Conducere fara permis

SENTINŢA PENALĂ Nr. 1093/2016

Şedinţa publică din data de 09 Decembrie 2016

Completul compus din:

PREŞEDINTE:

GREFIER:

Ministerul Public este reprezentat de procuror T din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria O..

Pe rol, soluţionarea cauzei penale privind pe inculpatul trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prevăzute de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 5 din Codul penal, precum şi pe inculpatul trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de încredinţarea cu ştiinţă a unui autovehicul pentru a fi condus pe drumurile publice unei persoane care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 5 din Codul penal

La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în şedinţa publică din 25.11.2016, când părţile prezente au pus concluzii în fond, care au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când s-a amânat pronunţarea la data de 09.12.2016, dată la care s-a pronunţat prezenta hotărâre.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei penale de faţă constată următoarele

Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria O.. la data de 16.02.2016 în dosarul 177/P/2014 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaţilor sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prevăzute de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 modificată şi republicată, cu aplicarea art. 5 Cod penal şi sub aspectul acuzaţiei de încredințarea unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere pentru conducerea pe drumurile publice unei persoane despre care știe că nu posedă permis de conducere prevăzute de art. 86 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 modificată şi republicată, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

În fapt, prin actul de sesizare s-a reţinut, în esenţă, că inculpatul a condus în data de 31.12.2013, în jurul orelor 15.45, autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare, un drum public, respectiv pe DN1 la km. 613+500 pe raza loc. I.., jud. B…, fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule, autoturismul fiind încredinţat în vederea conducerii pe un drum public la aceeaşi dată de către inculpatul, cunoscând că inculpatul nu poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de consemnare a efectuării actelor premergătoare (f. 9); adresă emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor (f. 12); fotografii ale inculpaţilor (f. 13-14); proces-verbal de vizionare a imaginilor surprinse de aparatul radar, planşe foto aferente şi suport optic (f. 15-29); declaraţii martori  (f. 48-57, 61-62); declaraţii de suspecti, inculpati (f. 30-39, 42-47²); cazier auto (f. 69);înscrisuri (f. 66-68); fişe de cazier judiciar (f. 70-71).

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei O.. la data de 18.02.2016 sub nr.dosar 2048/271/2016.

Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei O.. nr. 287 din data de 08.04.2016 s-a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecăţii.

La primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii în extras de către grefierul de şedinţă în baza art. 374 Cod procedură penală a actului de sesizare, instanţa i-a întrebat pe inculpaţi dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi, aducându-le la cunoştinţă dispoziţiile art. 396 alin. (10) Cod procedură penală iar în urma răspunsului negativ al acestora şi a audierii inculpaţilor care nu au recunoscut acuzaţiile formulate de procuror dar şi-au însuşit probele administrate în cursul urmăririi penale, instanţa a dispus judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun, procedând la audierea în şedinţă publică a martorilor şi.

Analizând materialul probator administrat în cauză instanţa reţine următoarea situaţie de fapt

În data de 31.12.2013, ora 15.45, organele de poliţie care efectuau activităţi specifice de supraveghere şi control a traficului rutier pe DN 1 la km. 613+500 pe raza localităţii I..  s-au sesizat cu privire la faptul că autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare circula pe direcţia Aleşd-O.. cu viteza de 148 km/h în zona de limitare a vitezei la 50 km/h, efectuând o manevră de depăşire a unui autotren în zona de acţiune a indicatorului "depăşirea interzisă", motiv pentru care au efectuat semnal regulamentar de oprire a acestui vehicul, însă conducătorul auto nu a oprit înaintea autospecialei în care se aflau organele de poliţie. Astfel, organele de poliţie au pornit în urmărirea autoturismului sus-menţionat, care a oprit după aproximativ 200 metri, pe partea dreaptă a DN1.

Apropiindu-se de autoturism agenţii de poliţie au constatat că de la volanul acestuia a coborât o persoană de sex masculin, în vârstă de aproximativ 50 de ani respectiv cu înălţimea de l,65m, cu mustaţă, fiind îmbrăcat cu o pereche de pantaloni negri, purtând o cămaşă albă şi o geacă de piele de culoare maro. De asemenea, organele de poliţie l-au observat şi pe ocupantul locului din dreapta faţă, respectiv o persoană de sex masculin în vârstă de aproximativ 30 ani, având înălţimea de 1,75m, cu mustaţă subţire, îmbrăcat în sacou de culoare neagră cu nasturi de culoare aurie, sub care poartă o vestă de piele neagră, şi o cămaşă de culoare albastră cu dungi albe, care a coborât din partea dreaptă şi a fugit înspre locul conducătorului auto.

Subsecvent declinării calităţii respectiv a motivului opririi în trafic, agenţii de poliţie au solicitat celor două persoane prezentarea actelor de identitate, iar conducătorului auto, respectiv persoanei mai în vârstă, permisul de conducere şi documentele autoturismului condus de către el, ocazie cu care aceştia le-au înmânat actele de identitate, stabilindu-se că şoferul autoturismului se numeşte, iar pasagerul care ocupa locul din dreapta faţă se numeşte.

In prezenţa martorilor asistenţi şi, organele de poliţie i-au solictat numitului să prezinte permisul de conducere, acesta declarând verbal că nu este posesor al unui permis de conducere pentru nici o categorie, precizând verbal că nu el a condus autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare pe D.N 1, autoturismul fiind condus de către fiul său.

In autovehicul se mai găseau numita care ocupa locul din partea stânga spate şi numitul), care ocupa locul din partea dreapta spate.

Audiat fiind în cursul urmăririi penale, inculpatul a declarat că în data de 31.12.2013 în jurul orelor 1540 în timp ce se afla în autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare condus de către fiul său pe D.N 1 între Aleşd şi O.., acesta a fost somat să oprească cu semnalele acustice şi luminoase ale unui echipaj de poliţie care circula din sens opus, ocazie cu care fiul său a oprit autoturismul după 3-4 m pe partea dreaptă pe sensul de mers. După ce fiul său a oprit autoturismul, a coborât din partea dreaptă şi a mers înspre marginea drumului, pe partea stângă a autoturismului ocazie cu care şi fiul său a coborât de la volanul autoturismului.

În declaraţia dată în cursul urmăririi penale inculpatul a arătat că în data de 31.12.2013 în jurul orelor 1540 a condus autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare dinspre Aleşd înspre O.., pe D.N 1, iar când agenţii de poliţie l-au somat cu semnalele luminoase şi acustice să oprească, a oprit autoturismul după aproximativ 100-200 m pe partea dreaptă pe sensul de mers. După ce a oprit, a coborât din autoturism pe D.N 1 fără a reţine în care parte a autoturismului, după care au ajuns lucrătorii de poliţie care i-au cerut actul de identitate şi permisul de conducere tatălui său, ocazie cu care acesta din urmă a prezentat buletinul, iar a prezentat permisul de conducere şi buletinul, după care lucrătorii de poliţie le-au spus să parcheze autoturismul în parcarea care se găsea în partea din spate. A mai declarat că tatăl său nu a condus autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare pe D.N 1 între Aleşd şi O.., acesta neavând permis de conducere.

În cursul judecăţii inculpaţii şi-au menţinut declaraţiile date în cursul urmăririi penale subliniind că autoturismul a fost condus de către.

Instanţa subliniază că simpla atitudine de nerecunoaştere a faptelor imputate manifestată de inculpaţi nu conduce per se la reţinerea stării de fapt indicate de către aceştia, adevărul juridic fiind stabilit prin coroborarea probelor administrate în cauză.

Aşa cum rezultă din declaraţiile concordante ale martorilor audiaţi lucrătorii de poliţie care au întocmit procesul-verbal de constatare – comisar şef de poliţie şi agent de poliţie aceştia au perceput faptele ex propriis sensibus  observând că de la volanul autoturismului oprit a coborât persoana mai în vârstă iar din dreapta prin faţa autoturismului a trecut cel tânăr care ocupa locul din dreapta faţă, ocolind uşa din stânga faţă şi rămânând amândoi în partea strângă a autoturismului.

Totodată, instanţa reţine că din imaginile surprinse de aparatul radar montat pe autospeciala cu nr. M.A.I. 34587 rezultă că subsecvent opririi în trafic a autoturismului marca  BMW cu nr. de înmatriculare din acesta au coborât două persoane care ocupau locurile din faţă şi că, având în vedere planşele foto din care rezultă vestimentaţia pe care fiecare dintre inculpaţi a avut-o la momentul opririi în trafic, rezultă în mod cert că persoana care a coborât de pe locul conducătorului este inculpatul

Nu în ultimul rând instanţa reţine că, aşa cum rezultă din declaraţiile inculpatului, acesta avea cunoştinţă de faptul că inculpatul nu avea permis de conducere pentru vreo categorie de vehicule, încredinţându-i însă acestuia autoturismul marca BMW  cu nr. de înmatriculare în vederea conducerii lui pe drumurile publice.

În raport de  împrejurarea că la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare noul Cod penal, instanţa va analiza dacă în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 5 din acest cod, privind aplicarea legii penale mai favorabile.

Se impune precizarea că, în aprecierea incidenţei mitior lex, în măsura în care aplicarea concretă a unei norme la o speţă dedusă judecăţii aduce o schimbare cu privire la condiţiile de incriminare, de tragere la răspundere penală şi de aplicare a pedepselor, aceasta va cădea sub incidenţa legii penale mai favorabile.

Cu privire la mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile, Curtea Constituţională, sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 Cod penal a pronunţat Decizia nr. 265 din 6 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 372 din 20 mai 2014, prin care a statuat aplicarea globală a legii penale mai favorabile. Determinarea legii penale mai favorabile şi alegerea acesteia dintre legile succesive implică, în prealabil, evaluarea, prin comparare, a dispoziţiilor penale din legi succesive care îşi găsesc aplicarea în speţă, utilizând criteriul aprecierii in concreto.

Pentru a deveni aplicabile dispoziţiile mai favorabile din legile succesive, în afara condiţiei de existenţă a unei situaţii tranzitorii, care a fost anterior constatată în cuprinsul acestor considerente, mai este necesar ca fapta ce face obiectul acuzaţiei să fie infracţiune atât potrivit legii sub imperiul căreia a fost comisă, cât şi conform legii în vigoare la data judecării cauzei, iar dintre legile penale succesive una să fie mai favorabilă.

Examinând cauza din perspectiva îndeplinirii ultimelor două condiţii, se constată că infracţiunile de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere respectiv de încredințarea unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere pentru conducerea pe drumurile publice unei persoane despre care știe că nu posedă permis de conducere în modalitatea concretă în care au fost comise de inculpaţi, continuă să fie incriminate în noul Cod penal, având, aşadar, corespondent în noua reglementare.

Evaluând în concret legea penală mai favorabilă fiecăruia dintre inculpaţi, instanţa apreciază ca fiind mai favorabilă legea veche în ceea ce îl priveşte pe inculpatul luând în calcul, în ansamblu, condiţiile de incriminare, cele de sancţionare, având în vedere şi dispoziţiile art. 93 Cod penal privind măsurile de supraveghere în cazul dispunerii unei condamnări cu suspendarea sub supraveghere, acestea având un regim sancţionator mai sever conform codului penal în vigoare raportat la vechea reglementare, instanţa făcând o simulare de pedeapsă având la bază atât vechiul, cât şi noul cod penal, sens în care, va reţine odată cu fondul cauzei dispoziţii mai favorabile inculpatului cele prevăzute de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 respectiv ale codului penal din 1969.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul, având în vedere aceleaşi criterii respectiv condiţiile de incriminare, cele de sancţionare, precum şi dispoziţiile art. 83 Cod penal privind instituţia amânării aplicării pedepsei, aceasta neimplicând pronunţarea unei soluţii de condamnare comparativ cu instituţia suspendării condiţionate prevăzute de Codul penal din 1969, instanţa va reţine odată cu fondul cauzei ca dispoziţii mai favorabile inculpatului cele prevăzute de art. 335 alin. (3) Cod penal.

În drept, fapta inculpatului constând în aceea că a condus în data de 31.12.2013, în jurul orelor 15.45, autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare, un drum public, respectiv pe DN1 la km. 613+500 pe raza loc. I.. , jud. B.. , fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule întruneşte sub aspect obiectiv şi subiectiv elementele constitutive ale infracţiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prevăzute de . 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

Sub aspectul laturii obiective instanţa reţine că elementul material al infracțiunii constă în conducerea pe drumurile publice de către inculpatul a unui autovehicul fără a deţine permis de conducere. Urmarea imediată constă în starea de pericol pentru relațiile sociale privind siguranța circulației rutiere. Legătură de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei (ex re).

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu vinovăţie în modalitatea intenţiei directe, conform dispoziţiilor art. 16 alin. (3) lit. a) Cod penal, întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale şi a urmărit producerea lui prin săvârşirea faptei.

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi stabilită în sarcina inculpatului, instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal 1969, respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale inculpatului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială a inculpatului.

În concret, instanţa va reţine că inculpatul este o persoană matură în vârstă de 57 ani, fără ocupaţie, fără loc de muncă, având situaţia militară nesatisfăcută, căsătorit, fără antecedente penale. Totodată instanţa va reţine că prin comiterea faptei acesta nu a provocat vreun incident rutier însă a condus autoturismul fără a deţine permis de conducere pe un drum naţional intens circulat şi având o viteză peste limita legală.

În raport de aceste criterii, instanţa apreciază că stabilirea unei pedepse 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a deţine permis de conducere reflectă ansamblul circumstanţelor cauzei, principiului proporţionalităţii pedepsei cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi echitabilitatea procesului penal în ansamblu, pedeapsa astfel stabilită fiind aptă să asigure atingerea scopului preventiv şi educativ.

Faţă de cele reţinute mai sus, instanţa, constatând vinovăţia inculpatului în baza art. 396 alin. (2) Cod penal va condamna pe inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzute de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

Instanţa constată că în cauză sunt îndeplinite condiţiile obiective şi subiective prevăzute de art. 86 ind. 1 Cod penal 1969 pentru a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de un an închisoare stabilite inculpatului.

Cu privire la condiţiile obiective instanţa constată că pedeapsa stabilită inculpatului de un an închisoare este inferioară limitei de 4 ani închisoare.

Cu privire la condiţiile subiective instanţa reţine că inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an (conform fişei de cazier din care rezultă că nu este cunoscut cu antecedente penale);

Prin urmare, în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de starea de sănătate a acestuia precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracţiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Pe cale de consecinţă, în baza art. 86 ind.1 Cod penal 1969 va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de supraveghere de 3 ani, stabilit conform art. 86 ind. 2 Cod penal 1969.

În baza art. 86 ind.3 alin. (1) Cod penal 1969, pe durata termenului de supraveghere va obliga pe inculpat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a).să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de Probaţiune B.. ;

b).să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau  locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c).să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d).să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 404 Cod procedură penală va atrage atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 86 ind.4 Cod penal 1969 privind instituţia revocării suspendării sub supraveghere în cazul comiterii de noi fapte penale ori în cazul nerespectării măsurilor şi obligaţiilor impuse de către instanţă.

În drept, fapta inculpatului constând în aceea că în data de 31.12.2013 a încredințat autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare inculpatului pentru a fi condus pe drumurile publice deși știa că acesta nu posedă permis de conducere întruneşte sub aspect obiectiv şi subiectiv elementele constitutive ale infracţiunii de încredințarea unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere pentru conducerea pe drumurile publice unei persoane despre care știe că nu posedă permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. 3 Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective instanţa reţine că elementul material al infracțiunii constă în încredințarea unui autoturism în vederea conducerii pe drumurile publice unei personae, deși știa că acesta nu posedă permis de conducere. Urmarea imediată constă în starea de pericol pentru relațiile sociale privind siguranța circulației rutiere. Legătură de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei (ex re).

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu vinovăţie în modalitatea intenţiei directe, conform dispoziţiilor art. 16 alin. (3) lit. a) Cod penal, întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale şi a urmărit producerea lui prin săvârşirea faptei.

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi stabilită în sarcina inculpatului, instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

În concret, instanţa va reţine că inculpatul este o persoană tânără în vârstă de de 33 ani, studii 6 clase, fără ocupaţie, fără loc de muncă, situaţia militară nesatisfăcută, starea civilă necăsătorit.

Pentru aceste motive, reţinând vinovăţia inculpatului, în baza art. 396 alin. (1), (4) Cod procedură penală raportat la art. 83 Cod penal va stabili în sarcina acestuia pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de încredinţarea cu ştiinţă a unui autovehicul pentru a fi condus pe drumurile publice unei persoane care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (3) Cod penal.

Analiza de ansamblu a materialului probator administrat în cauză relevă că sunt îndeplinite condiţiile subiective şi obiective prevăzute de art. 83 Cod penal pentru a se dispune amânarea aplicării pedepsei.

Cu privire la condiţiile obiective instanţa constată că:

a) pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de încredinţarea cu ştiinţă a unui autovehicul pentru a fi condus pe drumurile publice unei persoane care nu posedă permis de conducere [art.335 alin.(3) Cod penal] săvârşită de inculpat este închisoarea de la 1 la 3 ani; aşadar, maximul special al pedepsei închisorii prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită de inculpat este de 3 ani, limită inferioară celei de 7 ani închisoare prevăzute de art. 83 alin. (2) Cod penal.

b) pedeapsa stabilită de instanţa de judecată este de 1 an închisoare [mai mică decât limita de 2 ani închisoare prevăzută de art. 83 alin. (1) lit. a) Cod penal].

Cu privire la condiţiile subiective instanţa constată că:

a) inculpatul nu a fost anterior condamnat printr o hotărâre definitivă la pedeapsa închisorii, astfel cum rezultă din fişa de cazier judiciar inculpatul nefiind cunoscut cu antecedente penale;

b) inculpatul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii prin declarația dată în fața instanței;

c) inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată şi nici nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală.

Prin urmare, în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 83 alin. (1) Cod penal instanţa va amâna aplicarea pedepsei închisorii de 1 an pe un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 84 Cod penal de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. (1) Cod penal pe durata termenului de supraveghere, va impune inculpatului următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune B.. , la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 404 alin. (3) Cod procedură penală va atrage atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

În baza art. 274 alin. (1) Cod procedură penală instanţa va obliga inculpaţii la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în care sunt cuprinse şi cheltuielile aferente fazei de urmărire penală, câte 400 lei fiecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

În baza art. 5 Cod penal stabileşte ca fiind mai favorabile dispoziţiile OUG 195/2002 şi ale codului penal din 1969 în ceea ce îl priveşte pe inculpatul.

În baza art. 396 alin. (2) Cod penal condamnă pe inculpatul, cu domiciliul în cetăţenie română, fără antecedente penale] la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzute de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

În baza art. 86 ind.1 Cod penal 1969 dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de supraveghere de 3 ani, stabilit conform art. 86 ind. 2 Cod penal 1969.

În baza art. 86 ind.3 alin. (1) Cod penal 1969, pe durata termenului de supraveghere obligă inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a).să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de Probaţiune B.. ;

b).să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau  locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c).să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d).să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 404 Cod procedură penală atrage atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 86 ind.4 Cod penal 1969 privind instituţia revocării suspendării sub supraveghere.

În baza art. 5 Cod penal stabileşte ca fiind mai favorabile dispoziţiile noului cod penal în ceea ce îl priveşte pe inculpatul.

În baza art. 396 alin. (1), (4) Cod procedură penală raportat la art. 83 Cod penal stabileşte în sarcina inculpatului, cu domiciliul în cetăţenie română, studii 6 clase, fără ocupaţie, fără loc de muncă, situaţia militară nesatisfăcută, starea civilă necăsătorit, fără antecedente penale pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de încredinţarea cu ştiinţă a unui autovehicul pentru a fi condus pe drumurile publice unei persoane care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (3) Cod penal.

În baza art. 83 alin. (1) Cod penal amână aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 84 Cod penal de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. (1) Cod penal pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune B.. , la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 404 alin. (3) Cod procedură penală atrage atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

În baza art. 274 alin. (1) Cod procedură penală obligă inculpaţii la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în care sunt cuprinse şi cheltuielile aferente fazei de urmărire penală, câte 400 lei fiecare.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică, azi, 09.12.2016.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare