Tentativă la omor. Stare de provocare. Condiții pentru reținerea circumstanței atenuante

Sentinţă penală 216 din 25.04.2018


Prin rechizitoriul nr Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului F.M. pentru săvârşirea infracțiunilor de:

- tentativă la infracţiunea de omor, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 32 alin. (1) Cod penal, raportat la art. 188 alin. (1) Cod penal (persoană vătămată C.C.C), 

- lovire sau alte violenţe, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 193 alin. (2) Cod penal (persoană vătămată P.M.C.),

ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) Cod penal şi art. 75 alin. (1) lit. a) Cod penal.

S-a reţinut în sarcina inculpatului că, la data de 08.07.2017, în jurul orei 2200, în timp ce se afla pe balta „Mălina” de pe raza localităţii Movileni, comuna Şendreni, judeţul Galaţi, fiind sub stăpânirea unei puternice tulburări, determinate de o provocare din partea persoanelor vătămate, produsă prin violenţă verbală şi fizică, asupra martorului M.C.D., inculpatul F.M. a lovit cu un târpan persoana vătămată P.M.C. în zona coapsei drepte, producându-i o plagă înjunghiată coapsă dreapta, leziune care a necesitat 12-13 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare  de la data producerii, dacă nu survin complicaţii, după care a lovit persoana vătămată C.C.C. în zona abdomenului, producându-i o plagă înţepat-tăiată penetrantă abdominal cu eviscerare de intestin subţire şi mare epiplon, plagă jejunală, plagă colon sigmoid şi hemoperitoneu, leziunile punându-i în primejdie viaţa şi necesită 30-35 zile îngrijiri medicale, dacă nu survin complicaţii.

Pentru a se reţine săvârşirea infracţiunii în stare de provocare, se impune, potrivit art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal, îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:

infracţiunea să fi fost săvârşită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, adică într-o stare de surescitare sau încordare nervoasă, de mânie sau indignare, ori de emoţie puternică;

 starea de puternică tulburare sau emoţie să fi avut drept cauză o provocare din partea persoanei vătămate prin infracţiune, adică actul de provocare să constituie cauza infracţiunii săvârşite de cel provocat;

 provocarea să fi fost săvârşită de victima infracţiunii printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă;

riposta infractorului la acţiunea de provocare trebuie îndreptată împotriva autorului actului provocator, iar nu împotriva altei persoane.

Astfel, pentru reţinerea circumstanţei atenuante a provocării este necesar ca actul provocator să fie de o anumită gravitate, adică să fie susceptibil să provoace o puternică tulburare sau emoţie în psihicul infractorului, încât acesta să nu fie în stare să se abţină de la o ripostă, săvârşind astfel infracţiunea. În acest sens, chiar dacă legea nu cere ca actul pretins provocator să fie  la fel de grav ca şi riposta celui  provocat, ea obligă implicit la verificarea existenţei unei proporţionalităţi între intensitatea actului provocator şi a tulburării produse de acesta, atât cu referire la subiectivitatea părţilor aflate în conflict, respectiv modul în care inculpatul a recepţionat actul victimei în forul său inferior, dar şi obiectiv, respectiv aptitudinea actului  provocator de a provoca în mod normal o ripostă.

Or, în speţa de faţă, inculpatul F.M. s-a simţit ameninţat de prezenţa celor două persoane vătămate care, imediat ce au revenit în zona bălții Mălina, au început să ameninţe şi să lovească martorii M.C.D. şi F.G. Când conflictul verbal a degenerat într-unul fizic și văzând că persoanele vătămate au o constituţie fizică mult mai robustă, inculpatul s-a simțit în pericol întrucât, la rândul său, a fost agresat. Acesta a lovit cu târpanul pe care îl avea asupra sa în direcţia persoanelor vătămate, producându-le leziunile arătate mai sus. 

Prin urmare, agresivitatea cu care au acţionat persoanele vătămate i-a provocat inculpatului o stare de puternică tulburare și surescitare nervoasă şi, simţind un pericol pentru viaţa lui, a simțit nevoia să riposteze folosind târpanul pe care îl avea la îndemână. Prin urmare, este justificată în opinia instanţei reţinerea circumstanţei atenuante legale a provocării prevăzute de art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal