Pensie de întreţinere

Pensie de întreţinere. Major aflat în continuarea studiilor. Durata acordării pensiei.

Potrivit art. 499 alin. 3 Cod civil: „Părinţii sunt obligaţi să îl întreţină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăşi vârsta de 26 de ani”.

Legea nu distinge forma de învăţământ care poate fi continuată, astfel că precizarea „studiilor liceale” ca fiind punctul final al obligaţiei de întreţinere ce revine părintelui este una lipsită de fundament juridic.

De altfel, în situaţia copiilor care necesită protecţie specială, Legea nr. 272/2004 prevede la art. 55 alin. 2 că: „La cererea tânărului, exprimată după dobândirea capacităţii depline de exerciţiu, dacă îşi continuă studiile o singură dată în fiecare formă de învăţământ de zi, protecţia specială se acordă în condiţiile legii, pe toată durata continuării studiilor, dar fără a se depăşi vârsta de 26 de ani”.

Aşadar, în ambele ipoteze legiuitorul a avut în vedere asigurarea unei continuităţi în protecţia acordată copilului, astfel încât, devenit major, să nu întâmpine dificultăţi în perioada de vacanţă dintre formele de învăţământ, în speţă fiind evident că după finalizarea studiilor liceale reclamanta rămâne în nevoie şi trebuie sprijinită în pregătirea admiterii în învăţământul superior.

(Tribunalul Arad ,secţia civilă, decizia civilă  nr. 636/28iunie 2018,dosar nr. …)

Prin sentinţa civilă nr. 622 din 13.02.2018 pronunţată de Judecătoria Arad în dosar nr. … s-a admis excepţia prematurităţii şi a fost respinsă, în parte, acţiunea civilă sub aspectul plăţii pensiei de întreţinere până la împlinirea vârstei de 26 ani, în privinţa altor studii decât studiile liceale desfăşurate la data judecăţii.

S-a constatat că pârâtul a achiesat la pretenţiile reclamantei sub aspectul prestării întreţinerii până la finalizarea studiilor liceale.

S-a admis, în rest, în parte, acţiunea civilă formulată de reclamanta … în contradictoriu cu pârâtul …

A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a pensiei de întreţinere în cuantum de 16,50 % din venitul net realizat, începând cu data de 7 decembrie 2017 până la finalizarea studiilor liceale.

Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că pârâtul …. este tatăl reclamantei ..., aceasta din urmă împlinind în data de 1 septembrie 2017 vârsta de 18 ani, aflându-se în anul şcolar 2017/2018, elevă în clasa a XII-a în cadrul Liceului  XXXX  din ….

Instanţa a reţinut că pârâtul a fost obligat prin sentinţa civilă nr. 4.642/04.05.2011, pronunţată de Judecătoria Arad în dosarul nr. …, să plătească pensie de întreţinere în cuantum de 33 % din veniturile sale nete lunare copiilor ... şi …., pârâtul a achiesat la pretenţia de a plăti o pensie de întreţinere până la finalizarea studiilor liceale.

În baza celor reţinute, abordând cu prioritate excepţia prematurităţii, conform art. 248 alin. 1 Cod de procedură civilă, Judecătoria a admis-o şi a respins, în parte, acţiunea civilă sub aspectul plăţii pensiei de întreţinere până la împlinirea vârstei de 26 ani, în privinţa altor studii decât studii liceale desfăşurate la data judecăţii şi a constatat că pârâtul a achiesat la pretenţiile reclamantei, astfel că a admis în rest acţiunea civilă, fără plata vreunor cheltuieli de judecată, cu motivarea care urmează.

Din unghiul de vedere al actualităţii dreptului de a pretinde plata pensiei de întreţinere, Judecătoria a considerat că acţiunea reclamantei este prematur formulată în privinţa obţinerii întreţinerii de la tatăl pârât până la vârsta de 26 ani, cu referire la desfăşurarea altor studii decât studiile liceale urmate în prezent. Întreţinerea se datorează potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti, referinţe la care se adaugă elementele constând în continuarea studiilor şi atingerea vârste maxime de 26 ani, conform prevederii art. 499 alin. 2 Cod civil. Or, aceste referinţe se impun a fi dovedite în legătură cu fiecare etapă şcolară relevantă, ulterior împlinirii vârstei de 18 ani, decelând între studii liceale, profesionale, universitare de scurtă sau de lungă durată, astfel încât hotărârea instanţei să nu conţină speculaţii şi drepturi iluzorii, rămânând ceea ce trebuie să fie, un stabiliment juridic fondat pe adevărul situaţiei de fapt constatate.

Abordând fondul, ţinând seama de achiesarea pârâtului în lumina dispoziţiilor art. 436 Cod de procedură civilă, constatând faptul că reclamanta devenită persoană cu capacitatea juridică deplină urmează studii liceale, Judecătoria a admis în rest acţiunea civilă şi a obligat pârâtul la plata către reclamantă a pensiei de întreţinere în cuantum de 16,50 % din venitul net realizat, începând cu data de 7 decembrie 2017 până la finalizarea studiilor liceale.

S-a consemnat că nu s-a pretins plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta … solicitând admiterea apelului şi obligarea pârâtului la plata pensiei de întreţinere până la finalizarea studiilor sale, dar nu mai mult de împlinirea vârstei de 26 ani.

În motivare arată că în luna iunie 2018 urmează să termine liceul şi imediat după absolvire se va înscrie la examenul de admitere obligatoriu pentru urmarea cursurilor unei facultăţi, respectiv  la … din …., precizând că acesta este motivul esenţial pentru care a solicitat ca pensia de întreţinere din partea tatălui să fie stabilită până la terminarea studiilor sale, pentru a nu fi nevoită să intenteze o altă acţiune peste doar trei luni, având în vedere că traversează o perioadă solicitantă în care are nevoie atât de susţinere financiară, cât şi de siguranţa acesteia pe termen lung pentru a se putea dedica studiului şi carierei.

Prin întâmpinare intimatul … a solicitat respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea sentinţei apelate ca fiind temeinică şi legală.

În motivare arată că instanţa de fond a admis, în mod corect, excepţia prematurităţii acţiunii civile, pe care a respins-o, în parte, sub aspectul plăţii pensiei de întreţinere până la împlinirea vârstei de 26 ani către apelanta - reclamantă, în privinţa altor studii decât cele liceale desfăşurate la data judecăţii.

Precizează că apelanta-reclamantă nu are cum să anticipeze, în momentul de faţă, rezultatele unui examen şi a unui concurs pe care urmează să le susţină, iar pentru a putea accede la studii superioare, aceasta trebuie, mai întâi, să susţină examenul de bacalaureat şi aşa cum ea, însăşi, precizează, la pag. 2 din cererea de apel, trebuie să mai susţină şi concursul „de admitere obligatoriu pentru urmarea cursurilor unei facultăţi (din alt judeţ, respectiv la ….”.

De asemenea, intimatul apreciază că în temeiul dispoziţiilor art. 499 alin. (3) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, are obligaţia de a o întreţine pe apelanta - reclamantă, care a devenit majoră, întrucât se află în continuarea studiilor, dar numai până la finalizarea acestora. Mai arată că în cazul în care apelanta-reclamantă va urma studii superioare este de acord să continue plata pensiei de întreţinere, dar numai în condiţiile legii.

În plus, menţionează că a avut o discuţie pe această temă cu apelanta - reclamantă, căreia i-a propus să se înscrie la …., angajându-se faţă de aceasta ca, pe lângă pensia de întreţinere, să îi asigure suplimentar cazare gratuită la domiciliul său (…, localitate ce este situată limitrof/alipită …), inclusiv hrana necesară şi transportul de la domiciliul său la facultate şi retur, prin intermediul actualei sale soţii.

Mai mult, consideră că cererea prin care apelanta-reclamantă solicită obligarea sa la plata pensiei de întreţinere până la vârsta de 26 ani este nefondată şi datorită faptului că anterior începerii anului universitar, apelanta - reclamantă va împlini vârsta de 19 ani, iar durata studiilor superioare în domeniul … este de numai 6 semestre/3 ani (19 ani + 3 ani = 22 ani).

Mai arată că aşa cum rezultă din textul art. 499 alin. (3) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, după împlinirea vârstei majoratului, copilul mai poate pretinde întreţinere doar dacă îşi continuă studiile, astfel că pentru a obţine obligarea sa la plata pensiei de întreţinere, apelanta - reclamantă devenită persoană majoră trebuie să dovedească, într-o nouă acţiune, împrejurarea menţionată, respectiv că se află în continuarea studiilor.

Menţionează că inclusiv prin sentinţa civilă nr. 4.642 din 04 mai 2011, pronunţată de Judecătoria Arad - Secţia civilă în dosarul nr. …., definitivă prin neexercitarea apelului, a fost obligat să plătească fostei sale soţii, „cu titlu de pensie de întreţinere pe seama minorilor, 33% din venitul net lunar realizat (câte 16,5% pentru fiecare), începând cu data pronunţării hotărârii şi până la majoratul minorilor ori alte dispoziţii”. Cuantumul de 33% a fost stabilit în temeiul dispoziţiilor art. 529 alin. (2) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Învederează că, în opinia sa, terminarea studiilor înseamnă obţinerea unei diplome care oferă apelantei - reclamantă o calificare ce poate să fie avută în vedere la angajarea pe un post care să îi ofere veniturile necesare întreţinerii proprii. Începând cu acel moment, apelanta - reclamantă este pe deplin capabilă să se întreţină singură, nemaifiind aşadar „ în nevoie”.

Menţionează că dorinţa de continuare a educaţiei este lăudabilă, însă apreciază că aceasta este o decizie pe care copilul devenit major şi deja posesor al unei diplome trebuie să o ia cu toată maturitatea şi să suporte consecinţele care decurg de aici.

Consideră că, din punct de vedere legal, nu mai există pentru părinte obligaţia de a-şi întreţine copilul pe perioada cât acesta urmează cursurile unui master, ale unui doctorat ori ale celei de-a doua facultăţi. Aceeaşi trebuie să fie interpretarea chiar în cazul facultăţilor la care absolvirea masterului înseamnă dobândirea competenţelor depline pentru exercitarea unei anumite profesii. Este de notorietate că actuala legislaţie a modificat structura învăţământului superior şi că masterul este obligatoriu cu excepţia facultăţilor de drept, medicină şi arhitectură. De remarcat, însă, faptul că în cazul masterului, cursurile se organizează seara tocmai pentru a putea participa la ele masteranzii care şi-au găsit un loc de munca.

Mai mult, apreciază că pretenţia copilului devenit major de a beneficia de pensie pe perioada în care ar urma cursuri postuniversitare ori doctorale sau s-ar înscrie la o a doua facultate este aberantă şi ea trebuie sancţionată de către instanţele de judecată în situaţia în care ar îmbrăca forma unei cereri de chemare în judecată fiind evident, un abuz de drept procesual.

Precizează că art. 499 alin. (3) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, vorbeşte despre „continuarea” studiilor, „până la terminarea lor”, drept condiţie pentru acordarea întreţinerii. În aceste condiţii, opinează că este firesc ca această continuare a studiilor să presupună că, după absolvirea unei şcoli elementare, a gimnaziului, a liceului, copilul să frecventeze cursurile unei facultăţi, în scopul obţinerii unei diplome şi a unei calificări cât mai înalte.

Această obligaţie de întreţinere a părintelui nu trebuie să dăinuiască până la împlinirea de către copil a vârstei de 26 de ani, ci ea îşi justifică raţiunea numai atât timp cât copilul justifică nevoia.

Consideră că în niciun caz, înscrierea la master, doctorat ori la o a doua facultate, chiar dacă oricare dintre acestea ar interveni înainte de împlinirea vârstei de 26 de ani nu poate fi considerată ca fiind o „continuare a studiilor”, în sensul avut în vedere de legiuitor. Obţinerea unei diplome, care conferă o calificare, înseamnă terminarea studiilor, în sensul art. 499 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Nici măcar înscrierea la cursuri postuniversitare ori doctorale nu ar putea fi socotită ca fiind o continuare a studiilor, întrucât, după obţinerea unei diplome, starea de nevoie a copilului încetează, acesta fiind prezumat de legiuitor ca fiind capabil să se întreţină singur.

Această prevedere legală consacră legislativ obligaţia părintelui la susţinere financiară, prin plata pensiei de întreţinere, faţă de copilul devenit major, pe perioada în care acesta se află în continuarea studiilor, relevând însă că această obligaţie nu este una nouă, ci este o creaţie a practicii şi a funcţionat timp de 40 de ani, fără să fie reglementată juridic.

Mai mult, arată că art. 534 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, oferă temeiul de drept pentru o eventuală acţiune a părintelui împotriva copilului devenit major care nu şi-a finalizat studiile, tocmai pentru că întreţinerea a fost prestată în acest scop. Nerealizarea scopului face ca întreţinerea să fi fost prestată fără a fi datorată.

În drept invocă dispoziţiile art. 499 alin. (3) şi ale art. 534 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; art. 205, art. 223 alin. (3), art. 411 alin. (1) pct. 2 teza a Il-a şi ale art. 471 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Apelul a fost considerat este fondat şi a fost admis în baza art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit art. 499 alin. 3 Cod civil: „Părinţii sunt obligaţi să îl întreţină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăşi vârsta de 26 de ani”.

Legea nu distinge forma de învăţământ care poate fi continuată, astfel că precizarea „studiilor liceale” ca fiind punctul final al obligaţiei de întreţinere ce revine părintelui este una lipsită de fundament juridic.

De altfel, în situaţia copiilor care necesită protecţie specială, Legea nr. 272/2004 prevede la art. 55 alin. 2 că: „La cererea tânărului, exprimată după dobândirea capacităţii depline de exerciţiu, dacă îşi continuă studiile o singură dată în fiecare formă de învăţământ de zi, protecţia specială se acordă în condiţiile legii, pe toată durata continuării studiilor, dar fără a se depăşi vârsta de 26 de ani”.

Aşadar, în ambele ipoteze legiuitorul a avut în vedere asigurarea unei continuităţi în protecţia acordată copilului, astfel încât, devenit major, să nu întâmpine dificultăţi în perioada de vacanţă dintre formele de învăţământ, în speţă fiind evident că după finalizarea studiilor liceale reclamanta rămâne în nevoie şi trebuie sprijinită în pregătirea admiterii în învăţământul superior.

S-a impus în consecinţă schimbarea în parte a sentinţei apelate, în sensul că pensia de întreţinere se datorează până la finalizarea studiilor de către reclamantă dar nu mai mult de împlinirea vârstei de 26 ani.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

 Nu au fost acordate cheltuieli de judecată în apel .

Domenii speta

Spete similare