Sancţiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce. Interpretare greşită a legii.

Cu toate acestea, tribunalul apreciază fondat apelul intimatului, în sensul constatării valabilităţii menţinerii dispunerii măsurii tehnico-administrate a permisului de conducere, motiv pentru care, conform prev. art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, urmează a fi admis în aceste limite, cu consecinţa schimbării în partea a hotărârii atacate cu consecinţa anulării dispoziţiei vizând înlăturarea măsurii reţinerii permisului, aceasta fiind legal dispusă de agentul constatator.

Însă, nu vor fi reţinute cu consecinţe favorabile, restul susţinerilor apelantului în sensul respingerii în totalitate a plângerii contravenţionale şi menţinerii sancţiunii complementare, întrucât în acord cu instanţa de fond, tribunalul constată că aceasta nu a fost dispusă, nefiind aşadar executabilă.

Însă întrucât instanţa de fond a înlăturat măsura reţinerii permisului de conducere, apreciată inoportună de tribunal, iar sancţiunea complementară, nu a fost dispusă, apelul petentului este fondat sub doar acest aspect şi doar în aceste limite

Prin Sentinţa civilă nr. 7314 din 27.09.2016 Judecătoria Baia Mare, a admis în parte plângerea contravenţională formulată de petentul N B, în sensul anulării în parte Procesul-verbal seria CP nr. 6067359 din 16 februarie 2015, încheiat de un agent constatator aparţinând intimatului, IPJ MM, în sensul înlăturării măsurii tehnico-administrative a reţinerii permisului de conducere auto al petentului. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale procesului-verbal atacat, fără cheltuieli de judecată.

În considerentele sentinţei s-au reţinut următoarele:

Prin cererea introdusă la data de 25 februarie 2015 şi înregistrată la Judecătoria Baia Mare - Secţia Civilă la aceeaşi dată, sub nr. 1292/182/2015, petentul N B, în contradictoriu cu intimatul IPJ MM, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa în cauză, să dispună anularea Procesului-verbal seria CP nr. 6067359 din 16 februarie 2015, încheiat de un agent constatator aparţinând intimatului, pentru comiterea contravenţiei prevăzute în art. 100 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi sancţionate în art. 100 alin. (3) partea introductivă din acelaşi act normativ.

Conform dispoziţiilor art. 109 alin. (9) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prevederile acestui act normativ referitoare la contravenţii se completează cu cele ale Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, dacă prin ordonanţa de urgenţă amintită nu se dispune altfel.

Verificând din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 34 alin. (1) teza I din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, cu modificările şi completările ulterioare, introducerea în termenul legal a plângerii contravenţionale, instanţa a constatat că aceasta a fost depusă în termenul prevăzut în art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Privitor la aspectul legalităţii actului atacat (f. 8), se reţine că acesta a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor art. 109 alin. (1) teza I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 16 şi următoarele din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, cu modificările şi completările ulterioare, neexistând cauze de nulitate absolută, care pot fi invocate din oficiu de către instanţă.

Sub aspectul temeiniciei aceluiaşi act, instanţa constată că din lectura acestuia rezultă că, la data de 16 februarie 2015, la ora 13:00, petentul a condus autoturismul marca Skoda, având numărul de înmatriculare ------, pe DJ 193, în localitatea Hideaga, din direcţia Baia Mare în direcţia Fărcaşa, iar, pe un segment prevăzut cu linie continuă în pantă, a efectuat manevra de depăşire a autoturismului marca Dacia, având numărul de înmatriculare ------, care circula în aceeaşi direcţie de mers, motiv pentru care i s-a aplicat petentului sancţiunea contravenţională principală a amenzii, în cuantum de 390 lei (4 puncte-amendă), şi, totodată, s-a luat faţă de petent măsura tehnico-administrativă a reţinerii permisului de conducere auto, pentru săvârşirea faptei prevăzute în art. 100 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi sancţionate în art. 100 alin. (3) partea introductivă din acelaşi act normativ, norme conform cărora nerespectarea de către conducătorul de autovehicul a regulilor privind depăşirea vehiculelor rutiere constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, aceste dispoziţii trecând în sfera răspunderii contravenţionale răspunderea juridică pentru încălcarea prevederilor art. 120 alin. (1) lit. i) din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, cu modificările şi completările ulterioare, norme potrivit cărora se interzice depăşirea vehiculelor, între altele, când, pentru efectuarea manevrei, se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar şi parţial, pe sensul opus.

Instanţa observă că, deşi petentul a semnat fără obiecţiuni procesul-verbal antemenţionat, a formulat, totuşi, plângere împotriva acestuia şi nu a reuşit, prin probaţiunea administrată în cauză, să răstoarne prezumţia relativă de veridicitate de care se bucură procesul-verbal respectiv, în condiţiile în care:

1) din declaraţiile martorilor K M I şi K I a reieşit că, la momentul constatării comiterii faptei reţinute în sarcina petentului în procesul-verbal amintit, martora K M I a condus autoturismul marca Dacia Logan, având numărul înmatriculare ------ localitatea Hideaga, deplasându-se dinspre localitatea Baia Mare înspre localitatea Ulmeni, iar autoturismul mai sus menţionat a fost depăşit, pe un sector de drum cu linie continuă, de către un autoturism care circula în spatele său;

2) petentul nu a negat, nici prin plângerea formulată (f. 4), nici prin răspunsul la întâmpinare şi nici prin susţinerile sale din şedinţa de judecată din 22 iunie 2015, faptul că,  la momentul constatării săvârşirii faptei reţinute în sarcina petentului în procesul-verbal amintit, a condus, în localitatea Hideaga, îndreptându-se spre localitatea Fărcaşa, autoturismul marca Skoda Octavia, având numărul de înmatriculare ---- a depăşit un autoturism marca Dacia Logan;

3) planşele foto depuse de către petent la dosarul cauzei, pentru a dovedi faptul că marcajul longitudinal continuu al drumului, în zona în care a fost efectuată depăşirea respectivă, nu era suficient de vizibil, nu conţin informaţii privind data, ora şi locul realizării lor.

În ceea ce priveşte individualizarea şi aplicarea sancţiunii contravenţionale principale a amenzii, instanţa constată, înainte de toate, că, potrivit dispoziţiilor art. 98 alin. (4) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, clasa a II-a de sancţiuni - la care se face referire în norma sancţionatorie a faptei comise de petent - cuprinde 4 sau 5 puncte-amendă, un punct-amendă reprezentând, valoric, conform prevederilor alin. (2) al aceluiaşi articol, 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 al Hotărârii Guvernului nr. 1091/2014 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, în perioada 1 ianuarie 2015 - 30 iunie 2015, salariul respectiv a fost de 975 lei.

Prin raportarea stării de fapt mai sus prezentate - cu luarea în considerare şi a antecedentelor petentului în materie de contravenţii rutiere, relevate de fişa sa de cazier auto (f. 29) - la prevederile art. 100 alin. (3) partea introductivă din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, la dispoziţiile art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1091/2014, la prevederile art. 5 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, cu modificările şi completările ulterioare - conform cărora sancţiunea stabilită trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, - precum şi la dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, cu modificările şi completările ulterioare - potrivit cărora sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal - instanţa observă că sancţiunea contravenţională principală a amenzii a fost corect individualizată şi aplicată faţă de petent, acesta nefăcând dovada existenţei unor circumstanţe care să atragă diminuarea pericolului social generat de fapta de mai sus.

Referitor la luarea de către agentul constatator a măsurii tehnico-administrative a reţinerii permisului de conducere auto al petentului, ca urmare a comiterii de către petent a faptei de mai sus, instanţa constată că aceasta avut loc în lipsa aplicării de către acelaşi agent, în procesul-verbal contestat, a sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 30 de zile, conform dispoziţiilor art. 100 alin. (3) partea introductivă din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, deşi, potrivit prevederilor art. 96 alin. (1) şi (4) din acelaşi act normativ - în forma în vigoare la data constatării săvârşirii faptei reţinute în sarcina petentului de către agentul constatator -, sancţiunile contravenţionale complementare prevăzute în ordonanţa de urgenţă amintită se aplică prin acelaşi proces-verbal prin care se aplică şi sancţiunea contravenţională principală a amenzii sau a avertismentului, cu excepţia cazului cumulului de 15 puncte de penalizare, când suspendarea exercitării dreptului de a conduce se dispune de către şeful poliţiei rutiere din judeţul sau municipiul Bucureşti care îl are în evidenţă pe titularul permisului de conducere.

Se remarcă, totodată, faptul că în acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 109 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care prevăd regula potrivit căreia aplicarea sancţiunilor prevăzute în ordonanţa de urgenţă amintită se face direct de către poliţistul rutier, iar, în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către poliţiştii de frontieră, transpusă în dispoziţiile art. 180 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora, în cazul în care constată încălcări ale normelor rutiere, agentul constatator încheie un proces-verbal de constatare a contravenţiei, conform modelului prevăzut în Anexa nr. 1A la acest regulament, care va cuprinde în mod obligatoriu, între altele, sancţiunea contravenţională complementară aplicată.

De asemenea, se reţine că împrejurarea că modelul de proces-verbal prevăzut în Anexa nr. 1A la Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, cu modificările şi completările ulterioare, nu are o rubrică destinată menţiunii privind sancţiunea contravenţională complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce nu poate fi un motiv de ignorare a dispoziţiilor Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare reglementare de nivel superior.

Instanţa mai remarcă faptul că, potrivit prevederilor art. 113 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, măsura tehnico-administrării a reţinerii permisului de conducere auto are o durată limitată, cuprinsă între data aplicării sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule şi data expirării perioadei de suspendare, când permisul respectiv trebuie restituit titularului său, ceea ce denotă caracterul accesoriu al măsurii respective faţă de sancţiunea contravenţională complementară mai sus menţionată.

În raport cu consideraţiile de mai sus, instanţa conchide că, în lipsa aplicării prin procesul-verbal contravenţional întocmit pentru săvârşirea vreuneia dintre contravenţiile prevăzute în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce, luarea de către agentul constatator a măsurii tehnico-administrative a reţinerii permisului de conducere auto nu are fundamentul al cărei accesoriu este, astfel că, într-o asemenea ipoteză, măsura respectivă apare ca fiind nelegală, chiar dacă ordonanţa respectivă prevede obligativitatea luării măsurii antemenţionate.

Faţă de considerentele de mai sus, în temeiul prevederilor art. 34 al Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, cu modificările ulterioare, instanţa va admite în parte plângerea formulată, în sensul anulării procesului-verbal atacat în privinţa luării măsurii tehnico-administrative a reţinerii permisului de conducere auto al petentului şi al menţinerii celorlalte dispoziţii ale procesului-verbal respectiv.

Totodată, instanţa a luat act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal, intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Maramureş, solicitând admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate în sensul respingerii plângerii şi menţinerii procesului verbal de contravenţie contestat.

Intimatul petent N B a formulat Întâmpinare (f. 8), prin care a solicitat respingerea apelului, menţinând apărările formulate în faţa instanţei de fond – lipsa marcajului drumului public.

Nu s-a formulat de către petent apel şi nici apel incident.

În motivarea apelului, prin Motivele depuse la data de 15.03.2017 comunicate ulterior intimatului petent (f. 17 – 18, 25, 26) s-au arătat următoarele:

Intimatul petent a fost sancţionat contravenţional prin procesul verbal atacat, pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută de :

- art. 120 alin. 1 lit. i din H.G. 1391/2006 privind Regulamentul pentru aplicarea OUG 195/2002 cu modificările şi completările ulterioare, care prevede :

1) Se interzice depăşirea vehiculelor:

i) când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar şi parţial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spaţiul de interzicere;

Şi sancţionată de art. 100 alin. 3 lit. c din OUG 195/2002 cu modificările şi completările ulterioare, care prevede :

(3) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a H-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte:

e) nerespectarea regulilor privind depăşirea;

S-a reţinut în sarcina intimatului petent faptul că Ia data de 16.02.2015 a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare ----- pe DJ 193 prin în localitatea Hideaga şi a efectuat manevra de depăşire neregulamentară a auto cu nr. de înmatriculare ----- prin încălcarea marcajului longitudinal continuu care desparte sensurile de mers

Prin sentinţa civilă nr. 7314 din 27.09.2016 instanţa de fond a admis în parte plângerea formulată de intimatul petent , a menţinut sancţiunea principală a amenzii şi a dispus înlăturarea măsurii tehnico administrative a reţinerii permisului de conducere din cuprinsul actului de constatare contestat.

Hotărârea pronunţată de către instanţa de fond a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor legale şi printr-o interpretare eronata a dispoziţiilor legale incidente în cauză.

Aşa cum a precizat prevederea legală pentru care intimatul petent a fost sancţionat contravenţional a fost art. 100 alin. 3 lit. c din OUG 195/2002 cu modificările şi completările ulterioare.

A cerut să fie analizate următoarele prevederi legale pe care instanţa de fond nu le-a avut în vedere la pronunţarea hotărârii atacate:

Art. 190 din H.G. 1391/2006 privind Regulamentul pentru aplicarea OUG 195/2002 cu modificările şi completările ulterioare prevede :

(1) în cazurile prevăzute de lege, odată cu constatarea faptei, poliţistul rutier sau, după caz, poliţistul de frontieră reţine permisul de conducere, eliberând dovadă înlocuitoare cu sau Iară drept de circulaţie, după caz.

(2) Permisul de conducere reţinut în condiţiile alin. (1), împreună cu un raport de reţinere, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 1E, se trimit, cel mai târziu în prima zi lucrătoare care urmează celei în care a fost eliberată dovada înlocuitoare, la serviciul poliţiei rutiere pe raza căruia a fost săvârşită fapta, care are obligaţia să facă imediat menţiunile corespunzătoare în evidenţa conducătorilor de autovehicule şi tramvaie.

Art. 111 alin. 1 lit. c , din O.U.G. 195/2002 cu modificările şi completările ulterioare prevede:

Permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se reţine în următoarele cazuri:....

c) la săvârşirea uneia dintre contravenţiile prevăzute la art. 100 alin. 3, art.101 ali. 3, art.102 alin. 3  si în situaţia prevăzută la art. 115 alin. 1.

La alin. 2 se prevede :

(2) La reţinerea permisului de conducere, în cazurile prevăzute la alin. (1), titularului acestuia i se eliberează o dovadă înlocuitoare cu sau fără drept de circulaţie.

iar la alin. 5 se prevede :

(5) în situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. e) şi g) şi la alin. (3) lit. b) şi e) din prezenta ordonanţă de urgenţă, la art. 100 alin. (3), la art. 101 alin. (3), precum şi art. 334 alin. (1) şi (3) din Codul penal, dovada înlocuitoare a permisului (le conducere se eliberează cu drept de circulaţie pentru o perioadă de 15 zile.

Intimatul petent  nu şi-a exprimat poziţia procesuală faţă de Motivele de apel ale apelantului intimat, comunicate la primul termen de judecată. 

În faza apelului în condiţiile speţei de soluţionat, nu s-au propus şi administrat probe.

Analizând apelul intimatului, prin prisma dispoziţiilor legale şi a probatoriului administrat, tribunalul în apreciază fondat, pentru cele ce succed:

Prin Procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria PCP nr. 6067359/16.07.2015 s-a reţinut că petentul a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare ----, în localitatea Hideaga, înspre localitatea Fărcaşa şi a încălcat marcajul longitudinal continuu cu ocazia efectuării unei manevre de depăşire a altui autovehicul cu nr. ----. Pentru săvârşirea acestei fapte conform art. 120 alin. 1 lit. i din ROUG Nr. 195/2002, petentului i-a fost aplicată sancţiunea amenzii în cuantum de 390 lei plătibilă în 2 zile la 1950 lei, precum şi sancţiunea complementară constând reţinerea permisului de conducere – măsura tehnico-administrativă (f. 8 dosar fond).

Actul contestat este legal şi temeinic, nefiind lovit în opinia tribunalului de vicii de legalitate, fapta reţinută fiind indicată corect, şi dovedită săvârşirea abaterii contestate, iar sancţiunile care au fost aplicate, sunt în limite legale.

Contravenţia reţinută în sarcina petentului se sancţionează şi cu sancţiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, conform art. 100  alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002.

Din probele administrate în primă instanţă rezultă că petentul intimat a săvârşit fapta pentru care a fost sancţionat. Acesta a efectuat o manevră de depăşire a marcajului longitudinal continuu, în loc. Hideaga, fapta întrunind elementele constitutive ale contravenţiei prev. de dispoziţiile art. 120 alin. 1 lit. i din HG nr. 1391/2006, fiind constatată personal de agentul constatator şi confirmată prin depoziţia martorului audiat în faţa instanţei, sub prestare de jurământ (f. 63 dosar fond). 

La încheierea Procesului verbal de constatare a contravenţiei, petentul nu a formulat Obiecţiuni. 

Aşa fiind, plângerea petentului nu este fondată sub aceste aspecte.

Fapta contravenţională reţinută în sarcina petentului pentru abaterea vizând depăşirea marcajului longitudinal continuu, este sancţionată cu sancţiunea principală a amenzii şi sancţiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile. Sancţiunea complementară se dispune prin acelaşi act prin care se aplică şi sancţiunea principală a amenzii sau a avertismentului, conform prev. art. 96 alin 1 din OUG nr. 195/2002. 

În concluzie, Procesul verbal întruneşte elementele de legalitate şi temeinicie. Actul de constatare a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor art. 16 şi 17 din OG nr. 2/2001. Petentul intimat a săvârşit fapta reţinută în procesul verbal. Sancţiunea amenzii a fost corect aplicată, în limitele prevăzute în actul normativ de sancţionare şi raportat la pericolul social al faptei săvârşite. Măsura tehnico-administrativă a reţinerii permisului de conducere se impunea, şi a fost luată  conform dispoziţiilor  art. 111 alin 1 lit. c din OUG  nr. 195/2002.

În cauză însă se observă lipsa menţiunii privind aplicarea sancţiunii complementare, mai exact necompletarea formularului prevăzut de lege, în cazul contravenţiilor cum este aceea reţinută în sarcina petentului.

Sancţiunea complementară, chiar nefiind dispusă prin procesul verbal, nu poate determina nulitatea nici chiar parţială a procesului verbal cu privire la lipsa menţionării acestei sancţiuni. Chiar dacă sancţiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile este prevăzută de lege pentru săvârşirea faptei contravenţionale prevăzute de dispoziţiile art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, în lipsa aplicării acestei sancţiuni prin procesul verbal, sancţiunea nu poate fi pusă în executare.

Cu toate acestea, tribunalul apreciază fondat apelul intimatului, în sensul constatării valabilităţii menţinerii dispunerii măsurii tehnico-administrate a permisului de conducere, motiv pentru care, conform prev. art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, urmează a fi admis în aceste limite, cu consecinţa schimbării în partea a hotărârii atacate cu consecinţa anulării dispoziţiei vizând înlăturarea măsurii reţinerii permisului, aceasta fiind legal dispusă de agentul constatator.

Însă, nu vor fi reţinute cu consecinţe favorabile, restul susţinerilor apelantului în sensul respingerii în totalitate a plângerii contravenţionale şi menţinerii sancţiunii complementare, întrucât în acord cu instanţa de fond, tribunalul constată că aceasta nu a fost dispusă, nefiind aşadar executabilă.

Conform prev. art. 180 alin. 1 din HG nr. 1391/2006, în cazul în care constată încălcări ale normelor rutiere, agentul constatator încheie un proces-verbal de constatare a contravenţiei, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1A. De asemenea alin. 6 al art. 180 din acelaşi act normativ, prevede că În cazul în care pentru fapta săvârşită se dispune ca măsură tehnico-administrativă reţinerea permisului de conducere şi/sau a certificatului de înmatriculare ori de înregistrare sau a plăcuţelor cu numărul de înmatriculare ori de înregistrare, odată cu încheierea procesului-verbal de constatare a contravenţiei agentul constatator eliberează şi o dovadă înlocuitoare cu sau fără drept de circulaţie, după caz, al cărei model este prevăzut în anexa nr. 1B.

Conform art. 181 alin. 1 din HG nr. 1391/2006, În situaţia în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic, poliţistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenţiei, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor şi stabilirea identităţii conducătorului de vehicul.

Separat de cele de mai sus, chiar şi în situaţia în care agentul constatator nu ar deţine din motive obiective Formularul necesar, nimic nu împiedică să se menţioneze expres chiar olograf, sancţiunea complementară aplicată, chiar dacă aceasta se aplică ope legis, acest lucru însemnând că nu este lăsat la latitudinea agentului constatator, fiind expres precizată.

Însă întrucât instanţa de fond a înlăturat măsura reţinerii permisului de conducere, apreciată inoportună de tribunal, iar sancţiunea complementară, nu a fost dispusă, apelul petentului este fondat sub doar acest aspect şi doar în aceste limite.

Având în vedere cele ce preced, coroborat cu disp. art. 180 şi 181 din HG nr. 1391/2006, nu se pot reţine cu consecinţe favorabile motivele apelantului, în susţinerea schimbării în totalitate hotărârii atacate. Aplicabilitatea efectivă a sancţiunii complementare, respectiv după expirarea termenului de 15 zile, invocată de apelant, conform art. 111 din OUG nr. 195/2002 şi art. 210 din HG nr. 1391/2006, nu poate fi reţinută, fiind eventual o chestiune tehnică ce priveşte practic implementarea datelor în evidenţele oficiale întrucât reglementarea prevede data de când operează efectiv sancţiunea.  Contravenientul are dreptul să cunoască sancţiunea dispusă, conform art. 5 alin. 3 şi 4 comb. cu art. 21 alin. 1 din OG nr. 2/2001,  nefiind relevant că poate consulta legislaţia şi respectiv poate determina eventualele consecinţe legale ale faptei contravenţionale săvârşite; nicio normă legală nu prevede că nu ar fi necesară menţionarea aplicării sancţiunii complementare.

Împrejurarea că a fost dispusă măsura reţinerii permisul de conducere, nu poate determina cu temei legal, concluzia că a fost legal aplicată sancţiunea complementară, care conform art. 96 alin. 3 din OUG nr. 195/2002, se aplică pe lângă punctele penalizare.

Chiar şi disp. art. 210 din HG nr. 1391/2006, invocate prin motivele de apel, prevăd în alin. 1, incident în cazul în speţă, momentul din care operează suspendarea dreptului de a conduce, dar acest text, nu exclude şi mai ales nu precizează că sancţiunea complementară nu se aplică/nu trebuie dispusă. În acelaşi registru, alin. 2 al art. 210  din acelaşi act normativ, prevede aplicabilitatea sancţiunii complementare de la data menţionată în procesul verbal de contravenţei, în alin. 1, existând însă o situaţie în care suspendarea exercitării dreptului de a conduce, pentru fapte mai puţin grave, nu operează la data aplicării – evident prin procesul verbal de contravenţie, ci la o dată ulterioară.

Pentru cele ce preced, restul susţinerilor părţilor nu au fost apreciate întemeiate.

În condiţiile speţei de soluţionat, nu apare ca justificată, nefiind nici chiar solicitată expres, reindividualizarea sancţiunii amenzii aplicate prin înlocuirea cu avertisment, în condiţiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, care nu au putut fi verificate.

Pentru motivele arătate, hotărârea atacată urmează a fi schimbată doar în parte, conform celor de mai sus, constatându-se însă  neaplicarea sancţiunii complementare şi imposibilitatea executării ei, respectiv cu menţinerea tuturor celorlalte dispoziţii ale actului atacat, conform dispozitivului prezentei decizii. 

Totodată urmează a se constata că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare