneficiază procesul-verbal este justificată prin necesitatea de sancţionare a unor fapte cu o frecvenţă mare şi, de asemenea, se încadrează în limite rezonabile având în vedere caracterul acesteia de prezumţie relativă, precum şi garanţiile instituite de art. 16 şi art. 17  din actul normativ menţionat anterior.

Astfel, persoana sancţionată are dreptul să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta proporţionalitatea între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional.

 Potrivit dispozițiilor art. 50 din O.G. nr. 43/1997, deţinătorii de construcţii, amenajări, căi de acces, instalaţii sau orice alte obiective amplasate în zona drumului public sunt obligaţi să execute revizia periodică şi repararea acestora, pentru a asigura estetica, protejarea drumului şi siguranţa circulaţiei.

Astfel, instanța reține că legiuitorul a instituit o asemenea obligație în sarcina deținătorului de astfel de construcţii, amenajări, căi de acces, instalaţii sau orice alte obiective amplasate în zona drumului public, iar nu în sarcina persoanei care și-a asumat vreo obligație contractuală de a le executa sau de a le întreține.

În raport de Contractul de Delegare de Gestiune a Serviciilor Publice de Alimentare cu Apă şi de Canalizare nr….., depus la filele 20-46 din dosar, prin care s-au concesionat societății petente, în calitate de operator regional, de către unităţile administrativ teritoriale menționate în cuprinsul contractului, serviciile publice de alimentare cu apă şi de canalizare, instanța are în vedere dispozițiile art. 29 alin. 1 din Legea nr. 51/2006 rep. a serviciilor comunitare de utilităţi publice, conform cărora, gestiunea delegată este modalitatea de gestiune în care autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale ori, după caz, asociaţiile de dezvoltare intercomunitară având ca scop serviciile de utilităţi publice, în numele şi pe seama unităţilor administrativ-teritoriale membre, atribuie unuia sau mai multor operatori toate ori numai o parte din competenţele şi responsabilităţile proprii privind furnizarea/prestarea serviciilor de utilităţi publice, pe baza unui contract, denumit în continuare contract de delegare a gestiunii. Gestiunea delegată a serviciilor de utilităţi publice implică punerea la dispoziţia operatorilor a sistemelor de utilităţi publice aferente serviciilor delegate, precum şi dreptul şi obligaţia acestora de a administra şi de a exploata aceste sisteme.

În ceea ce privește conținutul noțiunii de delegare a gestiunii unui serviciu de utilităţi publice, se reține că art. 2 lit. e) din actul normativ indicat mai sus, stabilește că aceasta reprezintă acţiunea prin care o unitate administrativ-teritorială atribuie unuia sau mai multor operatori, în condiţiile legii, furnizarea/prestarea unui serviciu ori a unei activităţi din sfera serviciilor de utilităţi publice a cărui/cărei răspundere o are, delegarea gestiunii unui serviciu/unei activităţi de utilităţi publice implicând operarea propriu-zisă a serviciului/activităţii, punerea la dispoziţie a sistemului de utilităţi publice aferent serviciului/activităţii delegat/delegate, precum şi dreptul şi obligaţia operatorului de a administra şi exploata sistemul de utilităţi publice respectiv.

De asemenea, instanța ia în considerare prevederile art. 29 alin. 6 și 7 din actul normativ menționat anterior, potrivit cărora, operatorii care îşi desfăşoară activitatea în modalitatea gestiunii delegate furnizează/prestează serviciile de utilităţi publice prin exploatarea şi administrarea infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestora, în baza contractului de delegare a gestiunii serviciului, contractul de delegare a gestiunii fiind acel contract prin care unităţile administrativ-teritoriale, individual sau în asociere, după caz, în calitate de delegatar, atribuie, prin una dintre modalităţile prevăzute de lege, pe o perioadă determinată, unui operator, în calitate de delegat, care acţionează pe riscul şi răspunderea sa, dreptul şi obligaţia de a furniza/presta integral un serviciu de utilităţi publice ori, după caz, numai unele activităţi specifice acestuia, inclusiv dreptul şi obligaţia de a administra şi de a exploata infrastructura tehnico-edilitară aferentă serviciului/activităţii furnizate/prestate, în schimbul unei redevenţe, după caz.

 În egală măsură, instanța are în vedere dispozițiile art. 24 din Legea nr. 51/2006, care stabilesc că bunurile ce compun sistemele de utilităţi publice prin intermediul cărora sunt furnizate/prestate serviciile de utilităţi publice pot fi puse la dispoziţie şi exploatate în baza contractului de delegare a gestiunii serviciului, punerea la dispoziţie a sistemelor de utilităţi publice, utilizate pentru furnizarea/prestarea serviciilor şi/sau activităţilor care fac obiectul delegării gestiunii, constituind parte intrinsecă a contractelor de delegare a gestiunii, aceste sisteme transmițându-se operatorilor/operatorilor regionali spre administrare şi exploatare pe perioada delegării gestiunii, odată cu gestiunea propriu-zisă a serviciilor şi/sau a activităţilor delegate, în baza contractului de delegare a gestiunii.

 Luând în considerare dispozițiile legale menționate anterior, instanța constată că, în raport de clauzele contractuale ale Contractului de Delegare de Gestiune a Serviciilor Publice de Alimentare cu Apă şi de Canalizare nr. ….., petenta deține calitatea de concesionar al serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare de pe raza loc. S.D.M., jud. M., respectiv aceea de deținător al bunurilor care intră în componența acestor utilități, calitate ce îi conferă acesteia paza juridică asupra acestui serviciu și a componentelor acestuia. În acest sens, instanța reține că dreptul de supraveghere și control, asupra acestui sistem, determină în sarcina petentei și obligația de responsabilitate civilă și contravențională pentru consecințele determinate de starea componentelor sistemului serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare din localitatea respectivă.

 De altfel, instanța constată că prin clauzele contractuale stabilite la art. 18 alin. 12 și 13 din contractul precizat mai sus, al cărui obiect îl constituie delegarea exclusivă a serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare, precum și exploatarea sistemelor publice de alimentare cu apă și de canalizare necesare pentru realizarea acestora, în sarcina petentei s-au instituit obligațiile de a efectua, întreținerea, reparațiile curente, planificate și accidentale, ce se impun la bunurile din patrimoniul delegat și de a lua toate măsurile necesare privind bunurile de retur, astfel încât, la încheierea contractului de delegare, capacitatea de a realiza serviciile publice de alimentare cu apă și de canalizare a autorității delegante să cel puțin egală cu cea existentă la data intrării în vigoare a acestuia.

În egală măsură, conform art. 20 alin. 3 din contractul de delegare depus la dosar, societatea petentă are obligația permanentă de a întreține bunurile de retur în stare funcțională normală în vederea îndeplinirii funcțiilor cărora le sunt destinate, componentele sistemului de utilitate publică delegat, și anume ale serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare, și implicit, capacele aferente căminelor de vizitare, făcând parte din categoria bunurilor de retur, astfel cum acestea sunt definite de art. 1 din cadrul convenției menționată anterior.

Conform dispozițiilor art. 27 alin. 1 din Legea nr. 241/2006 rep. a serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare, în vederea realizării obiectivelor şi sarcinilor ce le revin în domeniul serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare a localităţilor, operatorii trebuie să asigure, printre altele, întreţinerea şi menţinerea în stare de permanentă funcţionare a sistemelor de alimentare cu apă şi de canalizare, prevederile art. 3 lit. h) din același act normativ stabilind că reţeaua publică de canalizare constituie parte a sistemului public de canalizare, alcătuită din canale colectoare, cămine, guri de scurgere şi construcţii-anexe care asigură preluarea, evacuarea şi transportul apelor de canalizare de la 2 sau de la mai mulţi utilizatori independenţi.

Prin urmare, capacele căminelor de apă şi canalizare situate pe DN … S.D.M. reprezintă componente ale sistemului de utilitate publică, și anume ale serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare, ce se află în administrarea petentei și care face parte din serviciul public delegat, iar în conformitate cu dispozițiile legale menționate anterior, prerogativa administrării conferită acesteia implică şi obligaţia sa, în calitate de deținător, de a asigura întreținerea și menținerea acestora într-o stare de permanentă funcționare.

 În ceea ce privește susținerile petentei evidențiate în cadrul plângerii contravenționale privind Avizul de Amplasament nr. 362/03.06.2011 (f. 10), instanța constată că în cadrul acestuia se menționează că pentru orice fel de deteriorare sau avarie a rețelelor de distribuție a apei potabile și canalizare, cauzată în timpul execuției lucrărilor care fac obiectul avizului, se fac direct răspunzători beneficiarul și executantul lucrărilor, dar și că la terminarea lucrărilor, căminele de apă și canalizare vor fi redate în stare de funcționare, curățate. Cu toate acestea, instanța reține că astfel de obligații au fost instituite în sarcina intervenientei accesorii în măsura în care, cu ocazia efectuării lucrărilor ale sectorului de drum menționat anterior, produce deteriorări sau avarii ale rețelei de distribuție a apei potabile și canalizare, or, petenta nu a făcut dovada că respectivele capace ale căminelor de vizitare ar fi fost deteriorate de către executantul lucrării acelui tronson de drum.

 Potrivit minutei din data de 14.04.2016 (f. 315-316), intervenienta accesorie s-a oferit, ca suplimentar față de prevederile contractuale să înlocuiască un număr de 28 de capace care sunt semnalizate, acest lucru având ca scop evitarea și limitarea de îndată a producerii de accidente rutiere și menținerea siguranței traficului rutier.

 Cu toate acestea, instanța apreciază că o astfel de manifestare de voință din partea reprezentanților intervenientei accesorii nu echivalează cu transmiterea în sarcina acesteia a obligațiilor instituite în sarcina petentei prin clauzele contractului de delegare indicat mai sus, calitatea de deținător a componentelor serviciului public de alimentare cu apă și canalizare de pe raza localității S.D.M. nefiind transmisă, nici măcar temporar prin asumarea în mod benevol de către intervenienta accesorie a unei astfel de obligații, suplimentară față de prevederile contractuale asumate inițial.

De altfel, instanța constată că din extrasul, cu relevanță în prezenta cauză, al contractului 6R14- Proiectare şi Execuţie - Reabilitarea DN…nu reiese instituirea în sarcina intervenientei accesorii a obligației de a înlocui capacele căminelor de vizitare de pe sectorul de drum unde au fost realizate lucrările de infrastructură rutieră prevăzute în acest contract, astfel încât să asigure estetica, protejarea drumului şi siguranţa circulaţiei.

Faptul că prin art. 6.1.1. din convenția menționată anterior se stabilește că, antreprenorul, respectiv intervenienta accesorie S. AG, va reloca sau proteja împotriva daunelor toate serviciile, echipamentele și instalațiile și echipamentele pentru desfășurarea de servicii sau de transport de bunuri (în mod colectiv, cunoscute sub numele de utilități) din perimetrul șantierului și în orice alte locații afectate de lucrări sau necesare pentru finalizarea lucrărilor, instanța reține că o astfel de obligație a fost instituită în sarcina intervenientei în  măsura în care prin modul de execuție al lucrărilor deteriorează componente ale sistemului de utilitate publică analizat în prezenta cauză, iar nu ca urmare a vreunei alte delegări în ceea ce privește administrarea serviciului de alimentare cu apă și canalizare de pe raza localității S.D.M., această prorogativă aparținând în toată perioada ulterioară încheierii contractului de delegare de gestiune a serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare nr. …., societății petente.

 Prin urmare, răspunderea contravențională în raport de fapta contravențională descrisă în cadrul actului sancționator revine societății petente, deținătorul respectivelor capace ale căminelor de vizitare de pe sectorul de drum evidențiat anterior, neprezentând niciun fel de relevanță persoana care s-a angajat să efectueze lucrările de infrastructură rutieră de pe acel tronson de drum, lucrări a căror execuție  privea și astfel de bunuri.

Totodată, instanța reține că inexistența vreunui proces-verbal de predare primire prin intermediul căruia petenta să fi recepționat ramele şi capacele de apă şi de canalizare refăcute pe tronsonul reabilitat de executantul S. AG, ca urmare a finalizării Contractului 6R14 Proiectare şi Execuţie DN 15 Tg. M. – Reghin nu aduce niciun fel de atingere calității de deținător al petentei în ceea ce privește acele capace ale căminelor de vizitare situate pe DN 15 km 78 + 800 m întrucât pe întreg parcursul efectuării lucrărilor aceasta nu și-a pierdut această calitate și nici nu a delegat, la rândul său, prerogativa de administrare a serviciului public de alimentare cu apă și canalizare de pe raza localității S.D.M., în favoarea intervenientei.

Prin urmare, instanța reține că petenta nu a făcut dovada existenței unei situații de fapt contrare celei descrise în cuprinsul actului sancționator, și anume transmiterea obligației de întreţinere şi menţinere în stare de permanentă funcţionare a componentelor sistemului de alimentare cu apă şi de canalizare corespunzător sectorului de drum reprezentat de DN…, de pe raza localității S.D.M., materialul probator administrat în prezenta cauză neavând aptitudinea de a răsturna prezumția de temeinicie de care se bucură procesul verbal atacat.

Faţă de cele expuse, întrucât petenta nu a făcut dovada unei alte situaţii de fapt decât cea reţinută în procesul-verbal atacat, fiind îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei  contravenţionale reţinută în sarcina acesteia, şi anume cea prevăzută de art. 50 din O.G. nr. 43/1997, iar conduita petentei se situează în sfera ilicitului contravenţional, instanţa constată că forţa probantă a procesului-verbal atacat nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumţia de legalitate şi temeinicie instituită de lege în favoarea sa.

În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii, potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat.

În cauză, instanţa constată că petentei i-a fost aplicată sancţiunea amenzii contravenţionale în cuantum de 6000 lei, sancţiunea astfel aplicată încadrându-se în limitele legale, iar cuantumul acesteia reprezentând limita maximă a acestei categorii de sancţiuni ce poate fi aplicată în privinţa faptei contravenţionale reţinută în actul sancţionator.

În raport de conţinutul juridic al faptei şi de împrejurările în care a fost săvârşită, instanţa apreciază că a fost respectată regula proporţionalităţii între fapta comisă şi sancţiunea aplicată, această proporţionalitate fiind una dintre cerinţele impuse prin jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi (cauzele Handyside c. Marii Britanii; Muller c. Elveţiei).

În concret, fapta reţinută în actul sancţionator reprezintă o abatere gravă, nerespectarea obligațiilor stabilite în sarcina petentei, în calitate de deținător al serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare corespunzător sectorului de drum reprezentat de DN …, de pe raza localității S.D.M., reprezentând nu doar o nerespectare a obligațiilor contractuale stabilite prin contractul de delegare de gestiune a serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare indicat mai sus, ci și o sfidare a normelor incidente în această materie.

Instanţa reține că prin simpla nerespectare a obligațiilor legale care îi incumbă petentei în virtutea calității de operator al serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare menționat anterior s-a creat o stare de pericol în ceea ce privește siguranța traficului rutier pe respectivul sector de drum, instituirea unei astfel de obligații în sarcina operatorilor de servicii de utilități publice urmărind, printre altele și ocrotirea siguranţei participanţilor la trafic prin înlăturarea chiar şi a unei stări de pericol potenţial asupra acestuia.

De asemenea, instanța are în vedere atitudinea petentei de negare în ceea ce privește existența în sarcina ei a obligației de a asigura estetica, protejarea drumului şi siguranţa circulaţiei pe sectorul de drum indicat mai sus.

Luând în considerare aspectele precizate anterior, instanța apreciază că în cauză nu au fost reliefate împrejurări de fapt care să evidențieze oportunitatea reindividualizării sancțiunii aplicate.

 Prin urmare, instanţa consideră că se impune menţinerea amenzii, ca sancţiune principală, apreciind că aceasta asigură aducerea la îndeplinire a componentei represive prin restricţia financiară ce se resimte asupra patrimoniului petentei şi că aplicarea sancţiunii avertismentului, în raport de fapta contravenţională reţinută în sarcina sa şi de gradul de pericol social al faptei şi de împrejurările de fapt ale speţei, nu are aptitudinea de a o determina pe petentă să adopte în viitor o conduită conformă regulilor stabilite în materie contravenţională. În consecinţă, instanţa apreciază că menţinerea sancţiunii amenzii o va determina pe aceasta să adopte în viitor o conduită care să nu se înscrie în sfera ilicitului contravenţional şi să manifeste un sentiment de responsabilitate în ceea ce privește îndeplinirea obligațiilor legale existente în sarcina sa în raport de calitatea pe care o deține.

Luând în considerare aspectele prezentate, instanţa apreciază că sancţiunea contravenţională, astfel cum a fost aplicată, are aptitudinea de a o determina pe petentă să adopte în viitor o conduită conformă regulilor stabilite în materie contravenţională.

Prin urmare, în baza tuturor argumentelor expuse, instanţa consideră că procesul verbal atacat este legal şi temeinic întocmit, astfel că, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, va respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravenţională formulată de către petenta S.C. C.A.S.A. şi va menţine actul atacat ca fiind legal şi temeinic întocmit.

Referitor la cererea de intervenție accesorie formulată de către S. AG, în sprijinul intimatului, instanţa, prin raportare la soluţia ce va fi dată asupra plângerii contravenţionale formulată,  va admite cererea de intervenţie accesorie astfel formulată.

În ceea ce privește cererea intimatului de obligare a petentei la plata către acesta de cheltuieli de judecată, instanţa are în vedere dispoziţiile art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă potrivit cărora, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Luând în considerare dispozițiile legale menționate anterior, instanţa va respinge cererea intimatului de obligare a petentei la plata de cheltuieli de judecată, ca neîntemeiată, întrucât intimatul nu a depus la dosar nicio dovadă referitoare la efectuarea unor plăţi ocazionate de judecarea prezentei cauze.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge ca neîntemeiată plângerea contravenţională formulată de petenta S.C. C.A.S.A., cu sediul în ..., înregistrată la Registrul Comerțului sub nr…., CIF…., în contradictoriu cu intimatul I.P.J.M.., cu sediul în …. și intervenienta accesorie S. AG, prin Sucursala B., cu sediul în…. , împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenţiei seria PMSX nr. 0075260 din data de 04.04.2016.

Menţine procesul verbal indicat mai sus ca fiind legal şi temeinic întocmit.

 Admite cererea de intervenţie voluntară accesorie în interesul intimatului, formulată de către intervenienta S. AG prin Sucursala B.

Respinge ca neîntemeiată cererea intimatului de obligare a petentei la plata de cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cerere de apel care se va depune la Judecătoria Târgu Mureş..

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, conform art. 396 alin. 2 Cod procedură civilă, astăzi, 03.07.2017.

PREŞEDINTE  GREFIER

 C.B.G.   S.R.

Domenii speta

Spete similare