Procedura insolvenţei. Cerere de antrenare a răspunderii materiale a fostului administrator al debitoarei pentru faptele prevăzute de art. 138 lit. a, c si e din Legea nr. 85/2006.

Una dintre faptele reclamate în cererea de antrenare a răspunderii fostului administrator al debitoarei este cea prevăzută de art. 138, lit. a din Legea nr. 85/2006, în care se arată că insolvenţa societăţii comerciale poate fi cauzată prin „folosirea bunurilor sau creditelor persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane.”

 În situaţia existenţei unei discrepanţe considerabile între valoarea de piaţă a lucrărilor realizate la Complexul de locuinţe „[...]” şi cea a plăţilor efectuate din creditul contractat de SC [...] SRL de la [...], judecătorul sindic era ţinut de obligaţia de a stărui pentru aflarea adevărului, în vederea pronunţării unei soluţii temeinice şi legale, prin ordonarea de probe suplimentare celor propuse de părţile litigante.

 Astfel, în calea de atac a recursului, constatând că judecătorul sindic nu a avut un rol activ pentru soluţionarea cauzei, va pune în vedere acestuia să ordone efectuarea unei expertize contabile care să stabilească modalitatea de cheltuire a creditului obţinut de debitoare de la [...], precum şi a celorlalte sume care au intrat în patrimoniul societăţii, aceste obiective putând fi completate cu unele suplimentare invocate de judecătorul cauzei sau solicitate de părţi, în măsura aprecierii relevanţei lor pentru stabilirea adevărului în acţiunea de atragere a răspunderii administratorului statutar al debitoarei.

Art. 138, lit. a, c si e din Legea 85/2006

Reclamantul [...], în calitate de administrator judiciar al debitoarei SC [...] SRL, a formulat, în temeiul art.138 lit. a şi c din Legea 85/2006, cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtului [...], în calitate de administrator.

Prin sentinţa civilă nr.974 din 26.03.2013 pronunţată de Tribunalul Constanţa s-a respins acţiunea formulată de reclamant [...], în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC [...] SRL în contradictoriu cu pârâtul [...], ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa astfel prima instanţă a avut în vedere următoarele:

Prin încheierea nr.983/com/16.11.2010 pronunţată de Tribunalul Constanţa-prin judecătorul sindic, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei faţă de debitoarea SC [...]  SRL, în calitate de administrator judiciar fiind desemnat C.I.I [...], ulterior înlocuit de [...].

În exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege, administratorul judiciar  a întocmit tabelele de creanţe, conform cărora masa pasivă este în valoarea de 54.500.734,4 lei şi a depus rapoarte de activitate în care a menţionat notificările emise şi a descris demersurile întreprinse pentru identificarea bunurilor societăţii şi a administratorului societăţii.

Nu s-a putut reţine în sarcina pârâtului [...] săvârşirea faptei prevăzută de art.138 lit.a), deoarece nu s-a dovedit nici fapta ilicită a folosirii bunurilor societăţii ori a creditelor obţinute de către aceasta şi nici latura subiectivă, respectiv folosul propriu urmărit de pârât.

Pentru a opera răspunderea patrimonială a administratorului unei societăţi supuse procedurii reglementate de Legea insolvenţei trebuie dovedită nu numai săvârşirea de către acesta a uneia sau a mai multor fapte din cele prevăzute de art.138 din lege, dar şi legătura de cauzalitate dintre acestea şi ajungerea societăţii în stare de insolvenţă. Mai mult, existenţa raportului de cauzalitate dintre culpa administratorului şi starea de insolvenţă a societăţii debitoare trebuie dovedită, aceasta nefiind prezumată.

Din înscrisurile depuse la dosar de către reclamantă a rezultat că nu se poate reţine o legătură de cauzalitate între faptele pârâtului în calitate de administrator al societăţii debitoare şi ajungerea acesteia în stare de insolvenţă.

 Astfel, instanţa a reţinut că societatea debitoare a achiziţionat în anul 2007 un proiect imobiliar ce avea ca obiect edificarea unui ansamblu imobiliar în Otopeni, jud. Ilfov, în acest sens fiind perfectat contractul de credit ipotecar nr.9/8504/2007 cu [...] în valoare de 10.466.800 euro.

 Potrivit raportului de expertiză contabilă judiciară, întocmit de expert [...] şi administrat în cadrul probei cu înscrisuri propusă de către reclamantă, s-a statuat că înregistrările operaţiunilor în contabilitate au avut la bază documente justificative întocmite în conformitate cu prevederile legale în domeniu, iar înregistrările contabile au la bază documente ce probează realitatea operaţiunii economice prin facturi, contracte, situaţii de lucrări, rapoarte de activitate.

De asemenea, expertiza a evidenţiat că debitoarea a respectat condiţiile de utilizare a creditului impuse de bancă. Totodată, expertiza contabilă certifică susţinerile privind consecinţele gravei crize în domeniul imobiliar, stabilind pentru terenul în suprafaţă de 14.401 mp situat în Otopeni o valoare iniţială de 3.315.972 euro, valoare diminuată la suma de 1.719.480 euro la data de 09.06.2011. Aceeaşi consecinţă s-a răsfrânt şi asupra investiţiilor efectuate pentru construirea complexului rezidenţial care a cunoscut o diminuare pe fondul crizei economice de la valoarea de 32.217.722 lei la 10.097.114 lei la data de 09.06.2011.

Aceste aspecte au fost confirmate şi de declaraţiile martorilor audiaţi în cauză care au relevat faptul că pârâtul a efectuat încercări deosebite pentru a finaliza proiectul, încercând chiar şi o refinanţare.

 Conform concluziilor aceluiaşi raport de expertiză contabilă s-au efectuat lucrări de construire la un număr de 11 blocuri, fiind efectuate şi lucrări adiacente constând în drum de incintă, infrastructură, precum şi cheltuieli privind proiectarea, autorizarea, supravegherea, fiind alocate sume care iniţial nu au fost prevăzute.

În ceea ce priveşte plăţile efectuate către antreprenorul SC [...] SRL acestea nu au produs nici un prejudiciu debitoarei, fiind făcute în vederea edificării etapizate a proiectului, devizele şi plăţile fiind efectuate sub stricta supraveghere a dirigintelui de şantier cât şi a unui reprezentant al băncii, în condiţiile în care tranşele din creditul acordat nu se puteau trage decât cu acordul băncii.

În ce priveşte acordarea unui împrumut de la SC [...]  SRL către SC [...] Estival SA nu sunt întrunite prevederile menţionate la art.144 indice 1 din Legea 31/1990, întrucât debitoarea a acordat un împrumut către o societate în care este acţionar majoritar, fără a acorda un împrumut pârâtului.

În ce priveşte plata comisionului de intermediere achitat către persoanele fizice ce intenţionau să achiziţioneze apartamente în complexul rezidenţial, s-a reţinut că acesta a fost stabilit la o valoare specifică pieţei imobiliare de la momentul respectiv, nefiind produs nici un prejudiciu prin plata unui comision datorat.

Referitor la plata comisionului datorat către  SC [...] SRL, s-a reţinut de către instanţă că acesta are la bază activitatea derulată de aceasta privind promovarea proiectului imobiliar, respectiv de intermediere pentru identificarea de clienţi şi pentru încheierea antecontractelor de vânzare - cumpărare cu clienţii, iar comisionul a fost achitat după încheierea fiecărui antecontract în parte.

În raportul privind descrierea cauzelor şi împrejurărilor care au condus la apariţia stării de insolvenţă a debitoarei, administratorul judiciar a concluzionat că principala cauză care a generat starea de insolvenţă constă în contractarea unui credit important în vederea achiziţionării unui teren şi dezvoltării unui complex rezidenţial fără a dispune de alte lichidităţi necesare derulării activităţii curente.

Cu toate acestea, pe fondul crizei economice, valoarea de piaţă a mijloacelor fixe s-a diminuat dramatic, la nivel exponenţial, ceea ce a determinat imposibilitatea achiziţionării materiilor prime din lipsă de lichidităţi. În continuare, imposibilitatea achiziţionării materiilor prime a generat imposibilitatea finalizării proiectului imobiliar şi ca urmare imposibilitatea obţinerii de disponibilităţi băneşti din vânzarea apartamentelor din cadrul complexului de locuinţe [...] Otopeni.

Cu privire la persoanele care au generat starea de insolvenţă a debitoarei, administratorul judiciar a apreciat că starea de insolvenţă nu este generată de decizii de management neperformante ci de contextul economic nefavorabil care a condus la diminuarea exponenţială a valorii mijloacelor fixe deţinute de debitoare.

Referitor la fapta prevăzută de art. 138 lit. c), se desprind următoarele condiţii: să se fi dispus continuarea unei activităţi care ducea persoana juridică în mod vădit la încetare de plăţi şi această continuare să fi fost dispusă în interes personal.

  O activitate poate duce în mod vădit la încetare de plăţi atunci când ea este atât de riscantă încât nu are şanse de reuşită sau atunci când posibilităţile materiale sau financiare exclud de plano asumarea unei astfel de activităţi şi, totuşi, se ia decizia continuării acesteia.

În cauza de faţă reclamanta nu a menţionat care a fost activitatea pe care debitoarea a continuat-o deşi aceasta ducea în mod inevitabil la încetarea de plăţi, iar din analiza activităţii debitoarei efectuată de administratorul judiciar şi din celelalte probe ale dosarului nu rezultă că pârâtul, prin acţiunile sau omisiunile sale, ar fi determinat continuarea activităţii debitoarei şi agravarea pasivului acesteia in propriul său interes.

 Împotriva acestei încheierii din 13.11.2012 şi a sentinţei civile nr.974 din 26.03.2013 pronunţate de Tribunalul Constanţa a formulat recurs reclamantul [...] – lichidator judiciar al debitoarei SC [...] SRL pe care le-a criticat pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectele: 

Cu privire la nelegalitatea încheierii recurate, arată că la termenul acordat, respectiv 25.09.2012, pârâtul nu s-a prezentat, nu a depus întâmpinare ?i nici probatorii in apărare, astfel încât instanţa de judecată a rămas in pronunţare cu privire la fondul cauzei, amânând pronunţarea până in data de 02.10.2012.

După ce instanţa a rămas in pronunţare si a amânat pronunţarea pentru depunerea concluziilor scrise de către părţi, pârâtul a depus atât întâmpinare, cât si numeroase înscrisuri in susţinerea pretenţiilor sale. La data de 02.10.2012, instanţa de fond a repus cauza pe rol acordând termen in data de 13.11.2012.

La termenul acordat din data de 13.11.2012, recurenta a solicitat instanţei sa facă aplicarea sancţiunii decăderii paratului din dreptul de a mai propune probe si excepţii in afara celor de ordine publica raportat la momentul depunerii întâmpinării, respectiv după închiderea dezbaterilor si amânarea pronunţării pentru o săptămâna. Cu toate acestea, prin încheierea recurată instanţa a respins solicitarea subscrisei, încuviinţând probatoriile solicitate de către parat.

Cu privire la decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe, apreciază că în mod nelegal a procedat instanţa in sensul că nu a făcut aplicarea sancţiunii decăderii paratului din dreptul de a mai propune probatorii. Deşi art. 118 alin.2 Cod proc.civ. care prevedea in mod expres decăderea paratului din dreptul de a mai propune probe si de a invoca excepţii pentru nedepunerea întâmpinării in termenul prevăzut de lege a fost abrogat prin Legea nr. 219/2005 de aprobare a OUG nr. 138/2000, soluţia îşi păstrează valabilitatea si nu reprezintă o renunţare a legiuitorului la aceasta sancţiune. Aceasta pentru ca dispoziţiile art. 136 si 138 alin. 1 Cod proc.civ. impun pârâtului să propună probe in condiţiile art.115 respectiv prin întâmpinare. Nerespectarea acestor dispoziţii legale, respectiv neindicarea prin întâmpinare cu cel puţin 5 zile înainte de termenul de judecata atrage sancţiunea decăderii conform art.103 alin. 1 Cod proc.civ.

Nesocotind dispoziţiile de ordine publică, instanţa de judecată a adus atingere echilibrului părţilor din dosar, acordând o protecţie nejustificată pârâtului care şi-a exercitat drepturile procedurale în afara termenelor edictate de lege în acest sens şi cu încălcarea normelor de ordine publică.

În mod nelegal instanţa de judecată a încuviinţat administrarea probei cu martori, raportat la teza probatorie expusă de pârât, o astfel de probă nu este pertinentă, concludentă şi utilă soluţionării cauzei.

Consideră sentinţa recurată ca fiind pronunţată cu aplicarea greşită a legii, instanţa efectuând o greşită interpretare a probatoriilor administrate în dosar raportat la dispoziţiile art.138 alin.1 lit.a) şi c) din legea nr.85/2006.

Cu privire la fapta ilicita a paratului care intra sub incidenţa art. 138 alin.

1 lit. a)  se arată că din ansamblul probatoriului administrat in cauza, rezultă fără faptul ca paratul [...] a utilizat singurele resurse ale societăţii (creditul acordat de [...] SA societăţii [...] SRL si avansurile achitate de persoanele fizice) in folosul unei alte persoane juridice, respectiv [...] SRL, in care paratul deţine calitatea de asociat alături de soţia sa, sub acoperirea unui contract de antrepriză, fără ca [...] SRL să presteze efectiv serviciile contractate.

In mod greşit a reţinut instanţa de fond in motivarea soluţiei pronunţate că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.138 alin.1 lit. a) întrucât pârâtul a respectat condiţiile de utilizare a creditului acordat de [...] SA. In acest sens, menţionează ca fapta ilicită a pârâtului care intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 138 alin.1 lit.a) nu era reprezentată de greşita utilizare a creditului, ci de folosirea unicelor resurse ale societăţii (creditul acordat de [...] SA si avansurile primite de la persoanele fizice) in folosul unei terţe persoane in care acesta deţine calitatea de asociat, respectiv [...] SRL, fapta ilicită probată prin înscrisurile depuse la dosar.

 In primul rând, pârâtul, în calitate de administrator al debitoarei [...] SRL a contractat, in numele debitoarei [...] SRL, un credit de la [...] SA, in vederea achiziţionării unui teren, precum si in vederea construirii unui complex rezidenţial, denumit „[...]" in oraşul Otopeni, judeţul Ilfov. Aceste elemente rezulta fără putinţa de tăgada din art. 1.1 din Contractul de credit ipotecar nr.9/8504/16.07.2007 încheiat intre [...] SRL si [...] SA conform căruia: „Banca acordă împrumutatului un credit ipotecar pentru finalizarea parţiala (maxim 85%) a proiectului de investiţii «[...]» reprezentând: achiziţie teren ?i construcţie etapizată a 14 blocuri/140 apartamente ?i 190 locuri de parcare, in sumă de 10.466.800 euro".

Având in vedere cele de mai sus, cu excepţia sumelor de bani primite din partea persoanelor fizice pentru achiziţionarea de apartamente, creditul acordat de [...] SA reprezenta unica resursa financiara a societăţii.

Ulterior acordării creditului de către [...] SA, [...] SRL, reprezentată de către pârât, a încheiat contractul de antrepriza nr. 20070427002 cu societatea [...] SRL, in care pârâtul deţine calitatea de asociat împreună cu soţia sa, [...]. In temeiul acestui contract de antrepriză, societatea [...] SRL, in calitate de antreprenor, s-a obligat fata de [...] SRL, in calitate de Beneficiar să realizeze construcţia Proiectului Imobiliar „[...]" până la data de 31.03.2010, finalizare care nu a avut loc până in prezent.

Potrivit raportului de expertiză contabilă întocmit de către doamna expert contabil [...], pârâtul, in calitate de administrator al debitoarei a achitat către [...] SRL, în temeiul contractul de antrepriză nr. 20070427002, suma de 29.668.145,31 lei, aceasta sumă reprezentând achitarea serviciilor presupus a fi prestate de către [...] SRL in favoarea [...] SRL, respectiv construcţia etapizată a proiectului imobiliar [...]

Deşi debitoarea [...] SRL ?i-a îndeplinit obligaţia de plată a contravalorii serviciilor contractate in temeiul contractului de antrepriză nr. 20070427002, cocontractanta [...] SRL nu ?i-a îndeplinit obligaţia corelativă de finalizare a construcţiei. Acest element rezultă din raportul de evaluare întocmit în data de 9 mai 2011 de către [...] SRL, raport conform căruia gradul de finalizare a construcţiei este de 14%.

Din analiza tuturor elementelor prezentate se conturează fapta ilicită a pârâtului, ?i anume, acesta a efectuat tragerile ratelor de credit acordate de [...] SA in temeiul unor „situaţii de plata" care nu corespund realităţii şi a virat aceste sume în contul [...] SRL cu titlu de contravaloare a serviciilor de finalizare a proiectului imobiliar [...], fără ca serviciile „reflectate" in „situaţiile de plată" să fi fost efectiv prestate.

Deşi materialele pentru care s-a achitat avansul nu au fost procurate [...] a achiziţionat apartamente in complexul [...], astfel încât aceste avansuri nu sunt lipsite de contraprestaţie. De asemenea, tot din declaraţiile martorilor ar rezulta faptul ca nu se poate vorbi despre o faptă ilicită sau prejudicii in măsura in care [...] SA cunoştea modul in care se desfăşurau lucrările ?i tragerile din credit.

In primul rând, învederează recurentul instanţei de recurs faptul că in mod greşit instanţa de fond a dat eficien?ă declaraţiilor martorilor întrucât acestea nu sunt relevante in cauză, având ca principal obiect probarea faptului ca [...] SA, creditor al [...] SRL ar fi avut cunoştinţă despre situaţia societăţii. Această teză probatorie excede cadrului procesual. Astfel, acţiunea reclamantei priveşte atragerea răspunderii paratului întrucât sub acoperirea unui contract de antrepriza a efectuat plaţi către o terţa persoana juridica, in care tot acesta deţine calitatea de asociat, folosind astfel resursele societăţii in folosul acestei terţe persoane, fără ca terţa societate să presteze efectiv un serviciu in favoarea [...]. Ori, fa?ă de obiectul acţiunii introductive, este irelevant dacă [...] SA, creditor al [...] SRL, avea sau nu cunoştinţă despre aceste elemente, in speţă fiind vorba despre o formă specială de răspundere delictuală a pârâtului care există indiferent de poziţia creditorului [...] SA.

Din aceste raţiuni, apreciază că fapta ilicită a pârâtului rezultă din toate înscrisurile depuse la dosar, acestea neputând fi contrazise de declaraţiile martorilor.

Ori, in condiţiile in care [...] SRL a achitat [...] aceste sume de bani ?i [...] nu ?i-a îndeplinit contraprestaţia, se poate cu uşurinţă concluziona că pârâtul a utilizat unicele resurse de venit ale societăţii in folosul [...], in care acesta deţine calitatea de asociat alături de soţia sa.

De asemenea, motivarea instanţei de fond conform căreia criza economica a dus la insolventa [...] SRL nu poate fi susţinută, întrucât din înscrisurile depuse la dosar rezultă că societatea [...] a beneficiat de câteva surse de venit, respectiv un credit şi avansuri din partea unor persoane fizice, resurse pe care el le-a folosit în mod defectuos, respectiv în folosul [...], sub acoperirea unor situaţii de plată achitate fără ca materialele să fie puse in operă. De altfel, materialele respective nu au fost predate către [...], nu au fost puse în operă şi nici nu au fost înregistrate în stocuri.

Mai mult decât atât, pe unele situaţii de procurare a fost facturată şi manopera. Conform legislaţiei în vigoare factura pentru servicii prestate se poate întocmi la momentul prestării serviciului, dar nu mai târziu de 15 ale lunii următoare. Excepţia de la această regulă este reprezentată de factura de avans, care se întocmeşte ?i plăteşte înaintea prestării serviciului. In situaţia dată, conform raportului de evaluare întocmit in cauză de către [...] serviciul nu a fost prestat.

În mod greşit instanţa de fond nu a reţinut si alte acţiuni ale paratului, in calitate de administrator al [...] SRL care se subsumează dispoziţiilor art. 138. alin. 1 lit. a) din Legea nr.85/2006, respectiv: facturarea de avansuri pentru 3 blocuri, deşi construcţia acestora nu a început.

Motivarea instanţei de fond conform căreia s-au efectuat lucrări de construire la un număr de 11 blocuri, fiind efectuate şi lucrări adiacente este neîntemeiata atâta timp cat potrivit raportului de evaluare şi a situaţiilor de plata depuse la dosarul cauzei rezulta fără putinţă de tăgadă faptul că s-au început lucrările la 4 blocuri in stadii diferite de execuţie. Neconformitatea înregistrărilor contabile cu situaţia atestată de raportul de evaluare nu face decât să întărească acest modus operandi al pârâtului descris mai sus.

În mod greşit instanţa de fond a apreciat că plăţile efectuate către antreprenorul [...] nu au produs niciun prejudiciu debitoarei.

De altfel, fapta ilicită menţionată nu a fost săvârşită numai prin acţiunile prezentate mai sus, ci ?i prin folosirea avansurilor achitate de către persoanele fizice (creditoare al debitoarei) in temeiul antecontractelor de vânzare-cumpărare pentru apartamentele ce urmau a fi construite in vederea achiziţionării de acţiuni in cadrul unor entităţi afiliate, precum si pentru plata unor comisioane de intermediere sau pentru acordarea de împrumuturi către entităţi afiliate sau pentru plata unor comisioane de intermediere a achiziţionării unul teren, fără a se prezenta in acest sens o documentaţie corespunzătoare.

Cu privire la celelalte acţiuni ale pârâtului apreciate ca nefiind sub incidenţa dispoziţiilor art.138 alin. 1 lit. a), menţionează că in mod greşit a apreciat instanţa că nu reprezintă fapte ilicite in sensul dispoziţiilor legale menţionate. In susţinerea acestor argumente, se arată că in luna septembrie 2008 au fost achiziţionate acţiuni la societatea [...] SA in valoare de 182.508 lei, societate la care asociat unic este paratul, tot el fiind asociat ?i in societatea [...] SRL.

Cu privire la fapta ilicită a pârâtului care intra sub incidenţa art. 138 alin. 1 lit. c) învederează că in mod nelegal instanţa de fond nu a reţinut incidenţa in cauza a dispoziţiilor art. 138 alin. 1 lit.c). In susţinerea acestei afirmaţii, aduce in atenţie jurisprudenţa Curţii de Apel Constan?a, care a reţinut că „plata unor sume către terţe societăţi in care pârâtul avea calitate de administrator, iar contraprestaţiile nu există se circumscrie prevederilor art.138 lit. c” motivându-se că prejudiciul a fost cauzat ca urmare a blocării unor lichidităţi necesare pentru desfăşurarea unei activităţi comerciale echilibrate.

Mai mult, apreciază că această condiţie, a legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicita a pârâtului ?i prejudiciul creat,  este îndeplinită in speţă.

Astfel, prejudiciul a fost in mod direct cauzat de plata aproape integrala a serviciilor de construcţie cu unicele resurse financiare ale societăţii fără ca in patrimoniul societăţii să intre contraprestaţia din partea [...] SRL. Apreciază că relevant in probaţiunea acestei afirmaţii este ?i stadiul incipient de execuţie a Complexului [...] care nu permite valorificarea sa la o valoare suficientă pentru acoperirea întregului pasiv.

Insă, pentru admiterea acţiunii introductive, determinarea cu exactitate a prejudiciului prin indicarea unei sume fixe in lei nu este o condiţie sine qua non de admitere a acţiunii introductive, întrucât prejudiciul in cazul de fata este determinabil ?i poate fi cu uşurinţă determinat prin scăderea preţului achitat de către viitorul adjudecatar la licitaţie publică a activului din totalul creanţelor admise la masa credală a [...] SRL conform tabelului definitiv întocmit in cauză ?i depus al dosarul cauzei.

In susţinerea celor expuse mai sus, se prevalează şi de faptul că prejudiciul produs de către parat este cert ?i actual, acesta fiind deja produs al această dată la care se solicita repararea sa.

Faptul că ?i această condiţie este îndeplinită in speţă, fapta fiind săvârşită cu intenţie de către pârât.

Faţă de aceste aspecte, apreciază că şi condiţia vinovăţiei este întrunită.

Pentru toate aceste motive solicită admiterea recursului, să se dispună modificarea sentinţei recurate in sensul admiterii acţiunii formulate de reclamantă si obligării pârâtului [...] la acoperirea acelei părţi din pasivul societăţii debitoare [...] SRL neacoperite prin valorificarea imobilului aflat in proprietatea acesteia.

Curtea, examinând recursul prin prisma criticilor formulate, reţine caracterul său fondat pentru următoarele considerente:

Recurenta reclamantă, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC [...] SRL Constanţa, a formulat cerere de antrenare a răspunderii materiale a fostului administrator [...] pentru faptele prevăzute de art. 138, lit. a, c şi e din Legea nr. 85/2006.

 În susţinerea cererii sale a depus societatea de insolvenţă înscrisuri, printre care şi un raport de expertiză contabilă extrajudiciară efectuat de expertul contabil [...], în cuprinsul căruia s-au evidenţiat situaţia încasărilor şi plăţilor efectuate în perioada 01.01.2010 - 01.02.2011, situaţia stocurilor şi a mijloacelor fixe, modul de utilizare a liniei de credit obţinute de la [...].

 Tot în cadrul probei cu înscrisuri a depus recurenta reclamantă la dosar un raport de evaluare privind stadiul de execuţie al complexului de locuinţe situat în oraşul Otopeni, fiind evidenţiat stadiul de execuţie pentru fiecare corp de clădire din ansamblul rezidenţial, procentul de edificare al construcţiilor fiind încadrat între 6,01% şi 32,95%., iar media procentului de finalizare de 14,07% pentru întreg complexul de locuinţe. În cuprinsul aceluiaşi raport de evaluare s-a arătat că valoarea de piaţă a lucrărilor realizate până la data inspecţiei a fost de 10 097 114 lei.

 În raportul de expertiză contabilă extrajudiciară s-a arătat că SC [...] SRL a achitat către SC [...] SRL, în baza situaţiilor de lucrări şi facturilor emise conform contractului de antrepriză nr. 002/07.04.2007 suma de 29 668 145,31 lei din creditul acordat de [...] debitoarei.

 Potrivit dispoziţiilor art. 129, alin. (5) NCPC, „ judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanţa va dispune ca părţile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuţia părţilor necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părţile se împotrivesc.”

 Una dintre faptele reclamate în cererea de antrenare a răspunderii fostului administrator al debitoarei SC [...] SRL este cea prevăzută de art. 138, lit. a din Legea nr. 85/2006, în care se arată că insolvenţa societăţii comerciale poate fi cauzată prin „folosirea bunurilor sau creditelor persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane.”

 În situaţia existenţei unei discrepanţe considerabile între valoarea de piaţă a lucrărilor realizate la Complexul de locuinţe „[...]” (10 097 114 lei) şi cea a plăţilor efectuate din creditul contractat de SC [...] SRL de la [...], în cuantum de 29 668 145 lei, judecătorul sindic era ţinut de obligaţia de a stărui pentru aflarea adevărului, în vederea pronunţării unei soluţii temeinice şi legale, prin ordonarea de probe suplimentare celor propuse de părţile litigante.

 Astfel, în calea de atac a recursului, constatând că judecătorul sindic nu a avut un rol activ pentru soluţionarea cauzei, va pune în vedere acestuia să ordone efectuarea unei expertize contabile care să stabilească modalitatea de cheltuire a creditului obţinut de debitoare de la [...], precum şi a celorlalte sume care au intrat în patrimoniul societăţii, aceste obiective putând fi completate cu unele suplimentare invocate de judecătorul cauzei sau solicitate de părţi, în măsura aprecierii relevanţei lor pentru stabilirea adevărului în acţiunea de atragere a răspunderii administratorului statutar al debitoarei. Totodată, Curtea apreciază ca fiind necesară efectuarea unei expertize tehnico imobiliare care să identifice lucrările de construcţii efectuate la complexul de locuinţe „[...]”, precum şi sumele aferente acestor lucrări şi comparaţia acestor valori cu cele reliefate în situaţiile de lucrări prezentate pentru tragerile  din linia de credit acordată de [...].

 Pentru toate aceste considerente, apreciind că recursul declarat de reclamanta [...] în temeiul dispoziţiilor art. 3041 c. proc. civ. este fondat, urmează  a-l admite, în aplicarea prevederilor art. 312, alin.(3), teza I, consecinţa fiind cea a casării sentinţei civile nr. 974/26.03.2013 a Tribunalului Constanţa, pentru a se administra proba cu expertizele de specialitate necesare dezlegării fondului cererii de chemare în judecată.

În ceea ce priveşte recursul declarat împotriva încheierii de şedinţă din data de 13.11.2012, reţinând că judecătorul sindic avea obligaţia de a ordona probe care ar fi condus la amânarea judecăţii, Curtea constată că sunt incidente prevederile art. 138, pct.2 NCPC, astfel că motivele recurentei sunt nefondate.

Domenii speta

Spete similare