Contestaţie la tabelul preliminar al creanţelor. Caracterul prescris al creanţei. Cauză de întrerupere ulterioară împlinirii termenului de prescripţie.

Pe rol judecarea contestaţiei formulată de contestatorul -- în contradictoriu cu intimatul administrator judiciar ---, având ca obiect contestaţie .

La apelul nominal făcut în şedinţa publică părţile au lipsit.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că au fost depuse de către contestatorul --- relaţiile solicitate de instanţă, după care,

Instanţa apreciază cauza în stare de soluţionare şi o reţine în pronunţare.

INSTANŢA

Asupra cauzei de faţă;

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Călăraşi la data de 20.11.2017 sub nr. --- contestatorul --- cu sediul în ---, prin inspector-şef --- în temeiul dispoziţiilor art.111 alin. 1 din LG.85/2014 a formulat contestaţie împotriva tabelului preliminar al creanţelor debitoarei --- întocmit de administratorul judiciar ---, solicitând să se constate că nu este prescrisă creanţa pe care o deţine împotriva debitoarei şi să fie admisă cererea sa de înscriere la masa credală.

În motivare arată că ----, este instituţie publică şi având în vedere domeniul de activitate, au existat raporturi economice cu debitoarea, astfel că s-a prestat activitate în domeniu, fiind emise facturi care confirmau activitatea contestatoarei. 

Raporturile economice au generat un debit în suma de --- lei, debit recunoscut la data de 10.12.2015, astfel încât ---, a înţeles să îi transmită atât prin fax cât şi în original, un angajament de plată, în care stipula că se vor efectua plăţi până la plata integrală a debitului.

În virtutea acestui angajament, au fost efectuate plăţi de către debitoare.

Este adevărat ca în mai multe rânduri a notificat debitoarea, însa nu a cunoscut faptul că aceasta a intrat în procedura insolvenţei.

Arată contestatorul că a formulat împotriva debitoarei --- o cerere de chemare în judecata, în baza art. 1015-1016 Cpc, prin care  a solicitat:

- obligarea pârâtei la plata sumei de --- lei reprezentând creanţă izvorâtă din facturile emise ca urmare a prestării de servicii, la care se adaugă dobânda legală calculată la suma indicată, până la data plata efectiva,conform art. 1017 alin. 1 Cpc,

- obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

--- are atribuţii de certificare sămânţă şi analiză sămânţă, şi-a respectat angajamentul şi a prestat serviciul corespunzător. Creanţa pe care o deţine este certă, lichidă şi exigibilă, astfel că potrivit art. 1021 Cpc, a solicitat emiterea unei ordonanţe de plata. În drept cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1013-1023 Cpc.

Cererea a făcut obiectul cauzei nr. --- a Judecătoriei Olteniţa (sentinţa civilă nr. 69/03.04.2017) şi este suspendată conform încheierii de suspendare din data de 5 octombrie 2017 a Judecătoriei Olteniţa.

În acest considerent, în temeiul dispoziţiilor art. 106 alin.2 din legea insolventei, --- a fost  notificat de administratorul judiciar, apreciind ca deţine o creanţă prescrisă, în raport de o sentinţă nedefinitivă.

Nu au fost cerute de către administratorul judiciar explicaţii şi documente justificative debitorului, potrivit art. 106 alin.3 din legea insolventei, deşi ---- le-a pus la dispoziţie, fiind comunicate odată cu cererea de înscriere la masa credală.

Deşi, nu a fost notificat în termen legal, potrivit art. 99 din legea insolventei, nici la acest moment nu se ia în calcul că debitoarea a făcut plăţi şi că a semnat un angajament de plată astfel că a fost întrerupt cursul prescripţiei extinctive.

Se omite a avea în vedere că la dosarul cauzei se află pe lângă dovezile de plată parţială a debitului (chitanţele plăţilor) şi un angajament, fiind aplicabile dispoziţiile 2538 alin.2 Cod civil şi raportat la art. 2537 pct. 1. Cpc se întrerupe cursul prescripţiei.

Efectul întreruperii cursului prescripţiei, este cel dictat de art. 2541 alin.2 Cpc, astfel că acţiunea ---- a fost introdusa înlăuntrul acestui termen.

Cursul prescripţiei se întrerupe la data de 10.12.2015, când se recunoaşte debitul se semnează şi ştampilează de către debitoare un angajament de plată, iar în baza acestuia se fac şi plăţi, respectiv chitanţele nr. --- şi chitanţa nr. ---.

Învederează contestatorul că indiferent dacă recunoaşterea s-a produs după împlinirea termenului de prescripţie, nu are nici o repercusiune legală asupra creanţei, recunoscute în mod expres. Chiar şi în varianta în care nu s-ar fi recunoscut în mod expres debitul, în mod tacit conform art. 2538 alin.2 Cod civil, --- deţine o creanţă recunoscută de debitor.

Primul act de executare, conform art. 2537 alin. l Cod Civil, este semnarea angajamentului de plată, apoi plăţile.

Apreciază contestatorul că în cauză instanţa se poate raporta inclusiv la un decret abrogat, la data de 1 octombrie 2011, fiind adoptat Noul Cod de Procedura Civila, în vigoare.

Intimatul administrator judiciar --- a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat să se respingă contestaţia formulată de ----împotriva tabelului preliminar, pentru următoarele considerente:

Prin declaraţia de creanţă, --- a solicitat înscrierea la masa credală cu suma de --- lei.

In urma analizei, a fost înlăturată integral creanţa solicitată întrucât era deja prescrisă la data deschiderii procedurii.

In contestaţia formulată, --- susţine ca, nu ar fi intervenit prescripţia întrucât în speţă ar fi intervenit o cauză de întrerupere a termenului de prescripţie, respectiv recunoaşterea creanţei de către ---.

Susţinerile contestatorului sunt neîntemeiate şi urmează să fie respinse ca atare.

În urma analizei documentelor justificative, se poate observa că facturile în baza cărora --- a solicitat înscrierea creanţei de --- lei provin din perioada 2007 - 2008.

Făcând aplicarea termenului general de prescripţie de 3 ani, termenul de prescripţie s-a împlinit cel mai târziu în 2011.

Recunoaşterea despre care vorbeşte contestatorul a intervenit abia în anul 2015 (adresa nr. 161/09.12.2015), după ce termenul de prescripţie deja se împlinise. In condiţiile în care la data recunoaşterii, respectiv la data de 09.12.2015 termenul de prescripţie era deja împlinit, nu mai poate opera întreruperea termenului de prescripţie întrucât nu sc mai poate întrerupe un termen care deja este împlinit.

Recunoaşterea din 09.12.2015 este tardivă şi nu mai poate avea efectele unei întreruperi de prescripţie.

In raport de aceste împrejurări, plăţile efectuate de debitoare în 2016 nu mai au nicio relevanţă cu privire la termenul de prescripţie.

In consecinţa, creanţa solicitată de --- era deja prescrisă la data deschiderii procedurii şi nu mai poate fi valorificată în această procedură de insolvenţă.

De altfel, prin sentinţa civilă nr. 968/06.07.2017 pronunţată de Judecătoria Olteniţa în dosarul 2506/269/2017 a fost respinsa ordonanţa de plata promovată de contestatorul --- întrucât creanţa era deja prescrisă.

Pentru considerentele expuse solicită respingerea contestaţiei ca neîntemeiată.

In drept, art. 205-208 CPC, Lg. 85/2014.

La termenul de judecată din 14.12.2017 instanţa a pus în vedere contestatorului ---- să precizeze care a fost data scadenței din facturile a căror contravaloare solicită şi din suma de --- lei cât reprezintă debit principal rezultat din facturile anexate şi să precizeze: scadența fiecărei facturi în parte; cât reprezintă penalități sau dobânzi; în cazul accesoriilor să precizeze temeiul de drept în baza căruia au fost calculate cu indicarea articolului și a actului normativ; procentul accesoriilor; mod de calcul pentru fiecare sumă din fiecare factură de la data scadenței și până la data când sau calculat astfel de accesorii şi scadenţa acestora.

Contestatorul --- a formulat răspuns la adresa instanţei arătând că debitul se compune din suma de --- lei, însumând facturile următoare: ----

În ordine cronologică a fost evidenţiată următoarea statistică: 

- factura nr. --- în suma de --- lei (termen de prescripţie 07.08.2012)

- factura nr. --- în suma de --- lei (termen de prescripţie 1 1.10.2012)

- factura nr. -- în suma de --- lei (termen de prescripţie 1 1.10.2012)

- factura nr. --- în suma de --- lei (termen de prescripţie 03.12.2012)

- factura nr. --- în suma de -- lei (termen de prescripţie 30.10.2013)

- factura nr. --- în suma de --- lei (termen de prescripţie 29.06.2013)

Plata facturilor urma a se face în termen de 10 zile de la data facturării, astfel că termenul de prescripţie se împlineşte după curgerea unui termen de 5 ani, de la data facturării, întrucât este instituţie publică.

Debitul se constituie din debit conform facturilor în cuantum de --- lei la care se adaugă penalităţi în sumă de -- lei şi majorări şi dobânzi în sumă de --- lei (total --- lei). Accesoriile calculate până în luna decembrie 2014 la care până la concurenţa sumei de --- lei, reprezintă accesorii (penalităţi, majorări şi dobânzi).

Cuantumul este stabilit de către ---, potrivit deciziei nr. ---/2011.

Debitul a fost recunoscut de către debitoare prin angajamentul din data de 10.12.2015, încheiat cu contestatoarea - şi plăţile care s-au efectuat conform chitanţelor nr. ---/1.07.2016 şi nr. ---/26.07.2016.

Raporturile economice au generat un debit în suma de --- lei, debit recunoscut la data de 10.12.2015, astfel încât ---, a transmis atât prin fax cât şi în original, un angajament de plată, în care stipula că se vor efectua plăţi până la plata integrală a debitului.

În virtutea acestui angajament, au fost efectuate plăţi.

Deşi, nu a fost notificat în termen legal, potrivit  art. 99 din legea insolventei, nici la acest moment nu se ia în calcul că debitoarea a făcut plăţi şi că a semnat un angajament de plată, astfel că a fost întrerupt cursul prescripţiei extinctive.

Se omite a avea în vedere că la dosarul cauzei se află pe lângă dovezile de plata parţiala a debitului (chitanţele plăţilor) şi un angajament, fiind aplicabile dispoziţiile 2538 alin.2 Cod civil şi raportat la art. 2537 pct. 1. Cpc se întrerupe cursul prescripţiei.

Efectul întreruperii cursului prescripţiei, este cel dictat de art. 2541 alin.2 Cpc, astfel ca acţiunea ---- a fost introdusa înlăuntrul acestui termen.

Cursul prescripţiei se întrerupe la data de 10.12.2015, când se recunoaşte debitul se semnează şi ştampilează de către debitoare un angajament de plata, iar în baza acestuia se fac şi plaţi, respectiv chitanţele nr. ---/1.07.2016 şi nr. ---/26.07.2016.

Indiferent daca recunoaşterea s-a produs după împlinirea termenului de prescripţie, nu are nici o repercusiune legala asupra creanţei, recunoscute în mod expres. Chiar şi în varianta în care nu s-ar fi recunoscut în mod expres debitul, în mod tacit conform art. 2538 alin.2 Cod civil, contestatoarea ---- deţine o creanţa recunoscuta de debitor.

Primul act de executare, conform art. 2537 alin. 1 Cod civil, este semnarea angajamentului de plata, apoi plăţile.

---- este o instituţie bugetară, fiind înfiinţat conform HG 719/1999, cu personalitate juridică, astfel că termenul de prescripţie este de 5 ani iar calculul tuturor accesoriilor, nu au aparţinut contabilităţii sale, ci a fost impus a fi introdus în programul de contabilitate conform deciziei nr. ---/2011 a ----.

Debitoarea ----, face parte din lista celor 20 de debitori, amintiţi la fila 8 a Deciziei nr. --/2011, astfel ca temeiul legal este cel cuprins în paragraful ultim al acestei file, în esenţă, prevederile OG 92/2003.

În susținerea contestației au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri: adresă către -----, adresă nr. ---/2017 către Judecătoria Oltenița, somație/ notificare de plată, adrese către debitoarea ---, dovezi de comunicare, adresa ---/10.12.2015 emisă de debitoare, chitanța ---/01.07.2016, facturi fiscale, sentința civilă 227/16.02.2012 a Judecătoriei Oltenița, încheierea din 05.10.2017 dată de Judecătoria Oltenița în dosarul primii 3590/269/2017, situația privind toate creanțele la 27.05.2011 întocmită de ---, situația privind calculul penalităților aferente situației privind clienții cu sold debitor la 31.12.2010, fișa contului ----, decizia --/2011 a ---.

Administratorul judiciar a atașat extras de pe portalul instanțelor cu soluția din dosarul 2506/269/2017 al Judecătoriei Oltenița prin care s-a respins ca prescrisă cererea de emitere a ordonanței de plată formulată de ----.

Din oficiu s-au atașat sentința civilă 69/2017 și cererea de creanță a contestatorului cu actele anexate .

Tribunalul analizând înscrisurile depuse la dosar reține că la 11.10.2017 creditorul contestator ---- a depus cerere de creanță solicitând înscrierea în tabelul preliminar al creanțelor debitoarei --- cu o creanță de --- lei reprezentând potrivit cererii creanță izvorâtă din relațiile economice derulate între părţi.

Procedura insolvenţei debitoarei a fost deschisă prin sentința civilă 69/03.04.2017 pronunțată de Tribunalul Călărași.

Potrivit precizărilor contestatorului creanța de --- lei reprezintă --- lei contravaloare facturi, --- lei penalități și --- lei dobânzi.

În susținerea cererii de creanță au fost depuse la dosar facturile nr. ---/28.08.2017, nr. ---/28.11. 2007, nr. ---/19.06.2008, nr. ---/20.10.08, nr. ---/01.10.2017, nr. ---/01.10.2007. Plata acestor facturi trebuia realizată potrivit precizărilor contestatoarei în 10 zile de la data facturării.

În urma analizării cererii de creanță administratorul judiciar desemnat ---- a apreciat că s-a împlinit termenul general de prescripţie de 3 ani și nu a înscris creanța contestatoarei în tabelul preliminar .

Prin prezenta contestație se susține de către contestator că nu a fost notificat în termenul legal și că nu a intervenit prescripția cu privire la creanță pentru că termenul de prescripție este de 5 ani, aplicabil instituțiilor bugetare și că a intervenit o întrerupere a cursului prescripției la 10.11.2015 când debitoarea a recunoscut debitul și a semnat un angajament de plată în baza căruia a făcut și plăți conform chitanțelor nr. ---/01.07.2017 și nr. ---/26.07.2016 fiind incidente art. 2537 și 2541 Cod Civil.

Mai susține contestatorul că a formulat împotriva debitoarei o cerere de ordonanță de plată care a făcut obiectul dosarului 3590/269/2017 al Judecătoriei Oltenița, suspendat în prezent conform încheierii din 05.10.2017.

Într-adevăr din conţinutul încheierii menționate depusă la dosar rezultă că în baza art. 75 din Legea 85/2014 s-a dispus suspendarea soluționării cererii în anulare formulată de contestator împotriva sentinței civile 968/2017 a Judecătoriei Oltenița prin care s-a respins acțiunea formulată de contestator împotriva debitoarei ca prescrisă.

Analizând facturile a căror contravaloare a solicitat-o contestatorul se constată că acestea au fost emise în 2007 respectiv 2008, ceea ce înseamnă că raporturile obligaționale dintre părți sunt supuse reglementării Vechiului Cod Civil.

În ceea ce privește prescripția în raport de data scadenţei sunt aplicabile dispozițiile Decretului 167/1958 privind prescripția extinctivă.

Potrivit art. 3 din actul normativ menționat, termenul general de prescripţie este de 3 ani. Având în vedere data scadenței, respectiv 10 zile de la data emiterii facturilor, potrivit precizărilor contestatorului termenul general de prescripţie s-a împlinit în perioada anilor 2010-2011. Evident împlinirea termenului de prescripție se calculează pentru fiecare factură în parte însă perioada de împlinire a prescripției pentru toate facturile este cea menționată.

Chiar dacă contestatorul este instituție bugetară, în cauză nu este aplicabil termenul general de prescripţie de 5 ani prevăzut de art. 131 din OG 92/2003 pentru că nu suntem în prezența unei creanţe fiscale.

Astfel potrivit art. 1 din OG 92/2003 „Prezentul cod reglementează drepturile și obligațiile părților din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și bugetele locale prevăzute în Codul Fiscal”. Creanța a cărei înscriere în tabel se solicită rezultă din raporturile economice derulate între părți, după cum se arată și de contestator .

Potrivit susținerilor acestuia din precizările depuse la dosar și termenul de prescripție de 5 ani s-a împlinit însă a intervenit o întrerupere a cursului prescripției ca urmare a recunoașterii debitului de către debitoarea --- la 10.11.2015 și a plăților parțiale făcute la 01.07.2016 și 26.07.2016.

La dosar s-a depus adresa înregistrată sub nr ---/10.12.2015 prin care debitoarea, prin administrator, se angajează să plătească lunar suma de --- lei până la stingerea datoriilor având în vedere dispozițiile sentinței nr ---/16.02. 2012 și chitanța nr. ---/01.07.2016 în valoare de --- lei.

Nu a fost depusă la dosar sentința menționată ci sentința nr. ---/16.02.2012 pronunțată de Judecătoria Oltenița în dosarul 4370/269/2011 însă prin această hotărâre a fost anulată ca netimbrată cererea de chemare în judecată formulată de contestator împotriva debitoarei, cerere prin care solicita obligarea acesteia la plata sumei de --- lei.

Cauzele de întrerupere a termenului de prescripție sunt cele prevăzute de art. 16 din Decretul 167/1958 aplicabil cauzei, printre acestea figurând și recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie făcute de cel în folosul căruia curge prescripția. La data emiterii adresei în 2015, menționată mai sus, prin care debitoarea era de acord să plătească debitul, termenul general de prescripţie era împlinit încă din 2011, conform celor arătate, situație în care nu se poate vorbi de o întrerupere a termenului de prescripție cum eronat susține contestatorul.

Aceeași este situația și în ceea ce privește plata făcută în 2016 adică nu are efect întreruptiv al prescripției  deja împlinite. Prescripţia este o sancţiune de drept civil care are ca efect stingerea dreptului material la acţiune, ceea ce înseamnă că debitorul nu mai poate fi constrâns prin concursul forţei publice la executarea obligaţiei.

Constatarea împlinirii termenului de prescripție s-a făcut și prin sentința civilă nr. 968/06.07.2017 a Judecătoriei Oltenița chiar dacă aceasta în prezent nu este definitivă fiind suspendată cererea în anulare formulată împotriva sentinței ce a fost pronunțată în procedura ordonanței de plată.

Față de considerentele arătate tribunalul a apreciat că măsura administratorului judiciar de a nu înscrie creanţa contestatorului în tabelul preliminar al creanțelor datorită împlinirii termenului de prescripție este corectă și că este neîntemeiată contestația formulată.

Având în vedere și art. 104, art. 106 și art. 111 din Legea 85/2014 a fost respinsă contestația formulată de contestatorul ---.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge contestaţia formulată de contestatorul --- la tabelul preliminar al creanţelor debitoarei --- întocmit de administratorul judiciar ---.

Cu apel 7 zile de la comunicare, care va fi realizată prin publicare în B.P.I..

Pronunţată în şedinţa publică de la 17 Ianuarie 2018.

Preşedinte,

Grefier,

Red. L.Il.

Tehnored. E.M.

3 ex./02.02.2018

Notă: Sentinţa civilă 12/17.01.2018 a rămas definitivă prin Decizia civilă 890/03.05.2018 în care s-a reţinut că pentru a produce efectul prevăzut de lege cauzele de întrerupere a prescripţiei trebuie să intervină în cursul acesteia, pentru simplul motiv că odată împlinit nu mai există un termen de prescripţie în derulare care să poată fi întrerupt. 

Domenii speta

Spete similare