Procedura insolvenţei

Art. 75 din Legea 85/2014 reglementează regimul urmat de executările silite deja începute la data deschiderii procedurii insolvenţei, ceea ce arată că legiuitorul a dorit ca procedura colectivă de executare să nu fie împiedicată de executările individuale, ci să primeze faţă de acestea.

Prin Decizia Civilă nr. 332/A/24.05.2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, Secţia a II-a Civilă, a fost respins apelul formulat împotriva sentinţei civile nr. 170/14.03.2018 pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr. …, cu următoarea argumentaţie:

Prin sentinţa apelată s-a respins opoziţia formulată de creditoarea bugetară la deschiderea procedurii insolvenţei debitoarei.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, creditorul-oponent îşi întemeiază opoziţia pe pretinsa introducere prematură de către debitor a cererii de deschidere a procedurii, argumentând cu existenţa unor bunuri în averea debitorului, şi cu începerea procedurii de executare a acestora de către organul fiscal.

Conform art. 5, pct. 29 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă: „insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile.”

Deci insolvenţa nu depinde de existenţa sau inexistenţa de bunuri în averea debitorului ci de imposibilitatea acestuia de a plăti, cu fondurile băneşti disponibile, datoriile certe, lichide şi exigibile.

Faptul că debitorul a cerut deschiderea procedurii insolvenţei în timp ce era supus unei verificări făcute de organele fiscale, nu constituie un motiv care să împiedice deschiderea procedurii, legea neexceptând de la deschiderea procedurii insolvenţei societăţile supuse unor controale. Mai mult, art. 102 din Legea nr. 85/2014, privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă prevede posibilitatea efectuării unui raport de inspecţie ulterior deschiderii procedurii pentru creanţe născute anterior acestei date.

De asemenea creditorul-oponent invocă pretinsa sa prejudiciere prin aplicarea procedurii insolvenţei în locul aplicării procedurii de valorificare a bunurilor conform procedurii fiscale.

Art. 75 din Legea 85/2014 reglementează regimul urmat de executările silite deja începute la data deschiderii procedurii insolvenţei, ceea ce arată că legiuitorul a dorit ca procedura colectivă de executare să nu fie împiedicată de executările individuale ci să primeze faţă de acestea. Deci nu s-a putut reţine că debitorul a folosit abuziv prevederile Legii nr. 85/2014 în vederea prejudicierii unui/unor creditori.

Nici pretinsa valorificare în condiţii diferite a bunurilor debitorului în cele două proceduri nu a fost de natură a înlătura aplicarea procedurii insolvenţei, creditorul-oponent putând interveni în modul de valorificare a bunurilor în condiţiile acestei proceduri speciale.

În privinţa accesoriilor judecătorul-sindic a reţinut de asemenea că nu există prevederi care să împiedice deschiderea procedurii insolvenţei pe motiv că creanţa unui creditor este purtătoare de accesorii. În schimb regimul acestora este prevăzut expres de Legea nr. 85/2014, ceea ce arată că procedura se deschide şi în situaţia în care există creanţe purtătoare de accesorii.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel creditoarea, solicitând admiterea acestuia aşa cum a fost formulat, modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii opoziţiei şi, în consecinţă, revocarea sentinţei civile nr. 3/10.01.2018 pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr. …, de deschidere a procedurii insolvenţei privind pe debitoare.

În motivare, arată că debitoarea a formulat la Tribunalul Arad o cerere de intrare în procedura insolvenţei în baza dispoziţiilor Legii nr. 85/2014.

Apelanta consideră că cererea a fost formulată în dauna creditorilor, aducându-i prejudicii, respectiv cu rea credinţă, fiind incidente în speţă prevederile art. 66 alin. 9 din Legii nr. 85/2014: „Introducerea prematură, cu rea-credință, de către debitor a unei cereri de deschidere a procedurii atrage răspunderea patrimonială a debitorului persoană fizică sau juridică, pentru prejudiciile pricinuite."

Învederează că în perioada în care societatea este supusă unui verificări din partea .., debitoarea şi-a cerut intrarea în procedura insolvenţei, încercând astfel să se sustragă de la plata obligaţiilor fiscale ce urmau a fi stabilite la finalizarea controlului, respectiv au lăsat fără efecte Deciziile de instituire a măsurilor asigurătorii emise la data de 11.10.2017 şi 12.12.2017 de către … pentru suma de 774.556 lei, eludând astfel dispoziţiile Legii nr.207/2015- privind Codul de procedură fiscală deoarece măsurile asigurătorii dispuse, nu şi-ar mai produce efectele urmărite, deschiderea procedurii insolvenţei urmărind doar scopul de a se eschiva de la plata obligaţiilor faţă de bugetul de stat precum si a îngreuna încasarea la buget a sumelor datorate care au fost poprite la terţi prin măsurile asigurătorii instituite anterior deschiderii procedurii insolvenţei. precum şi pentru măsurile de executare silită ce ar urma să fie aduse la îndeplinire ulterior finalizării inspecţiei fiscale aflate în desfăşurare.

Mai mult de atât valorificarea bunurilor mobile/imobile sechestrate asigurător în cadrul procedurii insolvenţei se circumscrie dispoziţiilor codului de procedură civilă ceea ce face posibilă vânzarea bunurilor mult sub preţul de evaluare deoarece bunurile pot fi vândute la preţul cel mai mare oferit potrivit prevederilor art. 768 N.C.P.C., în condiţiile în care procedura fiscală privind valorificarea acestora este diferită, fiind astfel evident prejudiciul cauzat.

Nu în ultimul rând, prin deschiderea procedurii falimentului se suspendă de drept orice măsură de executare silită, situaţie care este în detrimentul organului fiscal deoarece astfel se întrerupe curgerea accesoriilor reglementate de art. 173 şi art. 174 din Legea nr.207/2015, iar prin urmare debitoarea se sustrage de la această sancţiune care se aplică contribuabililor care îşi plătesc cu întârziere sau nu îşi plătesc datoriile fiscale.

Apreciază că în mod greşit judecătorul sindic a reţinut ca fiind neîntemeiate motivele invocate de creditoarea apelantă la opoziţia formulată la deschiderea procedurii insolvenţei şi consideră deschiderea procedurii ca fiind prematură.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, practicianul în insolvenţă şi administratorul special, a solicitat respingerea apelului şi menţinerea în totalitate a sentinţei atacate.

În motivare, arată că  motivele de apel sunt străine de hotărârea primei instanţe, neconstituind o critică a considerentelor care au fundamentat hotărârea, apelanta reluând motivarea din opoziţia iniţială, că argumentele formulate de către … se circumscriu susţinerii că cererea de deschidere a procedurii ar fi fost formulată prematur de către intimată, determinând incidenţa art. 66 din Legea nr. 85/2014, că deşi creditorul ar fi trebuit să indice argumentele pentru care intimata nu ar fi în insolvenţă, respectiv că ar avea fonduri băneşti disponibile pentru plata datoriilor exigibile, o astfel de argumentaţie lipseşte din cuprinsul opoziţiei, în cuprinsul opoziţiei, arătând faptul că intimata a urmărit prin declanşarea procedurii să se eschiveze de la plata obligaţiilor faţă de bugetul de stat cu toate că din înscrisurile depuse la dosar rezultă contrariul.

Arată că la data deschiderii procedurii valoarea totală a creanţelor creditorilor era de 940.261 lei în condiţiile în care valoarea prag prevăzută de art. 5 pct.72 din Legea nr. 85/2014 este de 40.000 lei, că la data de 11.10.2017 … a emis decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 19.11.10.2017 suma în limita căreia urmau a fi poprite conturile debitorului fiind de 147.179 lei iar în data de 12.12.2017 a emis o nouă decizie de instituire a măsurilor asigurătorii, de data aceasta obligaţiile fiscale situându-se la valoarea de 774.556 lei, ambele decizii  recunoscând expres că sumele de bani estimate şi pentru garantarea plăţii cărora s-a dispus instituirea măsurilor asigurătorii depăşesc disponibilităţile financiare pe care le deţine în prezent debitoarea.

Este evident că datoriile preexistente coroborate cu măsurile asigurătorii care au avut drept efect blocarea oricăror disponibilităţi bănești pentru plata creditorilor au generat starea de insolvenţă a debitoarei.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, administratorul judiciar al debitoarei, a solicitat respingerea apelului şi menţinerea în totalitate a sentinţei atacate.

În motivare, arată că prin sentinţa atacată, a fost respinsă opoziţia formulată de … ca fiind netemeinică, în condiţiile în care starea de insolvenţă a debitorului a fost evidentă şi dovedită.

Tocmai în baza acestor considerente reiterate şi în Sentinţa de respingere a opoziţiei, se pleacă de la premisa că într-un dosar având ca obiect cererea de deschidere a procedurii insolvenţei de către debitoare se analizează temeinic existenţa stării de insolvenţă şi doar dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 27 din Legea 85/2014, pentru a se dispune deschiderea procedurii, atunci judecătorul sindic va pronunţa o încheiere de deschidere a procedurii generale, încheiere pronunţată şi în cazul debitoarei.

De altfel, pentru a-i stimula pe reprezentanţii legali ai debitorului să folosească această procedură atunci când este cazul, legiuitorul a prevăzut infracţiunea de bancrută simplă pedepsită cu închisoare de la 3 luni la un an sau amendă în cazul neintroducerii sau introducerii tardive a cererii pentru declanşare a procedurii de insolvenţă.

Astfel, potrivit prevederilor art. 240 al Noului Cod Penal:" neintroducerea sau introducerea tardivă, de către debitorul persoană fizică ori de reprezentantul legal al persoanei juridice debitoare, a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, într-un termen care depăşeşte cu mai mult de 6 luni termenul prevăzut de lege de la apariţia stării de insolvenţă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de bancrută simplă."

Având în vedere aspectele invocate şi raportat la prevederile art. 2 din Legea 85/2014 potrivit cărora scopul prezentei legi este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului, cu acordarea, atunci când este posibil, a şansei de redresare a activităţii acestuia, solicită respingerea apelului ca fiind neîntemeiat şi menţinerea în totalitate a sentinţei apelate.

Examinând apelul declarat de creditoare prin prisma motivelor de apel şi a prevederilor art. 466 şi urm. C. pr. civ., Curtea va constata că acesta este nefondat, hotărârea primei instanţe fiind legală şi temeinică, conformă cu probele administrate în cauză.

Astfel, Curtea reţine că împotriva debitoarei a fost deschisă în mod corect procedura de insolvenţă  prin încheierea 3/10.01.2018 a Tribunalului Arad, pronunţată în dosarul nr. …, reţinându-se că starea de insolvenţă a debitoarei a fost dovedită şi susţinută prin documentele care au însoţit cererea de deschidere a procedurii insolvenţei, formulată în temeiul art. 65 şi urm. din Legea 85/2014.

Din documentele contabile ale debitoarei rezultă că la data deschiderii procedurii valoarea totală a creanţelor creditorilor era de 940.261 lei, în condiţiile în care valoarea prag prevăzută de art. 5 pct.72 din Legea nr. 85/2014 este de 40.000 lei, că la data de 11.10.2017 … a emis decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 19, suma în limita căreia urmau a fi poprite conturile debitorului fiind de 147.179 lei, iar în data de 12.12.2017 a emis o nouă decizie de instituire a măsurilor asigurătorii, de data aceasta obligaţiile fiscale situându-se la valoarea de 774.556 lei.

Aşa cum corect a reţinut şi prima instanţă, creditoarea îşi întemeiază opoziţia pe pretinsa introducere prematură de către debitoare a cererii de deschidere a procedurii, argumentând cu existenţa unor bunuri în averea debitorului şi cu începerea procedurii de executare a acestora de către organul fiscal.

Conform art. 5 pct. 29 din Legea nr. 85/2014: „insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile.”

Deci insolvenţa nu depinde de existenţa sau inexistenţa de bunuri în averea debitorului, ci de imposibilitatea acestuia de a plăti, cu fondurile băneşti disponibile, datoriile certe, lichide şi exigibile.

Faptul că debitoarea a cerut deschiderea procedurii insolvenţei în timp ce era supusă unei verificări făcute de organele fiscale nu constituie un motiv care să împiedice deschiderea procedurii, legea neexceptând de la deschiderea procedurii insolvenţei societăţile supuse unor asemenea controale.

Nu există temei pentru a considera că obligația debitorului, instituită prin art. 66 alin. 1 din Legea nr. 85/2014, de a adresa tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor Legii nr. 85/2014, în termen de maximum 30 de zile de la apariţia stării de insolvență, este anihilată de existența procedurii de executare silită.

Textul nu distinge în raport de începerea sau nu a executării silite de către organul fiscal pentru executarea creanțelor bugetare. Argumentele că formularea cererii de deschidere a procedurii de insolvență de către debitoare constituie o încercare de a împiedica executarea silită începută de organul fiscal, că această executare vizează un cuantum foarte ridicat al debitelor la bugetul statului și că a fost pusă sub sechestru majoritatea bunurilor debitoarei nu sunt de natură să înlăture aplicarea dispozițiilor art. 66 alin. 1 din Legea nr. 85/2014 .

Art. 75 din Legea 85/2014 reglementează regimul urmat de executările silite deja începute la data deschiderii procedurii insolvenţei, ceea ce arată că legiuitorul a dorit ca procedura colectivă de executare să nu fie împiedicată de executările individuale, ci să primeze faţă de acestea. Deci nu se poate reţine în cauză că debitoarea a folosit abuziv prevederile Legii nr. 85/2014 în vederea prejudicierii unor creditori.

Nici pretinsa valorificare în condiţii diferite a bunurilor debitorului în cele două proceduri nu este de natură a înlătura aplicarea procedurii insolvenţei, creditoarea oponentă putând interveni în modul de valorificare a bunurilor în condiţiile acestei proceduri speciale.

În privinţa accesoriilor, în mod corect judecătorul-sindic a reţinut că nu există prevederi care să împiedice deschiderea procedurii insolvenţei pe motiv că creanţa unui creditor este purtătoare de accesorii. În schimb, regimul acestora este prevăzut expres de Legea nr. 85/2014, ceea ce arată că procedura se deschide şi în situaţia în care există creanţe purtătoare de accesorii.

Aşa fiind, neexistând motive de schimbare sau anulare a sentinţei apelate, în baza art. 480 C. pr. civ., Curtea a respins ca nefondat apelul.

Domenii speta

Spete similare