Tentativă la omor. Nereţinerea art. 375 şi art. 396 alin.10 Cod procedură penală

În  cauză  nu  pot fi  reţinute  disp.  art.396  al.10,  privitoare  la  reducerea  cu  o  treime a limitelor  de  pedeapsă.

Este  adevărat  că, iniţial, la  termenul  din  13.03.2017, inculpatul a declarat  că  recunoaşte  fapta  reţinută  în  sarcina  sa  şi  a  solicitat  ca  judecata  să  aibă  loc  numai  pe  baza  probelor  administrate  în  cursul  urmăririi  penale  şi  a înscrisurilor  în  circumstanţiere,  însă,  având  în  vedere  solicitarea  acestuia  de schimbare  a  încadrării  juridice  în  infracţiunea  de  „loviri  sau  alte  violenţe”  prev.  de  art.193  al.2  Cod  penal,  s-a  procedat  la  administrarea  de  probe,  iar  la  termenul  din  10.04.2017,  aceasta  a  precizat  că  a  acţionat  cu  cazmaua  din  lateral,  fără  intenţia  de  a  o  lovi  pe  persoana  vătămată,  ci  mai  mult  pentru a  o  speria,  neintenţionând  să  o  lovească  pe  aceasta  în  zona  capului.

Prin  urmare,  ne  aflăm  doar  în  faţa  unei  recunoaşteri  formale  a inculpatului  în  prima  fază,  poziţia  procesuală  concretă a  acestuia  fiind  în  sensul  că  nu a  comis  fapta  de  „tentativă  la  omor”  aşa  cum  a  fost  descrisă  în  rechizitoriu.

Este  contestată  însăşi  situaţia  de  fapt  şi  nu  doar  încadrarea  juridică  a  infracţiunii.

Decizia penală nr.222/A/22.02.2018 a Curţii de Apel Galaţi 

Prin  sentinţa  penală  nr.230/27.10.2017  a  Tribunalului  Brăila, în baza art. 386 Cod procedură penală a  fost  respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul ... privind schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la infracţiunea de omor prevăzută de art. 32 alin. 1 din Cod penal, raportat la art. 188 alin. 1 Cod penal, în infracţiunea de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 193 alin. 1 şi 2 Cod penal.

În baza art. 32 alin. 1 din Cod penal, raportat la art. 188 alin. 1 Cod penal,  a  fost condamnat inculpatul  ... la pedeapsa principală de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la infracţiunea de omor.

În baza art. 67 alin. 2 Cod penal,  i  s-a  aplicat  inculpatului, pe lângă pedeapsa principală de 6 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a), b), j) şi n) Cod penal (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a părăsi teritoriul României; dreptul de a comunica cu victima ..., precum şi cu membri de familie ai acesteia – soţia victimei, numita ....  şi fiul lor ... şi de a se apropia de aceştia) pe o durată de 3 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale a închisorii.

În baza art. 65 Cod penal, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a), b), j) şi n) Cod penal (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a părăsi teritoriul României; dreptul de a comunica cu victima ..., precum şi cu membri de familie ai acesteia – soţia victimei, numita ... şi fiul lor ... şi de a se apropia de aceştia) pe durata executării pedepsei principale a închisorii. 

S-a dispus  emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii pe numele inculpatului la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 399 alin. 1 Cod procedură penală  a  fost  menţinută  măsura preventivă a controlului judiciar luată faţă de inculpatul ... cu aceleaşi obligaţii.

În baza art. 241 alin. 1 lit. c) Cod procedură penală măsura preventivă a controlului judiciar va înceta de drept la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri judecătoreşti.

În baza art. 72 Cod penal  a  fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la data de 22.10.2016 la data de 29.11.2016 inclusiv.

În baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare,  s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat.

În baza art. 397 Cod procedură penală, raportat la art. 1357 Cod civil:

A  fost  admisă  în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă ...  şi obligat  inculpatul ... la plata sumei de 150.000 lei daune morale către această parte civilă.

A  fost  respinsă, ca neîntemeiată, acţiunea civilă formulată de partea civilă ..., cu privire la daunele materiale şi la restul daunelor morale solicitate.

S-a  luat  act că inculpatul a acoperit prejudiciile solicitate de părţile civile ... şi Serviciul de Ambulanţă Judeţean B.

În baza art. 112 alin 1 lit. b) Cod penal s-a  confiscat  de la inculpat o cazma cu lungimea totală de 112 cm, din care coada din lemn are o lungime de 91 cm, partea metalică cu dimensiunile de 25x21 cm, iar suportul metalic de introducere a cozii are o lungime de 10 cm, ambalată şi sigilată într-un sac, aflată la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Brăila conform procesului-verbal încheiat la data de 04.05.2017.

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, fără a fi inclus în aceste cheltuieli judiciare onorariul avansat de stat avocatului din oficiu care a rămas în sarcina statului. 

S-a  dispus avansarea sumei de 360 lei reprezentând onorariul cuvenit avocatului din oficiu ... desemnat pentru inculpat pe parcursul urmăririi penale (delegaţie nr. ... din 21.09.2016) din fondul special al Ministerului Justiţiei către Baroul B.

S-a  reţinut  că, inculpatul ... este fiul inculpatului ..., iar în luna iunie 2015 aceştia locuiau în ..., str. ...

Blocul este amplasat la intersecţia străzilor ... şi ... şi prin configuraţie creează o curte/parcare interioară, unde accesul se face pe o alee rutieră.

În ziua de 11.06.2015 în jurul orei 16:00 inculpatul ... se afla în curtea interioară a blocului şi săpa pe o porţiune de spaţiu verde folosind o cazma.

În dreptul spaţiului verde, pe aleea rutieră, era parcat autoturismul Dacia cu nr. de înmatriculare ... aparţinând martorului ..., iar în apropierea celor doi se afla inculpatul ..., inculpatul şi martorul intenţionând să plece la pescuit.

La un moment dat în spatele autoturismului Dacia a oprit alt autoturism condus de persoana vătămată ...  care a început să claxoneze şi să ceară prin semne deblocarea căii de acces.

Întrucât autoturismul condus de persoana vătămată ...  nu putea ocoli pe lângă autoturismul marca Dacia Logan (aspect confirmat şi de către inculpat în declaraţiile sale), inculpatul ... a urcat la volanul autoturismului marca Dacia Logan şi a virat mai întâi cu spatele către autoturismul condus de persoana vătămată, context în care persoana vătămată s-a speriat că-i va fi acroşat autoturismul şi a virat la rândul să puţin cu spatele, după care inculpatul ... a virat în faţă, mai aproape de trotuar, făcând astfel loc autoturismului condus de persoana vătămată.

În continuare, persoana vătămată ... a efectuat manevra de ocolire şi a depăşit autoturismul staţionat, după care a oprit la aproximativ 2 m distanţă de locul depăşirii, iar martorul ... i-a spus că avea loc să treacă şi a claxonat degeaba, adresându-i totodată şi expresii şi cuvinte jignitoare.

S-a reţinut că din probatoriul administrat în cauză, rezultă că martorul ... i-a adresat persoanei vătămate cuvinte şi expresii jignitoare încă de la momentul la care persoana vătămată a început să claxoneze pentru a fi mutat autoturismul marca Dacia Logan, iar persoana vătămată i-a adresat de asemenea martorului .... astfel de cuvinte, martorul ... având asupra sa o cazma cu lungimea cozii de 1 metru şi partea metalică de 20 cm, ce a fost depusă la camera de corpuri delicte a instanţei pe parcursul cercetării judecătoreşti, adresându-se persoanei vătămate în sensul că ar putea să o agreseze cu acea cazma, întrucât toţi participanţii la trafic ar fi avut loc să treacă, iar numai persoana vătămată nu avea loc.

În continuare persoana vătămată, a coborât de la volanul autoturismului său, rămânând lângă portiera faţă a maşinii sale, pe partea stângă, în faţa scării unde se afla martorul ...  şi a început să îl înjure pe acesta, cei doi adresându-şi reciproc cuvinte şi expresii jignitoare, moment în care în conflict a intervenit şi inculpatul ... care i-a reproşat persoanei vătămate jignirile adresate tatălui său.

Între persoana vătămată şi membrii familiei ... – adică martorul ... şi inculpatul ... – a continuat un schimb de insulte, iar pe fondul acestui conflict inculpatul ... a luat cazmaua din mâna tatălui său şi s-a îndreptat direct către persoana vătămată ce se afla în continuare lângă portiera stângă a autoturismului său, căreia i-a aplicat o lovitură cu partea metalică, de sus în jos, vizând capul, lovitura venind practic deasupra capului victimei.

S-a reţinut că în momentul în care inculpatul ... s-a îndreptat către persoana vătămată, aceasta se afla poziţionată oarecum oblic faţă de inculpat, aproape cu spatele la acesta, inculpatul venind cu cazmaua din partea dreaptă a persoanei vătămate şi precizând că îl va omorî pe inculpat, cuvinte întărite şi de martorul ..., care i-ar fi solicitat inculpatului să-l lovească pe persoana vătămată cu acea cazma, aşa cum a rezultat din declaraţiile persoanei vătămate şi ale martorilor  ... şi ...

Auzind cuvintele inculpatului, persoana vătămată s-a întors către aceasta instinctual, rămânând poziţionată faţă în faţă cu inculpatul, la o distanţă de aproximativ 1 m – 1,5 m de aceasta şi a parat lovitura ridicând braţul drept deasupra capului, iar după aplicarea acelei lovituri părţile au încetat conflictul.

În continuare persoana vătămată a deplasat autoturismul câţiva metri până în parcarea propriu zisă, ajutată fiind de fiul său, martorul ..., apoi a apelat serviciul unic de urgenţe, prin intermediul martorului ..., reclamând agresiunea.

În continuare persoana vătămată a fost preluată de un echipaj de ambulanţă şi transportată la SJU B unde a primit îngrijiri medicale la data de 11.06.2015 şi a fost internată la Secţia Ortopedie în perioada 17 – 26.08.2015.

Din certificatul medico-legal nr..../15.06.2015 completat la data de 5.10.2015 şi din raportul de primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr..../476/1.02.2016 a rezultat că persoana vătămată a suferit o fractură deschisă cu deplasare a cubitusului drept, leziune ce a necesitat îngrijiri medicale pentru vindecare pe o perioadă de 80  – 85 zile şi nu i-a pus viaţa în primejdie, leziunile putând data din ziua de 11.06.2015 şi fiind create prin lovirea cu un corp dur, cu marginea tăioasă.

Imediat după eveniment inculpatul a aruncat cazmaua şi a fugit de la faţa locului, plecând la pescuit în acea zi împreună cu martorul ..., în timp ce martorul ... a plecat în domiciliu, luând cu el cazmaua rămasă la faţa locului.

Audiat fiind, în cursul urmăririi penale, inculpatul ... a declarat că a lovit-o pe persoana vătămată, dar fără intenţia de a o ucide ori de a-i leza o zonă vitală, urmărind doar să o îndepărteze de tatăl său, că a dorit doar să sperie victima, aplicând o lovitură cu cazmaua numai în mod oblic, pe la nivelul umărului persoanei vătămate, de la stânga spre dreapta şi că obiectul cu care a lovit, cazmaua, ar fi trecut prin dreptul pieptului persoanei vătămate şi aceasta nu ar fi fost lovită dacă nu introducea mâna dreaptă pentru apărare, persoana vătămată ţinând totodată braţul la o distanţă apreciabilă de corpul său, aşa încât ar fi intrat în raza de acţiune a cazmalei, persoana vătămată fiind lovită cu vârful cazmalei.

Aceeaşi poziţie procesuală a avut-o inculpatul şi în faţa instanţei de judecată, unde deşi, formal, a solicitat judecarea sa în procedura recunoaşterii vinovăţiei, a precizat o cu totul altă situaţie juridică decât cea descrisă în rechizitoriul parchetului.

Declaraţiile inculpatului au fost contrazise de declaraţiile persoanei vătămate, dar şi ale martorilor oculari ce au fost audiaţi în faza de urmărire penală şi în faza judecăţii, inclusiv a declaraţiei de la urmărire penală dată chiar de către tatăl inculpatului şi de prietenul inculpatului  ..., care au precizat că inculpatul a lovit victima cu cazmaua pe care a ţinut-o cu ambele mâini, vizând capul persoanei vătămate, aplicând aşadar lovitura deasupra capului persoanei vătămate, iar, întrucât persoana vătămată a parat lovitura cu mâna dreaptă pe care a ridicat-o deasupra capului, lovitura a fost primită de persoana vătămată în antebraţul mâinii drepte, ceea ce a creat o leziune profundă, o plagă tăiată cu sângerare abundentă şi o fractură deschisă cu deplasare a cubitusului drept, leziuni atestate medical, aşa încât susţinerile inculpatului că doar a dorit să sperie victima, că nu a dorit să o lovească în cap pe aceasta, sunt contrazise de întreg probatoriul administrat în cauză.

A fost relevantă mai cu seamă declaraţia martorului ocular ...  care se afla în trecere pe aleea dintre blocuri şi a participat la întregul eveniment, făcând chiar o schiţă a locului faptei, cooperând cu organele de urmărire penală şi lăsând un număr de telefon pentru a da lămuririle necesare ulterior în cauză.

Acest martor, a precizat că inculpatul a lovit victima de sus în jos, deasupra capului, cu acea cazma, pe care o ţinea cu ambele mâini, lovitura fiind fermă, puternică, iar persoana vătămată a parat această lovitură şi a primit lovitura în antebraţul mâinii drepte, ceea ce a generat o sângerare puternică pe care martorul a observat-o, constatând de asemenea şi faptul că fusese pătruns osul victimei.

Nu a putut fi privită cu suspiciune declaraţia acestui martor, nu s-a putut considera că acest martor ar fi declarat în favoarea persoanei vătămate întrucât între aceştia ar fi avut loc anumite relaţii anterioare (nedovedite de altfel), aşa cum a acreditat părerea apărarea, întrucât instanţa de judecată s-a convins singură de credibilitatea martorului în cauză pe care l-a audiat în etapa cercetării judecătoreşti, în condiţii de nemijlocire, oralitate, publicitate şi contradictorialitate, părţile din cauză având posibilitatea de a pune întrebări martorului şi uzitând intens de acest drept aşa cum s-a observat din declaraţia martorului aflată la dosarul instanţei.

Mai mult decât atât, instanţa a încuviinţat solicitarea apărării de a efectua o adresă către I.T.M. B., instituţie publică ce a răspuns cu adresa nr. ... din 30.06.2017 aflată la dosar instanţă şi care a precizat că din evidenţe martorul ...  nu figurează cu contracte de muncă, aşa încât nu avea cum să fie un fost angajat la firma de maxi-taxi a persoanei vătămate.

S-a observat că în faţa instanţei de judecată martorii ... şi ... şi-au nuanţat declaraţiile de la urmărire penală, precizând că intenţia inculpatului ar fi fost mai mult de a-l speria pe persoana vătămată, că ar fi aplicat lovitura mai mult oblic, dintr-o parte în alta, iar nu deasupra capului persoanei vătămate, lovitura fiind aplicată prin dreptul umărului persoanei vătămate, afirmaţii care sunt nesincere şi nu se coroborează cu ansamblul probator administrat în cauză, mai cu seamă cu declaraţia martorului ... – persoană lipsită de orice interes în cauză, în condiţiile în care s-a dovedit relaţia de prietenie dintre inculpat şi martorul ..., precum şi relaţia de tată – fiu dintre martorul ... şi inculpat, afirmaţiile din faza judecăţii făcute de aceşti martori fiind în acord cu afirmaţiile nesincere făcute de inculpat încă din faza de urmărire penală, motiv pentru care nu au putut fi luate în seamă de instanţa de judecată.

Afirmaţiile inculpatului conform cu care ar fi aplicat lovitura cu cazmaua prin faţa corpului victimei, neintenţionând să-l atingă pe acesta, ci doar să-l sperie şi doar atitudinea culpabilă a persoanei vătămate ar fi dus la lovirea acesteia în sensul că şi-ar fi introdus antebraţul mâinii drepte în faţa cazmalei,  au  fost înlăturate ca fiind nesincere, făcute în mod evident cu scopul de a disculpa pe acesta din urmă de consecinţele faptelor sale, constatându-se şi faptul că acestea nu se coroborează cu restul materialului probator administrat în cauză, aşa cum a fost analizat mai sus.

Aşadar, declaraţiile de nerecunoaştere ale inculpatului  au  fost simple afirmaţii, care au ca scop doar disculparea acestuia de consecinţele penale ale faptelor sale, fiind vădite pro causa, motiv pentru care instanţa le-a apreciat ca atare.

Având în vedere situaţia de fapt mai sus reţinută, nu a putut fi susţinută cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apărare, din infracţiunea de tentativă la infracţiunea de omor prevăzută de art. 32 alin. 1 din Cod penal, raportat la art. 188 alin. 1 Cod penal, în infracţiunea de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 193 alin. 1 şi 2 din Noul Cod penal.

Astfel, numărul de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare stabilit în cauză, precum şi faptul că nu i-a fost pusă în primejdie viaţa persoanei, nu au fost relevante, prin ele însele, în vederea stabilirii încadrării juridice a infracţiunii de tentativă la infracţiunea de omor, ci pe lângă aceste elemente, trebuie să fie avute în vedere şi faptul că inculpatul a lovit victima, cu un obiect apt de a ucide – o cazma –, mai precis cu partea metalică şi tăioasă a cazmalei, inculpatul a vizat în lovitura sa o zonă vitală a corpului, capul victimei, care afectată fiind, putea să producă decesul victimei, iar lovitura, deşi a fost una singură, a avut o intensitate foarte mare, dovadă fiind leziunile produse la antebraţul mâinii drepte al persoanei vătămate, constând în fractura deschisă cu deplasare a cubitusului drept, leziune ce a necesitat îngrijiri medicale pentru vindecare pe o perioadă de 80  – 85 zile, leziunea produsă fiind una de apărare, întrucât persoana vătămată a ridicat mâna dreaptă deasupra capului, pentru a para lovitura pe care o putea primi în zona capului, lovitură care-i putea fi fatală, ţinând cont de intensitatea cu care inculpatul a lovit.

Pe latura subiectivă a infracţiunii, s-a reţinut  că inculpatul nu a acţionat cu intenţia generală de a vătăma victima, nu a încercat doar să sperie victima, aşa cum acesta a acreditat ideea, ci dimpotrivă inculpatul a acţionat cu intenţia de a ucide victima, forma de vinovăţie fiind relevată de modul şi împrejurările în care inculpatul a aplicat lovitura, aşa cum s-a descris mai sus, astfel încât chiar dacă nu s-ar  fi  reţinut  intenţia directă a inculpatului în sensul uciderii victimei (deşi aceasta rezultă din modul cum inculpatul a aplicat lovitura şi a precizat totodată că va omorî victima, aspect auzit de persoana vătămată, de martorul ... şi de martorul ...), cel puţin a prevăzut şi a acceptat posibilitatea uciderii victimei, prin modul în care a aplicat lovitura cu intensitate în zona capului, de sus în jos, ceea ce denotă intenţia indirectă la infracţiunea de tentativă la infracţiunea de omor, fapta inculpatului având forma tentată întrucât, deşi inculpatul a acţionat în modalitatea în care putea produce moartea victimei, rezultatul material nu s-a produs, actul material fiind întrerupt de victimă care a parat lovitura fatală.

 De aceea, în primul rând, în baza art. 386 Cod procedură penală a respins ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul .... privind schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la infracţiunea de omor prevăzută de art. 32 alin. 1 din Cod penal, raportat la art. 188 alin. 1 Cod penal, în infracţiunea de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 193 alin. 1 şi 2 din Noul Cod penal.

În drept, fapta inculpatului ... care în ziua de 11.06.2015 i-a aplicat persoanei vătămate ...  o lovitură cu partea metalică a unei cazmale, de sus în jos, lovitura fiind orientată către cap, dar pe care persoana vătămată a parat-o cu antebraţul drept, suferind astfel o fractură deschisă tip III A cubitus drept, leziune ce a necesitat îngrijiri medicale pentru vindecare pe o perioadă de 80 – 85 zile,  a  întrunit  elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la infracţiunea de omor prevăzută de art. 32 alin 1 din Noul Cod penal, raportat la art. 188 alin 1 Cod penal.

Cum săvârşirea infracţiunii şi vinovăţia inculpatului au fost dovedite, instanţa a dispus condamnarea acestuia proporţional gradului de pericol social al faptei comise şi periculozităţii făptuitorului.

La individualizarea judiciară a pedepsei principale ce i-a  fost  aplicată inculpatului au  fost avute  în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 alin 1 din Noul Cod penal şi anume: stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; d) motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit;  e) natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; g) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Instanţa a reţinut că infracţiunea săvârşită de inculpat este de o periculozitate deosebită prin obiectul juridic lezat şi anume relaţiile sociale referitoare la dreptul persoanei la viaţă, dar şi ordinea şi liniştea publică, prin lovirea victimei într-o zonă publică, unde se aflau mai multe persoane.

Totodată, instanţa a reţinut agresivitatea mare şi de moment a inculpatului rezultată din modul şi împrejurările în care acesta a comis fapta, în timp ce se afla într-o stare conflictuală cu persoana vătămată, în timp ce îşi adresa reciproc cu persoana vătămată injurii, prin aplicarea unei singure lovituri, dar de intensitate mare, vizând în special zona capului victimei, folosindu-se de o cazma, obiect pe care inculpatul l-a folosit prin aplicarea loviturii cu partea tăioasă, iar nu cu partea plată, inculpatul acţionând într-un loc public, pe stradă.

S-a  mai reţinut că după comiterea faptei inculpatul s-a manifestat indiferent faţă de rezultatul produs, nu s-a interesat de soarta victimei, ci a fugit de la faţa locului, după care şi-a văzut în continuare de treburile sale zilnice, în sensul că a mers la pescuit cu prietenul său ..., doar intervenţia la timp a unor martori oculari şi a fiului persoanei vătămate a făcut ca victima să primească de îndată îngrijirile medicale necesare.

S-a  mai reţinut  că inculpatul a acţionat pe fondul unei stări conflictuale cu membrii familiei victimei, în sensul că anterior evenimentului, a mai adresat injurii persoanei vătămate şi soţiei acestuia.

Pe lângă cele de mai sus, sub aspectul circumstanţelor personale, s-a  reţinut că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, dar inculpatul a avut continuu o atitudine oscilantă în declaraţiile sale, inclusiv în faza judecăţii.

Faţă de periculozitatea în concret a faptei şi a făptuitorului nu s-a apreciat ca necesar să se reţină circumstanţe atenuante, dar la individualizarea pedepsei închisorii spre minimul prevăzut de lege s-a avut  în vedere actele în circumstanţiere depuse de inculpat la dosar, lipsa antecedentelor penale ale acestuia, vârsta sa, precum şi atitudinea la rândul său conflictuală a persoanei vătămate care de asemenea a adresat injurii inculpatului şi tatălui acestuia.

Contrar susţinerilor apărătorului inculpatului, nu s-a  putut  reţine în cauză scuza provocării cu consecinţa aplicării dispoziţiilor art. 75 alin. 1 lit. a) din Noul Cod penal, întrucât fapta nu a fost comisă de inculpat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau printr-o altă acţiune ilicită gravă, pentru simplul motiv că fapta agresivă de mare intensitate şi de moment a inculpatului care s-a năpustit cu o cazma asupra persoanei vătămate, acţionând practic prin spatele acesteia, s-a comis pe fondul unor injurii reciproce dintre persoana vătămată, martorul ... şi inculpatul ..., astfel că nu persoana vătămată a fost cea care a provocat pe inculpat, ci provocările au fost reciproce, fiind vorba numai despre jigniri şi nu despre acte materiale de agresiune, context în care inculpatul a ieşit din tipar şi a acţionat violent şi excesiv, prin lovirea victimei care tot timpul a rămas lângă portiera stânga faţă a autoturismului său şi nu s-a deplasat către martorul ..., aşa cum a afirmat inculpatul, faptul rămânerii victimei în acelaşi loc până la momentul agresiunii fiind confirmat şi de martorul ... 

Având în vedere elementele de individualizare a pedepsei expuse mai sus, instanţa a  apreciat că, în raport de periculozitatea concretă a faptei şi a făptuitorului, pedeapsa care respectă cel mai bine scopul prevăzut de art. 3 din Legea nr. 254/2013, este închisoarea, stabilită între limitele speciale minimă şi maximă prevăzute de art. 188 alin. 1 din Noul Cod penal, reduse la jumătate ca efect al aplicării dispoziţiilor speciale de sancţionare a tentativă, fără luarea în considerare a dispoziţiilor art. 396 alin.10 Cod procedură penală, întrucât inculpatul nu a recunoscut fapta aşa cum aceasta a fost descrisă în rechizitoriul Parchetului, ci a schimbat situaţia de fapt, iar această situaţie de fapt prezentată de inculpat nu  a rezultat  din materialul probator administrat în cauză.

Astfel, nu  au  putut  fi aplicate dispoziţiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală nici măcar prin prisma faptului că inculpatul ar fi recunoscut o altă situaţie de fapt care s-ar fi confirmat prin probele administrate în cauză, pentru că instanţa de judecată nu a reţinut situaţia de fapt prezentată de inculpat, în sprijinul cererii de schimbare a încadrării juridice pe care a formulat-o în faza de judecată, ci dimpotrivă instanţa de judecată a reţinut ca fiind dovedită situaţia de fapt prezentată în rechizitoriul Parchetului şi pe care inculpatul nu a recunoscut-o încă din faza de urmărire penală, ci acesta a dat în acelaşi timp o declaraţie formală de recunoaştere a faptei astfel cum a fost descrisă în rechizitoriu, cu scopul declarat de a beneficia de procedura recunoaşterii vinovăţiei, precum şi o declaraţie în care a prezentat o altă situaţie de fapt, proprie, care să susţină lovirea sau alte violenţă, situaţie de fapt care nu s-a confirmat în cauză.

Inculpatul a procedat în acest mod, pentru a-şi crea beneficii prin ocolirea dispoziţiilor legale, adică a prezentat o altă situaţie de fapt care dacă s-ar fi confirmat ar fi beneficiat şi de procedura simplificată a recunoaşterii vinovăţiei, şi de o încadrare juridică mai uşoară, dar şi-a păstrat în acelaşi timp şi poziţia de recunoaştere a faptei aşa cum a fost descrisă în rechizitoriu, pentru eventualitatea în care nu se confirmă situaţia precizată de el, caz în care trebuie să fie condamnat pentru tentativă la infracţiunea de omor, unde limitele de pedeapsă sunt ridicate şi astfel doreşte să beneficieze în continuare de procedura simplificată, din acest punct de vedere poziţia procesuală a inculpatului fiind una contradictorie şi neprincipială.

Mai mult decât atât, deşi formal, inculpatul a arătat că nu contestă probatoriul de la urmărire penală, aspect esenţial pentru acordarea beneficiului recunoaşterii vinovăţiei, acesta a solicitat reaudierea martorilor de la urmărire penală, a solicitat audierea altor martori pe lângă cei din rechizitoriu, ba chiar a combătut pe tot parcursul procesului penale, inclusiv în dezbaterile pe fond, conţinutul declaraţiilor de martori audiaţi la urmărire penală.

Chiar la ultimul cuvânt pe care instanţa i l-a acordat inculpatului la termenul de judecată din 20.01.2017, acesta a arătat în faţa instanţei că nu a avut intenţia de a ucide victima, că a dorit doar să o sperie, că dacă dorea să ucidă victima o putea face fără probleme, că doar a dorit să sperie victima, că nu se consideră vinovat de fapta de tentativă la omor, afirmaţii care nu  au  putut fi valorificate în procedura recunoaşterii vinovăţiei.

De aceea, nu au  fost  aplicabile dispoziţiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.

Pentru aceste motive, în baza art. 32 alin. 1 din Cod penal, raportat la art. 188 alin. 1 Cod penal, a  condamnat pe inculpatul ... la pedeapsa principală de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la infracţiunea de omor.

La alegerea şi individualizarea pedepselor complementare, instanţa a avut în vedere, dispoziţiile art. 66 din Noul Cod penal şi art. 67  alin. 1 din Noul Cod penal, care se referă la natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite, la împrejurările cauzei şi la persoana infractorului, la interesele copilului aflat în întreţinere, sub tutelă ori curatelă, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului – cauzele Calmanovici contra României şi Sabău şi Pârcălab contra României – conform cu care pedepsele privind interzicerea drepturilor părinteşti, a dreptului de a fi curator sau tutore, precum şi a dreptului de vot, se pot interzice dacă fapta a avut legătură cu aceste drepturi, respectiv dacă fapta săvârşită de inculpat îl face pe acesta nedemn de a exercita respectivele drepturi, precum şi dacă sancţiunea este necesară într-o societate democratică şi este proporţională cu cauza ce a determinat aplicarea sa.

Pe de altă parte, au fost avute în vedere şi dispoziţiile art. 67 alin. 2 din Noul Cod penal care prevăd aplicarea în mod obligatoriu a pedepselor complementare în măsura în care textul de incriminare prevede această obligaţie, or art. 188 alin. 1 din Noul Cod penal prevede aplicarea în mod obligatoriu a pedepselor complementare.

În raport cu cele mai sus expuse – circumstanţe reale şi personale mai sus reţinute –, ţinând cont inclusiv de faptul că inculpatul, după comiterea infracţiunii, a părăsit locul faptei, apoi o perioadă de timp a părăsit teritoriul României şi s-a sustras de la urmărire penală, văzând şi starea conflictuală rezultată din probele cauzei, dintre familia ...  şi familia ..., instanţa a considerat că se impune aplicarea pedepselor complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a), b), j) şi n) Cod penal (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a părăsi teritoriul României; dreptul de a comunica cu victima ..., precum şi cu membrii de familie ai acesteia – soţia victimei, numita ... şi fiul lor ... şi de a se apropia de aceştia), iar aceste sancţiuni complementare se cuvine a fi date pe durata de 3 ani.

Împotriva  sentinţei  penale  menţionate  au  formulat  apeluri  inculpatul  ... şi  partea  civilă  ...

La  termenul de judecată  din  22.02.2018,  apărătorii  părţilor-apelante  au  arătat  în  esenţă  următoarele:

- pentru  inculpatul  ...,  prima instanţă  nu a aplicat  art.374,  art.396  al.10  Cod

procedură penală;  puteau  să  se  administreze  probe,  dar  să  se  reţină  art.374,  art.396  al.10  Cod  procedură  penală;  pedeapsa  de  6  ani  închisoare  este  prea  drastică  faţă  de  zona  lezată  şi  faptul  că  nu  s-a  pus  în  primejdie  viaţa  persoanei  vătămate,  fiind  criticabil  şi  cuantumul  daunelor  morale;

-pentru  partea  civilă  ...,  pedeapsa  este  mică  raportată  la  poziţia  acestuia  de  nerecunoaştere,  iar  daunele  morale  sunt  insuficiente,  neputând  folosi  mâna  care  i-a  fost  secţionată.

Apelul inculpatului  ....  este  întemeiat,  însă  apelul  părţii  civile  ...  este  nefondat.

În  mod  corect  prima  instanţă  a  stabilit  situaţia  de  fapt,  vinovăţia  inculpatului  ... pentru  săvârşirea  infracţiunii  de  „tentativă  la  omor”  prev.  de  art.32  al.1  Cod  penal  raportat  la  art.188  al.1  Cod  penal,  precum  şi  întrunirea  condiţiilor  răspunderii  civile  delictuale  (faptă  ilicită,  vinovăţie,  prejudiciu,  legătură  de  cauzalitate) în  raport cu  partea  civilă  N.C.

S-a avut în vedere materialul probator administrat în cauză: declaraţiile persoanei  vătămate ..., din  care  reiese  că,  în  ziua  de  11.06.2015, după  un  incident  în  parcarea  aferentă  blocului  în  care  locuieşte,  în  care  au  fost  implicaţi  inculpatul  şi  tatăl  acestuia,  cel  dintâi  a  luat  o  cazma,  cu  care  a  vrut  să-l lovească în  zona  capului;  persoana  vătămată  a  parat  lovitura  cu  braţul  drept,  a  fost  lovit  cu  cazmaua  în  antebraţul  drept  şi a suferit  o  leziune care sângera; acte  medico-legale (certificat medico-legal  .../.../15.06.2015;  completare  la  certificatul  medico-legal;  raport  de primă  expertiză  medico-legală  cu  examinarea  persoanei  nr. .../..../2015  din  29.12.2015)  din  care  rezultă  că  persoana  vătămată  a prezentat  la  nivelul  antebraţului  drept  o  fractură  deschisă  cu  deplasare,  leziune  ce  s-a  putut  produce  prin  lovire  cu  un  corp  dur,  la  data  de  11.06.2015,  a  necesitat  80-85  zile  îngrijiri  medicale,  nu a  pus  în  primejdie  viaţa  victimei  şi nu constituie  infirmitate;  înscrisuri  medicale  referitoare  la  persoana  vătămată  ...;  proces-verbal  din 13.08.2015  de recunoaştere  după  planşa  foto;  declaraţiile  martorilor  ..., ..., ..., ...,  din  care  reiese  lovirea  cu  cazmaua  a  persoanei  vătămate  ...  de  către  inculpatul  ...;  martorii ..., ... şi  ...  au  menţionat că lovitura a fost  aplicată  de  sus  în  jos,  cu  partea  ascuţită  a  cazmalei,  fiind  vizată  zona  capului;  declaraţia  martorului  ...  care  arată  că  l-a  văzut  pe  ... care  îşi  sprijinea  unul  din  braţe  cu  cealaltă  mână  şi  i-a  solicitat  să  anunţe  ambulanţa  şi  poliţia.

Inculpatul  ...  a  declarat  că  nu a  vizat  capul  persoanei  vătămate şi  apreciază  că  dacă  aceasta  nu  ar  fi  parat  lovitura,  partea  metalică  ar  fi  trecut  prin  faţa  persoanei  vătămate  la  nivelul  braţului  superior  sau  umărului  drept,  dar  fără  a  o  lovi.

Este  probată  în  mod  cert  vinovăţia  inculpatului  ...  pentru  săvârşirea infracţiunii  de  „tentativă  la  omor”  prev.  de  art.32  al.1  Cod  penal  rap.  la  art.188  al.1  Cod  penal.

Acesta a acţionat  în  mod  violent  asupra  persoanei  vătămate  ..., aplicându-i  o  lovitură  îndreptată  spre  zona  capului  (vitală),  cu  un  instrument  apt  să  producă  decesul  (cazma).

Faptul  că  între  persoana  vătămată,  pe  de  o  parte,  inculpat  şi  tatăl  acestuia,  pe  de  altă  parte, a  avut  loc  un  schimb  de  cuvinte  în  contradictoriu  şi insultătoare,  nu  poate  constitui  o  situaţie  de  natură  provocatorie,  astfel  încât  să  atragă  incidenţa  circumstanţei  atenuante  prev.  de  art.75  al.1  lit.a  Cod  penal.

Reacţia  inculpatului  ...  a  fost  total  disproporţionată  în  raport  cu  conflictul  verbal  şi  nu  poate  fi cauzată  de  o  puternică  tulburare  sau  emoţie  determinată  de  o  provocare  din  partea  persoanei  vătămate.

În  cauză  nu  pot fi  reţinute  disp.  art.396  al.10,  privitoare  la  reducerea  cu  o  treime a limitelor  de  pedeapsă.

Este  adevărat  că, iniţial,  la termenul  din  13.03.2017,  inculpatul a declarat  că  recunoaşte  fapta  reţinută  în  sarcina  sa  şi  a  solicitat  ca  judecata  să  aibă  loc  numai  pe  baza  probelor  administrate  în  cursul  urmăririi  penale  şi  a înscrisurilor  în  circumstanţiere,  însă,  având  în  vedere  solicitarea  acestuia  de schimbare  a  încadrării  juridice  în  infracţiunea  de  „loviri  sau  alte  violenţe”  prev.  de  art.193  al.2  Cod  penal,  s-a  procedat  la  administrarea  de  probe, iar  la  termenul  din  10.04.2017,  aceasta a  precizat  că  a  acţionat  cu  cazmaua  din  lateral, fără  intenţia de a o lovi pe persoana  vătămată, ci mai  mult pentru a o speria, neintenţionând  să  o  lovească  pe  aceasta  în  zona  capului.

Prin  urmare,  ne  aflăm  doar  în  faţa  unei  recunoaşteri  formale a  inculpatului  în  prima  fază,  poziţia  procesuală  concretă a  acestuia  fiind  în  sensul  că  nu a  comis  fapta  de  „tentativă  la  omor”  aşa  cum a  fost  descrisă  în  rechizitoriu.

Este  contestată  însăşi  situaţia  de  fapt  şi  nu  doar  încadrarea  juridică  a  infracţiunii.

Sentinţa  apelată  este  netemeinică  întrucât  cuantumul  pedepsei  este  relativ  mare  faţă  de  împrejurările  în  care  a  fost  comisă  fapta,  urmările  produse  şi  circumstanţele  legate  de  persoana  inculpatului.

Acesta  s-a  prezentat  în  faţa  autorităţilor judiciare, a dat declaraţii,  iar din  fişa  de  cazier  a acestuia  nu  reiese  că  ar  fi avut  recent probleme  cu  legea  penală.

În  aceste  condiţii,  o  pedeapsă  de  5  ani  închisoare,  în  regim  de  detenţie, este  în  măsură  să  reflecte  toate  criteriile  generale  prevăzute  de  art.74  Cod  penal,  să  conducă  la  restabilirea  ordinii  de  drept  şi  la  responsabilizarea  inculpatului,  nefiind  elemente pentru  o  majorare  a  acestei  sancţiuni.

Pedeapsa  complementară  şi  cea  accesorie  au  fost  individualizate  în  mod  temeinic,  cu  luarea  în  considerare  a naturii  faptei, a gradului  de  pericol  social  al  acesteia, a persoanei  inculpatului,  precum şi a jurisprudenţei  CEDO  în  materie  (Sabou  şi  Pârcălab  împotriva  României;  Hirst  contra  Marii  Britanii,  Calmanovici împotriva  României).

Daunele  morale au fost stabilite  în  mod  just,  temeinic,  ţinând  cont  de  suferinţa  cauzată  persoanei  vătămate,  gravitatea  leziunii  şi  intervalul  lung  de  timp  necesar  pentru  recuperare.

Cuantumul  acestor  daune  (150.000  lei)  acoperă  prejudiciul  moral  încercat  de  partea  civilă  N.C., neputând  fi  primite criticile  formulate  în  apel  în  sensul  reducerii  sau  majorării  acestor  despăgubiri.

Faţă  de  cele  arătate  şi  de  art. 417, art. 418,  art. 420,  art. 421  pct.1  lit.b,  pct.2  lit.a  Cod  procedură  penală,  Curtea  va  admite  apelul  formulat  de  inculpatul ..., împotriva  sentinţei  penale  nr.230  din  27.10.2017  a Tribunalului  Brăila.

Va  desfiinţa,  în  parte,  sentinţa  penală  apelată şi în rejudecare:

Va  reduce  pedeapsa  aplicată  inculpatului ... pentru săvârşirea infracţiunii  de „tentativă  la  omor”,  de  la  6  ani  închisoare  la  5  ani  închisoare.

Va  menţine  celelalte  dispoziţii  ale  sentinţei  penale  apelate.

Va  respinge,  ca  nefondat,  apelul declarat  de  partea  civilă  ... împotriva aceleiaşi  sentinţe  penale.

Conform  art.241  al.1  lit.c  Cod  procedură  penală,  va constata  încetată  de  drept măsura  controlului  judiciar  dispusă  faţă  de  inculpatul  ... 

Văzând  şi  dispoziţiile  Protocolului  U.N.B.R.  -  M.J.  şi  ale  art.275  al. 2, 3  Cod  procedură  penală.

Domenii speta

Spete similare