Cerere de repunere în termenul de apel. Respingerea cererii, câtă vreme ea nu a fost însoţită de cererea de apel

Decizie 103 din 26.04.2018


Cerere de repunere în termenul de apel. Respingerea cererii, câtă vreme ea nu a fost însoţită de cererea de apel

Curtea de Apel Oradea - Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal

Decizia nr. 103 din 26.04.2018

- art. 186 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă

Prin Sentinţa nr. (...) din 12.01.2017, Tribunalul (...) a admis acţiunea comercială formulată de reclamantul OFICIUL NAŢIONAL AL REGISTRULUI COMERŢULUI, în nume propriu şi pentru Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul (...), cu sediul în (...), (...)(...) împotriva pârâtei  (...) SRL, cu sediul în (...),  (...) (...), înregistrată la ORC de pe lângă Tribunalul (...) sub (...),  în sensul că:

În temeiul art. 237 lit. c din Legea nr. 31/1990, a dispus dizolvarea societăţii comerciale pârâte.

În temeiul art. 237 alin. 3 şi 4 din Legea nr. 31/1990 cu modificările ulterioare:

A dispus înregistrarea setinţei în Registrul Comerţului ţinut de ORC de pe lângă Tribunalul (...).

A dispus comunicarea sentinţei părţilor şi Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Judeţului (...).

A dispus publicarea sentinţei în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pe cheltuiala titularului cererii de dizolvare, acesta putând să se îndrepte împotriva societăţii.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut următoarele:

Societatea comercială pârâtă deşi la înfiinţare a înregistrat în registrul comerţului dovada sediului acesteia la data sesizării instanţei documentul care atestă valabilitatea sediului declarat a expirat, astfel că, din punct de vedere legal la data sesizării instanţei pârâta nu are un sediu legal valabil declarat în evidenţele registrului comerţului.

Astfel, instanţa a constatat existenţa cazului de dizolvare a societăţilor comerciale prevăzut de art. 237 alin. 1 lit. c  din Legea nr. 31/1990 republicată privind societăţile comerciale, potrivit căruia „La cererea oricărei persoane interesate, precum şi a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, tribunalul va putea pronunţa dizolvarea societăţii în cazurile în care :

c) societatea şi-a încetat activitatea,  nu are sediu social cunoscut ori nu îndeplineşte condiţiile referitoare la sediul social  sau asociaţii au dispărut ori nu au domiciliul cunoscut sau reşedinţa cunoscută”.

De asemenea, obligativitatea actualizării datelor cu privire la sediul social al societăţii este o condiţie esenţială şi în conformitate cu legislaţia Uniunii Europene în materie, parte integrală a aquis-ului comunitar corespunzător Capitolului 5 de negociere – „Dreptul societăţilor comerciale” pe care statul român s-a angajat să îl respecte. În acest sens sunt şi prevederile art. 2 alin. 1 lit. f a Primei Directive a Consiliului European nr. 68/151/EEC din 9 martie 1968 potrivit căruia „Statele membre vor lua măsurile necesare pentru a asigura publicitatea a cel puţin următoarelor documente ale companiilor: g) orice mutare a sediului social al societăţii”.

Având în vedere că neîndeplinirea obligaţiei legale a societăţilor comerciale de a depune  la registrul comerţului unde acestea sunt înmatriculate dovada că deţin în mod legal un sediu social real dovadă necesară pentru identificarea persoanei juridice este sancţionată de legislaţia română cu dizolvarea pe calea judecătorească a acestora, în temeiul art. 237 alin.1 lit. c din Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale, ţinând cont şi de prevederile aliniatelor 2-5 din acelaşi articol din actul normativ amintit, instanţa a admis cererea înaintată de reclamant şi a dispus dizolvarea societăţii comerciale pârâte.

Împotriva acestei hotărâri, a formulat cerere de repunere în termen, pârâta SC (...) SRL, motivând că din cauza unor motive justificate societatea s-a aflat în imposibilitate de a declara apel în termenul legal.

În acest sens arată că societăţii nu i s-a comunicat hotărârea judecătorească, astfel că nu avea cunoştinţă despre desfăşurarea procesului de dizolvare şi critică faptul că instanţa a apreciat că în cauză, procedura de citare cu societatea pârâtă a fost legal îndeplinită deşi la termenele din 08.12.2016 şi 12.01.2017 a fost lipsă de procedură, dovada de înmânare fiind restituită la dosar cu menţiunea „destinatar mutat”.

În ceea ce priveşte comunicarea hotărârii se arată că, la fel, aceasta a fost restituită la dosar cu menţiunea „destinatarul nu mai locuieşte la adresă şi se returnează actele de procedură fiind imposibilă comunicarea acestora”, astfel cum rezultă din filele 24 şi 25 de la dosarul de fond. Deşi instanţa a pus în vedere factorului poştal ca actele de procedură să fie depuse la cutia poştală, iar în lipsa acesteia să se afişeze la sediul indicat, la data de 16.02.2017, actele de procedură se returnează la dosar cu menţiunea „destinatarul nu s-a prezentat pentru înmânarea lor”.

Faţă de această împrejurare, având în vedere şi faptul că administratorul societăţii a fost mai mult timp plecat din localitate, societatea nu a aflat despre existenţa dosarului, până când administratorul a întreprins activităţi pentru reactivarea societăţii, ocazie cu care a aflat că societatea este dizolvată.

Concluzionând, pentru motivele invocate, solicită repunerea în termenul de declarare a apelului.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 186 Cod de procedură civilă.

Examinând  cererea de repunere în termenul de apel formulată de  pârâta SC (...) SRL, instanţa a reţinut următoarele:

Pârâta a investit instanţa cu cererea de repunere în termenul de apel pe motivul că nu i s-a comunicat hotărârea judecătorească, astfel că nu a avut cunoştinţă de procesul de dizolvare al societăţii, dar şi pentru că instanţa a apreciat nejustificat că în cauză, procedura de citare cu ea a fost legal îndeplinită, deşi la termenele din 08.12.2016 şi 12.01.2017 a fost lipsă de procedură, dovada de înmânare fiind restituită la dosar cu menţiunea „destinatar mutat”.

Conform art.186 alin. 1 Cod procedură civilă, partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, iar potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol se arată că, în acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

Din analiza prevederilor legale enunţate reiese că pentru a beneficia de repunerea în termen este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condiţii.

În acest sens,  se impune ca partea să nu fi respectat un termen procedural imperativ,  nerespectarea termenului să se datoreze unor motive temeinic justificate dovedite de parte, împrejurarea ce împiedicat partea să-şi exercite dreptul în termen să se fi produs înăuntrul acestuia, partea să formuleze atât cererea de repunere în termen, cât şi să îndeplinească actul de procedură neexercitat în cel prevăzut pentru exercitarea căii de atac, respectiv 30 de zile de la încetarea împiedicării.

Analizând cererea pârâtei se poate observa că deşi ea a formulat cerere de  repunere în termenul de apel, aceasta nu a investit  concomitent curtea şi cu cererea de apel, aşa cum se cere prin alin. 2 al art.186 Cod procedură civilă - partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 30 zile, în cazul căii de atac a apelului, care curge de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen.

În acest context, chiar dacă cererea de repunere în termen formulată de  SC (...) SRL ar fi întemeiată, din moment ce nu s-a îndeplinit efectiv, actul de procedură neexercitat, respectiv cererea de apel, în cel mult 30 zile de la încetarea împiedicării, beneficiul repunerii în termen nu ar avea nicio finalitate.

Prin urmare, constatând că sesizarea instanţei a fost făcută defectuos, iar această neregularitate nu a fost îndreptată, cererea de repunere în termenul de apel formulată de  pârâta SC (...) SRL a fost respinsă.

Având în vedere că cererea formulată a fost respinsă pentru neîndeplinirea unor cerinţe procedurale, legate de modul de investire al instanţei, este superfluă analiza motivelor de repunere în termen.