Atragerea răspunderii patrimoniale

Dosarul nr. ***

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI - SECŢIA A VII-A CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR. **

ŞEDINTA PUBLICĂ  DIN **

Tribunalul constituit  din:

PREŞEDINTE – JUDECATOR SINDIC: **

GREFIER: **

Pe rol se află soluţionarea cererii formulate de către reclamantul ** în contradictoriu cu pârâţii **,  **  * şi  **,  având  ca obiect acţiune în anulare,  întemeiată pe dispoziţiile Legii 85/2014 privind procedurile de prevenire a  insolvenţei  şi de insolvenţă .

Dezbaterile în fond ale cauzei au avut loc în şedinţa publică din **, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta când, Tribunalul,  având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de **,  când a pronunţat prezenta  sentinţă.

TRIBUNALUL

Deliberand, constata :

Prin acțiunea înregistrată la data de 03.08.2016 sub nr. ** reclamantul ** în contradictoriu cu pârâţii **, ** şi  ** a formulat acţiune în anulare prin care a solicitat anularea Contractului de novatie încheiat în data de 16.03.2015 prin care a fost novat Contractul de Leasing Financiar nr. ** în sensul înlocuirii utilizatorului din ** în **.

În  motivare, reclamantul  a arătat că, în fapt, în data de 03.07.2011 a fost încheiat Contractul de leasing financiar nr. **, având ca obiect autovehiculul AUDI Q3 2.0 TDI quattro, având ca utilizator **.

În data de 04.03.2015, ** depune la Tribunalul Bucureşti Secţia a Vll-a Civila, o cerere de deschidere a procedurii simplificate de faliment, cerere care în data de 19.03.2015 a fost admisă şi deschisă procedura simplificată de faliment a **.

În data de 16.03.2015 se încheie actul fraudulos “Contract de Novatie” prin care este înlocuit utilizatorul Contractului de Leasing nr. ** din “**” în “**”.

Reclamanta a susţinut că actul de novaţie este încheiat după depunerea cererii introductive şi la 3 zile înainte de deschiderea procedurii simplificate de faliment. Mai mult decât atat, novaţia s-a făcut cu titlu gratuit deşi debitoarea achitase cel puţin 32.000 euro din valoarea totala de 45.484 euro, adică mai mult de 72% din valoarea totala a contractului.

Un alt aspect pe care reclamanta a dorit să-l arate este acela că transferul este efectuat între persoane care deţin o poziţie dominantă asupra debitoarei, cu scopul de a ascunde bunul de la urmărirea creditorilor.

În conformitate cu dispoziţiile art. 67 alin. 1 lit. d) din Legea 85/2014, debitoarea ** avea obligaţia depunerii la dosar a unei liste din care sa rezulte toate transferurile patrimoniale efectuate într-o perioada de 6 luni anterioare înregistrării cererii introductive, obligaţie pe care nu şi-a îndeplinit-o. Fostul lichidator judiciar nu a făcut niciun demers în vederea stabilirii situaţiei exacte a patrimoniului debitoarei şi nici cu privire la transferurile efectuate in perioada de 6 luni anterioară datei înregistrării cererii introductive.

Urmare a demersurilor efectuate de către reclamantă, în data de 21.07.2016, ** a comunicat Contractul de novaţie încheiat în data de 16.03.2015. Având în vedere ca debitoarea a fost de rea credinţa şi nu a depus lista precizata de art. 67 alin. 1 lit. d) din Legea 85/2014, iar lichidatorul judiciar a fost împiedicat în mod efectiv de a lua la cunoştinţă de conţinutul contractului de novaţie, până în data de 21.07.2016, când acesta a fost comunicat de către **, se impune repunerea în termenul de formulare a acţiunii în anulare.

Reclamanta a susţinut că, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 117 alin. 2 lit. a) si b) din Legea 85/2014, novaţia fiind efectuată cu titlu gratuit, prestaţia debitoarei depăşind vădit prestaţia primită.

Novaţia din Contractul de Novaţie prin care este înlocuit utilizatorul din cadrul Contractului de Leasing Financiar nr. ** din “**” în “**”, este efectuată cu titlu gratuit. În mod echitabil, preţul novaţiei ar fi trebui sa fie determinat după următoarea formula de calcul. “ Valoarea de piaţa a autovehiculului la data novaţiei - Valoarea de achitat rămasă din contract', având în vedere că până la data novaţiei, debitoarea a achitat cel puţin 32.000 euro, din valoarea totală a contractului de 45.000 euro (din care valoarea autoturismului este 33.500 euro).

Practic după ce bunul a fost achitat aproape integral, mai fiind de achitat doar câteva rate, cu exact 3 zile după depunerea cererii introductive de deschidere a procedurii de faliment, debitoarea cedează în mod gratuit drepturile ce decurg din contractul de leasing.

Reclamantul a susţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 117 alin. 4 lit. g) din Legea 85/2014, având în vedere ca noul utilizator, dl. ** este ruda de gradul I cu asociatul unic şi administratorul debitoarei, dna. **, tranzacţia fiind între persoane ce deţin o poziţie dominanta asupra debitoarei.

In conformitate cu dispoziţiile art. 117 alin. 4 din Legea 85/2014, actele sau operaţiunile încheiate în cei 2 ani anteriori datei deschiderii procedurii, vor putea sa fie anulate şi prestaţiile recuperate, dacă sunt încheiate între soţ, rudele sau afinii pana la gradul IV inclusiv ai asociatului sau administratorului.

Reclamantul a arătat că, tranzacţia a cărei anulare o solicită a fost încheiată între rude de gradul I, care maimult decât atât,au şi acelaşi domiciliu, respectiv **

Privitor la intenţia frauduloasă,reclamantul a învederat că debitoarea a avut intenţie frauduloasă, care a dorit să-şi ascundă bunurile de la urmărirea creditorilor, prin intermediul unei rude de gradul I, care devine noul utilizator, conform contractului de novaţie.

În ceea ce priveşte intenţia frauduloasă, tranzacţia este încheiată între data depunerii cereriide deschidere a procedurii de faliment şi data deschiderii procedurii de faliment, nu este prezentata în lista privind transferurile patrimoniale şi este efectuată cu titlu gratuit. Având în vedere ca debitoarea avea cunoştinţă de faptul că urmează să fie deschisă procedura de faliment şi de asemenea având cunoştinţă de faptul ca în cadrul procedurii urmau să fie urmărite toate bunurile debitoarei, inclusiv bunurile viitoare, ce fac obiectul contractului de leasing novat, tranzacţia are un vădit caracter fraudulos, cu scopul de a ascunde bunul de la urmărirea creditorilor.

In drept a invocat dispoziţiile art. 117 alin. 2 lit. a), b) si alin. 4 lit. g) din Legea 85/2014 si art. 186 Cod Procedura Civila.

În susţinerea probatoriului au fost depuse înscrisuri ( F 7-28).

La data de 24.08.2016, pârâtul ** a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de repunere în termen şi pe cale de consecinţă, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind tardiv introdusă; iar pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată ca nelegală şi netemeinică şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată antrenate de ** în cadrul prezentului dosar.

În motivare, pârâtul a arătat că, la data de 03.07.2012, între ** şi Pârâta ** a intervenit contractul de leasing financiar nr. ** (denumit în continuare „Contractul de leasing”), pe o perioadă de 48 luni, prin intermediul căruia **, în calitate de Finanţator, a transmis Pârâtei, în calitate de Utilizator, folosinţa autovehiculului marca Audi Q3 2.0 TDI QUATTRO (denumit în continuare „Autoturismul”).

Înainte de finalizarea perioadei contractuale, Utilizatorul ** a solicitat aprobarea cesionării Contractului de leasing către Dl **.

În vederea perfectării contractului de novaţie, Pârâta ** a prezentat, la data depunerii Formularului de solicitare a cesiunii cu novaţie de utilizator, Hotărârea Asociatului Unic din data de 27.02.2015, prin care asociatul unic a aprobat cedarea Contractului de leasing către Dl **.

În raport de această situaţie, între **, în calitate de Finanţator/Locator al autoturismului, **, în calitate de Debitor iniţial şi Dl **, în calitate de Nou debitor, a intervenit contractul de novaţie nr. **, prin care Debitorul iniţial a fost înlocuit de către noul debitor, cu acordul Locatorului, în cadrul contractului de leasing nr. **.

La momentul încheierii contractului de novaţie, astfel cum rezultă din fişele financiare anexate prezentei întâmpinări, utilizatorul iniţial ** achitase rate de leasing în valoare totală de 157.369,83 Lei. La această sumă achitată cu titlu de rate de leasing, se adaugă suma de 24.443,81 Lei reprezentând valoarea totală a facturilor achitate de utilizator cu titlu de asigurare Casco şi asigurare RCA.

În ceea ce îl priveşte pe noul debitor, Pârâtul **, astfel cum reiese din Fişa de client ataşată prezentei întâmpinări, acesta a achitat suma de 58.129,66 Lei reprezentând rate de leasing, precum şi suma de 10.863,27 Lei, reprezentând contravaloarea facturilor de rate CASCO.

După achitarea tuturor obligaţiilor de plată de către noul utilizator, autoturismul a fost predat acestuia, astfel cum rezultă din Procesul - verbal încheiat la data de 08.07.2016.

Cu privire la cererea de repunere în termen, pârâtul a susţinut :

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat repunerea în termenul de formulare a acţiunii, în temeiul art. 186 din Codul de Procedură Civilă. În motivarea cererii sale, Lichidatorul învederează faptul că prin încheierea din data de 31.03.2016, pronunţată în dosarul nr. 7647/3/2015 a fost înlocuit lichidatorul numit iniţial de către judecătorul sindic (i.e. **), fiind numit în calitate de lichidator reclamantul din prezenta cauză.

De asemenea, Reclamantul invocă prevederile art. 67 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2014, care prevăd obligaţia debitorului care formulează cererea de deschidere a procedurii insolvenţei /falimentului de a anexa acestei cereri „lista completă a tuturor bunurilor debitorului, incluzând toate conturile şi băncile prin care debitorul îşi rulează fondurile; pentru bunurile grevate se vor menţiona datele din registrele publice.”

Totodată, Reclamantul solicită repunerea în termenul de formulare a acţiunii raportat la transmiterea de către ** a documentelor ce au stat la baza încheierii contractului de novaţie, prin corespondenţa din data de 21.07.2016.

În speţa de faţă, prin încheierea din data de 19.03.2015, pronunţată în dosarul nr. **, Tribunalul Bucureşti a dispus admiterea cererii formulate de debitoarea ** şi deschiderea procedurii simplificate a falimentului. Prin aceeaşi sentinţă a fost numit lichidator judiciar **.

Ulterior, prin încheierea din data de **, pronunţată în dosarul nr. **, judecătorul sindic a dispus înlocuirea lichidatorului judiciar şi numirea, în calitate de lichidator judiciar a **

Potrivit dispoziţiilor art. 81 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei:

,,(1) Acţiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, precum şi pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale, la care se referă art. 79 şi 80, poate fi introdusă de administratorul judiciar/lichidator în termen de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut la art. 20 alin. (1) lit. b), dar nu mai târziu de 16 luni de la data deschiderii procedurii.

Având în vedere dispoziţiile legale mai sus citate, faţă de data deschiderii procedurii (i.e. 19.03.2015), acţiunea în anulare ce formează obiectul prezentului dosar putea fi formulată cel mai târziu la data de 19.07.2016. Or, astfel cum rezultă din informaţiile publicate în sistemul Ecris, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanţei la data de 03.08.2016, cu depăşirea termenului imperativ prevăzut de Legea nr. 85/2006.

În ceea ce priveşte repunerea în termen, potrivit art. 186 din Codul de procedură civilă:

.,(!) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă in termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

(2) în acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea 'împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. In cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac. (...) ”

Aşadar, textul de lege prevede posibilitatea repunerii în termenul de formulare a acţiunii în condiţiile în care partea care uzează de acest beneficiu dovedeşte că a fost împiedicată să formuleze acţiunea în termenul legal de motive temeinic justificate.

Or, în prezenta cauză, motivarea Reclamantului se limitează la invocarea schimbării lichidatorului judiciar în cursul procedurii şi la un pretins viciu de procedură, referitor la depunerea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei şi a înscrisurilor anexate acesteia de către debitor.

Pârâtul a apreciat că nedepunerea acţiunii de către lichidatorul iniţial desemnat, constatată ulterior de către noul lichidator sau neglijenţa acestuia de a depune toate diligenţele şi de a pune la dispoziţia noului lichidator toate documentele nu se circumscrie motivelor temeinic justificate care să conducă instanţa la soluţia admiterii cererii de repunere în termen.

Neglijenţa lichidatorului judiciar nu poate justifica repunerea în termenul de formulare a acţiunii în anulare, cu atât mai mult cu cât legiuitorul a prevăzut, la art. 81 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 posibilitatea introducerii acţiunii în anulare de către comitetul creditorilor, dacă administratorul judiciar/lichidatorul nu o face.

Mai mult, în ceea ce priveşte motivul invocat de către Reclamant, referitor la nedepunerea de către debitoare a listei tuturor bunurilor, acesta este neîntemeiat.

Astfel, art. 67 alin.(1)din Legea nr. 85/2014 instituie o obligaţie procedurală în sarcina debitoarei care formulează cererea de deschidere a procedurii insolvenţei.

Alineatul al doilea al art. 67 din Legea nr. 85/2014, pe care în mod nejustificat Reclamantul îl omite, prevede în mod expres următoarele:

„(2) Documentele prevăzute la alin. (1) se depun odată cu cererea de deschidere a procedurii sau, cel mai târziu, până la termenul de judecată stabilit de judecătorul-sindic. Nedepunerea documentelor prevăzute la alin. (1) lit. a)-g), k), l), m) atrage respingerea cererii de deschidere a procedurii, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 38 alin. (2) lit c) şi d), precum şi a cazului în care cererea de deschidere a procedurii este formulată de lichidatorul numit în procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Nedepunerea documentelor prevăzute la lit. h), i) şij) este sancţionată cu decăderea din dreptul de a depune un plan de reorganizare. ”

Prin urmare, legiuitorul a prevăzut o sancţiune expresă pentru situaţia în care debitoarea nu îşi îndeplineşte obligaţiile stipulate în sarcina sa, judecătorul sindic având căderea de a verifica întrunirea condiţiilor cerute de lege, respectiv de a sancţiona încălcarea lor.

Or, dovada incontestabilă a faptului că art. 67 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 nu poate justifica cererea de repunere în termen a Reclamantului este însuşi faptul că judecătorul sindic, după verificarea tuturor cerinţelor prevăzute de lege, a dispus, la data de 19,03.2015, deschiderea procedurii falimentului faţă de debitoarea **.

Noul lichidator judiciar a fost numit la data de 31.03.2016,dată la care termenul de formulare a acţiunii nu se împlinise. De la această dată, până la ultima zi în care acţiunea de faţă putea fi formulată în termen legal, au trecut aproape patru luni, timp suficient ca lichidatorul judiciar să poată întreprinde verificările şi demersurile ce se impuneau.

Cu privire la nelegalitatea şi netemeinicia cererii de chemare în judecată pârâtul a susţinut:

În măsura în care instanţa va dispune admiterea cererii de repunere în termen formulată de Reclamant şi va aprecia că acţiunea în anulare ce formează obiectul prezentului dosar este formulată în termen, considerăm că, analizând cauza pe fond, urmează a constata nelegalitatea şi netemeinicia demersului Lichidatorului.

Astfel, prin cererea formulată, reclamantul a solicitat anularea Contractului de novaţie încheiat la data de 16.03.2015.

În susţinerea pretenţiilor sale, reclamantul a susţinut, în principal, faptul că încheierea contractului de novaţie este un act în frauda creditorilor, prin contractul de novaţie debitoarea neprimind de la cesionar nicio sumă de bani, scopul acestei convenţii fiind acela al ascunderii bunurilor debitoarei de la urmărirea creditorilor. Susţine, de asemenea, Reclamantul că încheierea contractului de novaţie a fost efectuată cu încălcarea dispoziţiilor art. 117 alin. (4) lit. g) din Legea nr. 85/2014, având în vedere că cesionarul este rudă de gradul 1 cu asociatul unic al debitoarei ** (aspect nedovedit) şi care, mai mult, are şi acelaşi domiciliu cu acesta.

Cu privire la solicitarea Reclamantului de anulare a Contractului de novaţie pe motiv că acesta ar fi un act fraudulos, prin care Autoturismul a fost scos din patrimoniul **, instanţa de judecată trebuie să aibă în vedere faptul că obiectul contractului de leasing, astfel cum a fost prevăzut la art. 1.2 din cuprinsul său, îl constituie ,, transmiterea de către Locator către Utilizator (n.n.- **) a dreptului de folosinţă asupra unuia sau mai multor Obiecte în leasing. ”

De asemenea, potrivit art. 2.1. din contractul de leasing: „Până la momentul transmiterii dreptului de proprietate către Utilizator în condiţiile prezentului Contract, Locatorul este şi rămâne proprietarul exclusiv al Obiectului în leasing (...). "

În acord cu dispoziţiile art. 9.1 din Contractul de leasing, dreptul de proprietate asupra Obiectului în leasing se transmite după (i) expirarea duratei Contractului, (ii) plata valorii reziduale şi (iii) lichidarea tuturor obligaţiilor Utilizatorului faţă de Locator şi faţă de Broker.

Or, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse în probaţiune şi cum însuşi Reclamantul afirmă prin cererea de chemare în judecată, la data încheierii contractului de novaţie Pârâta ** mai avea de achitat o parte din valoarea totală a contractului de leasing.

Aşadar, debitoarea ** nu avea, la momentul încheierii contractului de novaţie, dreptul de proprietate asupra autoturismului în patrimoniul său. în schimbul ratelor de leasing achitate, Utilizatorul ** a dobândit doar dreptul de folosinţă a autovehiculului ce forma obiectul contractului de leasing.

Astfel cum s-a statuat în doctrina de specialitate, finalitatea acţiunii în anulare este reîntregirea patrimoniului debitorului în folosul comun al creditorilor. Efectul admiterii acţiunii în anulare îl reprezintă repunerea părţilor în situaţia anterioară, aşadar se restituie preţul şi, respectiv, bunurile (în lipsa acestora contravaloarea bunurilor).

Or, în speţa de fată, acţiunea în anulare promovată de lichidator este lipsită de finalitate în condiţiile în care anularea contractului de novaţie nu ar duce la reintrarea Autoturismului în patrimoniul debitoarei **. Astfel cum am arătat anterior, debitoarea ** avea calitatea de utilizator al bunului, în patrimoniul său regăsindu-se doar dreptul de folosinţă, iar NU dreptul de proprietate al cărui titular era **.

Pârâtul a precizat că,  ** este un terţ de bună-credinţă, care a primit sume de bani atât de la **, cât şi de la Dl **, cu titlu de rate de leasing, reprezentând contravaloarea dreptului de folosinţă asupra Autoturismului, în temeiul unor contracte legal încheiate (i.e. contract de leasing, contract de novaţie).

În plus, la data de 27.02.2015, atunci când ** a efectuat verificările necesare soluţionării cererii de cesiune, Pârâta ** era în stare de funcţiune, neexistând nicio menţiune referitoare la starea de insolvabilitate a societăţii **.

De asemenea, considerăm nelegale şi neîntemeiate susţinerile Reclamantului potrivit cărora contractul de novaţie este lovit de nulitate întrucât novaţia a fost efectuată cu titlu gratuit.

Astfel, novaţia presupune transformarea raportului obligaţional prin stingerea unei obligaţii vechi şi apariţia unei obligaţii noi.

Sub aspectul condiţiilor ce trebuie îndeplinite pentru încheierea valabilă a contractului de novaţie, trebuie să avem în vedere faptul că, prin definiţie, novaţia este un contract. Aşadar, pentru a fi valabilă, trebuie să fie îndeplinite toate condiţiile generale de validitate a oricărui contract - respectiv capacitatea, consimţământul, obiectul determinat şi licit, cauza licită şi morală, precum şi forma, dacă este cazul).

Pe lângă condiţiile generale de validitate însă, novaţia presupune şi respectarea unor condiţii speciale:

a)să existe o obligaţie veche valabilă, care urmează să se stingă prin voinţa părţilor;

b)să se nască, prin acordul părţilor, o obligaţie nouă valabilă care o înlocuieşte pe cea veche;

c)obligaţia nouă care se naşte prin novaţie trebuie să aibă un element nou faţă de vechea obligaţie;

d)să existe intenţia expresă a părţilor de a nova.

Aşadar, legea nu impune drept condiţie esenţială pentru valabilitatea contractului de novaţie, achitarea unui preţ de către noul debitor vechiului debitor.

În drept a invocat dispoziţiile OUG nr. 51/1997, pe cele ale Legii nr. 85/2014, precum şi pe prevederile art. 205 şi următoarele din Codul de procedură civilă.

În susţinerea probatoriului au fost depuse înscrisuri ( F 39-90).

La data de 29.08.2016 pârâtul **, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii formulării acţiunii în anulare, respingerea cererii de repunere în termenul de formulare a acţiunii în anulare şi respingerea acţiunii ca fiind tardiv formulată, iar în subsidiar, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată.

Cu privire la excepţia invocată şi asupra cererii de repunere în termen formulată de către lichidatorul judiciar pârâtul a arătat că, în conformitate cu prevederile art. 118 din Legea nr. 85/2014 "acţiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, prevăzută la art. 117 poate fi introdusă de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar în termen de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut la art. 97, dar nu mai târziu de 16 luni de la data deschiderii procedurii."

Conform încheierii de şedinţă pronunţată de către Tribunalul Bucureşti în şedinţa publică din data de 19.03.2015, în dosarul nr. **, prin care s-a dispus intrarea în faliment în procedura simplificată a debitoarei **R.L., termenul pentru depunerea raportului prevăzut la art. 97 din Legea nr. 85/2014, cu respectarea dispoziţiilor legale, a fost de 40 de zile de la desemnare, împlinindu-se la data de 29.04.2015. Prin urmare, termenul de un an menţionat la art. 118 din Legea nr. 85/2014 s-a împlinit la data de 29.04.2016.

Termenul de decădere de 16 luni de la data deschiderii procedurii, instituit de legiuitor, s-a împlinit la data de 19.07.2016.

Cererea depusă la data de 03.08.2016 este tardiv formulată în raport de termenele impuse de către legiuitor pentru introducerea acestui tip de acţiuni.

Raportat la formularea cererii de repunere în termenul de formulare a acţiunii în anulare, în temeiul art. 186 c. pr. civ., solicităm respingerea acesteia ca fiind neîntemeiată. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 186 c. pr. civ. "partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate."

Reclamantul ** a fost desemnat în calitate de lichidator judiciar al **. prin încheierea de şedinţă pronunţată în data de 31.03.2016 şi a intrat în posesia tuturor documentelor privind pe debitoare la data de 14.04.2016, împrejurare confirmată de raportul de activitate nr. 4324 publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. **. Cel mai târziu la data de 14.04.2016 reclamanta a luat la cunoştinţă de existenţa contractului de leasing financiar nr. ** încheiat la data de 03.07.2012 între debitoarea **L şi **., putând efectua toate demersurile necesare în vederea clarificării situaţiei acestui contract.

Se impune totodată a fi subliniat faptul că, de la momentul preluării documentelor şi până la expirarea termenului de decădere de 16 luni reclamanta a avut la îndemână o perioadă de mai mult de 3 luni în care ar fi putut obţine toate informaţiile necesare în vederea formulării acestei acţiuni în anulare.

Prin urmare, nu se poate invoca rămânerea în pasivitate a lichidatorului judiciar pentru o perioada de cel puţin trei luni de la recepţionarea actelor de la fostul lichidator judiciar ca fiind un motiv temeinic justificat, o imposibilitate obiectivă, iar înscrisurile depuse de reclamantă nu dovedesc efectuarea unor demersuri rămase fără răspuns, în vederea obţinerii de informaţii privind acest contract.

Chiar şi dacă am admite că lichidatorul judiciar ar fi fost împiedicat să formuleze această cerere până la momentul preluării actelor de la fostul lichidator judiciar, în conformitate cu prevederile art. 186 alin. 2 c. pr. civ. reclamantul avea obligaţia de a solicita repunerea în termen în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, adică cel mai târziu la data de 02.05.2016.

Pe fondul cauzei, pârâtul a învederat următoarele:

Pentru a verifica îndeplinirea condiţiilor impuse de prevederile art. 117 din Legea nr. 85/2014 este foarte important de precizat că obiectul contractului de novaţie a cărei anulare se solicită este un contract de leasing financiar, contract care naşte în patrimoniul utilizatorului, până la achitarea integrală a ratelor de leasing, un drept de folosinţă şi obligaţia corelativă de a achita ratele de leasing.

Până la momentul transmiterii dreptului de proprietate asupra bunului obiect de leasing, locatorul, **., este şi rămâne proprietarul exclusiv al obiectului în leasing, în vreme ce societatea debitoare avea exclusiv rolul de utilizator, autoturismul, obiectul în leasing, neaflându-se în patrimoniul societăţii debitoare.

Pornind de la trăsăturile esenţiale ale acestui raport juridic se pot trage două concluzii extrem de importante pentru justa soluţionare a cauzei:

Prin încheierea contractului de novaţie nu a fost ascuns un bun de la urmărirea creditorilor, bunul nefiind în patrimoniul societăţii debitoare;

Contractul de novaţie nu poate fi asimilat unui act de transfer cu titlu gratuit câtă vreme este evident că subsemnatul am preluat obligaţia achitării ratelor pentru o perioadă de un an şi trei luni.

Deşi reclamanta încearcă să inducă instanţa de judecată în eroare prin invocarea unor argumente care, din punct de vedere subiectiv, ar putea crea aparenţa unei fraude, din punct de vedere juridic şi în urma unei analize aprofundate a condiţiilor în care s-a încheiat contractul de novaţie această aparenţă este înlăturată.

Contract de novaţie a fost încheiat între momentul depunerii cererii de deschidere a procedurii falimentului formulate de către chiar societatea debitoare şi momentul pronunţării încheierii judecătorului sindic prin care a fost admisă această cerere, însă tocmai din cauza ajungerii societăţii debitoare în imposibilitatea de a-şi achita datoriile, în principal către Bugetul de stat şi Bugetul asigurărilor sociale.

În această situaţie, menţinerea contractului de leasing ar fi condus la aplicarea prevederilor art. 123, al.11 din Legea 85/2014, urmând ca, la alegerea finanţatorului, autoturismul să fie returnat de îndată Locatorului, cu obligaţia societăţii debitoare de a achita ratele de leasing şi primele de asigurare restante şi toata valoarea finanţată rămasă neachitată minus valoarea de piaţa a bunului sau dreptul de proprietate asupra autoturismului să fie transferat către debitoare şi să se înscriere o ipoteca legala in favoarea ** in scopul recuperării cu prioritate a sumelor mai sus prevăzute.

Astfel, intenţia pretins frauduloasă a societăţii debitoare a fost aceea de a evita sporirea masei credale, protejând interesele creditorilor, înscrierea pârâtei Porsche cu sumele datorate de debitoare în temeiul contractului de leasing în tabelul creditorilor fiind în mod evident de natura a prejudicia creditorii.

Se mai susţine de către reclamantă, tot din dorinţa de a crea impresia încheierii unui act fraudulos, că societatea debitoare achitase, la momentul novaţiei, cel puţin 32.000 euro, însă fără a se menţiona cuantumul plăţilor efectuate de către subsemnatul după încheierea contractului de novaţie, respectiv suma de 67.408,72 lei (aproximativ 15.000 euro), neaflându-ne nicidecum în situaţia prezentată de către lichidatorul judiciar, respectiv că bunul ar fi fost aproape integral achitat la momentul încheierii contractului de novaţie.

Nu numai că nu au fost prejudiciate interesele societăţii si ale creditorilor, mai mult de atât prin perfectarea convenţiei de novaţie, s-a urmărit diminuarea iminentelor obligaţii de plata ale debitoarei ce s-ar fi născut din rezilierea contractului de leasing.

Deşi la momentul novaţiei societatea debitoare nu avea restante de plată faţă de firma de leasing, mai avea fonduri pentru a achita una sau cel mult doua rate de leasing.

În aceste condiţii, după o lună sau cel mult două, firma de leasing ar fi reziliat contractul de leasing, ar fi preluat bunul în vederea valorificării şi acoperirii daunelor ce trebuiau să fie suportate de debitoare în caz de reziliere, respectiv contravaloarea obligaţiilor de plata datorate pana la sfârşitul contractului de leasing.

Astfel, susţinerile ca fiind simple susţineri fără fundament, având la baza numai suspiciuni şi, mult mai grav pentru un practician în insolvenţă, nu analiza prejudiciului provocat debitoarei, prejudiciu inexistent, ci beneficiul obţinut de pârât.

Solicitarea lichidatorului judiciar, de repunere a părţilor în situaţia anterioară şi de restituire a prestaţiilor recuperate nu readuce în patrimoniul societăţii debitoare bunul ce face obiectul contractului de leasing, în schimb readuce în patrimoniul debitoarei obligaţiile de plata ale debitoarei faţă de firma de leasing pârâta ** având obligaţia de a restitui pârâtului suma de 67.408,72 lei, urmând a deveni creditoare a societăţii debitoare.

Pârâtul a susţinut că, nu se poate considera, fără a analiza în mod coroborat efectele încheierii unui act juridic cu realitatea economica că exclusiv împrejurarea că acest act juridic este încheiat între soţi (unul dintre ei in calitate de administrator al societăţii debitoare) şi că nu are prevăzut un preţ (deşi după cum am precizat, sub nici o formă nu se poate considera că este un act cu titlu gratuit) este anulabil în temeiul art. 117 din Legea nr. 85/2014 fără a lipsi astfel de efecte condiţia suplimentară impusă de legiuitor, condiţie esenţială de altfel, ca actul sau operaţiunea să fie frauduloase sau în dauna creditorilor.

În drept a invocat dispoziţiile art. 205 şi art. 186 c. pr. civ., art. 117 şi urm. din Legea nr.85/2014.

În susţinerea probatoriului au fost depuse înscrisuri ( F 98-144).

La data de 26.10.2016, petenta ** a formulat cerere de intervenţie accesorie, prin care a solicitat admiterea în principiu a cererii de intervenţie accesorie în condiţiile art. 64 Cod proc. civ. şi ulterior, admiterea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta ** şi anularea contractului de novaţie încheiat in data de 16.03.2015 între societatea ** în calitate de debitor iniţial şi ** în calitate de nou debitor şi **în calitate de Locator si, în temeiul art. 120 din Legea nr. 85/2014, restituirea automobilului Audi Q3 2.0 TDI quattro în proprietatea debitoarei ** ca urmare a exercitării de către terţul ** a dreptului potestativ de a dobândi proprietatea automobilului la finalul leasingului.

În motivare în data de 03.07.2012, între ** în calitate de locator şi societatea ** în calitate de locatar a fost încheiat contractul nr. ** de leasing având ca obiect un autovehicul marca Audi Q.3 2.0 TDI quattro cu *entru un preţ total de 45.484,79 euro şi cu o durată a contractului de 48 luni, respectiv până în 03.07.2016.

În data de 04.03.2015, societatea ** prin administrator ** a depus la sediul Tribunalului Bucureşti, Secţia a VII-a Civila, o cerere de deschidere a procedurii simplificata de faliment, formându-se dosarul nr. ** si pentru care s-a dat termen de soluţionare în 19.03.2015.

În data de 16.03.2015, ulterior introducerii cererii de deschidere a insolventei debitoarei, dar anterior pronunţării instanţei cu privire la deschiderea procedurii de insolventa, între ** in calitate de debitor iniţial şi ** în calitate de nou debitor şi ** în calitate de Locator a fost încheiat Contractul de novaţie cu titlu gratuit prin schimbare de debitor prin care noul debitor devine **, acesta bucurându-se, fără a plăti nicio suma de bani societăţii **de un contract de leasing pentru care a se achitase suma de 32.000 euro din valoarea totala de 45.484,79 euro şi implicit de posibilitatea de a deveni proprietarul autovehiculului la terminarea contractului, respectiv după plata ultimilor 13 rate dintr-un total de 48.

Ca urmare a preluării contractului de leasing aflat pe final şi în urma plaţii Facturii nr. ** în cuantum de 9.204,6 lei, noul debitor Ceauşelu Bogdan a devenit proprietarul autovehiculului pentru care debitoarea a plătit peste 32.000 euro.

În data de 19.03.2015, Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. **, prin încheierea din 19.03.2015 a admis cererea debitoarei ** şi a dispus intrarea în faliment prin procedura simplificată.

Tot prin aceeaşi încheiere instanţa a numit lichidator judiciar provizoriu pe societatea **, lichidator judiciar propus, evident, de aceeaşi **.

La data de 01.10.2015, creditoarele ** şi **, au publicat in Buletinul Procedurilor de Insolventa nr. ** decizia nr. ** prin care, în temeiul art. 57(3),(4) din Legea nr. 85/2014 au hotărât înlocuirea lichidatorului judiciar provizoriu ** cu **.

La data de 31.03.2016, in dosarul nr. **, Tribunalul Bucureşti a dispus înlocuirea lichidatorului judiciar provizoriu ** cu **.

În data de 15.06.2016, în Buletinul Procedurilor de Insolventa nr. **a fost publicat Raportul noului lichidator judiciar prin care se menţionează că abia în data de 13.06.2016 acesta a intrat în posesia documentelor necesare efectuării analizei asupra activităţii debitoarei, documente predate de societatea ** - societate desemnată de fostul lichidator să păstreze activitatea debitoarei.

În urma mai multor demersuri in fata ** depuse de către noul administrator al debitoarei respectiv **, în data de 21.07.2016 a fost predată o fotocopie de pe Contractul de novaţie cu titlu gratuit 16.03.2015 ce face obiectul prezentului litigiu.

Debitoarea nu a depus, aşa cum avea obligaţia conform art. 67(1) lit. d)1 din Legea nr. 85/2014 lista cuprinzând transferurile patrimoniale efectuate de societate în ultimele 6 luni, aceasta lista nefiind întocmită cu grava neglijenţă profesionala de către lichidatorul judiciar anterior - **, astfel încât ** a cunoscut situaţia reală abia la data de 21.07.2016 în care a primit Contractul de novaţie contestat in cadrul prezentului dosar.

În ceea ce priveşte cererea de intervenţie accesorie formulată, a solicitat instanţei să constate că este creditor majoritar a debitoarei ** înscrisă în Tabelul definitiv de creanţe cu o creanţa de 178.000 lei din care mai are de recuperat suma de 169.964 lei.

Petenta a arătat că, având în vedere că deţine peste 68% din creanţele totale faţă de debitoare şi având în vedere că societatea nu mai are alte bunuri de valorificat în vederea recuperării creanţei, interesul acesteia rezidă în faptul că, prin anularea contractului de novaţie, automobilul va intra în patrimoniul debitoarei ** iar petenta îşi va recupera astfel în buna parte suma ce îi este datorată din vânzarea bunului respectiv.

În alta ordine de idei, petenta a susţinut că interesul acesteia în admiterea acţiunii reclamantei este unul direct întrucât valorificarea creanţei, chiar şi numai parţial, depinde de întoarcerea bunurilor în patrimoniul debitoarei, bunuri înstrăinate în mod fraudulos.

Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia nr. 88/2013 a apreciat ca, în procedura insolvenţei sunt admisibile cererile de intervenţie accesorie formulate de creditori pentru susţinerea apărărilor administratorilor judiciari întrucât: "în ce priveşte inadmisibilitatea cererii de intervenţie formulată de intimata **, în temeiul art.948, art.966, art.968 Cod civil, Curtea reţine că potrivit art.149 din Legea nr.85/2006, "Dispoziţiile prezentei legi se completează, în măsura compatibilităţii lor, cu cele ale Codului de procedură civilă, Codului civil, Codului comercial... Prin urmare, nimic nu împiedică, în concepţia legii insolvenţei, formularea unei cereri de intervenţie în condiţiile Codului de procedură civilă, cerere întemeiată pe dispoziţiile Codului civil. Curtea reţine că tribunalul a calificat cererea ca fiind accesorie, potrivit art.49 alin.3 C.pr.civ., în condiţiile în care partea sprijină apărarea reclamantului. "

Cu privire la plata taxei judiciare de timbru 20 lei aferenta prezentei cereri de intervenţie accesorie, petenta  a arătat că datorează o taxa judiciara de timbru de 20 lei aferenta prezentei cereri întrucât nu sunt incidente regulile aplicabile obiectului cererii dacă aceasta ar fi fost exercitată pe cale principala, acestea fiind prevăzute doar pentru cererile de intervenţie principală nu şi pentru cererile de intervenţie accesorie, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 34(3)3 din OUG 80/2013.

Petenta a arătat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 274 din OUG 80/2013, respectiv taxa judiciară datorată este de 20 lei întrucât prezenta cerere nu este evaluabilă în bani

În ceea ce priveşte cererea reclamantei de repunere în termenul de formulare a acţiunii în anulare, a învederat că, potrivit art. 118(1) din Legea nr. 85/2014, prezenta acţiune poate fi introdusa în termen de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut la art. 97, dar nu mai târziu de 16 luni da la data deschiderii procedurii.

Având în vedere că în data de 19.03.2015 a fost deschisa procedura insolventei faţă de debitoarea ** termenul de 16 luni prevăzut de art. 118(1) din Legea nr. 85/2014 se împlineşte in data de 19.07.2015.

Cu toate acestea data la care reclamanta a intrat în posesia contractului de novaţie este de 21.07.2016.

Astfel, conform art. 186 Cod proc. civ., reclamanta avea obligaţia ca in termen de 15 zile de la încetarea împiedicării sa indeplineasca actul de procedura si sa solicite repunerea sa in termen.

Fata de situaţia de fapt, petenta a susţinut că reclamanta a introdus cererea în anulare precum şi solicitarea de repunere în termen de 15 zile de la data primirii contractului de novaţie, respectiv în 03.08.2016, la 12 zile de la data încetării cauzei de împiedicare a introducerii acţiunii.

Atât doctrina cât şi jurisprudenţa au apreciat ca „prin motive temeinic justificate" trebuie să se înţeleagă numai acele împrejurări care, fără a avea gravitatea forţei majore, sunt exclusive de culpa, fiind piedici relative, iar nu absolute, or, ascunderea de către fostul administrator, asociat unic şi angajat ** a Contractului de novaţie şi predarea acestuia abia în data de 21.07.2016de către societatea de leasing constituie un veritabil „motiv temeinic" care să conducă la admiterea cererii de repunere în termen.

Nu în ultimul rând, petenta a solicitat instanţei analizarea textului legal al art. 186 Cod proc. civ. şi din perspectiva gramaticală, astfel încât, din următoarea exprimare a legiuitorului „partea care a pierdut un termen procedural va fi repusa în termen" să constate că repunerea în termen este una imperativa în cazul existenţei unui motiv temeinic justificat şi nu este opţională, legiuitorul nefolosind expresia „va putea fi repusa în termen" ci „va fi repusa în termen."

În altă ordine de idei, petenta a solicitat să se aibă în vedere că, în lipsa posesiei Contractului de novaţie nu existau motive pentru promovarea unei acţiuni în anulare astfel încât, având în vedere obţinerea de către Lichidatorul Judiciar a Contractului de Novaţie abia în data de 21.07.2016, solicitam instanţei admiterea cererii de repunere în termen şi judecarea pe fond a acţiunii în anulare.

În ceea ce priveşte cererea reclamantei ** de anulare a Contractului de novaţie, petenta a solicitat instanţei admiterea acestei cereri astfel cum a fost formulata întrucât sunt incidente mai multe motive de anulare, după cum urmează:

- Contractul de novaţie din 16.03.2015 este anulabil întrucât sunt îndeplinite condiţiile de anulare prevăzute de art. 117(2) lit. a) si b) din Legea nr. 85/2014, respectiv: „Urmatoarele acte sau operaţiuni ale debitorului vor putea fi anulate, pentru restituirea bunurilor transferate sau a valorii altor prestaţii executate: a) acte de transfer cu titlu gratuit, efectuate in cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii; sunt exceptate sponsorizările in scop umanitar; b) operaţiuni in care prestaţia debitorului depăşeşte vădit pe cea primita, efectuate in cele 6 luni anterioare deschiderii procedurii."

Petenta a arătat că, prevederile art. 117 din Legea nr. 85/2014 reglementează ipoteza exercitării de către administratorul/lichidatorul judiciar a atribuţiei conferite pe seama acestora a acţiunilor judiciare prin care judecătorul sindic este investit a anula actele frauduloase Încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor în perioada suspectă.

Raportat la situaţia de fapt, petenta a solicitat instanţei să constate că ipotezele prevăzute art.117(2) din Legea nr. 85/2016 constituie prezumţii relative de frauda în dauna creditorilor, aşa cum prevede art. 122 (3) din aceeaşi lege: „În privinţa actelor şi operaţiunilor prevăzute la art. 117(2) se instituie o prezumţie relativă de frauda în dauna creditorilor."

În aceste condiţii, sarcina probei pentru răsturnarea prezumţiei legale îi aparţine în totalitate pârâtei, pentru reclamantă fiind suficient demonstrarea faptului cunoscut vecin şi conex (în cazul de faţă novarea Contractului de leasing cu titlu gratuit către soţul/fratele sau tatăl Administratoarei şi asociatului unic **) după plata a peste 70% din preţul bunului, astfel cum impune şi art. 3286 Cod proc. civ.

Astfel, art. 117(2) lit. a) si b) stabileşte faptul cunoscut, conex şi vecin, acea ipoteza în care fie contractul de înstrăinare efectuat în ultimii 2 ani a fost cu titlu gratuit fie, chiar daca a fost cu titlu oneros, prestaţia debitorului depăşind in mod vădit pe cea primită.

Reclamanta a dovedit faptul cunoscut vecin şi conex întrucât contractul de novaţie a contractului de leasing a fost încheiat cu titlu gratuit cu toate că până la data încheierii contractului de novaţie fusese plătit peste 32.000 euro din leasingul financiar.

Pe de alta parte, contractul de novaţie trebuie calificat ca fiind contract de înstrăinare întrucât, prin semnarea contractului de novaţie a fost transferat din patrimoniul societăţii ** dreptul potestativ al acesteia de a dobândi dreptul de proprietate asupra automobilului la finalizarea contractului de leasing.

De asemenea, în perioada suspecta de 2 ani a fost încheiat contractul de novaţie, respectiv în 16.03.2015 după cum reiese din cuprinsul acestuia, adică cu 12 zile după depunerea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei din 04.03.2015 şi cu 3 zile înainte de deschiderea procedurii insolvenţei din 19.03.2015.

În alta ordine de idei, petenta a solicitat ca instanţa să aibă în vedere faptul că faţă de prezumţia egala instituită nu mai este necesara analizarea laturii subiective a părtilor, cu toate că intenţia de fraudare din partea acestora este mai mult decât evidenta şi din punct de vedere al relaţiilor dintre părţile semnatare dar şi din punct de vedere al momentului încheierii contractului de novaţie cu titlu gratuit.

Faţă de excepţia prevăzută de art. 1197 din Legea nr. 85/2014, debitoarea ** a avut ca principal obiect de activitate comerţul cu amănuntul a produselor marca **, printr-un spaţiu comercial situat în Magazinul **, astfel încât transferarea cu titlu gratuit a unui contract de leasing pentru o maşina marca Audi Q3 2.0 TDI Quattro nu poate fi considerată o activitate circumscrisă desfăşurării normale a societăţii.

În concluzie, având în vedere ca prin contractul de novatie cu titlu gratuit, debitoarea *** a înstrăinat dreptul acesteia de a deveni proprietara automobilului în valoare de 45.000 euro, cu toate că la momentul înstrăinării plătise peste 32.000 euro din valoarea de cumpărare a maşinii de către societatea de leasing, a solicitat instanţei anularea contractului de novaţie, făcând aplicarea prezumţiei legale instituite de art. 117(2) lit. a) din Legea nr. 85/2014.

Petenta a solicitat anularea Contractului de novaţie din 16.03.2015 întrucât sunt îndeplinite condiţiile de anulare prevăzute de art. 117(4) lit. g) din Legea nr. 85/2014, respectiv: „Următoarele acte sau operaţiuni, încheiate în cei 2 ani anteriori datei deschiderii procedurii cu persoanele aflate în raporturi juridice cu debitorul, vor putea, de asemenea, să fie anulate şi prestaţiile recuperate: g) cu soţul, rudele sau afinii pana la gradul al patrulea inclusiv, ai persoanelor fizice enumerate la lit a)-f)"

Din economia textului legal prevăzut de art. 117(4) lit. a) si lit. d) raportat la art. 117(4) lit. g) din Legea nr. 85/2014 rezulta ca, pentru a fi aplicată prezumţia legala, este necesar ca între asociatul care deţine cel puţin 20% din capitalul societăţii sau administratorul societăţii pe de o parte şi partea beneficiară a contractului să existe o relaţie de rudenie, soţ - soţie, sau afinitate până la gradul al patrulea inclusiv.

Petenta a arătat că nu deţine cu exactitate informaţii privind actuala relaţie de soţ - soţie între administratorul debitoarei **, d-na **, şi noul debitor din contractul de novaţie, **, dar, având în vedere vârstele relativ apropiate ale celor doi dar şi faptul că ambii au acelaşi domiciliu, respectiv **, există o mare probabilitate ca aceştia să fie soţi.

Petenta a mai solicitat pentru stabilirea concreta a relaţiilor dintre cei doi, efectuarea unei adrese către Direcţia Generala de Evidenta a Persoanelor a Municipiului Bucureşti dar şi către pârâtul ** pentru a se comunica eventuala relaţie de soţ - soţie, ruda sau afin până la gradul al patrulea inclusiv cu d-na **.

In drept, a invocat prevederile art. 34(3), art. 27 din OUG 80/2013, pe prevederile art. 61(1),(3) , art. 328, art. 186 Cod proc. civ., pe prevederile art. 119, art. 120, art. 117(2) lit. a) si b), art. 117(4) lit. g), art. 122(3) din Legea nr. 85/2016, precum si pe celelalte prevederi menţionate anterior.

În plan probatoriu a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri anexate de reclamanta ** dar si  formularea unei adrese către Direcţia Generala de Evidenta a Persoanelor a Municipiului Bucureşti, având următorul obiect :” Să ne comunicaţi dacă între dl. ** şi d-na ** a existat sau există o relaţie de soţ – soţie, o relaţie de rudenie sau o relaţie de afinitate până la gradul al patrulea inclusiv „ şi punerea în vederea pârâtului **, să comunice dacă între acesta şi d-na ** există o relaţie de rudenie sau de afinitate până la gradul al patrulea inclusiv sau dacă a existat sau există o relaţie de soţ – soţie între aceştia precum şi să depună la dosar dovezi ( acte de stare civilă ) în acest sens.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa retine următoarele :

Prin încheierea pronuntata in data de 19.03.2015  în dosarul nr. ** Tribunalul Bucureşti a admis cererea debitoarei ** şi a dispus intrarea în faliment prin procedura simplificată.

Prin aceeaşi încheiere instanţa a numit lichidator judiciar provizoriu - societatea **

Prin decizia  nr. 01/28.09.2015, publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. 16424/01.10.2015, **,  în calitate de creditor majoritar al debitoarei **, a  hotărât înlocuirea lichidatorului judiciar (fosta **) **, cu practicianul în insolvenţă **.

Faţă de faptul că, prin decizia civilă nr. **, Curtea de Apel Bucureşti Secţia  VI-a Civilă a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta ** împotriva sentinţei pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul asociat nr. **, instanta a luat act la data de 31.03.2016 de  înlocuirea lichidatorului judiciar ** (fosta **), cu practicianul în insolvenţă **

În data de 15.06.2016, în Buletinul Procedurilor de Insolventa nr. **a fost publicat raportul noului lichidator judiciar prin care se menţionează că abia în data de 13.06.2016 acesta a intrat în posesia documentelor necesare efectuării analizei asupra activităţii debitoarei, documente predate de societatea **RL - societate desemnată de fostul lichidator să păstreze activitatea debitoarei.

Prin acțiunea înregistrată la data de 03.08.2016 sub nr. **, reclamantul ** în contradictoriu cu pârâţii **, ** şi  ** a formulat acţiune în anulare prin care a solicitat anularea contractului de novatie încheiat în data de 16.03.2015, prin care a fost novat contractul de leasing financiar nr. **, în sensul înlocuirii utilizatorului din ** în **

În sustinerea cererii de repunere in termen, reclamantul a invederat ca doar in urma mai multor demersuri in fata **, în data de 21.07.2016 a fost predată o fotocopie de pe Contractul de novaţie cu titlu gratuit 16.03.2015 ce face obiectul prezentului litigiu. In plus, debitoarea nu a depus, aşa cum avea obligaţia conform art. 67(1) lit. d) din Legea nr. 85/2014, lista cuprinzând transferurile patrimoniale efectuate de societate în ultimele 6 luni, aceasta lista nefiind întocmită cu grava neglijenţă profesionala de către lichidatorul judiciar anterior - **, astfel încât ** a cunoscut situaţia reală abia la data de 21.07.2016 în care a primit Contractul de novaţie contestat in cadrul prezentului dosar.

Art. 118. - (1) din Legea nr. 85/2014 : Acţiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, prevăzută la art. 117, poate fi introdusă de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar în termen de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut la art. 97, dar nu mai târziu de 16 luni de la data deschiderii procedurii. În cazul admiterii acţiunii, părţile vor fi repuse în situaţia anterioară, iar sarcinile existente la data transferului vor fi reînscrise. 

(2) Comitetul creditorilor poate introduce la judecătorul-sindic o astfel de acţiune, dacă administratorul judiciar/lichidatorul judiciar nu o face. 

(3) Poate introduce această acţiune, în aceleaşi condiţii, creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor înscrise la masa credală.

În conformitate cu prevederile art. 186 alin. 2 C. pr. civ., reclamantul avea obligaţia de a solicita repunerea în termen în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, or, in speta, dupa numirea sa in data de 31.03.2016, reclamantul avea posibilitatea si obligatia sa formuleze prezenta actiune, cu atat mai mult cu cat a recunoscut in raport ca în data de 13.06.2016 a intrat în posesia documentelor necesare efectuării analizei asupra activităţii debitoarei, documente predate de societatea **.

Mai  mult, cererea in anulare putea fi introdusa de comitetul creditorilor sau creditorul majoritar.

Având în vedere aceste considerente şi apreciind că în cauză apărările invocate de către reclamant în susţinerea cererii de repunere în termen nu constituie motive temeinic justificate în sensul prevederilor art. 186 Cod procedură civilă, instanţa urmează să respingă cererea de repunere în termen.

În consecinţă, ţinând cont de prevederile art. 118 din Legea 85/2014, instanţa urmează să admită excepţia tardivităţii cu consecinţa respingerii acţiunii ca tardiv formulată.

Va fi respinsa si cererea de interventie accesorie formulata in interesul reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Respinge cererea de repunere în termen.

Admite excepţia tardivităţii formulării acţiunii.

Respinge ca tardivă cererea formulată de reclamantul ** în contradictoriu cu pârâţii **, ** şi  **, având ca obiect anulare acte frauduloase.

Respinge cererea de interventie accesorie formulata in interesul reclamantului de **.

Cu apel, în termen de 7 zile de la comunicarea hotărârii prin publicare în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă, ce va fi depus la Tribunalul Bucureşti Secţia a VII-a Civilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 02.03.2017.

PREŞEDINTE, GREFIER,

*** ***

Restituire cauţiune. Cererea de obligare la plata despăgubirilor pentru acoperirea pagubelor suferite de debitor în cazul respingerii cererii de deschidere a procedurii. Tardivitate

În cazul cererii de deschidere a procedurii insolvenţei formulate de creditor, la cererea debitorului,  în termenul prevăzut la art.72 din Legea nr.85/2014, judecătorul-sindic poate dispune, prin încheiere, în sarcina creditorului consemnarea la o bancă a unei cauţiuni de până la 10% din valoarea creanţei, dar nu mai mult de 40.000 lei. Cauţiunea va fi consemnată în termen de 5 zile de la comunicarea măsurii, sub sancţiunea respingerii cererii de deschidere a procedurii. Dacă judecătorul-sindic stabileşte că debitorul nu este în stare de insolvenţă, respinge cererea creditorului, care va fi considerată ca lipsită de orice efect chiar de la înregistrarea ei. În acest caz, cauţiunea va fi folosită pentru a acoperi pagubele suferite de debitor, pentru introducerea cu rea-credinţă a unei astfel de cereri, conform dispoziţiei judecătorului-sindic.

Legea 85/2014 nu cuprinde reglementări și în privința procedurii de soluționare a cererii de obligare la plata despăgubirilor pentru acoperirea pagubelor suferite de debitor în cazul respingerii cererii de deschidere a procedurii.

Potrivit  art. 342  alin.1 din Legea  nr.85/2014, dispoziţiile acestei legi se completează, în măsura în care nu contravin, cu cele ale Codului de procedură civilă şi ale Codului civil. 

În consecință, cererea de obligare la plata despăgubirilor pentru acoperirea pagubelor suferite de debitor  poate fi formulată în  termenul de 30 de zile prevăzut de art.1064 Cod Procedură Civilă .

(TRIBUNALUL BUCUREŞTI – SECŢIA A VII-A CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR. 5013/26.08.2016

judecător Paicu Mihaela)

La  data de  20.04.2016 a  fost  formulata  cerere  de restituire  a cautiunii de  catre creditorul **.

In motivare, a aratat ca  a  consemnat  cautiunea  stabilita de  catre Tribunalul Bucuresti  in valoare de 40.000 lei, iar  cererea  si  apelul au  fost  respinse.

Debitorul **r  a formulat,  in contradictoriu  cu **r, cerere  de  obligare la  acoperirea  daunelor.

In motivare, a aratat ca  ** a  incercat  in cursul  anului 2015 sa  obtina de  la  mai  multe  banci, printre  care si **,  un imprumut  in vederea  implementarii  unor  proiecte europene pe  care  le  avea  in derulare. Ca  urmare a  inregistrarii cererii  de deschidere a  insolventei, subscrisei  nu  i  s-a  mai  acordat  imprumutul solicitat.

In drept au  fost  invocate dispozitiile  Legii nr. 85/2006.

Creditorul  **  a  invocat  exceptia  tardivitatii  formularii cererii de  obligare la  plata  despagubirilor pe  motiv ca  nu a  fost  formulata  in termen de 30 de  zile de  la  data ramanerii definitive a sentintei  civile nr. 2342. A  solicitat  obligarea  creditorului  la  plata  amenzii  judiciare  pentru  formularea cererii cu rea-credinta.

Analizand  actele si lucrarile dosarului  in vederea  solutionarii exceptiei  invocate si a  cererilor  formulate,  instanta retine in fapt urmatoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti-Secţia a VII-a Civilă sub nr. **, creditorul ** a solicitat, în temeiul Legii 85/2014, deschiderea procedurii insolvenţei debitorului  **  , care se află în stare de insolvenţă şi faţă de care deţine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă în sumă de 1.079.244 lei.

In fapt, între părți s-au încheiat mai multe contracte de împrumut, prin care a acordat sprijin financiar debitoarei, aceasta obligându-se ca termenele stabilite să-i returneze sumele de bani.

Banii au fost împrumutați : la data de 15.01.2013 suma de 100.000 lei, pe care debitoarea s-a obligat să o restituie până cel mai târziu la data de 30.04.2013; la data de 22.02.2013 suma de 58.000 lei, pe care debitoarea s-a obligat să o restituie până cel mai târziu la data de 30.04.2013; la data de 27.03.2013 suma de 318.000 lei, pe care debitoarea s-a obligat să o restituie până cel mai târziu la data de 30.08.2013; la data de 28.03.2013 suma de 472.800 lei, pe care debitoarea s-a obligat să o restituie până cel mai târziu la data de 30.08.2013; la data de 29.03.2013 suma de 82.550 lei, pe care debitoarea s-a obligat să o restituie până cel mai târziu la data de 30.08.2013; la data de 02.07.2013 suma de 47.894 lei, pe care debitoarea s-a obligat să o restituie până cel mai târziu la data de 30.12.2013;

Deși a transmis debitoarei mai multe notificări, prin executorul judecătoresc, pentru a achita debitul restant , demersurile au rămas fără nici un rezultat.

Creanța este certă, lichidă și exigibilă.

Cererea a fost comunicată debitorului, care la data de 13.10.2014 a formulat contestație,  solicitând respingerea acesteia.

** în cadrul contestației a invocat excepția inadmisibilității formulării unei cereri de deschidere a procedurii împotriva unei federații sindicale, întrucât nu se încadrează în categoria profesioniștilor , aplicarea procedurii de insolventă prevăzută de Legea nr.85/2004, nu este posibilă.

Pe fondul cauzei , arată că nu se află în insolvență, ci își desfășoară activitatea în mod normal, efectuând operațiuni de încasări și plăți, cu regularitate, inclusiv  prin intermediul conturilor bancare.

Refuzul de a da curs solicității de rambursare a sumelor pretins împrumutate de **  este justificat, contractele de împrumut în baza cărora a fost formulată solicitarea, neavând o existență reală.

Mai arată că nici un for statutar nu a hotărât  contractarea respectivelor împrumuturi , neexistând nici o prevedere legală, statutară ori vreun alt act juridic  care săă permită vreunei persoane , să contracteze, în nunele și pe seama ** finanțări rambursabile, indiferent care era destinația acestor sume.

Mai arată, că motivul determinant pentru care solicită respingerea cererii vizează faptul că în luna iulie 2013, ** a rambursat suma de 1.700.000 lei către **.

In cursul judecatii a  fost administrata proba  cu inscrisuri.

Prin sentinta  civila  nr. **  instanta a respins  cererea de repunere  pe rol  formulata de debitor ca neintemeiata.A  admis  contestatia  debitorului.A  respins  cererea  creditorului ca neintemeiata, formulată de către creditorul ** împotriva debitorului **

Potrivit  art. 1064 C.pr.civ., cauţiunea depusă se va restitui, la cerere, după soluţionarea prin hotărâre definitivă a procesului în legătură cu care s-a stabilit cauţiunea, respectiv după încetarea efectelor măsurii pentru care aceasta s-a depus. Cauţiunea se restituie celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptăţit nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii sau, după caz, de la data încetării efectelor măsurii, prevăzute la alin. (1). Cu toate acestea, cauţiunea se restituie de îndată dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmăreşte obligarea celui care a depus-o la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin încuviinţarea măsurii pentru care aceasta s-a depus. Instanţa se pronunţă asupra cererii de restituire a cauţiunii cu citarea părţilor, printr-o încheiere supusă numai recursului la instanţa ierarhic superioară. Recursul este suspensiv de executare. Încheierea pronunţată de una dintre secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este definitivă. Dacă cererea pentru care s-a depus cauţiunea a fost respinsă, instanţa va dispune din oficiu şi restituirea cauţiunii.

Hotararea  nr. **  pronuntata de  catre Tribunalul Bucuresti  a  ramas definitiva  prin respingerea  apelului  de  catre Curtea de Apel Bucuresti,  conform hotararii nr. **

Cerere de  obligare  la  plata  daunelor a  fost facuta  la  data de  27.05.2016, dupa expirarea  termenului de  30 de  zile de  la  ramanerea  definitive  a hotararii.

Se  invoca de  catre  debitor dispozitiile  art. 72  alin 1  si  4 din legea  nr. 85/2014  care  ii acorda  dreptul de a  formula  oricand  actiunea  in despagubire.

Potrivit  dispozitiilor  legale  mentionate, in cazul cererii de deschidere a procedurii insolvenţei formulate de creditor, la cererea debitorului, formulată în termenul prevăzut la alin. (3), judecătorul-sindic poate dispune, prin încheiere, în sarcina creditorului consemnarea la o bancă a unei cauţiuni de până la 10% din valoarea creanţei, dar nu mai mult de 40.000 lei. Cauţiunea va fi consemnată în termen de 5 zile de la comunicarea măsurii, sub sancţiunea respingerii cererii de deschidere a procedurii. Dacă judecătorul-sindic stabileşte că debitorul nu este în stare de insolvenţă, respinge cererea creditorului, care va fi considerată ca lipsită de orice efect chiar de la înregistrarea ei. În acest caz, cauţiunea va fi folosită pentru a acoperi pagubele suferite de debitor, pentru introducerea cu rea-credinţă a unei astfel de cereri, conform dispoziţiei judecătorului-sindic.

Potrivit  art. 342  alin 1 din Legea  nr. 85/2014, dispoziţiile prezentei legi se completează, în măsura în care nu contravin, cu cele ale Codului de procedură civilă şi ale Codului civil.

Chiar  daca  Legea nr. 85/2014 da  dreptul debitorului  de folosi  cautiunea depusa de  creditor  in vederea acoperirii  daunelor, cata  vreme  legea nu prevede dispozitiile  speciale  cu  privire  la  termenul de  formulare  a cererii de  obligare  la  plata despagubirilor, aceasta  se  completeaza  cu  prevederile Codului de procedura  civila  si anume  cu  prevederile  art. 1064 C.pr.civ.

In baza  considerentelor  mentionate, va admite exceptia  tardivitatii  formularii cererii de  obligare  la  plata  despagubirilor  si  o  va respinge  cererea  ca  tardiv  formulata.

Avand  in vedere  ca  nu a  fost  formulata  cerere de  acordare a  despagubirilor  in termen de 30  de  zile de  la  ramanerea definitive a  hotararii  nr. 2342, instanta va  admite  cererea formulata de ** si  va dispune restituirea  cautiunii  in suma de  40.000 lei achitata  conform  recipisei de  consemnare  nr. **1  din data de  **  de catre  **.

In ceea ce  priveste  cererea de amendare a debitorului , instanta  retine urmatoarele:

Potrivit  art. 187  alin 1  lit. a), se sanctioneaza  cu  amenda  judiciară de la 100 lei la 1.000 lei introducerea, cu rea-credinţă, a unor cereri principale, accesorii, adiţionale sau incidentale, precum şi pentru exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice.

Avand  in vedere  ca  legea  acorda  debitorului  dreptul de a  formula  cerere de obligare a  creditorului la  plata  despagubirilor,instanta  va respinge cererea de amendare a acestuia, neretinand  existenta  relei  credinte  ca  urmare a  interpretarii eronate  privind  termenul de  formulare.

Prin decizia civilă nr. 1838/09.09.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a Civilă în dosarul nr. 28648/3/2014/a1 hotărârea instanţei de fond a devenit definitivă, prin respingerea apelului ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare