Cadru militar. Solicitare plată ajutor la trecerea în rezervă prin raportare la solda avută la momentul trecerii în rezervă. Suspendare drept.

Potrivit art. 20 alin.1 din anexa VII din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu drept la pensie, personalul militar beneficiază pentru activitatea depusă de un ajutor stabilit în raport  cu solda funcţiei de bază avută în luna schimbării poziţiei de activitate  (trecerii în rezervă), în funcţie de vechimea efectivă ca militar. Legiuitorul a stabilit şi valoarea acestui ajutor, respectiv un număr de solde ale funcţiei de bază pentru anumite tranşe de vechime.

Din succesiunea mai multor acte normative, de aplicare anuală a prevederilor Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, rezultă că începând cu anul 2011 dreptul la ajutoarele de trecere în rezervă este suspendat.

Este adevărat că prin Decizia nr. 115/2012 Curtea Constituţională a reţinut că obligaţia de plată a unor sume de bani reglementată de lege se constituie într-un drept de creanţă a angajatului asupra angajatorului public şi constituie un „bun” în sensul art. 1 din primul Protocol al Convenţiei, a cărei plată a fost amânată succesiv, conform actelor normative care au dispus suspendarea acordării ajutorului la trecerea în rezervă a celui îndreptăţit, urmând ca după ridicarea măsurii suspendării să beneficieze de acest ajutor cuvenit în baza prevederilor art. 20 din anexa VII, secţiunea III din Legea nr. 284/2010.

Art. 20 din Anexa VII, secţiunea a III-a din Legea nr. 284/2010

Art. 9 din Legea nr. 283/2011

O.U.G. nr. 103 din 14 noiembrie 2013

OUG nr. 83/2014

Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 16/2015

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa la data de 21.04.2016 sub număr de dosar …/118/2016, modificată, reclamantul [...] a solicitat în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL APARARII NATIONALE şi CASA DE PENSII SECTORIALA a Ministerului Apărării Naţionale obligarea acestora la plata ajutorului la trecerea în rezervă cuvenit în temeiul art. 20 din Anexa VII, secţiunea a III din Legea nr. 284/2010, prin raportare la solda avută la data trecerii în rezervă, actualizat cu indicele de inflaţie şi dobânda legală, cu plata cheltuielilor de judecată.

În susţinerea cererii, reclamantul a arătat că pârâtele nu au acordat şi plătit acest ajutor în condiţiile în care prevederile legale privind acest ajutor erau în vigoare la data pensionării şi sunt în vigoare şi în prezent şi nu a fost declarate neconstituţionale. De altfel, nu a fost emis pentru anul 2013 un act normativ de suspendare a prevederilor art. 20 din anexa VII, secţiunea a II - a din Legea nr. 284/2010. Pârâtele au calitate procesuală pasivă prin raportare la relaţiile contractuale existente între reclamant şi Ministerul Apărării Naţionale precum şi a deciziei nr. 124578/26.04.2013 şi a Ordinului Şefului Statului Major al Forţelor Aeriene nr. APM 6/18.03.2013.

În drept, au fost invocate disp. art. 20 alin. 1 din Anexa VII, secţiunea a III - a din Legea nr. 284/2010.

Pârâtele au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale. Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea cererii motivat de faptul că potrivit legilor speciale de aplicare anuală a prevederilor Legii nr. 284/2010, începând cu anul 2011, dreptul ajutoarelor la trecerea în rezervă, este suspendat.

La termenul de judecată din data de 22.09.2016, reclamantul a formulat oral cerere adiţională solicitând introducerea în cauză a pârâtei UM [...]. La termenul de judecată din data de 6.10.2016, instanţa a respins cererea adiţională ca tardiv formulată, în baza disp. art. 204 alin.3 Cod proc.civ., faţă de poziţia procesuală a pârâtelor care s-au opus lărgirii cadrului procesual pasiv.

Pentru soluţionarea cauzei, instanţa a încuviinţat şi a administrat la solicitarea părţilor proba cu înscrisuri.

Soluţionând excepţia invocată şi fondul cauzei, Tribunalul Constanţa a pronunţat sentinţa civilă nr. 2499/11.11.2016 prin care a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale.

A fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul [...] în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul [...] în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale nu are calitate procesuală pasivă de a sta în proces, întrucât, conform art. 10 din H.G. nr. 144/10.03.2016 nu are atribuţii privind calcularea şi/sau plata eventualelor drepturi băneşti rezultate din raporturile de muncă/serviciu, eventuala plată a acestora urmând a se efectua de către angajatorul ministerul Apărării Naţionale.

Privitor la fondul cauzei, s-a reţinut că reclamantul [...] a fost cadru militar în cadrul UM [...].

În baza Ordinului cu nr. APM 61/18.03.2013 a fost trecut în rezervă.

Potrivit art. 20 alin.1 din anexa VII din Legea nr. 284/2010, la trecerea în rezervă personalul militar beneficiază de un ajutor stabilit în raport cu solda funcţiei de bază, respectiv salariul funcţiei de bază avută/avut în luna schimbării poziţiei de activitate.

În baza unor ordonanţe de urgenţă succesive adoptate de Guvernul României începând din anul 2011 şi până în prezent, aceste ajutoare au fost suspendate în vederea asigurării unui echilibru financiar bugetar.

În termen legal, împotriva sentinţei civile nr. 2499/3.10.2016, pronunţată de Tribunalul Constanţa, a declarat apel reclamantul [...].

Critica sentinţei se referă la următoarele:

1) Respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale.

Instanţa de fond în mod greşit a reţinut că din disp.art. 10 din HG n4. 144/2016 nu rezultă atribuţia acesteia de a calcula şi/sau plăti eventualele drepturi băneşti rezultate din raporturile de muncă.

Din cuprinsul art. 10 lit.b) din H.G. nr. 145/2016 rezultă că intimata stabileşte cuantumul pensiilor militare de stat prin decizii conform Legii nr. 223/2015, precum şi alte drepturi potrivit dispoziţiilor legale.

Raportat la cele menţionate, aceasta este în drept de a emite decizia de plată a ajutorului de trecere în rezervă, decizie în temeiul căreia se va putea efectua plata acestui ajutor.

2) Admiterea pe fond a cererii constând în pronunţarea unei hotărâri de obligare a intimatului Ministerul Apărării Naţionale la plata în favoarea apelantului a contravalorii ajutorului la trecerea în rezervă cuvenit în temeiul art. 20 din anexa VII, secţiunea III din Legea nr. 284/2010, prin raportare la solda avută la data trecerii în rezervă, precum şi a actualizării cu indicele de inflaţie rezultat din calcul şi a dobânzii legale calculată începând cu data la care trebuia făcută plata până la momentul plăţii efective a sumelor datorate reclamantului.

Susţine în continuare că este îndreptăţit la acordarea acestui ajutor la ieşirea la pensie, având în vedere că prevederile Legii nr. 284/2010 nu au fost abrogate, iar art. 20 din anexa VBII nu a fost declarat neconstituţional.

În continuare, face o trecere în revistă a actelor normative care prevăd că plata acestor ajutoare este suspendată, acte normative care limitează dreptul garantat prin lege, şi nu poate fi considerată o măsură necesară şi proporţională, nefiind limitată în timp, este de natură a aduce atingere însăşi existenţei dreptului.

Neaplicarea art. 20 din anexa VII din Legea nr. 284/2010 nu echivalează cu abrogarea art. 20 din anexa VII din Legea nr. 284/2010, ci cu o suspendare sine die.

Referitor la natura drepturilor acordate cu prilejul ieşirii la pensie, retragerii, încetării raporturilor de serviciu ori trecerii în rezervă,  Curtea Constituţională a statuat că aceste drepturi reprezintă beneficii acordate anumitor categorii socio-profesionale în virtutea statutului special al acestora. Ele nu fac parte din categoria drepturilor fundamentale, astfel că legiuitorul este în drept să dispună cu privire la conţinutul, limitele şi condiţiile de acordare a acestora, precum şi să dispună diminuarea ori chiar încetarea acordării lor, fără a fi necesară întrunirea condiţiilor stabilite de art. 53 din legea fundamentală (deciziile nr. 1576/07.12.2011, nr. 326/25.06.2013 şi nr. 334/12.06.2014).

Prin Decizia nr. 115/2012 Curtea Constituţională reţine că obligaţia de plată a unor sume de bani reglementată de lege se constituie într-un drept de creanţă a angajatului asupra angajatorului.

Deci, şi în accepţiunea Curţii Constituţionale a României, obligaţia de plată a unor sume reprezintă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, pe care angajatul o are asupra angajatorului public şi constituie un „bun” în sensul art. 1 din primul protocol al Convenţiei.

Tot Curtea Constituţională reaminteşte faptul că deciziile sale nu pot fi lipsite de efecte juridice, şi trebuie aplicate potrivit principiului constituţional al comportamentului loial. În deciziile date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recursurile în interesul legii formulate la Legea nr. 284/2010, pune accentul  pe principiile garantării realizării drepturilor câştigate, încrederii în statul de drept şi al aşteptării legitime.

Faţă de considerentele de fapt şi de drept învederate anterior, se poate constata existenţa în patrimoniul reclamantului a unui drept de creanţă împotriva intimaţilor, constând în contravaloarea ajutorului la trecerea în rezervă cuvenit în conformitate cu prevederile art. 20 din anexa VII, secţiunea a III-a din Legea nr. 284/2010, anterior scadent şi a cărei plată a fost amânată succesiv şi excesiv.

Pentru aceste motive solicită admiterea apelului, modificarea sentinţei apelate cu consecinţa admiterii cererii astfel cum a fost formulată şi precizată, cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Apelantul a mai solicitat introducerea în cauză a UM [...], cerere care a fost respinsă de către instanţa de fond ca fiind tardiv formulată.

Pentru cele relatate a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei apelate şi pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

Analizând sentinţa apelată în baza motivelor de apel formulate, Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele:

2) Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

Pentru exercitarea acţiunii civile nu este suficient să se justifice numai existenţa capacităţii procesuale, deoarece se apreciază, de regulă, în principiu, arătând dacă  poţi sau nu să stai în orice proces civil. Dar atunci când este vorba de un anumit proces, în afară de capacitate, trebuie justificată şi îndreptăţirea de a figura în acel proces ca reclamant sau pârât, deci părţile trebuie să aibă şi „calitate procesuală”.

În doctrină nu există un punct de vedere unitar asupra definirii calităţii procesuale.

În general, se arată că ea presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecăţii (calitatea procesuală activă) şi, pe de altă parte, între persoana pârâtului şi cel obligat în acelaşi raport juridic (calitate procesuală pasivă).

Instanţa de fond în mod corect a verificat calitatea procesuală pasivă a Casei de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, deoarece raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între subiectele dreptului ce rezultă din raportul de  drept dedus judecăţii.

În speţă verificarea calităţii procesuale pasive a fost uşor de realizat deoarece rezultă din lege. Art. 1 şi 2 din H.G. nr. 144/10.03.2016 privind atribuţiile, organizarea şi funcţionarea caselor de pensii sectoriale din cadrul Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Afacerilor Interne şi Serviciul Român de Informaţii, Casa de Pensii Sectorială este structura din cadrul Ministerul Apărării Naţionale care administrează pensiile de stat, iar art. 10 din acelaşi act normativ prevede atribuţiile ce-i revin acesteia.

Din art. 10 din H.G. nr. 144/2016, astfel cum a reţinut şi instanţa de fond, rezultă că pârâta nu are atribuţii privind calcularea şi/sau plata eventualelor drepturi băneşti rezultate din raporturile de muncă/serviciu (categorie din care fac parte şi drepturile solicitate de reclamant), eventuala plată a acestora urmând a se efectua de către angajatorul Ministerul Apărării Naţionale.

Date fiind cele relatate, Curtea constată că pârâta Casa de Pensii Sectorială din cadrul Ministerul Apărării Naţionale nu are calitate procesuală pasivă de a sta în proces, neavând nicio obligaţie în raportul juridic dedus judecăţii, motiv pentru care în mod corect instanţa de fond a respins acţiunea formulată de reclamant împotriva acesteia ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

În situaţia în care aceste drepturi ar fi fost cuvenite, acordarea, calcularea şi plata acestora urmează a se efectua de unitatea angajatoare.

2) Pe fondul cauzei, Curtea constată următoarele:

Reclamantul a fost cadru militar la UM [...], unitate aflată în subordinea Statului Major al Forţelor Aeriene din cadrul Ministerului Apărării Naţionale.

La data de 31.03.2013 acesta a fost trecut în rezervă conform art. 85 alin.1 din Legea nr. 80/1995.

Ulterior, reclamantul a acţionat în judecată pârâţii Ministerul Apărării Naţionale şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale pentru obligare pârâţilor la plata ajutorului la trecerea în rezervă cuvenit acestuia în temeiul art. 20 din anexa VII, secţiunea III, din Legea nr. 284/2010 prin raportare la solda avută la data trecerii în rezervă.

Soluţionând cauza, după admiterea excepţiei lipsei calităţii procesual-pasive a Casei de Pensii Sectorială din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, în mod corect instanţa de fond a respins acţiunea ca nefondată.

Având în vedere că reclamantul s-a pensionat în martie 2013, Curtea constată că acesta nu poate beneficia la trecerea în rezervă de acordarea ajutorului cuvenit în temeiul art. 20 din anexa VII, secţiunea III din Legea nr. 284/2010, conform următoarele:

Este adevărat că, potrivit art. 20 alin.1 din anexa VII din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu drept la pensie, personalul militar beneficiază pentru activitatea depusă de un ajutor stabilit în raport  cu solda funcţiei de bază avută în luna schimbării poziţiei de activitate  (trecerii în rezervă), în funcţie de vechimea efectivă ca militar. Legiuitorul a stabilit şi valoarea acestui ajutor, respectiv un număr de solde ale funcţiei de bază pentru anumite tranşe de vechime.

În cuprinsul art. 7 alin.(1) legiuitorul a statuat şi că: „Aplicarea prevederilor prezentei legi se realizează etapizat, prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, soldelor funcţiilor de bază/salariilor funcţiilor de bază şi a indemnizaţiilor lunare de încadrare, prin legi speciale anuale de aplicare”.

Legea nr. 285/28.12.2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice prevede la art. 13 alin (1) că :” În anul 2011, dispoziţiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică”.

Legea nr. 283 din 14 decembrie 2011 privind aprobarea OUG nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din OUG nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar (legea specială de aplicare în anul 2012 a Legii-cadru nr. 284/2010) prevede că: „ se introduce un nou articol, art. II, cu următorul cuprins :……. "ART. II - Pentru anul 2012 se aprobă instituirea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, după cum urmează: …. Art. 9 „În anul 2012 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizaţiile la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă".

O.U.G. nr. 84 din 12 decembrie 2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, prevede la art. 2 că: „Prevederile art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, şi ale art. 1 alin. (4) şi (5), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) şi (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) şi art. 13 ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător şi în anul 2013”.

Or, art. 9 din Legea nr. 283/2011 stabilea că în anul 2012 ajutoarele la trecerea în rezervă nu se acordă.

OUG nr. 103 din 14 noiembrie 2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, prevede la art. 120 alin.(1) că : „În anul 2014 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizaţiile la ieşirea la pensie, retragere, (…) ori la trecerea în rezervă”.

OUG nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice prevede la art. 9 alin.(1) că, în anul 2015, dispoziţiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, a indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică.

Din succesiunea actelor normative menţionate, de aplicare anuală a prevederilor Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, rezultă că începând cu anul 2011 dreptul la ajutoarele de trecere în rezervă este suspendat.

În acelaşi sens este şi opinia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care, în considerentele Deciziei nr. 16/2015 arată că: ”… din interpretarea normelor legale enunţate rezultă că voinţa legiuitorului nu a fost aceea de eliminare a beneficiilor de acordare unor categorii socioprofesionale, respectiv de încetare a existenţei dreptului la acordarea de ajutoare/indemnizaţii, ci doar de suspendare a exerciţiului acestui drept. Raţiunea acestei interpretări este impusă şi de succesiunea în timp a actelor normative prin care legiuitorul a dispus, cu caracter temporar, măsura neaplicării dispoziţiilor legale privind ajutoarele/indemnizaţiile în anii 2011-2015”.

Este adevărat că prin Decizia nr. 115/2012 Curtea Constituţională a reţinut că obligaţia de plată a unor sume de bani reglementată de lege se constituie într-un drept de creanţă a angajatului asupra angajatorului public şi constituie un „bun” în sensul art. 1 din primul Protocol al Convenţiei, a cărei plată a fost amânată succesiv, conform actelor normative care au dispus suspendarea acordării ajutorului la trecerea în rezervă a celui îndreptăţit, urmând ca după ridicarea măsurii suspendării să beneficieze de acest ajutor cuvenit în baza prevederilor art. 20 din anexa VII, secţiunea III din Legea nr. 284/2010.

3) Cererea de introducere în cauză a UM [...] în mod corect a fost respinsă de către instanţa de fond, ca fiind tardiv formulată, astfel cum prevăd dispozi?iile art. 204 (3) Cod proc.civ. „modificarea cererii de chemare în judecată peste termenul prevăzut de alin.(1) poate avea loc cu acordul expres al părţilor„ întrucât aceasta a fost formulată după primul termen de judecată la care reclamantul a fost legal citat şi nu a avut acordul expres al intimaţilor pârâţi.

Potrivit art. 478 (1) Cod proc.civ. în apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în faţa primei instanţe, astfel că solicitarea apelantului de introducere în cauză a UM nr. … este contrară acestor dispoziţii legale.

Pentru considerentele expuse, Curtea, în baza art. 480 (1) Cod proc.civ. va respinge apelul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare