Ordonanta presedintiala

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal, reclamanta C. A. M., a solicitat pe calea ordonanţei preşedinţiale ca instanţa să pronunţe o hotărâre judecătorească prin care in conformitate cui disp. art. 100 din codul familiei să se stabilească domiciliul minorilor C. N. S. şi C. L. D., născut la data de 2 noiembrie 2017 la domiciliul său şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul şi din această relaţie au rezultat cei doi copii., la data de 25 mai 2018 plecând din domiciliul comun situat în loc. F.... Jud Olt din cauza comportamentului agresiv al pârâtului, manifestat atât faţă de reclamantă cât şi faţă de cei doi minori.

Reclamanta a mai arătat că la data  despărţirii în fapt pârâtul era pe punctul de a o lovi cu un cuţit şi doar plânsetele copilului au salvat-o însă pârâtul l-a lovit şi pe acesta deşi are doar opt luni.

La plecarea din domiciliul comun pârâtul i-a interzis să-l ia pe copilul cel mare, din data de 01 iulie 2018 pârâtul fiind plecat în străinătate, lăsându-l pe minor în grija părinţilor săi, care consumă băuturi alcoolice, nu-l supraveghează şi sunt foarte violenţi.

În motivare s-a mai arătat că în timpul căsătoriei a fost în permanenţă stăpânită de teamă pentru că pârâtul şi părinţii acestuia au săpat în spatele casei o groapă  pe care au umplut-o cu apă şi unde creşteau peşti.

S-a mai arătat că copilul cel mare are probleme de sănătate şi trebuie supravegheat îndeaproape şi ţinut sub control medical, solicitând admiterea cererii.

În drept acţiunea a fost întemeiată pe disp. art 100 din Codul familiei , pe disp. Legii 272/2004 şi disp. art .996-1001 din Codul de procedură civilă, reclamanta  înţelegând să solicite în scop probator audierea martorilor T. E. şi M. M. şi înscrisuri.

Odată cu cererea de chemare în judecată la dosarul cauzei au mai fost depuse: taxă judiciară de timbru, certificat de căsătorie, copie carte de identitate , certificate de naştere şi împuternicire avocaţială.

La data de 24 iulie 2018 pârâtul a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională, achitând taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.

În apărare pârâtul a arătat că cererea reclamantei este inadmisibilă deoarece singurul temei legal care permite luarea unor asemenea măsuri este cel regăsit în disp. Art. 920 Cod proc. civ, care nu a fost însă invocat.

Pârâtul a mai arătat că reclamanta nu a făcut dovada existenţei pe rolul instanţei a unei acţiuni de divorţ în lipsa căreia cererea este inadmisibilă, precizând că dacă se va dovedi contrariu, solicită respingerea acţiunii pentru că nu este îndeplinită condiţia urgenţei.

În acest sens s-a arătat că despărţirea în fapt a avut loc la data de 25 mai 2018, iar reclamanta s-a adresat instanţei cu prezenta cerere la mai mult de 40 de zile, respectiv la data de 4 iulie 2018, acesta fiind motivul pentru care nicio susţinere a reclamantei nu este credibilă.

În apărare s-a mai arătat că, în cazul în care instanţa v-a trece peste excepţiile mai sus invocate, consideră că solicitarea reclamantei de stabilire a locuinţei ambilor minor la domiciliul său este neîntemeiată şi trebuie respinsă, solicitând ca domiciliul fiului cel mare să fie stabilit la tată dacă reclamanta va face dovada promovării unei acţiuni de divorţ.

Pârâtul a recunoscut că s-a despărţit de reclamantă în urma unei altercaţii verbale luându-l cu sine pe copilul cel mic şi fără a solicita să-l ia şi pe celălalt, probabil din cauza lipsei unor condiţii materiale acceptabile, însă nu a confirmat faptul că şi-a lovit soţia sau copiii.

În dovedirea cererii pârâtul a solicitat proba cu interogatoriul reclamantei, anchetă psihosocială şi martorii P.A.şi C. G.

La data de 10 august 2018 reclamanta a formulat o cerere prin care arătat că acţiunea sa se întemeiază pe disp. art 496 cod civil şi art .1 şi 32 din Legea 272/2004, indicând dosarul ...../207/2018, înregistrat pe rolul Judecătoriei Caracal, având ca obiect desfacerea căsătoriei între părţi.

Ca răspuns la întâmpinarea formulată de către pârât, reclamanta a arătat că s-a prezentat de mai multe ori la domiciliul acestuia pentru a-şi lua copilul şi de fiecare dată a fost refuzată.

Au fost întocmite şi depuse la dosarul cauzei anchetele psihosociale şi în şedinţa din data de 22 august 2018 au fost audiaţi martorii propuşi şi încuviinţaţi de instanţă ale către declaraţii auz fost consemnate şi ataşate la dosarul cauzei

Analizând  actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Potrivit disp art. 248 alin 1 Cod pr. civ, instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură precum şi a celor de fond care fac inutilă în tot sau în oare  administrarea de probe ori după caz cercetarea în fond a cauzei .

Instanţa va respinge excepţia inadmisibilităţii  acţiunii  raportat la  motivarea in drept a cererii de chemare în judecată invocată de către  paratul reclamant, ca neîntemeiată, cu motivarea că instanţa nu este ţinută de temeiul de drept invocat de parte în susţinerea pretenţiilor sale, el fiind stabilit în raport de conţinutul motivării în fapt a cererii de chemare în judecată.

Va fi respinsă şi excepţia inadmisibilităţii  acţiunii  raportat la solicitarea  reclamantei  de a se  lua  prin hotărâre  o măsură definitivă şi nu una provizorie, invocată de către  paratul reclamant, ca neîntemeiată cu motivarea că omisiunea efectuată în acest sens nu poate conduce la respingerea acţiunii în condiţiile în acre cererea de chemare în judecată este întemeiată pe dispoziţiile legale care reglementează procedura specială a ordonanţei preşedinţiale.

Reclamanta  C. A.-M. a solicitat instanţei în contradictoriu cu  C. I. L.,  ca pe cale de ordonanţă preşedinţială să fie stabilit domiciliul minorilor rezultaţi din căsătoria cu pârâtul, respectiv C. N. S. născut la data de 10 aprilie 2015 şi C. L. D., născut la data de 2 noiembrie 2017, la domiciliul său

Din declaraţiile martorilor audiaţi la solicitarea reclamantei rezultă că la sfârşitul lunii mai 2018 reclamanta a plecat împreună cu fiul cel mic, în domiciliul părinţilor săi din oraşul F....., Jud. Dolj, anterior locuind în comuna F...., Jud. Olt, motivul despărţirii fiind determinat de comportamentul agresiv al soţului pârât atât faţă de mamă cât şi faţă de copii.

Martorii au mai declarat că de creşterea şi îngrijirea celor doi copii rezultaţi din căsătorie s-au ocupat ambii părinţi.

Martorii audiaţi la solicitarea pârâtului au declarat că după despărţirea în fapt a soţilor fiul lor cel mare a rămas cu tatăl pârât, iar cel mic locuieşte cu mama reclamantă de la  acea dată.

Martorii au mai declarat că fiul cel mare este bine îngrijit, iar pârâtul împreună cu părinţii săi se ocupă în mod corespunzător de creşterea sa, iar reclamanta, în timpul căsătoriei a fost ajutată cu mici sume de bani de către părinţii săi care lucrează în Germania.

În răspunsul la interogatoriu, reclamanta a declarat că  nu obţine venituri însă este ajutată de părinţii săi care  sunt în Germania. A încercat în mai multe rânduri să-şi vadă fiul, dar de fiecare dată , mama pârâtului i-a interzis, intenţionând să plece în străinătate mai târziu.

Din anchetele psihosociale efectuate la domiciliile părţilor rezultă că ambele locuiesc cu părinţii, condiţiile fiind în general bune, atât bunicii materni, cât şi cei paterni ajutându-i.

Ordonanţa preşedinţială procedură specială conform Codului de procedură civilă este o instituţie juridică cu norme specifice.

Astfel, potrivit art.997 alin.1 CPC, instanţa stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Rezultă că, pentru admisibilitatea cererii este necesară întrunirea cumulativă a patru condiţii: aparenţa dreptului, caracterul provizoriu al măsurilor, urgenţa şi nejudecarea fondului, neîndeplinirea oricăreia din aceste condiţii ducând la respingerea acţiunii.

Totodată, art.997 alin.5 din CPC stabileşte că pe calea ordonanţei preşedinţiale nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond şi nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situaţiei de fapt.

Potrivit  art. 401 Cod civil. părinţii separaţi de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta.

Copilul  care nu locuieşte cu unul dintre părinţi are dreptul de a avea legături personale cu acesta conform art. 262 al. 2 Cod civil.

Acest drept al copilului este menţionat şi în art. 14 al Legii 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului care prevede că minorul are dreptul de a menţine relaţiile persoanele şi contacte directe cu părinţii, iar art. 15 din aceeaşi lege prevede modalităţile prin care se pot realiza aceste relaţii personale, printre care: întâlniri ale copilului cu părintele, vizitarea copilului la domiciliul acestuia, găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părinte etc.

Instanţa apreciază că în mod provizoriu se impune a fi menţinută starea de fapt actuală în ceea ce prieşte locuinţele celor doi copii rezultaţi din căsătorie, până la soluţionarea definitivă a acţiunii de divorţ, măsura fiind luată pentru asigurarea respectării interesului superior al acestora, întrucât fiecăruia dintre părinţi îi este mai uşor să asigure cele necesare creşterii şi îngrijirii corespunzătoare a unui copil în condiţiile în care nu dispun de resurse financiare excedentare.

Instanţa va compensa, conform disp. art. 453 alin 2 C.pr.civ cheltuielile de judecată efectuate de părţi.

Postat 10.09.2018

Domenii speta

Spete similare