Salarizare. Existenţa unor hotărârii judecătoreşti irevocabile prin care s-a stabilit dreptul de a avea inclus în indemnizaţie indexările prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007.

 Legea nr. 330/2009: art.30

Deşi după anul 2010 prin Legea cadru în domeniul salarizării unitare a personalului plătit din fondurile publice - Legea nr.284/2010 legiuitorul şi-a propus instituirea unui sistem de salarizare unic, care să aducă transparenţă şi previzibilitate în materia salarizării, în fapt, drepturile salariale s-au calculat pornind de la cuantumul stabilit potrivit legislaţiei anterioare, în fiecare an actele normative care au reglementat salarizarea personalului bugetar din fondurile publice ( Legea nr.285/2010, Legea nr.283/2011, O.U.G. nr.84/2012, O.U.G. nr. 103/2013, O.U.G. nr.83/2014, O.U.G. nr.57/2015) făcând trimitere la cuantumul drepturilor salariale din anul precedent.

Secţia I Civilă - Decizia civilă nr.219/07 martie 2018.

Prin acţiunea civilă înregistrată la data de 23.06.2016  la Tribunalul Sibiu sub dosar nr.(…) reclamantul H.T.I. a chemat în judecată pe pârâţii Tribunalul  Dolj, Curtea de Apel  Craiova şi Ministerul Justiției  solicitând ca prin hotărârea judecătoreasca ce se va pronunţa, să fie obligaţi pârâţii la: 1.Stabilirea şi recalcularea indemnizaţiei lunare cuvenită reclamantului, prin luarea în considerare a drepturilor acordate prin hotărâre judecătorească irevocabilă privind creşterile salariale de 5 %, 2% și  11 % prevăzute de O.G. nr.10/2007 şi stabilite prin sentinţa nr.(…), pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr.(…), irevocabilă prin respingerea recursului conform deciziei nr.(…) pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr(…); 2.Aplicarea procentului de creştere salarială de 4% prevăzut de O.G. nr.13/2008 la indemnizaţia rezultata la pct. l.; 3.Recalcularea indemnizaţiei lunare cuvenită reclamantului începând cu 01 dec. 2015, prin aplicarea la indemnizaţia rezultată la pct. 2, a procentului de 10% de creştere salarială prevăzut de Legea nr.293/2015; 4.Obligarea pârâţilor Tribunalul Dolj si Ministerul Justiţiei la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plăţii diferenţelor  băneşti corespunzătoare, rezultate din recalcularea indemnizaţiilor cuvenite potrivit pct. 2 şi 3, pe 3 ani în urma în raport cu data introducerii acţiunii, diferenţiat până la 01 decembrie 2015 şi după 01 decembrie 2015, dar şi  pentru viitor, până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligaţiei, diferenţe în valoare actualizată şi  cu daune moratorii, dobânda legală, până la data plăţii efective;  5.Solicită ca diferenţele solicitate să fie determinabile, urmând a fi determinate cu ocazia executării.

Prin sentinţa civilă nr.(…), Tribunalul Sibiu  a respins acţiunea.

Pentru a hotărî, astfel, Tribunalul, a reţinut următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.(…) din 31.03.2008 a Tribunalului Dolj pronunţată în dosarul nr.(…), irevocabilă, pârâții au fost  obligați să plătească reclamantului diferențe salariale actualizate, rezultate prin aplicarea la valoarea sectorială corespunzătoare a indexărilor  prevăzute la art. 1 din O.G.  nr.10/2007 şi indemnizaţiile de încadrare încasate în perioada 1.01.2007 - 31.12.2007.

După pronunțarea acestei sentințe, prin decizia nr.25/14.11.2011, Înalta Curte de Casație și Justiție – completul competent să judece recursul în interesul legii a stabilit că ”dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 10/2007 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar şi personalului salarizat potrivit anexelor nr. II şi III la Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică se interpretează în sensul că nu se aplică şi magistraţilor.”, precizându-se în motivare că magistraţii beneficiază de drepturile stabilite prin legea specială de salarizare, fără a putea pretinde, în lipsa unor dispoziţii legale, alte drepturi.

Această decizie nu produce efecte asupra sentinței civile obținute de către reclamant, efectele sale fiind numai pentru viitor și nu conduce la anularea hotărârilor prin care au fost obținute drepturi salariale.

Pe de altă parte însă, aceste creșteri salariale recunoscute prin sentința civila nr.(…) au fost în plată și achitate eșalonat, conform prevederilor O.U.G.  nr. 71/2009, până  în anul 2016 și au fost acordate până la data intrării în vigoare a Legii nr.330/2009 ce stabilește, conform prevederilor art.1 alin.2 din Legea nr. 330/2009, că, începând cu data intrării în vigoare, în tot sau în parte, a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt şi rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege. Legea amintită a intrat în vigoare la data de 12.11.2009, astfel încât creșterile salariale stabilite prin sentința civilă nr. (…)  au fost acordate până la data intrării în vigoare a  Legii nr.330/2009 când drepturile salariale au fost stabilite în conformitate cu dispozițiile acestei legi.

Drept urmare, solicitarea reclamantului de a fi incluse în indemnizațiile stabilite prin  Legea nr.330/2009 și Legea nr.285/2010 creșterile salariale de 18% stabilite prin sentința civilă susmenţionată este neîntemeiată.

Este adevărat că,  prin decizia nr. 23/29.06.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, s-a stabilit că ” în interpretarea dispoziţiilor art.82 alin. (1) din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Hotărârea Guvernului nr.1275/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, şi ale Legii nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, referitoare la pensiile de serviciu şi la acordarea indemnizaţiilor pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, drepturile acordate prin hotărâri judecătoreşti irevocabile privind creşterile salariale de 2%, 5% şi 11% prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar  salarizat  potrivit  Ordonanţei  de urgenţă a Guvernului nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar şi personalului salarizat  potrivit  anexelor  nr. II şi III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare, se încadrează în sintagma de "indemnizaţie avută" şi vor fi luate în considerare la stabilirea pensiei de serviciu a magistraţilor.”, însă aceasta nu dă dreptul reclamantului de a pretinde acordarea acestor creșteri salariale în continuare, ele urmând a fi incluse în indemnizația avută de reclamant în momentul stabilirii pensiei de serviciu .

Nu poate fi vorba în cauză de o discriminare între persoane diferite aflate în situaţii similare sau comparabile, în condiţiile în care aceste creșteri salariale nu au mai fost acordate odată cu intrarea în vigoare  a  Legii nr.330/2009 nici uneia dintre categoriile de personal bugetar, fără nici o distincţie.

De asemenea, întrucât cererea de includere a creșterilor salariale de 18% în baza de calcul al indemnizației de încadrare brută lunară a fost constatată neîntemeiată, și celelalte pretenții ale reclamantului sunt neîntemeiate, fiind în strânsă legătură și dependență cu primul capăt de cerere.

Față de toate argumentele expuse anterior, Tribunalul a respins cererea în întregul ei ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul H.T.I. solicitând anularea  hotărârii  instanţei  de fond şi, în urma rejudecării, admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.

În expunerea motivelor de apel arată că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că respectivele creşteri salariale recunoscute prin sentinţa civilă nr.(…) a Tribunalului Dolj au fost puse în plată şi achitate eşalonat şi au fost acordate până la data intrării în vigoare a Legii nr.330/2009. Consideră concluzia instanţei eronată, rezultat al unei greşite interpretări şi aplicări a legii.

Apreciază că instanţa de fond trebuia să aibă în vedere faptul că, odată acordată o creştere salarială, aceasta rămâne inclusă în valoarea de referinţă sectorială, o astfel de interpretare a legii rezultând din prevederile art. 1 alin. 1 şi 2 din OG nr. 13/2008.

Susţine greşită şi reţinerea de către instanţa de fond a unei aplicări limitate în timp a sentinţei irevocabile în condiţiile în care, conform  O.G. nr.10/2007, odată operate creşterile salariale la bază, ele rămân incluse în indemnizaţia sau salariul de bază şi pentru perioada ulterioară.

Consideră că instanţa de fond a interpretat greşit nu doar dispoziţiile legale incidente şi sentinţa irevocabilă depusă la dosar ci şi dispoziţiile  Deciziei nr. 23/2015 a Î.C.C.J.

Mai arată că, fără a-şi argumenta soluţia, instanţa precizează că reclamantul nu are dreptul de a pretinde aceste creşteri salariale, hotărârea fiind astfel nemotivată.

De asemenea, apreciază că greşit susţine instanţa de fond că nu poate fi vorba în cauză de o discriminare între persoane diferite aflate în situaţii similare sau comparabile, fiind ignorate hotărârile judecătoreşti depuse la dosarul cauzei, din care rezultă contrariul dar şi decizia Î.C.C.J. nr.23/2016 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul  T. Dolj a solicitat respingerea apelului reclamantului arătând că în raport de decizia Curţii Constituţionale nr. 80/2010, de decizia nr. 25/2011 a Î.C.C.J. şi de obiectul cererii de chemare în judecată, pretenţiile reclamanţilor nu intră în competenţa instanţelor judecătoreşti, ci este atributul exclusiv al puterii legiuitoare. De asemenea, susţine că cererea privind acordarea pe viitor a dreptului este inadmisibilă având în vedere că numai prin lege se poate modifica salariul şi că unitatea angajatoare sau instanţa nu se pot subroga legiuitorului şi să acorde reclamanţilor drepturi salariale nelimitat, independent de legislaţia în materie salarială.

M.J., prin întâmpinare a solicitat respingerea apelului reclamantului arătând că M.J. şi-a îndeplinit obligaţiile care îi incumbă în aceeaşi zi în care a fost publicată Decizia Curţii Constituţionale nr.794/2016 prin emiterea OMJ nr. 4680/C/21.12.2016, astfel că pretenţiile reclamantului care fac obiectul capetelor accesorii sunt netemeinice. În privinţa solicitării reclamantului de a i se acorda retroactiv creşterile salariale, apreciază că este inadmisibilă, cu atât mai mult cu cât acesta nu şi-a exprimat nemulţumirea faţă de stabilirea drepturilor salariale prin formularea de cereri, plângeri prealabile, pornind cu 09.04.2015, data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015.

Ulterior, la data de 15.02.2017, apelantul-reclamant a depus la dosarul cauzei cerere de renunţare la judecata acţiunii, solicitând a se lua act de renunţare şi a se dispune anularea în tot a hotărârii pronunţate în cauză.

Prin decizia nr.(…), Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă a luat act de renunţarea reclamantului  H.T.I. la judecarea acţiunii formulate în contradictoriu cu pârâţii T. Dolj, Curtea de Apel Craiova şi M.J. şi, în consecinţă, a admis apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei civile nr.(…), pronunţată de Tribunalul Sibiu, în dosarul nr.(…), pe care a anulat-o.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul M.J., considerând că hotărârea instanţei de apel a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor legale.

Prin decizia nr.(…)  din data de 17.11.2017  Înalta  Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarant de pârâtul M.J. împotriva deciziei nr.(…) din 07.03.2017 pronunţată  de  Curtea de Apel - Secţia Civilă, s-a casat decizia atacată şi trimis cauza spre rejudecare, aceleaşi instanţe de apel, reţinându-se încălcarea de către instanţa de apel a principiului contradictorialităţii şi a dispoziţiilor art.406 Cod de procedură civilă, în sensul că, în lipsa de la dezbateri a părţilor intimate, se impune acordarea unui termen acestora pentru a-şi exprima punctul de vedere cu privire la renunţare.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia I Civilă sub dosar nr. (…).

La dosarul cauzei au fost depuse note scrise de către apelant prin care solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei apelate şi admiterea cererii de chemare în judecată aşa cum a fost formulată, precizând că prin Încheierea din data de 20.02.2017 pronunțată de Tribunalul Dolj în cadrul aceluiași dosar (ataşată notelor scrise) s-a lămurit dispozitivul sentinței civile nr.(…) stabilindu-se în mod irevocabil că indexările recunoscute și stabilite prin această sentință, aplicate la valoare de referință, au fost și rămân incluse în indemnizația brută de încadrare lunară a reclamantului, până la intervenirea unor cauze legale de modificare sau stingere a condițiilor legale de acordare a indemnizației de încadrare, cu consecința plății diferențelor bănești rezultate.

Intimatul  M.J. a depus note scrise solicitând respingerea excepţiei autorităţii lucrului judecat ca nefiind întrunite cerinţele art.430 Cod de procedură civilă, respingerea apelului promovat de reclamant ca fiind nefondat, arătând că modalitatea de calcul al salariului reclamantului s-a efectuat cu respectarea legislaţiei în vigoare. Arată că se opune cerii reclamantului de renunţare la judecată cu

Intimatul  T. Dolj a depus concluzii scrise prin care solicită respingerea acţiunii reclamantului pe excepţia autorităţii lucrului judecat faţă de sentinţa nr.(…) dată de Tribunalul Dolj în dosar nr.(…) , aşa cum a fost lămurită prin Încheierea din data de 20.02.2017. precizează că se opune la cererea de renunţare la judecată. Pe fondul cauzei consideră acţiunea ca fiind neîntemeiată  faţă de actele normative în vigoare în materia salarizării şi în raport cu Decizia Curţii Constituţionale nr.80/2010, Decizia nr.25/2011 a Î.C.C.J. Apreciază că instanţa nu poate dispune plata drepturilor băneşti solicitate, actualizate cu rata inflaţiei precum şi dobânda legală, în situaţia în care Tribunalul Dolj este o instituţie bugetară, nu poate înscrie în bugetul propriu nici o plată fără o bază legală pentru respectiva cheltuială.

CURTEA, verificând, potrivit art.479 din Noul Cod de procedură civilă, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă, reţine următoarele:

1.Cu privire la cererea reclamantului de renunţare la judecarea acţiunii.(art.406  Cod de procedură civilă)

Potrivit art.406 alin.4 Cod de procedură civilă: Dacă reclamantul renunţă la judecată la primul termen la care părţile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunţarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părţi. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunţă la judecată, instanţa va acorda pârâtului un termen până la care să îşi exprime poziţia faţă de cererea de renunţare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunţare.

Cum în speţă, renunţarea la judecată s-a formulat de reclamant la data de 07.03.3017, după exercitarea căi de atac a apelului şi după depunerea întâmpinărilor de către intimaţii pârâţii, iar pârâţii intimaţii prin poziţia exprimată se opun aceste cereri, Curtea constată ca nefiind îndeplinite condiţiile art. 406 alin.1 şi 5 cu referire la art.406  alin.4 Cod de procedură civilă, aşa încât va respinge cererea reclamantului de renunţare la judecată.

2.Cu privire la excepţia autorităţii lucrului judecat.(art.430, 431 Cod de procedură civilă).

Autoritatea de lucru judecat cunoaşte două manifestări procesuale, aceea de excepţie procesuală (conform alin.1 art.431 Cod de procedură civilă) şi aceea de prezumţie, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părţi (conform  alin.2 al art.431 Cod de procedură civilă).Dacă în manifestarea sa de excepţie procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzută de art. alin.1 art.431 Cod procedură civilă (obiect, părţi, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a se statua diferit. Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune  într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.

Această reglementare a autorităţii de lucru judecat în forma prezumţiei vine să asigure, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătoreşti.

Cum, potrivit alin.2 al art. 431  Cod  de procedură civilă, în relaţia dintre părţi, această prezumţie are caracter absolut, înseamnă că nu se poate introduce o nouă acţiune în cadrul căreia să pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătoreşte anterior.

În consecință, în speță, deşi nu se poate reține autoritatea de lucru judecat ca și excepție, dată fiind lipsa de identitate a părților (pârâții fiind diferiți în cele două dosare) Curtea, constată  că operează efectul pozitiv al lucrului judecat conform alin.2 art.431 Cod de procedură civilă, având în vedere faptul că, anterior, s-a tranșat de către o instanță chestiunea referitoare la includerea în indemnizaţia brută de încadrare lunară a indexărilor (majorărilor) prevăzute de Ordonanţa de Guvern nr.10/2007, astfel că, nu se mai poate stabili în acțiunea de față contrariul a ceea ce s-a stabilit între părți prin hotărâre judecătorească irevocabilă.

3.Cu privire la fondul litigiului.

Reclamantul, (…), este beneficiarului unei hotărârii judecătoreşti-sentinţa civilă nr.(…)  pronunţată de Tribunalul Dolj în dosar nr.(…).

Prin Încheierea din data de 20.02.2017 pronunțată de Tribunalul Dolj în cadrul aceluiași dosar s-a lămurit dispozitivul sentinței civile nr.(…) în sensul că indexările recunoscute și stabilite prin această sentință, aplicate la valoare de referință, au fost și rămân incluse în indemnizația brută de încadrare lunară a reclamantului, până la intervenirea unor cauze legale de modificare sau stingere a condițiilor legale de acordare a indemnizației de încadrare, cu consecința plății diferențelor bănești rezultate.

Această Încheiere a rămas irevocabilă  în condițiile vechiului Cod de procedură civilă de la 1865, prin respingerea recursului declarat de intimații conform  Deciziei nr.(…) a Curții de Apel Craiova.

Deci, contrar susţinerilor intimaţilor pârâţii prin titlul executoriu sus enunţat s-a recunoscut dreptul reclamantului de includere în indemnizaţia brută lunară de încadrare a indexărilor/majorărilor prevăzute de OUG. nr.10/2007.

Apărările acestora referitoare la faptul că este exclusă posibilitatea de acordare a majorărilor de 18% după momentul reîncadrării potrivit Legii nr.330/2009, împărtăşite în mod greşit de prima instanţă, nu pot fi primite.

Astfel, potrivit art. 30 alin.1 din Legea nr. 330/2009. Începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, şi, după caz, indemnizaţiile de conducere, care  potrivit  legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcţiilor de bază, respectiv din indemnizaţiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcţiilor de bază, respectiv în indemnizaţiile lunare de încadrare corespunzătoare funcţiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuţie, cât şi pentru funcţiile de conducere.(…) alin.3) Reîncadrarea personalului se face corespunzător tranşelor de vechime în muncă şi pe funcţiile corespunzătoare categoriei, gradului şi treptei profesionale avute în luna decembrie 2009.

Totodată, potrivit art.3 lit. c) din Legea nr.330/2009 c) luarea în considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizaţiilor cu caracter general sau special, precum şi a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâri judecătoreşti, prin acte de negociere colectivă, precum şi prin alte modalităţi, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat, potrivit principiilor prezentei legi, în salariul brut sau, după caz, în salariul de bază, în solda funcţiei de bază sau în indemnizaţia lunară de încadrare;

În baza acestor texte de lege, drepturile salariale ale apelantului reclamant, care obținuse hotărâre judecătorească de includerea în indemnizaţia brută lunară a procentelor de 5, 2 și 11% în baza O.U.G. nr.10/2007 se impuneau fi acordate corespunzător.

Ulterior, deşi după anul  2010  prin Legea cadru în domeniul salarizării unitare a personalului plătit din fondurile publice - Legea nr.284/2010 legiuitorul şi-a propus instituirea unui sistem de salarizare unic, care să aducă transparenţă şi previzibilitate în materia salarizării, în fapt, drepturile salariale s-au calculat pornind de la cuantumul stabilit potrivit legislaţiei anterioare, în fiecare an actele normative care au reglementat salarizarea personalului bugetar din fondurile publice ( Legea nr.285/2010, Legea nr.283/2011, O.U.G. nr.84/2012, O.U.G. nr.103/2013, O.U.G.  nr.83/2014, O.U.G.  nr.57/2015) făcând trimitere la cuantumul drepturilor salariale din anul precedent.

Cu referire la Decizia nr.25/2011 a  Î.C.C.J., aceasta nu îşi are aplicabilitate în cauză, efectele acesteia producându-se după publicarea ei în Monitorul Oficial, or, în speţă, vorbim de un titlu executoriu obţinut de reclamant în anii  2008/ 2009 deci anterior acestei decizii; în cadrul procesual de faţă solicitându-se a se da efect acestui titlu executoriu.

În acest sens, în  considerentele  Deciziei nr. 23/2015 pronunţată de Î.C.C.J. - completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept - se reţine că: „punct  74. Majorările salariale, sub forma indexărilor prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr.231/2007, cu modificările ulterioare, sunt  considerate  facta  praeterita, ca urmare a recunoaşterii şi acordării lor printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, adică drepturi definitiv câştigate, care sunt protejate de principiul neretroactivităţii efectelor deciziilor pronunţate în interesul legii. 75. Deciziile pronunţate în interesul legii produc efecte numai pentru viitor, ca şi deciziile Curţii Constituţionale, care sunt, la rândul lor, obligatorii pentru instanţe, pentru a da eficienţă principiului constituţional al neretroactivitaţii, ceea ce înseamnă că efectele lor nu pot aduce atingere unor drepturi definitiv câştigate sau situaţiilor juridice deja constituite, cum sunt în cauză drepturile acordate magistraţilor prin hotărâri judecătoreşti irevocabile privind creşterile salariale de 2%, 5% şi 11% prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare.”

 Decizia nr. 23/2015 a  instanţei  supreme deşi se referă la stabilirea pensiei de serviciu a magistraţilor prin considerentele acesteia se defineşte noţiunea de „indemnizaţie de încadrare avută” cu referire tocmai la drepturile acordate prin hotărâri judecătoreşti irevocabile privind creşterile salariale în discuţie.

În plus, reţinerea primei instanţe vizând inexistenţa discriminării, cu argumentul că odată cu intrarea în vigoare a Legii nr.330/2009 aceste creşteri salariale nu au mai fost acordate nici unei categorii de personal bugetar, este eronată, acest aspect fiind confirmat de Curtea Constituţională în Decizia nr.794/15.12.2016 …paragraf 16. Analizând cadrul legislativ al sistemului de salarizare al personalului plătit din fonduri publice, Curtea reţine că, în prezent, există diferenţe de salarizare între magistraţii din cadrul aceleiaşi instanţe de judecată/parchet, cu acelaşi grad, gradaţie, vechime în muncă şi în specialitate, diferenţe provenite şi din faptul că o parte dintre magistraţi obţinuseră hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile (în temeiul Codului de procedură civilă din 1865) sau definitive (în temeiul Codului de procedură civilă) prin care se includeau majorările de 2%, 5% şi 11% în indemnizaţia de încadrare, iar alţi magistraţi nu obţinuseră asemenea hotărâri  judecătoreşti….. 17. Aşadar, Curtea reţine că, la momentul pronunţării prezentei decizii, există magistraţi şi personal asimilat care beneficiază de hotărâri judecătoreşti prin care li s-a stabilit dreptul de a avea inclus în indemnizaţie cei 18% stabiliţi prin Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007, iar ordonatorul de credite a emis ordine de salarizare corespunzătoare în acest sens, magistraţi şi personal asimilat care beneficiază de hotărâri judecătoreşti prin care li s-a stabilit dreptul de a avea inclus în indemnizaţie cei 18% stabiliţi prin Ordonanţa Guvernului nr.10/2007, iar ordonatorul de credite nu a emis ordine de salarizare corespunzătoare în acest sens şi magistraţi şi personal asimilat care nu beneficiază de hotărâri judecătoreşti prin care li s-a stabilit dreptul de a avea inclus în indemnizaţie cei 18%, stabiliţi prin Ordonanţa Guvernului nr.10/2007.

Mai reţine Curtea Constituţională că..”30.dispoziţiile art.31 alin.(12) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.43/2016, contravin principiului egalităţii în faţa legii, consacrat prin art.16 din Constituţie, deoarece stabilesc că persoanele aflate în situaţii profesionale identice, dar care nu au obţinut hotărâri judecătoreşti prin care să li se fi recunoscut majorări salariale, au indemnizaţii de încadrare diferite (mai mici) faţă de cei cărora li s-au recunoscut astfel de drepturi salariale, prin hotărâri judecătoreşti, generând diferenţe în stabilirea salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare. Or, tratamentul juridic diferit instituit de legiuitor nu are nici o justificare obiectivă şi rezonabilă. De altfel, dispoziţiile de lege criticate lipsesc de sens şi, practic, anulează voinţa legiuitorului şi raţiunea esenţială a edictării actului normativ respectiv, astfel cum sunt precizate în Preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.20/2016, anume acelea de a egaliza veniturile personalului bugetar cu aceeaşi funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, prin raportate la nivelul maxim, şi de a elimina inechităţile existente. Aşadar, dispoziţiile art. 31 alin. (12) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.57/2015, introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2016, generează inegalităţi în ceea ce priveşte calculul indemnizaţiei/salariului de bază al magistraţilor, respectiv personalului asimilat, cu acelaşi grad, gradaţie, condiţii de vechime şi de studii, şi, prin urmare, contravin art. 16 din Constituţie.  31. Astfel, Curtea constată că, pentru respectarea principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare, prevăzut de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, corespunzător fiecărei funcţii, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătoreşti şi să fie acelaşi pentru tot personalul salarizat potrivit dispoziţiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiaşi categorii profesionale, respectiv familii ocupaţionale prevăzute de Legea-cadru nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.”

 Această situație a fost recunoscută ca atare și de legiuitor prin adoptarea O.U.G. nr.20/2016. Astfel, tocmai în considerarea faptului că existau aceste inechităţii, determinate de faptul că o parte dintre magistraţi, încadraţi în aceeaşi funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în muncă sau specialitate au obţinut hotărârii judecătoreşti definitive prin care le-au fost recunoscute majorările salariale de 18 %, in timp ce alţi nu au obţinut asemenea hotărârii s-a adoptat acest act normativ, legiuitorul dorind să înlăturate, astfel, aceste inechităţi din sistemul de salarizare; aşa cum rezultă din nota de fundamentare şi din preambul acestei ordonanţe de urgenţă.

Deci, pentru perioada 23.06.2013 (respectiv trei ani anterior introducerii acţiunii, conform termenului general de prescripţie)-01.10.2016, pretenţiile reclamantului se vizează a fi întemeiate pe considerentele expuse mai sus, ulterior datei de 01.10.2016, însă, acestea urmează fi respinse întrucât începând cu  această dată indemnizaţia brută lunară de încadrare a fost stabilită în sensul celor de mai sus prin Ordinului Ministrului Justiţiei nr.219/01.02.2017.

În vederea acoperii integrale a prejudiciului cauzat reclamantului în temeiul art.1535 din Codul Civil vor fi obligaţi intimaţii pârâţi la plata în favoarea reclamantului, aferent drepturilor salariale recunoscute prin prezenta hotărâre, a daunelor moratorii reprezentând dobânda legală calculată de la data scadenţei fiecărei obligaţii de plată şi până la data plăţii efective; sume ce vor fi actualizate cu rata inflaţiei; cunoscut fiind faptul că dobânda legală şi rata inflaţiei sunt instituţii cu natură juridică diferită, cu finalități distincte şi anume: menţinerea valorii reale a obligaţiei monetare la data efectuării plăţii (evitarea "erodării" creanţei prin inflaţie) în cazul actualizării creanţei cu indicele preţurilor de consum, care are caracter compensatoriu (damnum emergens), respectiv câştigul pe care creditorul l-ar fi obţinut ca urmare a investirii banilor, dacă aceştia ar fi fost plătiţi la scadenţă (fructele civile), în cazul dobânzii penalizatoare, care are caracter moratoriu (lucrum cessans).

Lipsa includerii în bugetul propriu al T. Dolj a unor sume cu acest titlu nu justifică respingerea cererii reclamantului atâta vreme cât dreptul său este bine conturat,  are o bază legală, pe considerentele arătate mai sus.

Nu poate fi primită şi ca atare va fi respinsă cererea reclamantului de încadrare, respectiv stabilirea indemnizaţiei lunare brute lunare de încadrare, deoarece încadrarea/stabilirea indemnizaţiei de încadrare se face în cadrul unei proceduri administrative care urmează regulile acestei proceduri, în cadrul litigiului de faţă instanţa de apel făcând distincţia statuată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin  Decizia nr.32/2015 (HP) între reîncadrare şi plata efectivă a drepturilor salariale.

Faţă de cele ce preced, Curtea, în baza art. 480 alin.1 Cod de procedură civilă, a admis ca fondat apelul declarat de reclamantul H.T. împotriva sentinţei civile nr. (…) din data de 7.11.2017 pronunţată de Tribunalul Sibiu - Secţia I Civilă în dosar nr.(…); a schimbat, în tot, sentinţa atacată şi în rejudecare: a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de reclamantul  H.T.I.  în contradictoriu cu pârâţii T. Dolj, C.A. Craiova şi M.J. cu consecinţa obligării pârâţilor să plătească reclamantului despăgubiri civile echivalente diferenţelor dintre drepturile băneşti încasate şi cele cuvenite în perioada 1.12.2015-1.10.2016, cu luarea în calculul indemnizaţiei brute lunare de încadrare a indexărilor salariale stabilite prin sentinţa civilă nr.(…) pronunţată de Tribunalul Dolj în dosar nr.(…)  rămasă irevocabilă prin  Decizia nr.(…) pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosar nr.(…), lămurită prin Încheierea din data de 20.02.2017 a Tribunalului Dolj, rămasă irevocabilă prin Decizia nr.(…) din 05.07.2017 a Curţii de Apel Craiova - Secţia I Civilă. Au fost obligaţi pârâţii la plata dobânzii legale pentru sumele datorate şi la reactualizarea acestor sume, calculate de la data scadenţei fiecăreia sume şi până la data plăţii efective s-a respins, în rest, cererea reclamantului.

Domenii speta

Spete similare