Faliment- Procedura insolvenţei.

Domeniu: Faliment- Procedura insolvenţei.

Prescripţia extinctivă reţinută de administratorul judiciar cu ocazia întocmirii tabelului preliminar. Posibilitatea contestării intervenirii acesteia prin dovedirea cu înscrisuri noi a unei cauze de întrerupere a termenului de prescripţie.

Art. 104 alin. 2 din L 85/2014 impune ataşarea, la declaraţia de creanţă, a documentelor justificative ale acesteia. Prima instanţă a apreciat, în mod eronat, că această sintagmă acoperă şi eventualele înscrisuri doveditoare privind întreruperea cursului prescripţiei extinctive.

La momentul depunerii declaraţiei de creanţă, în lipsa unei invocări anterioare a prescripţiei de către debitoare, creditoarea nu era ţinută a proba întreruperea cursului termenului de prescripţie şi de a depune înscrisuri în acest sens în condiţiile art. 104 alin. 2 din L 85/2014.

Cum prescripţia a fost invocată de către debitoare, prin administrator judiciar, abia la momentul întocmirii tabelului preliminar, creditoarea era în drept a face proba contrară în cadrul contestaţiei la acest tabel, ceea ce s-a şi întâmplat în speţă.

 (CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 1170 A din 16.06.2018)

Prin sentinţa civilă nr. 104/01.03.2018, Tribunalul Teleorman a respins ca nefondată  contestaţia formulată de contestatoarea SC  D C  SRL-în insolvenţă, prin administrator special M.C., în contradictoriu cu intimatele SC E C G SRL, prin administrator judiciar CITR  F I SPRL, împotriva tabelului preliminar de creanţe întocmit  de  administratorul judiciar CITR  F I SPRL şi SC E C G SRL, prin administrator special F.D.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 20.10.2017, la care a anexat înscrisuri, SC D C SRL Turnu Măgurele a solicitat înscrierea la masa credală a debitoarei cu suma de 377.508,35 lei.

Contestatoarea a fost înscrisă în tabelul preliminar, publicat în B.P.I. nr. 21399/14.11.2017,  cu suma de 15.405,21 lei  reprezentând c/v facturi neachitate, diferenţa de 362.108,14, constatând că este prescrisă.

Creditoarea a depus în susţinerea contestaţiei extrasele de cont nr. 416/7.03.2017 şi 1579/4.09.2017, confirmate la data de 21.03.2017, respectiv, 6.09.2017 de către debitoare, dar care i-au fost comunicate la data de 19.10.2017.

În ce priveşte extrasele  de cont depus de contestatoare în susţinerea contestaţiei  nu au fost reţinute la apreciere, având în vedere că, potrivit  art. 104 alin.2 din Legea nr. 85/2014, contestatoarea avea obligaţia să anexeze cererii  documentele justificative ale creanţei  cel mai târziu în termenul stabilit pentru depunerea cererii de admitere a creanţei”.

Sub acest aspect, se observă că în situaţia în care contestatoarea ar fi primit la data de 19.10.2017 celor două extrase de cont, confirmate de debitoare, aceasta le putea depune la data depunerii cererii de admitere a creanţei (depusă prin poştă la data de 19.10.2017, conform plic f. 181 vol. 4 dosar fond).

Prin încheierea civilă din data de 7.09.2017 a Tribunalului Teleorman prin care s-a deschis procedura insolvenţei debitoarei, s-a fixat termenul limită pentru depunerea creanţelor la data de 20.10.2017, contestatoarea putând anexa cererii de înscriere în tabelul preliminar extrasele de cont respective.

Întrucât nu s-au depus de contestatoare toate înscrisurile justificative ale creanţei (inclusiv extrasele de cont care ar fi putut fi analizate sub aspectul întreruperii cursului prescripţiei) în termenul stabilit prin hotărârea de deschidere a procedurii, iar din analiza dispoziţiilor art. 104 alin.-2 din Legea nr. 85/2014 rezultă că termenul respectiv este un termen de decădere,  depunerea ulterioară a unor extrase de cont nu poate justifica admiterea cererii sale.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel creditoarea, solicitând schimbarea ei în tot, în sensul admiterii contestaţiei sale.

În motivare, s-a arătat că extrasele de cont trimise debitoarei au fost confirmate de aceasta anterior datei depunerii de către creditoare a cererii de admitere a creanţei, dar i-au fost comunicate prea târziu pentru a putea fi depuse în termenul legal. Prin urmare, creditoarea a depus diligenţele necesare confirmării datoriilor iar debitoarea a confirmat debitul, act voluntar ce înlătură prescripţia.

Intimata nu a depus întâmpinare.

Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de apel formulate, Curtea constată că apelul este fondat.

Art. 104 alin. 2 din L 85/2014 impune ataşarea, la declaraţia de creanţă, a documentelor justificative ale acesteia. Prima instanţă a apreciat, în mod eronat, că această sintagmă acoperă şi eventualele înscrisuri doveditoare privind întreruperea cursului prescripţiei extinctive.

Astfel, în speţă, faţă de data invocată și necontestată a naşterii creanţelor invocate, sunt incidente dispoziţiile noului Cod Civil referitoare la prescripţie, norme potrivit cărora această instituţie a devenit una esenţialmente de ordine privată. Potrivit acestor art. 2506 C.civil, prescripţia nu operează de plin drept, fiind necesară invocarea ei de către debitor.

Numai în măsura în care prescripţia este invocată revine creditorului sarcina de a proba incidenţa unor eventuale cauze de suspendare sau întrerupere a cursului termenului de prescripţie.

Prin urmare, la momentul depunerii declaraţiei de creanţă, în lipsa unei invocări anterioare a prescripţiei de către debitoare, creditoarea nu era ţinută a proba întreruperea cursului termenului de prescripţie şi de a depune înscrisuri în acest sens în condiţiile art. 104 alin. 2 din L 85/2014.

Cum prescripţia a fost invocată de către debitoare, prin administrator judiciar, abia la momentul întocmirii tabelului preliminar, creditoarea era în drept a face proba contrară în cadrul contestaţiei la acest tabel, ceea ce s-a şi întâmplat în speţă.

Prin urmare, în mod eronat prima instanţă a refuzat să analizeze incidenţa întreruperii prescripţiei, cu unica motivare că documentele doveditoare au fost depuse tardiv.

În speţă, creditoarea se prevalează de recunoaşterea datoriei de către debitoare, prin reprezentantul său de la momentul recunoaşterii (21.03.2017, f. 5 dosar fond). Curtea reţine că debitoarea nu a contestat, în speţă, recunoaşterea debitului sau calitatea persoanei care a semnat în numele său extrasul de cont trimis de către creditoare.

Având în vedere data fiecărei facturi indicate în extrasul de cont menţionat (f. 5 dosar fond), precum şi termenul general de prescripţie de trei ani (2517 C.civ.), în speţă sunt incidente, pentru facturile aferente anului 2013, dispoziţiile art. 2507-2508 C.civ., privind renunţarea la prescripţia împlinită, iar pentru facturile aferente anilor 2014 şi 2015, prevederile art. 2506 alin. 4 C. civ., privind întreruperea termenului de prescripţie prin recunoaşterea debitorului.

Prin urmare, în temeiul art. 480 alin. 2 C.pr. civ., a fost admis apelul şi schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul admiterii contestaţiei şi înscrierii creditoarei D C SRL în tabelul preliminar al creanţelor debitoarei cu întreaga sumă de 377508,35 lei.

Domenii speta

Spete similare