Procedura insolvenţei

Potrivit disp. art. 413 Cod procedură civilă, suspendarea facultativă este acea suspendare la care poate recurge o instanţă de judecată când „a fost începută urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, dacă legea nu prevede altfel”, potrivit art. 413, alin. 1, punctul 2 cod procedură civilă.

Potrivit art. 36, din Legea nr. 85/2006 „De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepţia acţiunilor exercitate în cadrul unui proces penal.”

Prin Decizia civilă nr. 82/R/07.05.2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, Secţia a doua Civilă, a fost respins ca neîntemeiat recursul formulat împotriva sentinţei civile nr. 589/11.10.2017, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr.  …, fiind reţinute următoarele:

 Prin sentinţa recurată de mai sus Tribunalul Arad a respins cererea de suspendare a judecării dosarului nr. … formulată de  debitoarea insolventă; a dispus întocmirea unei adrese către creditoarea prin care s-a solicitat respectarea prevederilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, deoarece nu există proces penal pe rolul instanţelor româneşti prin urmare, nu se aplică excepţia prevăzută de lege.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a constat că potrivit disp. art. 413 Cod procedură civilă, suspendarea facultativă este acea suspendare la care poate recurge o instanţă de judecată când „a fost începută urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, dacă legea nu prevede altfel”, potrivit art. 413, alin. 1, punctul 2 cod procedură civilă.

Judecătorul sindic a mai constatat că, potrivit art. 36, din Legea nr. 85/2006 „De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepţia acţiunilor exercitate în cadrul unui proces penal.”

Legea specială a insolvenţei prevede, aşadar, o suspendare a acţiunilor judiciare pentru realizarea creanţelor, cum este şi legea insolvenţei, doar pentru situaţia specială a începerii unui proces penal.

Nu există însă nici o dovadă că un astfel de proces penal a început în situaţia specială a debitoarei ori a persoanei care o reprezenta la data săvârşirii unor fapte penale.

Mai mult, printr-o serie de Rapoarte ale Inspecţiei Judiciare, întocmite ca rezultat al unor controale efectuate la această instanţă inclusiv în anul 2017, se recomandă ca procedura de insolvenţă să nu se suspende decât în situaţiile speciale prevăzute de lege sau de codul de procedură civilă, cu care legea specială se completează, potrivit art. 149 din Legea nr. 85/2006.

Judecătorul sindic a mai constatat că în momentul de faţă nu există o decizie a unei instanţe de suspendare a măsurii suspendării, dispuse de organele fiscale şi nici o decizie care să anuleze Raportul fiscal, chiar dacă există dovada existenţei pe rolul ÎCCJ a două recursuri formulate de debitoare având acest obiect, recursuri care nu au stabilite încă termene de judecată.

Judecătorul sindic a mai constatat că nu are competenţa de a analiza şi soluţiona orice susţinere cu privire la creanţa fiscală pentru care legiuitorul a stabilit o procedură şi competenţele organelor care aplică o astfel de procedură.

Ca şi judecător sindic, îi sunt opozabile hotărârile instanţelor de control judiciar, însă, în acest moment nu există o hotărâre dată de o instanţă de gen care să anuleze sau să reducă creanţele fiscale stabilite deja.

Totodată, judecătorul sindic a mai constatat că creanţa fiscală este înscrisă în tabelul de creanţe privind pe debitoarea falită, aceasta fiind înscrisă sub condiţie rezolutorie, adică aceasta va fi înlăturată din tabel doar în măsură de desfiinţarea acesteia totală sau parţială, desfiinţare care este doar de competenţa instanţei de contencios administrativ şi fiscal.

Faţă de considerentele de mai sus, având în vedere şi caracterul facultativ al măsurii ce se cere a fi luată, judecătorul sindic a respins cererea de suspendare a judecării procedurii prevăzută de Legea nr. 85/2006.

Împotriva acestei sentinţe civile, a declarat recurs, debitoarea prin care a solicitat admiterea recursului formulat.

În motivarea recursului, s-a arătat că soluţia îmbrăţişată de către prima instanţa este greşită, cu atât mai mult cu cât motivele formulării cererii de suspendare se raportează cu precădere la situaţia limită în care se află apelanta căreia i se refuză dreptul la apărare şi împotriva căreia s-a deschis procedura falimentului fără să i se lase posibilitatea de a produce probe referitoare la netemeinicia şi nelegalitatea titlului de creanţa al creditoarei bugetare.

Recurenta debitoare a precizat că la deschiderea procedurii insolventei, intimata s-a înscris în tabelul creditorilor cu suma de 344.188 lei ca şi creditor majoritar (şi de altfel unicul cu o creanţa considerabila) şi problema care s-a pus a fost dacă aceasta deţine o creanţă care este afectată de o condiţie rezolutorie sau suspensivă așa încât să poată încasa sumele datorate de reclamantă, creanţa sa comportându-se ca fiind una pură şi simplă.

De asemenea, a mai precizat că, deși a solicitat înscrierea creanţei acestui creditor sub condiţie suspensivă până la finalizarea dosarului care să aibă ca obiect anularea deciziei de impunere a creanţelor fiscale care reprezintă titlul de creanţă al creditoarei, contestaţia formulată de petentă la tabelul creditorilor a fost respinsă.

Recurenta debitoare a arătat că se regăseşte în postura absurdă în care nu îi este recunoscut un drept esenţial, acela la apărare, întrucât deşi a formulat contestaţie împotriva Deciziei de Impunere, creditorul bugetar a emis o decizie prin care suspenda soluţionarea contestaţiei până la soluţionarea dosarului penal cu numărul ...

Totodată, recurenta debitoare a învederat că este în imposibilitate de a contesta şi formula apărări de fond împotriva celor reţinute prin decizia de impunere nr. … - titlul de creanţă al creditoarei, în baza căruia aceasta s-a înscris în tabelul creditorilor.

S-a mai arătat că, deși s-a formulat şi o cerere prin care creditoarea bugetară să fie obligată la emiterea unei decizii de soluţionare pe fond  a contestaţiei formulate împotriva  deciziei de impunere, cerere care a făcut obiectul dosarului nr. … al Curţii de Apel Timişoara, aceasta a fost respinsă în prima instanţă.

Recurenta debitoare a învederat  că nu îi este recunoscută nicio posibilitate de a dovedi lipsa caracterului cert al creanţei invocate de către creditoarea bugetară, situaţie în care în cazul imposibilităţii respectării şi executării planului de reorganizare, împotriva societăţii se va deschide procedura falimentului, aceasta finalizându-se prin dizolvarea şi radierea debitoarei.

De asemenea, recurenta debitoare a arătat că este abuziv să nu existe niciun mijloc procesual prin care să conteste cuantumul creanţei înscris în tabelul creditorilor, cu atât mai mult cu cât această creanţă astfel cum apare în decizia de impunere atacată a fost indicată tocmai de către organele de cercetare penală care au sesizat creditoarea bugetară cu săvârşirea unei posibile infracţiuni de către administratorul debitoarei în insolvenţă, solicitând acestora sa efectueze un control în vederea constatării faptelor sesizate.

S-a mai menţionat faptul că soluţionarea dosarului penal trenează de ani de zile, astfel că, fiind vorba despre o procedura speciala, apelantei îi este interzis accesul la libera justiţie în vederea contestării titlului de creanţă al creditoarei majoritare.

Prin urmare, creditoarea, în urma adresei venite din partea Secţiei de Combatere Asimilat Infracţiunilor de Corupţie, a procedat la efectuarea controlului în urma căruia reţinând şi însuşindu-şi cele sesizate de către DNA a preluat cele sesizate şi a stabilit pretinsul prejudiciu care face obiectul declaraţiei de creanţă.

S-a precizat că prejudiciul a fost stabilit în mod exclusiv pe baza celor dispuse de către Secţia de Combatere Asimilate Infracţiunilor de Corupţie, fără ca creditoarea bugetară să facă propriile sale cercetări ori evaluări ale posibilului prejudiciu, aceasta mulţumindu-se să menţioneze în decizia de impunere,la punctul 7, pagina 6 şi 7, următoarele: "Prin adresele transmise Inspecţiei Fiscale Arad de către de către organele de cercetare penală, respctiv de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie – Secţia de Combatere a Infracţiunilor Conexe Infracţiunilor de Corupţie, se comunică faptul că, printr-o fraudă de tip carusel, o serie de societăţi comerciale printre care este amintită şi debitoarea insolventă, au redus obligaţiile fiscale, sau după caz, au obţinut ilegal, pentru acestea, rambursări ale taxei pe valoare adăugată, frauda presupunând: interpunerea fictivă, în achiziţia de bunuri, a unui lanţ de firme tip fantomă; livrări intracomunitare fictive, către firme de tip fantomă.

S-a mai arătat că echipa de inspecţie fiscală a constat faptul că debitoarea a încălcat prevederile art. 146 alin. 91 din Legea 571/2003 cu modificările şi completările ulterioare şi punctul 46 (1) din HG 44.2004 cu modificările şi completările ulterioare coroborat cu art. 11 alin (1) din legea 571/2003 cu modificările şi completările ulterioare, motiv pentru care nu a acordat drept de deducere pentru TVA în suma de 2.552.498 lei aferentă facturilor, deoarece achiziţiile de lucruri destinate vânzării pe piaţa internă nu au fost înregistrate direct de la partenerii externi, fiind preluate prin operaţiuni succesive în mod fictiv de la diverse societăţi de tip ”fantomă”, ceea ce a generat pentru societatea verificată o TVA deductibilă artificial, nelegală, care a avut drept consecinţă prejudicierea bugetului de stat.

S-a învederat faptul că aceste societăţi sunt coordonate de aceleaşi persoane prin asociaţi şi administratori interpuşi, în vederea atragerii răspunderii acestora.

Organele de inspecţie fiscala au analizat tranzacţiile comerciale din perioada 2010 - 2013, în sensul urmăririi circuitului mărfurilor, respectiv societatea furnizoare precum şi societatea beneficiară, pe tipuri de mărfuri, precum şi modul de efectuare al transporturilor către societatea verificată. Ținând cont de toate aspectele prezentate la pct. 1-7 din cap. III.2, Taxa pe valoare adăugată, organele de inspecţie fiscală au stabilit o TVA suplimentară în sumă totala de 2.621.672 lei.

Acestor sume le-au fost adăugate majorări de întârziere şi penalităţi de întârziere astfel că valoarea totala a pretinsului prejudiciu precizat prin declaraţia de creanţă este egală cu suma pentru care creditoarea bugetară a fost înscrisă în tabelul creditorilor.

Având în vedere faptul că în ciuda împrejurării că Societatea debitoare a achitat toate obligaţiile fiscale care îi reveneau, inclusiv cele de plată a TVA-ului aferent operaţiunilor comerciale pentru care organele de cercetare penală au sesizat creditoarea, caracterul presupus şi pretins infracţional şi implicit prejudiciabil al acestor operaţiuni a fost stabilit exclusiv pe baza notei de informare trimise de către Secţia de Combatere Asimilate Infracţiunilor de Corupţie către creditoarea bugetară.

Or, faptul că în dosarul penal nu a fost pronunţată încă nicio soluţie de condamnare a domnului (…), face ca pretinsul caracter infracţional şi prejudiciabil al acestor operaţiuni controlate sa nu fie cert şi dovedit.

Având astfel în vedere faptul că existenţa sumelor reţinute cu titlu de datorii bugetare în sarcina debitoarei pot fi invocate doar în situaţia în care operaţiunile comerciale care au stat la baza lor au caracter infracţional, fiind astfel evident că soluţia care urmează a fi pronunţată în dosarul penal are înrâurire hotărâtoare asupra însăşi existentei creanţei acestui creditor bugetar.

Necesitatea asigurării unei protecţii jurisdicționale provizorii persoanelor ale căror drepturi pot fi lezate prin emiterea unor acte administrativ este recunoscuta şi în plan European, prin Recomandarea R(89) 8 adoptată de Consiliul de Miniştri al Consiliului Europei, potrivit căreia instanţa, în calitate de autoritate jurisdicțională chemată să decidă măsura de protecţie provizorie, trebuie să ţină cont de ansamblul circumstanţelor şi intereselor prezente şi să acorde asemenea măsuri atunci când executarea actului administrativ este de natură a crea pagube grave, dificil de reparat, şi când există un argument juridic aparent valabil faţă de nelegalitatea lui. Este întemeiată măsura de suspendare a executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond în situaţia în care raportat la circumstanţele cauzei şi din actele dosarului rezultă existenţa unor îndoieli asupra legalităţii actului contestat în ceea ce priveşte determinarea bazei de impunere, disponibilitatea contribuabilului de a-şi onora obligaţiile fiscale, prin achitarea integrala a sumelor stabilite în sarcina sa, precum şi iminenţa unei pagube grave prin blocarea activităţii societăţii. Or recurenta se află într-o situaţie fără ieşire, creată tocmai ca urmare a procedurii nelegale urmată de către creditoare, acesta a suspendat fără temei soluţionarea contestaţiei debitoarei formulată împotriva actului administrativ fiscal până la soluţionarea dosarului penal deschis împotriva reprezentantului - persoana fizică a societăţii (caracterul nelegal al acestei suspendări fiind deseori sesizat şi de către ICCJ), situaţie în care debitoarei îi este anulat dreptul de a se adresa instanţelor de judecată în vederea stabilirii legalităţii actului administrativ fiscal şi a deciziei de impunere, acte care reprezintă în esenţa titlul de creanţa al creditoarei bugetare.

S-a susţinut că creditoarea bugetară se foloseşte de acesta situaţie creată chiar de către ea însăși pentru a se îndestula în vederea acoperirii pretinsei creanţe, înainte ca debitoarea să poată să formuleze critici faţă de acest titlu. Exista aşadar riscul major ca petenta sa nu mai poată fi în măsura să formuleze o acţiune în instanţa care să vizeze anularea actului administrativ fiscal şi implicit a titlului de creanţă al intimatei, în situaţia în care împotriva acesteia se deschide procedura falimentului, urmată de dizolvarea societăţii.

În literatura de specialitate s-a stabilit ca „nu este necesar ca persoana faţă de care s-a dispus începerea urmăririi penale să aibă calitatea de parte în procesul civil în care se ia în discuţie măsura suspendării în baza art. 413 alin (1) pct.2 NCPC, fiind suficient ca fapta în legătură cu care se desfăşoară cercetarea penală să fie susceptibilă a antrena consecinţe în procesul civil.

S-a arătat că textul analizat menţine formularea imperfectă a normei anterioare (art.244 alin.1, pct. 2, CPC 1865), întrucât judecata penală finalizată cu pronunţarea unei hotărâri definitive, prin dezlegările pe care le dă, este cea care ar putea avea o influenţă semnificativă asupra soluţiei în procesul civil a cărei suspendare ar putea fi dispusă, iar nu infracţiunea care face obiectul procesului penal" 

S-a mai precizat că, situaţia se poate reglementa şi echilibra doar în ipoteza admiterii cererii de suspendare a judecării dosarului de insolvenţă, situaţie în care creanţa a …ar deveni afectată de o condiţie suspensivă, până în momentul stabilirii legalităţii actului administrativ şi deci a titlului de creanţă al creditoarei.

Examinând calea de atac promovată de recurenta debitoare prin prisma motivelor invocate în scris de aceasta, Curtea constată că recursul de faţă este nefondat şi urmează a fi respins în baza următoarelor considerente:

Prin sentinţa pronunţată de judecătorul sindic la 11.10.2017 s-a respins cererea de suspendare a judecării dosarului de faţă, având ca obiect procedura insolvenţei, motivându-se faptul că în speţă nu se aplică disp. 413 Cpc, având în vedere că suspendarea facultativă este acea suspendare la care se poate recurge de către instanţă când a fost începută urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, dacă legea nu prevede altfel.

De asemenea, s-a constatat că potrivit art. 36 din Legea 85/2006 de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau a măsurilor de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale cu excepţia acţiunilor exercitate în cadrul unui proces penal.

Debitoarea a formulat recurs împotriva hotărârii judecătorului sindic prin care s-a respins cererea de suspendare, arătând că împotriva sa a fost deschisă procedura falimentului, fără a avea posibilitatea de a produce probe referitoare la netemeinicia şi nelegalitatea titlului de creanţă al creditoarei bugetare.

Totodată, s-a arătat că deşi s-a solicitat înscrierea creanţei acestui creditor sub condiţie suspensivă, până la finalizarea dosarului care să aibă ca obiect anularea deciziei de impunere a creanţelor fiscale invocate de creditoare, contestaţia sa la tabelul creditorilor a fost respinsă.

În acest context, recurenta consideră că se află în situaţia în care nu îi e recunoscut dreptul la apărare şi nu are imposibilitatea de a dovedi lipsa caracterului cert al creanţei, invocate de creditoare, astfel încât în cazul imposibilității respectării şi executării planului de reorganizare se va deschide împotriva sa procedura falimentului care va avea ca finalitate dizolvarea şi radierea societăţii.

Totodată, s-a arătat că din punctul său de vedere este abuziv să nu existe nici un mijloc procesual prin care să conteste cuantumul creanţei înscrisă în tabelul creditorilor, cu atât mai mult cu cât această creanţă a fost indicată tocmai de  organele de cercetare penală, care au sesizat direcţia finanţelor cu săvârşirea unor posibile infracţiuni de către administratorului debitoarei aflată în insolvenţă, solicitându-se să se efectueze un control în vederea constatării faptelor sesizate.

În urma acestui control, s-a stabilit pretinsul prejudiciu care face obiectul declaraţiei de creanţă, exclusiv pe baza celor dispuse de organele penale, fără ca creditoarea bugetară să facă propriile cercetări şi constatări,ori, în condiţiile în care dosarul penal trenează de ani de zile, debitoarea se află în imposibilitatea de a contesta cuantumul creanţei solicitate de creditorul bugetar în situaţia în care această creanţă nu are un caracter cert.

Analizând susţinerile recurentei debitoare, Curtea constată că scopul demersului judiciar al acesteia este de a obţine suspendarea judecării dosarului de insolvenţă deschisă împotriva debitoarei până la soluţionarea dosarului penal care îl vizează pe administratorul acestei societăţi, susţinându-se că, doar în ipoteza soluţionării dosarului penal se poate stabili cu certitudine existenţa şi întinderea creanţei declarate de creditoarea bugetară.

Curtea constată că aceste susţineri sunt nefondate, deoarece în speţă nu sunt incidente disp. art. 413, al. 1, pct. 2 Cpc, care prevăd că instanţa poare suspenda judecata când s-a început urmărirea penală pentru infracţiunea care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează a se da, dacă legea nu prevede altfel.

Această sintagmă “dacă legea nu prevede altfel” este pe deplin aplicabilă în speţa de faţă ce se judecă sub imperiul legii speciale a insolvenţei 85/2006, care la art. 36 prevede că de la data deschiderii procedurii se  suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsuri de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale cu excepţia acţiunilor exercitate în cadrul unui proces penal.

Aşadar legea specială a insolvenţei nu prevede posibilitatea suspendării dosarului de insolvență în cazul existenţei unui dosar penal, a cărui soluţionare ar putea influenţa cuantumul creanţelor declarate la masa credală, aşa cum a solicitat debitoarea recurentă.

Procedura insolvenței trebuie să se desfăşoare cu celeritate, ori principiul celerităţii ar putea fi încălcat prin suspendarea cauzei, având în vedere că procedura s-a deschis în 2014, iar soluţionarea dosarului penal treneză deja de o perioadă îndelungată de timp. Astfel cu privire la acest dosar penal, s-a depus la fila 24 dosar recurs, o adresă din partea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de Combatere a Infracţiunilor Asimilate Infracţiunilor de Corupţie, care a comunicat că în dosarul penal .. nu a fost întocmit un raport de constatare cu privire la debitoarea insolventă, însă s-a dispus începerea urmăririi penale prin rezoluţia din 22.10.2013 împotriva asociatului debitoarei.

Cât priveşte temerea debitoarei recurente, că s-ar putea ajunge la deschiderea procedurii falimentului împotriva sa şi apoi la dizolvarea şi radierea societăţii, deşi în speţă nu este dovedită certitudinea şi întinderea creanţei creditorului bugetar, Curtea constată că potrivit dovezilor depuse de recurentă la filele 30-32  dosar fond, debitoarea prin lichidator judiciar a contestat în contencios administrative creanţa declarată de creditorul bugetar, fiind dispusă în prezent de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie suspendarea deciziei de impunere emisă de creditoarea bugetară până la pronunţarea instanţei de fond asupra acţiunii în anulare acte administrative contestate.

Astfel fiind, pentru motivele mai sus expuse se va respinge ca nefondat recursul.

Domenii speta

Spete similare