Plângere contravenţională la oug 195/02

Obiect: plângere contravenţională la OUG 195/02

SENTINŢA CIVILĂ NR. 2143/13.10.2009

Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instanţe, petentul X. a formulat plângere contravenţională împotriva procesului-verbal seria CC nr.xxxxxxx încheiat la data de 08.04.2009 de către agent constatator din cadrul Poliţiei.

In motivarea plângerii, petentul a arătat că în fapt, prin procesul-verbal contestat a fost sancţionat contravenţional deoarece ar fi condus autoturismul NT-XX-XXX cu viteza de 98 km/h. pe strada M.

Petentul susţine că învinuirea ce i se aduce este nefondată deoarece viteza cu care a rulat autoturismul nu a depăşit viteza de 60-65 km/h, deoarece se afla în spatele unei maşini care se deplasa încet, iar valoarea indicată în cuprinsul procesului-verbal este rezultatul unei măsurători efectuată cu un aparat radar defect.

În plângerea contravenţională se mai arată că deşi i s-a solicitat agentului constatator prezentarea documentelor privind verificarea metrologică a aparatului radar, acesta a refuzat cu motivarea că aceste aparate nu sunt supuse nici unei verificări metrologice. De altfel, în cuprinsul procesului-verbal nu a fost individualizat prin număr şi serie aparatul radar prin intermediul căruia a fost constatată viteza cu care circula, ceea ce face imposibilă verificarea atestării metrologice a acestuia.

În consecinţă, petentul susţine că nu există fapta contravenţională imputată deoarece viteza a fost constatată cu un aparat radar defect şi neverificat metrologic, iar în al doilea rând agentul de poliţie care a întocmit procesul-verbal nu avea calitatea de agent constatator deoarece nu fusese desemnat prin ordin de serviciu să procedeze la constatarea acestui tip de contravenţii, iar pe de altă parte acesta nu are calitatea de operator radar.

În concluzie, petentul solicită admiterea plângerii contravenţionale şi anularea procesului-verbal.

In dovedirea plângerii, petentul a depus la dosarul cauzei procesul-verbal seria CC nr. xxxxxxx încheiat la data de 08.04.2009 de către agent constatator din cadrul Poliţiei.

Plângerea contravenţională este scutită de la plata taxelor judiciare de timbru şi a timbrului judiciar în conformitate cu dispoziţiile art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 şi art. 1 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.

In apărare, intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.

In motivare, intimatul a arătat din cuprinsul procesului-verbal contestat rezultă că la data de 08.04.2009, ora 10,01, petentul a condus auto cu nr. de înmatriculare NT-XX-XXX pe DN 15C, str. M. fiind înregistrat cu aparatul radar de pe auto MAI xxxxx, cu viteza de 98 km/h, filmat pe caseta nr. xxxx.

Fapta comisă de petent este prevăzută de art. 121 din H.G. nr. 1391/2006 şi sancţionată de art. 108 alin. 1 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002.

In aceste condiţii, din punct de vedere al legalităţii, procesul-verbal contestat este legal întocmit deoarece nu lipseşte nici un element care este de natură să atragă nulitatea absolută, iar faptele au fost constatate în împrejurările descrise de agentul constatator care nu sunt de natură să înlăture caracterul contravenţional al faptei.

Intimatul mai arată că din punct de vedere al temeiniciei procesului-verbal, sancţionarea petentului a fost determinată de nesocotirea prevederilor legale referitoare la depăşirea limitei de viteză. Apărarea formulată de petent cu ocazia aducerii la cunoştinţă a conţinutului procesului-verbal nu este de natură a înlătura caracterul contravenţional al faptei săvârşite şi nu creează convingerea că petentul a tras învăţămintele corespunzătoare din situaţia creată.

In concluzie, intimatul susţine că încadrarea juridică a faptei a fost realizată corespunzător, sancţiunea aplicată în limitele actului normativ, procesul-verbal contestat este legal şi temeinic întocmit, iar plângerea este neîntemeiată.

In drept, intimatul a invocat dispoziţiile H.G. nr. 1391/2006 şi O.U.G. nr. 195/2002, republicată.

In dovedirea susţinerilor, intimatul a depus la dosarul cauzei, în copie, următoarele înscrisuri: raport din 16.06.2009, atestat nr. 28, planşe foto, buletinul de verificare metrologică nr. xxxxxxx din 27.08.2008, procesul-verbal seria CC nr. xxxxxxx încheiat la data de 08.04.2009 de către agent constatator din cadrul Poliţiei.

Analizând actele şi lucrările dosarului precum şi susţinerile părţilor, instanţa reţine următoarele:

In fapt, din cuprinsul procesului-verbal seria CC xxxxxxx încheiat la data de 08.04.2009 de către agent constatator din cadrul Poliţiei rezultă că petentul a fost sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum de 540 lei pentru săvârşirea la data de 08.04.2009 a contravenţiei prevăzute de art. 121 din H.G. nr. 1391/2006 şi sancţionate de art. 101 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.

Pentru a dispune sancţionarea contravenţională a petentului, agentul constatator a reţinut că la data de 08.04.2009, ora 10,01, petentul a condus auto cu nr. de înmatriculare NT-XX-XXX pe DN 15C, str. M. fiind înregistrat cu aparatul radar de pe auto MAI xxxxx, cu viteza de 98 km/h, filmat pe caseta nr. xxxx

In drept, potrivit art. 17 din O.G. nr. 2/2001 lipsa menţiunilor privind numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, a faptei săvârşite şi a datei comiterii sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată şi din oficiu.

 Aplicând aceste dispoziţii legale la situaţia de fapt reţinută în cauză, instanţa verificând procesul-verbal seria CC nr.xxxxxxx încheiat la data de 08.04.2009 de către agent constatator din cadrul Poliţiei din punct de vedere al legalităţii, apreciază că sunt respectate cerinţele imperativ-limitativ prevăzute de lege, sub sancţiunea nulităţii, care ar putea fi luate în considerare şi din oficiu.

Din punct de vedere al temeiniciei procesului-verbal contestat, instanţa reţine că fapta contravenţională pentru care petentul a fost sancţionat este prevăzuta şi sancţionată de art. 108 alin. 1 lit. b şi art.101 alin.2 din O.U.G nr. 195/2002.

Totodată, instanţa mai reţine că cerinţele metrologice şi tehnice ale utilizării cinemometrelor folosite de poliţia română la stabilirea vitezei de circulaţie a autovehiculelor pe drumurile publice sunt stabilite prin Norma de metrologie legală NML-021-05 din 23.11.2005 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 102 bis din 7.12.2005.

In conformitate cu prevederile art. 4 din Norma de metrologie legală intitulat Cerinţe privind utilizarea cinemometrelor, măsurările şi înregistrările care constituie probe pentru aplicarea prevederilor legislaţiei rutiere în vigoare, trebuie să fie efectuate numai de către operatori calificaţi. Instruirea operatorilor se va efectua în conformitate cu reglementările specifice în vigoare, elaborate de instituţia abilitată să deţină şi să utilizeze cinemometrele. Cinemometrele vor putea fi utilizate legal numai dacă au fost verificate metrologic, au fost marcate şi sigilate în conformitate cu prevederile prezentei norme şi sunt însoţite de buletine de verificare metrologică în termen de valabilitate. Măsurările efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot constitui probe pentru aplicarea legislaţiei rutiere dacă nu sunt respectate cerinţele 4.1...4.3 precum şi în următoarele cazuri:

- dacă măsurările au fost efectuate în condiţii de ceaţă, ploaie, ninsoare sau furtună;

- dacă cinemometrul este destinat numai utilizării în regim staţionar, iar măsurările au fost efectuate cu cinemometrul în mişcare;

- dacă, în momentul măsurării, în raza de măsurare a aparatului se deplasează simultan mai multe autovehicule, iar autovehiculul vizat nu poate fi pus clar în evidenţă.

Aplicând aceste dispoziţii legale la situaţia de fapt reţinută în cauză, instanţa apreciază că cinemometrul utilizat de agentul constatator îndeplineşte toate condiţiile prevăzute în mod imperativ de lege astfel încât constatarea contravenţiei să fie efectuată cu un mijloc tehnic certificat şi verificat din punct de vedere metrologic.

Aşadar, înregistrarea depusă la dosarul cauzei de intimat respectă cerinţele prevăzute de art. 3.5.1 din NML-021-05 din 23.11.2005, respectiv cuprinde data şi ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate, sensul de deplasare a autovehiculului, imaginea autovehiculului, în care este pus clar în evidenţă nr. de înmatriculare, iar cinemometrul tip Python II este certificat prin Aprobarea Model nr. 185/2001 şi măsoară în regim staţionar şi în deplasare şi este verificat metrologic fiind în termenul de valabilitate aşa cum rezultă din buletinul de verificare metrologica nr. xxxxxxx din 27.08.2008. În aceste condiţii, instanţa apreciază că înregistrarea poate constitui o proba pentru aplicarea legislaţiei rutiere deoarece este respectată şi condiţia reglementată de art. 4.2 din Norma de metrologie legală. In acest sens, instanţa are în vedere atestatul de operator radar nr. 28 din care rezultă că agentul este atestat să folosească şi să exploateze echipamentul video de supraveghere a traficului rutier şi măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor.

In condiţiile în care procesul-verbal contestat a fost încheiat de către agent, instanţa reţine că agentul constatator este un operator calificat în sensul dispoziţiilor legale menţionate precum şi cele prevăzute de art. 109 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată potrivit cărora constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac direct de către poliţistul rutier.

Prin urmare, instanţa reţine că înregistrarea radar efectuată de către intimat constituie o probă pentru aplicarea legislaţiei rutiere în vigoare deoarece sunt respectate cerinţele prevăzute in mod imperativ de lege.

In aceste condiţii, din înregistrarea efectuată coroborată cu menţiunile procesului-verbal seria CC nr. xxxxxxx încheiat la data de 08.04.2009 de către agent constatator din cadrul Poliţiei, instanţa reţine că la data de 08.04.2009, ora 10,01, petentul a condus auto cu nr. de înmatriculare NT-XX-XXX pe DN 15C, str. M. fiind înregistrat cu aparatul radar de pe auto MAI xxxxx, cu viteza de 98 km/h.

Faţă de cele expuse, instanţa apreciază că sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contravenţionale prevăzută de art. 121 din HG nr.1391/2006 şi sancţionată de art. 101 alin. 2 şi art. 108 alin 1 lit.b din O.U.G. nr. 195/2002, iar conduita petentului se situează în sfera ilicitului contravenţional, ce constituie temei al răspunderii contravenţionale a petentului.

În ceea ce priveşte sancţionarea petentului, instanţa va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 21 lin. 3 din O.G. nr. 2/2001 care prevede că sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului.

In raport de aceste criterii de individualizare, instanţa apreciază că sancţiunea aplicată de agentul constatator este individualizată în mod corect, iar scopul sancţiunii contravenţionale nu poate fi atins decât prin executarea sancţiunii contravenţionale aplicate.

Faţă de considerentele de fapt si de drept expuse, instanţa apreciază că plângerea contravenţionala formulată de petent este neîntemeiata şi prin urmare o va respinge.

In temeiul art. 274 Cod procedura civilă şi al principiului disponibilităţii, instanţa va luat act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare