Omor calificat. Provocare. Circumstanţe şi stări (atenuante şi agravante)

Sentinţă penală 262 din 18.06.2010


Omor calificat. Provocare

Circumstanţe şi stări (atenuante şi agravante)

S e n t i n ţ a  nr.262/18 iunie 2010

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani din 15 aprilie 2010 a fost trimis în judecată inculpatul C. M., cercetat pentru  săvârşirea infracţiunii de  „omor calificat”, prev. şi ped. de art.174, 175 lit. i Cod penal, reţinându-se în sarcina acestuia că, în seara zilei de 22 februarie 2010, pe stradă, l-a lovit cu un cuţit pe B. I., provocându-i leziuni care au dus la deces.

Analizând actele şi lucrările dosarului se constată ca fiind temeinic dovedită următoarea situaţie de fapt:

În după amiaza zilei de 22 februarie 2010 victima B. I. şi tatăl acesteia, B. Ix., precum şi inculpatul C. M. s-au deplasat la barul SC MPSRL din satul Flondora, comuna Manoleasa, unde au consumat băuturi alcoolice.

La un moment dat, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, inculpatul s-a certat cu victima şi tatăl acesteia, fără ca această ceartă să degenereze. La puţin timp, barmanul P. D.le-a spus celor prezenţi să părăsească barul, deoarece era ora închiderii.

După ieşirea din bar, martorul B. Ix., tatăl victimei, l-a cuprins pe inculpat de mijloc şi s-a deplasat spre casă. După aproximativ 30 de metri, fără a avea vreun motiv, inculpatul i-a aplicat martorului două lovituri de cuţit în spate şi în zona capului. Văzând cele întâmplate, victima a fugit înspre cei doi, dar când a ajuns în dreptul lor inculpatul i-a aplicat şi acestuia o lovitură cu cuţitul în zona toracică.

Victima a fost transportată de îndată la Spitalul Săveni, unde s-a constatat că este decedată.

În urma examinării medico-legale s-a stabilit că moartea victimei a fost violentă; că s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute, consecutivă unei plăgi înţepat-tăiate toracice cu hemotorax, hemopericard şi plagă transfixiantă de ventricul stâng; că leziunile s-au putut produce prin lovire cu obiect înţepător-tăietor, fiind aplicată o lovitură din anterior spre posterior, din lateral spre medial şi de jos în sus şi că între leziunile constatate şi deces există raport direct de cauzalitate.

Instanţa va reţine situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului în temeiul următoarelor mijloace de probă: declaraţiile martorilor P. I. A., P. D., G. M., S. L., C. B., P. C., V. I. şi B. Ix., declaraţiile inculpatului date în cursul urmăririi penale, procesul-verbal de cercetare la faţa locului, procesele-verbale de examinare a articolelor de îmbrăcăminte ale inculpatului şi a cuţitului folosit pentru lovire şi raportul de constatare medico-legală. Inadvertenţele dintre declaraţiile martorilor nu privesc aspectele esenţiale ale cauzei, ci doar anumite împrejurări de fapt (distanţa la care se afla victima faţă de inculpat şi traseul urmat de acesta după ieşirea din bar), împrejurări care nu sunt de natură să pună sub semnul îndoielii cele arătate anterior.

Fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. i Cod penal.

În concluziile scrise depuse de apărătorul inculpatului se solicită reţinerea stării de provocare. Astfel, inculpatul, aflat în stare de beţie, ar fi comis fapta în virtutea tulburării provocate de victimă, care s-a certat cu el în interiorul şi în faţa barului, iar câteva momente mai târziu s-a izbit de el. În ce priveşte aceste susţineri este de observat, în primul rând, că nu se poate atribui semnificaţia unei acţiuni ilicite grave unor simple certuri dintre două persoane aflate sub influenţa băuturilor alcoolice. În al doilea rând, chiar dacă în faţa barului a avut loc o bătaie între cei doi (fără a se putea stabili cu certitudine cine a declanşat conflictul), nu reiese din probatoriu ca acest conflict să fi creat inculpatului o puternică tulburare sau emoţie, din moment ce la foarte scurt timp şi-a continuat drumul spre casă împreună cu tatăl victimei. Nu în ultimul rând este de precizat că victima a alergat spre inculpat după ce acesta l-a lovit cu cuţitul pe tatăl său, martorul B. Ix., astfel încât nu se poate susţine că posibila izbire a inculpatului (aceasta fiind relatată doar de martorul P. I. ) ar fi constituit o acţiune provocatoare.

La individualizarea judiciară a pedepsei instanţa va avea în vedere limitele prevăzute de lege, gradul concret ridicat de pericol social al infracţiunii, relevat de împrejurările comiterii (pe fondul consumului de băuturi alcoolice, după lovirea cu acelaşi cuţit a altei persoane, într-un loc public şi în prezenţa mai multor persoane) şi de urmarea produsă, precum şi persoana inculpatului, care nu prezintă antecedente penale şi era cunoscut cu o bună conduită.

Faţă de aceste criterii instanţa apreciază că aplicarea unei pedepse principale în cuantumul minim prevăzut de textul incriminator  şi a pedepsei complementare a interzicerii pentru 8 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal este suficientă pentru îndreptarea inculpatului.

Pe timpul şi în condiţiile prev. de art. 71 Cod penal se va interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal.

Prin încheierea din 23 februarie 2010 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, măsură ce a fost ulterior prelungită, respectiv menţinută. Luarea măsurii arestării preventive s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 148 lit. f Cod procedură penală, pericolul concret pentru ordinea publică fiind apreciat prin raportare la natura, gravitatea faptei şi impactul acesteia asupra opiniei publice.

În raport de circumstanţele cauzei şi durata privării de libertate se constată că aceste temeiuri nu au dispărut şi nici nu s-au modificat, fiind astfel justificată menţinerea arestării preventive a inculpatului.

În temeiul art. 88 Cod penal se va deduce din pedeapsa principală durata reţinerii şi arestării preventive de la 23 februarie 2010 la zi.

Se va constata că în cauză nu s-a formulat constituire de parte civilă.

În temeiul art. 118 lit. b Cod penal se va dispune confiscarea corpului delict – cuţit folosit la comiterea faptei.

Văzând şi dispoziţiile art. 191 Cod procedură penală,

2

Domenii speta