Pretentii

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 5278/2017

Şedinţa publică de la 11 Iulie 2017

Completul compus din:

PREŞEDINTE

Grefier

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant şi pe parata, având ca obiect pretenţii.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică de azi, nu au răspuns părţile.

Procedura este legal îndeplinită, aşa cum s-a consemnat în încheierea de şedinţă din data de 04.07.2017.

Grefierul de şedinţă expune referatul cauzei, învederând instanţei că în prezenta cauză s-a amânat pronunţarea pentru astăzi, după care:

Se constată faptul că fondul cauzei a fost dezbătut în şedinţa publică din  04.07.2017 când părţile au pus concluzii pe fond, concluzii ce au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată ,  încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa în vederea deliberării şi pentru a da posibilitatea părţilor să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunţarea la data  de 11.07.2017, dată la care s-a pronunţat prezenta hotărâre.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 08.02.2017, sub nr. 1814/271/2017, pe rolul Judecătoriei O.., timbrată cu 146 lei taxă judiciară de timbru (f.39), reclamanta a solicitat instanţei obligarea pârâtei la plata sumei de 2019 lei, cu titlu de despăgubiri, reprezentând cuantumul indemnizaţiei de asigurare achitată de reclamantă la data de 25.02.2014 în baza asigurării CASCO pentru autoturismul avariat cu nr, la plata dobânzii legale de la data introducerii acţiunii şi până la data achitării integrale a debitului, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în data de 17.11.2013, pe str. D din municipiul A, din cauza degradării accentuate a drumului public, a fost avariat autoturismul cu nr de înmatriculare. Întrucât autoturismul menţionat era asigurat facultativ la reclamantă, aceasta a deschis dosarul de daună nr 40231682 şi la data de 25.02.2014 a acordat despăgubiri de 2019 lei. Din declaraţiile conducătorului auto, a reieşit că avariile s-au datorat stării tehnice necorespunzătoare a drumului public. Administratorul drumului public, în speţă pârâta, nu a luat măsurile organizatorice necesare pentru a preîntâpina apariţia unor astfel de fenomene care generează în mod constant prejudicii. Reclamanta a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale.

În drept, reclamanta a invocat prevederile art 111, 192 şi urm. Cod proc civ, art. 2210, 1357, 1522 C.civ., art 22 şi 40 din OG nr. 43/1997, art 5 alin.6, art 79 alin 2 lit b) din OUG nr. 195/2002.

În probaţiune, reclamanta a depus înscrisuri, a solicitat administrarea probei testimoniale şi a probei cu expertiza tehnică auto.

Pârâta a depus întâmpinare, în cadrul căreia a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca netemeinică şi nelegală.

În motivarea în fapt, a arătat că termenul de prescripţie de 2 ani a început să curgă la data de 25.02.2014 şi era împlinit la data sesizării instanţei- 08.02.2017.

Pe fond, reclamanta nu a dovedit că există legătură de cauzalitate între evenimentul rutier şi obligaţia pârâtei de a întreţine drumurile publice, de vreme ce nu există nicio probă care să conducă la concluzia că autoturismul a fost avariat ca urmare a neîndeplinirii vreunei obligaţii a autorităţii publice locale.

Prejudiciul a fost cauzat din vina sau neglijenţa exclusivă a conducătorului auto, care nu a adaptat regimul de viteză la condiţiile de drum.

În drept au fost invocate prevederile art 205-208 Cod proc civ, OUG nr 195/2002.

Nu s-a depus niciun înscris în probaţiune şi nu s-a solicitat administrarea niciunei alte probe.

Reclamanta nu a depus răspuns la întâmpinare.

La termenul de judecată din 23.05.2017, instanţa a pus în discuţie şi a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, pentru motivele prezentate în încheierea de la termenul de judecată menţionat.

In cauză au fost administrate proba cu înscrisuri şi proba testimonială. La termenul de judecată din 04.07.2017 reclamanta a arătat că renunţă la proba cu expertiză tehnică auto.

Analizând actele şi lucrările cauzei, instanţa constată următoarele:

Din înştiinţarea şi declaraţia din data de 26.11.2013 completate de conducătorul autoturismului cu nr de înmatriculare  , numitul, rezultă că acesta se deplasa pe str. D.. din A. şi a intrat cu maşina într-o groapă, avariind anvelopa şi janta dreapta faţă.

Întrucât autoturismul menţionat era asigurat facultativ la societatea reclamantă prin contractul de asigurare facultativă auto- CASCO seria ACA nr. 001107744, reclamanta deschis dosarul de daună nr. 40231682, în care a achitat despăgubiri în valoare de 2019 lei, la data de 25.02.2014, conform extrasului de cont de la fila 8 dosar.

Conform art. 8 din OG nr. 43/1997, „drumurile de interes local aparţin proprietăţii publice a unităţii administrative pe teritoriul căreia se află si cuprind: (…)

c) străzile sunt drumuri publice din interiorul localităţilor, indiferent de denumire: strada, bulevard, cale, chei, splai, sosea, alee, fundătura, uliţă etc.

Conform dispoziţiilor art. 22 din OG nr. 43/1997, „Administrarea drumurilor judeţene se asigură de către consiliile judeţene, iar a drumurilor de interes local, de către consiliile locale pe raza  administrativ-teritorială a acestora”, iar conform art 40 (1) „Drumurile trebuie să fie semnalizate şi menţinute de către administratorul drumului în stare tehnică corespunzătoare desfăşurării traficului în condiţii de siguranţă.

Conform art 5 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 „Administratorul drumului public sau, după caz, antreprenorul ori executantul lucrărilor este obligat să semnalizeze corespunzător, cât mai repede posibil, orice obstacol aflat pe partea carosabilă, care stânjeneşte sau pune in pericol siguranţa circulaţiei, si să ia toate măsurile de înlăturare a acestuia.”

Faţă de aceste dispoziţii legale, instanţa constată că pârâta avea obligaţia de a asigura întreţinerea corespunzătoare a drumului public, pentru a  înlătura  cauzele de producere a evenimentelor  rutiere generatoare de prejudicii .

Conform art 2210 Cod civil, în limitele indemnizaţiei plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau beneficiarului asigurării împotriva celor răspunzători de producerea pagubei.

Admisibilitatea acţiunii în regres formulată de reclamantă presupune întrunirea în persoana pârâtei a celor patru condiţii cumulative privind răspunderea civilă delictuală, prevăzute de art. 1357 C.civ. – prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate dintre fapta şi prejudiciul cauzat si vinovăţia.

Prejudiciul şi cuantumul acestuia rezultă din declaraţia conducătorului auto, atât cea din dosarul de daună, cât şi cea dată ca martor în faţa instanţei, precum şi din nota de constatare, nota de calcul reparaţii şi extrasul doveditor al plăţii sumei.

Fapta ilicită a pârâtei constă în neluarea măsurilor necesare pentru întreţinerea drumului public pe care a avut loc evenimentul rutier- str. D.. din mun. A.- din planşele foto de la filele 21-27 dosar, observându-se cu evidenţă gropile din carosabilul de pe str. D...

Instanţa reţine că a fost dovedită şi legătura de cauzalitate dintre fapta licită şi prejudiciul produs, aceasta rezultând din declaraţia conducătorului auto, în calitate de martor.

Avariile constatate, conform notei din 26.11.2013, respectiv la anvelopa şi janta dreapta faţă sunt avarii specifice intrării cu autoturismul într-o groapă din asfalt.

Conditia vinovăţiei, ca atitudine psihică a autorului faţă de inacţiunea sa şi urmarea produsă  este de asemenea îndeplinită, în domeniul răspunderii civile delictuale autorul faptei răspunzând chiar şi pentru cea mai uşoară formă a culpei – culpa levissima.

Având în vedere cele anterior reţinute, instanţa apreciază ca fiind îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale a pârâtei,  prejudiciul fiind cert, fapta ilicită a pârâtei constând în neîndeplinirea obligaţiilor legale de a asigura întreţinerea corespunzătoare a drumului, precum şi raportul de cauzalitate, aşa după cum rezultă din probele administrate în cauză.

Faţă de considerentele ce preced, instanţa apreciază ca întemeiată cererea formulată astfel că o va admite şi va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 2019 lei, reprezentând cuantumul despăgubirilor achitate de reclamantă în dosarul de daună nr 40231682.

Raportat la principiul reparării integrale a prejudiciului şi având în vedere şi dispoziţiile art. 1522, 1535 C.civ, instanţa apreciază ca întemeiată şi cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata  dobânzii legale, de la data introducerii pe rolul instanţei a cererii de chemare în judecată (08.02.2017) până la achitarea efectivă a debitului, astfel că va admite şi acest capăt de cerere.

Pârâta, fiind în culpă procesuală, va fi obligată în baza art. 453 c.pr.civ şi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 146 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta, cu sediul în O.., judeţ B..,  în contradictoriu cu pârâta cu sediul în A.judeţ A..

Obligă pârâta la plata sumei de 2019 lei, reprezentând cuantumul despăgubirilor achitate de reclamantă în dosarul de daună nr 40231682.

Obligă pârâta la plata dobânzii legale calculate asupra debitului principal de la data de 08.02.2017 până la achitarea efectivă a debitului.

Obligă pârâta la plata sumei de 146 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria O...

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, azi, 11.07.2017.

Preşedinte, Grefier,

Domenii speta

Spete similare