Civil.plangere contraventionala impotriva unui proces verbal prin care s-a retinut neafișarea tarifului de transport in cadrul transportului de persoane prin curse regulate

PLANGERE CONTRAVENTIONALA IMPOTRIVA UNUI PROCES VERBAL PRIN CARE S-A RETINUT NEAFIȘAREA TARIFULUI DE TRANSPORT IN CADRUL TRANSPORTULUI DE PERSOANE PRIN CURSE REGULATE

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța reține următoarele:

Prin plângerea contravenţională, formulată împotriva procesului-verbal de contravenţie seria PBZX nr. .... din 01.10.2021, înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 18.10.2021 sub număr de dosar ..../200/2021, petentul ICV a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Buzău (I.P.J. Buzău), în principal, anularea procesului-verbal atacat şi exonerarea de la plata amenzii, iar, în subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.

În motivarea cererii, petentul a arătat că, în fapt, în data de 01.10.2021 a fost sancţionat de către un agent din cadrul I.P.J. Buzău cu amendă în cuantum de 4000 de lei, reținându-se în sarcina sa faptul că la aceeași dată, ora 07:40, a condus autobuzul marca SCANIA înmatriculat sub numărul BZ .... .... și că a circulat pe Aleea Sportului din mun. Buzău fără a avea afișat graficul de transport.

Petentul a precizat că nu trebuia afișat tariful de transport deoarece nu efectua transport de persoane prin curse regulate și faptul că până la finalizarea procesului-verbal a prezentat și graficul de circulație.

Petentul a mai arătat că măsura dispusă este nelegală și netemeinică.

Cu privire la legalitatea procesului-verbal atacat, petentul a invocat nulitatea absolută deoarece în cuprinsul procesului verbal nu au fost inserate toate elementele ce care pot conduce la individualizarea faptei și stabilirea modului în care a fost săvârșită.

Cu privire la temeinicia procesului-verbal atacat, petentul a precizat că litigiul trebuie să prezinte garanțiile procesuale recunoscute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului ce fac parte de dreptul intern. Totodată, a precizat că din lumina jurisprudenței C.E.D.O., contravențiile intră în sfera acuzației în materie penală motiv pentru care sunt aplicabile garanțiile specifice, printre care și prezumția de nevinovăție.

Petentul a mai precizat că procesul verbal nu face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului si a vinovăției și astfel, nu este obligat să își dovedească nevinovăția, iar sarcina probei aparține agenților constatatori.

Acesta a mai învederat faptul că a prezentat graficul de circulație și copia conformă a licenței de transport.

De asemenea, cu privire la individualizarea sancțiunii, a arătat că aceasta trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și că, în raport cu împrejurarea că a prezentat documentele solicitate de agentul constatator, apreciază lipsită de pericol social contravenția pretins săvârșită.

Petentul a învederat faptul că până și jumătate și minimul amenzii aplicate reprezintă o sarcină împovărătoare pentru acesta și familia sa. A mai menționat că este singurul membru al familiei care obține venituri și ca are doi copii minori în vârstă de 4, respectiv 9 ani.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 5 alin. (5), art. 7 alin. (3), art. 16, art. 17 și art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001.

În probațiune, petentul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Plângerea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 20 lei potrivit art. 19 din O.U.G. 80/2013 (fila 8).

Intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare (filele 18-20), prin care a solicitat respingerea plângerii contravenţionale, ca neîntemeiată, arătând în esenţă că, în data de 15.02.2021, orele 04:24, petentul a condus autobuzul SCANIA cu număr BZ ... ...., pe Aleea Sporturilor, din mun. Buzău, efectuând activitate de transport rutier public de persoane prin curse regulate, pe traseul Scorțoasa mun. Buzău, fără a avea acest drept.

Intimatul a mai arătat că petentul nu a respectat obligația de a avea afișat în interiorul vehiculului a tarifului de transport conform distanțelor corespunzătoare și că nu a informat pasagerii cu privire la obligativitatea purtării centurii de siguranță pe timpul deplasării.

A mai arătat că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie dovada suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

Cu privire la apărările formulate de petent, intimatul a precizat că din înregistrarea atașată întâmpinării se observă clar că acesta efectua transport rutier public de persoane prin curse regulate, pe traseul Scorțoasa mun Buzău.

Acesta a arătat că din analiza procesului-verbal atacat rezultă că îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. (1) din O.G. 2/2001 și pe cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ.

Intimatul a făcut referire la cauza Haiducu și alții c. României a Curții Europene a Drepturilor Omului în sensul că prevederile art. 6 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar înlătura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să fie sancționate încălcările legislației în materie de circulație rutieră, domeniu ce intră în competența poliției. A mai arătat că petentul are posibilitatea înlăturării acestei prezumții prin administrarea unor probe certe și concludente, probatoriu dublat de rolul activ al judecătorului învestit cu soluționarea cauzei.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 205-208 C.proc.civ.

În probațiune, intimata a depus la dosarul cauzei suporturile CD nr. .../200/2021 care conține înregistrarea video a faptelor contravenționale și înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:

Prin procesul verbal de contravenţie seria PBZX nr. .... din 01.10.2021, întocmit de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Buzău, petentul a fost sancţionat contravenţional, în baza art. 7 alin. (3) din HG 69/2012, cu amendă în cuantum de 4000 lei pentru săvârşirea faptei prevăzute de art. 4 pct. 54 ref la pct. 54.2 și 54.3 din HG 69/2012.

De asemenea, petentul a fost sancționat  potrivit art. 8 alin. (3) din HG 69/2012 pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 5 pct. 21 din HG 69/2012.

S-a reţinut prin procesul verbal că în data de 01.10.2021, ora 07:20, în mun. Buzău, petentul a săvârșit următoarele: a condus autoturismul marca SCANIA cu nr. BZ .... .... pe Aleea Sporturilor în zona intersecției cu str. Dorobanți, fără a respecta obligația de a avea afișat în interiorul vehiculului a tarifului de transport conform distanțelor corespunzătoare prevăzute în graficul de circulație aferent licenței de traseu și a utilizat spațiile publice pe raza mun. Buzău fără drept. De asemenea, nu a asigurat informarea pasagerilor cu privire la purtarea centurii de siguranță pe timpul deplasării și în timpul opririi în trafic, în interiorul autobuzului se afla numita DAMA din Com. Berca.

Petentul a semnat procesul-verbal și a menționat că  uitat licența (fiind adusă ulterior) și graficul acasă.

Împotriva procesului-verbal de contravenţie a fost formulată de către petent, în termen legal, prezenta plângere contravențională (depusă la oficiul poștal în data de 15.10.2021)

În drept, potrivit art. 7 alin. (3) din HG 69/2012, contravenţiile prevăzute la art. 4 pct. 48-56 se sancţionează cu amendă de la 4.000 lei la 6.000 lei, care se aplică conducătorului auto român sau străin.

De asemenea, potrivit art. 4 pct. 54 din HG 69/2012: următoarele fapte reprezintă încălcări grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009, ale Ordonanţei Guvernului nr. 27/2011, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale normelor de aplicare a acesteia şi constituie contravenţii, dacă acestea nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să constituie infracţiuni: 54. nerespectarea de către conducătorul auto, în cazul efectuării transportului rutier contra cost de persoane, a uneia sau a mai multor obligaţii dintre următoarele: 54.2. să asigure afişarea în interiorul vehiculului a tarifului de transport, conform distanţelor corespunzătoare staţiilor prevăzute în graficul de circulaţie aferent licenţei de traseu; 54.3. să nu utilizeze staţiile publice în cazul efectuării transportului interjudeţean de persoane prin servicii regulate speciale.

Conform art. 8 alin. (3) din HG 69/2012, Contravenţiile prevăzute la art. 5 pct. 4, 17 şi 21 se sancţionează cu amendă de la 250 lei la 1.000 lei, care se aplică conducătorului auto român sau străin, potrivit art. 5 din același act normativ: 21. nerespectarea de către conducătorul auto angajat al întreprinderii de transport rutier în cont propriu/operatorului de transport rutier a obligaţiei de a asigura informarea persoanelor transportate cu privire la obligativitatea purtării centurii de siguranţă pe timpul deplasării vehiculelor.

Instanța reține că agentul constatator a aplicat pentru încălcarea art. 4 din HG 69/2012 amenda contravențională în cuantumul minim prevăzut de lege, iar cu privire la încălcarea art 5 din același act normativ a aplicat sancțiunea avertismentului.

Potrivit dispoziţiilor art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, în soluţionarea plângerii contravenţionale, instanţa verifică legalitatea şi temeinicia procesului-verbal de contravenţie.

Analizând procesul-verbal sub aspectul legalităţii sale, instanţa apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor art. 16 şi art. 17 din O.G. nr. 2/2001.

Analizând prevederile art. 16 și art. 17 din O.G. 2/2001, instanța constată că motivele de nulitate absolută sunt limitativ enumerate în cuprinsul art. 17 din actul normativ indicat. Astfel, încălcarea oricărei alte dispoziții legale, inclusiv a art. 16 din același act normativ, poate conduce la constatarea nulității relative. Aceleași concluzii reies din Deciziile obligatorii XXII/2007 și 13/2018 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție.

De asemenea, instanța reține că nulitatea relativă poate fi constată atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții: s-a constatat încălcarea unui text de lege, încălcarea  produce o vătămare, vătămarea nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.

Astfel, procedând în prealabil la examinarea procesului verbal contestat prin prisma prevederilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța observă că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii stabilite prin dispozițiile legale anterior evidențiate.

În acest sens, instanța reține că procesul verbal de contravenție cuprinde numele şi prenumele agentului constatator (Ag. GIC), numele şi prenumele contravenientului (ICV), CNP-ul acestuia (....), data comiterii faptei (01.10.2021), precum și semnătura agentului constatator.

Criticile formulate de contestator cu privire la insuficienta descriere a faptei sunt neîntemeiate, instanța constatând că descrierea faptei realizată de agentul constatator corespunde exigențelor impuse de art. 16 din O.G. 2/2001, pe baza elementelor faptice consemnate în cuprinsul procesului-verbal putând fi identificată în concret conduita reținută și determinate atât încadrarea juridică a faptei, cât și gradul de pericol social al acestea. De asemenea, fapta astfel cum a fost descrisă în cuprinsul procesului-verbal este în concordanță cu textele de lege menționate ca fiind încălcate, neputându-se considera că situația de fapt se poate înțelege doar prin completarea cu dispozițiile legale.

De asemenea, instanța reține că încălcarea dispozițiilor art. 16 din O.G. 2/2001 se poate sancționa cu nulitatea relativă atunci când petentului îi este produsă o vătămare ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal. Or, în cauză, deși îi revenea sarcina probei, petentul nu a dovedit producerea unei vătămări pentru a cărei înlăturare ar fi necesară anularea actului atacat.

Având în vedere aceste considerente, verificând legalitatea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, instanța reţine că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate ce ar putea fi invocate din oficiu.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanţa reţine că procesul-verbal de contravenţie legal întocmit se bucură de prezumţia relativă de temeinicie în măsura în care este încheiat pe baza constatărilor personale ale agentului constatator, aspect ce rezultă din raţiunea care stă la baza recunoaşterii unei asemenea valori probatorii, respectiv împrejurarea că, în cuprinsul procesului-verbal de contravenţie sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorităţii de stat.

În acest sens este și jurisprudența CEDO, care nu interzice, în principiu, prezumțiile de fapt sau de drept din sistemele juridice ale statelor semnatare ale Convenției, cu singura condiție ca aceste prezumții să respecte anumite limite rezonabile în raport cu gravitatea faptei și a sancțiunii. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în cauza Haiducu și alții împotriva României că prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să fie sancționate încălcările legislației intrând în competența poliției.

 Astfel, procesul-verbal legal încheiat, se bucură de o prezumţie de temeinicie, a cărei existenţă nu este de natură a încălca prezumţia de nevinovăţie de care se bucură persoana sancţionată contravenţional, aspect care rezultă din modul în care este reglementată procedura plângerii contravenţionale.

Procesul-verbal de contravenţie nu face dovada absolută a aspectelor consemnate în conţinutul său, prezumţia de temeinicie având caracter relativ, persoana sancţionată având posibilitatea de a propune probe din care să rezulte o altă situaţie de fapt.

Cu privire la contravențiile reținute în sarcina petentului, instanța reține următoarele:

1.Referitor la săvârșirea contravenției prevăzute de art. 4 pct. 54 din HG 69/2012, instanța constată că legiuitorul a reglementat o contravenție cu conținuturi alternative, reținându-se o singură contravenție în cazul încălcării uneia sau mai multor conduite prevăzute de subpunctele 54.1. - 54.3.

1.1. privitor la obligația de a asigura afişarea în interiorul vehiculului a tarifului de transport, conform distanţelor corespunzătoare staţiilor prevăzute în graficul de circulaţie aferent licenţei de traseu, instanța reține că agentul constatator a perceput prin propriile simțuri săvârșirea acestei contravenții. De asemenea, petentul a recunoscut implicit încălcarea acestei norme întrucât a precizat în cuprinsul obiecțiunilor din cuprinsul procesului-verbal faptul că a uitat graficul acasă. Mai mult, din înregistrarea video se poate observa că nu există afișată o listă a tarifelor percepute.

Astfel, instanța constată temeinică reținerea încălcării acestui subpunct al art. 4 pct. 54 subpct.54.2. din HG 69/2012.

2.2. privitor la obligația de a nu utiliza stațiile publice în cazul efectuării transportului interjudețean de persoane prin servicii regulate speciale, instanța reține că în cuprinsul procesului-verbal atacat s-a reținut de către agentul constatator faptul că petentul a utilizat stațiile publice de pe raza municipiului Buzău, fără drept.

Din înregistrarea video depusă la dosarul cauzei de către intimată, pe suport CD, se observă cum autobuzul marca SCANIA condus de petent este oprit de agentul constatator în data de 01.10.2012 la ora 07:24 într-o stație de autobuz, acesta aflându-se anterior în mers. Astfel, nu a fost surprins în timp ce utiliza stațiile publice pe raza municipiului Buzău. Totodată, din conversația purtată de agentul constatator cu petentul rezultă faptul că petentul se deplasa către autogară, efectuând transport de elevi începând cu localitatea Joseni. În niciun moment surprins pe înregistrarea video petentul nu a menționat faptul că în data de 01.10.2021 acesta a oprit în stațiile de pe raza municipiului Buzău. Singura mențiune legată de oprire a fost aceea că în graficul de transport este menționat fiecare liceu (ceea ce poate conduce la concluzia ca petentul efectuează opriri în dreptul fiecărui liceu, însă acest fapt nu dovedește nici faptul că petentul utilizează stațiile din apropierea liceelor respective, nici faptul că în data de 01.10.2021 a utilizat vreo stație de pe raza orașului Buzău).

Or, în cauză, agentul constatator nu a perceput prin propriile simțuri că în data de 01.10.2021 petentul a utilizat stațiile de pe raza orașului Buzău, astfel încât sarcina probei revenea intimatului – fapt nerealizat în cauză.

De asemenea, instanța reține că în materie contravențională nu poate fi extinsă acuzația în baza unor presupuneri sau supoziții, ci aceasta trebuie să fie în mod clar descrisă și  temeinic dovedită.

Având în vedere aceste considerente, întrucât intimatul nu a făcut dovada temeiniciei acuzației cu privire la încălcarea art. 4 pct. 54 subpct. 54.3 din HG 69/2021, instanța constată că procesul verbal nu a fost temeinic întocmit cu privire la aceasta.

2.Referitor la săvârșirea contravenției prevăzute de art. 5 pct. 21 din HG 69/2012, instanța constată că legiuitorul a înțeles să sancționeze nerespectarea de către conducătorul auto angajat al întreprinderii de transport rutier în cont propriu/operatorului de transport rutier a obligaţiei de a asigura informarea persoanelor transportate cu privire la obligativitatea purtării centurii de siguranţă pe timpul deplasării vehiculelor.

Analizând textul de lege menționat anterior, instanța constatată că nu este menționată în mod expres modalitatea în care conducătorul auto este obligat să asigure informarea persoanelor transportate cu privire la purtarea centurii de siguranță. Astfel, această informare se poate realiza în orice modalitate, respectiv verbal, în scris, grafic etc..

În ceea ce privește posibilitatea ca agentul constatator să perceapă prin propriile simțuri săvârșirea acestei contravenții, instanța reține că aceasta ar putea fi posibilă doar în eventualitatea în care în interiorul mijlocului de transport nu ar fi afișată o informare de acest timp și, întrebând pasagerii dacă au fost informați, aceștia ar răspunde în mod negativ.

În cauză, instanța reține pe de o parte faptul că în interiorul autobuzului condus de petent se afla o singură persoană (numita DAM) ce nu a fost întrebată de agentul constatator dacă a fost informată despre obligativitatea purtării centurii de siguranță (astfel cum rezultă din înregistrarea video depusă la dosarul cauzei), iar pe de altă parte, instanța reține că ulterior, întocmirii procesului verbal atacat, la momentul când polițistul îi aduce la cunoștință faptul că în interiorul autobuzului trebuie să existe un afiș cu privire la obligația purtării centurii de siguranță, petentul îi spune că există, iar agentul constatator precizează „Da, bun!” (minutul 07:59).

Așadar, chiar dacă s-ar accepta că petentul nu afișase informarea anterior întocmirii procesului verbal atacat, ci doar ulterior acestui moment, totuși, nu s-ar putea reține în sarcina petentului săvârșirea acestei contravenții având în vedere că pasagera nu a fost întrebată dacă a fost informată în acest sens.

Astfel, instanța reține că agentul constatator nu a reținut cu propriile simțuri săvârșirea contavenţiei, fapt pentru care intimatului îi incumba sarcina probei. Întrucât intimatul nu a făcut proba temeiniciei în acest sens, instanța constată că procesul verbal nu a fost temeinic întocmit cu privire la săvârșirea contravenției prevăzute de art. 5 pct. 21 din HG 69/2012.

Având în vedere considerentele expuse anterior, instanța va anula în parte procesul verbal atacat cu privire la reținerea în sarcina petentului a contravenției prevăzute de art. 5 pct. 21 din HG 69/2012 și a conduitei prevăzute de art. 4 pct. 54 subpct. 54.3. din HG 69/2012.

Cu privire la individualizarea sancţiunii aplicate pentru încălcarea prevederilor art. 4 pct. 54 subpct. 54.2. din HG 69/2012, instanța are în vedere dispozițiile art. 5 alin. (5) din OG nr. 2/2001, potrivit cărora sancţiunea stabilită trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite.

Conform art. 7 alin. (2) şi (3) din acelaşi act normativ, avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă, putându-se aplica şi în cazul în care actul normativ se stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu prevede această sancţiune.

Analizând fapta petentului prin prisma criteriilor prevăzute de art. 21 alin. (3) din OG nr. 2/2001, instanța are în vedere că din descrierea faptei în procesul-verbal nu rezultă circumstanţe care să ducă la aprecierea că fapta prezintă un grad de pericol social ridicat, precum și că săvârșirea faptei contravenționale nu a produs consecințe de o gravitate însemnată. De asemenea, instanța reține faptul că tariful de transport nu se stabilește de către conducătorul auto, acesta având doar obligația de a îl afișa.

Aceste aspecte sunt de natură să sublinieze că, într-adevăr, petentul a dat dovadă de neglijență, însă nu a urmărit încălcarea dispozițiilor legale prin săvârșirea contravenției.

Totodată, instanța reține că această contravenție se pedepsește cu amendă de la 4000 la 6000 lei. Faţă de faptul că sancţiunea contravenţională trebuie să îndeplinească şi un rol educativ, iar nu unul preponderent punitiv, sancţionator, instanţa consideră că prevenţia specială (îndreptarea comportamentului petentului) se poate realiza mai eficient prin aplicarea avertismentului pentru această încălcare a normelor legale.

Pentru aceste motive, considerând că sancţiunea amenzii aplicate, chiar dacă a fost aplicată la nivelul minim prevăzut de lege a fost prea severă în raport cu fapta săvârşită, însă pentru a nu rămâne nesancţionată, instanţa va proceda la o reindividualizare a sancţiunii aplicate prin înlocuirea amenzii contravenţionale cu sancţiunea avertismentului, în temeiul dispoziţiilor art. 7 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, atrăgând atenţia petentului asupra pericolului social al faptei săvârşite, însoţită de recomandarea de a respecta pe viitor dispoziţiile legale.

Domenii speta

Spete similare