Cerere de emitere a unei ordonanţe de plată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Filiaşi la data de 13.06.2018, reclamanta S.C. E. S.R.L., în calitate de vânzător, în contradictoriu cu pârâta S.C. F. E. S.R.L., în calitate de achizitor, a solicitat instanţei emiterea unei ordonanţe de plată prin care să fie obligată pârâta la plata sumei de 57.846 lei reprezentând valoarea facturilor F 291/27.02.205 şi F. 293/27.02.2015.

În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că, între părţi au avut loc relaţii comerciale constând în livrarea către debitoare de piatră spartă 0 – 63, marfă ce a fost livrată pe baza avizelor de însoţire a mărfii, iar ulterior au fost emise facturile fiscale nr. 291/27.02.2015 în valoare de 44.528,40 lei şi nr. 293/27.02.2015 în valoare de 13.317,60 lei, creanţă din care debitoare nu a plătit nicio sumă.

A arătat reclamanta că, deşi debitorul a fost somat c adresa nr. 71/20.02.2018 conform disp. art. 1014 alin. 1 din Codul de proc. civ., cu privire la executarea integrală şi imediată a obligaţiilor sale ce emană din facturile emise, până în prezent acesta nu şi-a îndeplinit obligaţiile scadente a căror plată o solicită creditoarea.

A mai arătat reclamanta că  , pentru realizarea creanţei sale certe, lichide şi exigibile, solicită instanţei aplicarea procedurii ordonanţei de plată prev. de art. 1013, 1014, 1015, 1016, 1017 şi 1021 din Codul de procedură civilă

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 148 – 151, art. 194 din Codul de proc. civ. şi cele menţionate anterior, iar în subsidiar art. 1270, art. 1272, art. 1350 din Codul civil.

A solicitat creditoarea admiterea ordonanţei de plată, astfel cum aceasta a fost formulată, să se dispună emiterea unei ordonanţe de plată care să conţină termenul şi suma de plată pentru creanţa certă, lichidă şi exigibilă în cuantum de 57.846 lei, actualizată în raport cu dobânda legală aplicabilă la data plăţii efective.

În susţinerea cererii, reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, depunând în copii certificate ca fiind conforme cu originalul: somaţia nr. 71/20.02.2018 emisă de creditoare către debitoare, factura fiscală nr. 291/2, factura fiscală nr. 293/27.02.20157.02.2015 şi extras emis de creditoare cu privire la situaţia creanţelor la data de 30.06.2017

La data de 29.06.2018 societatea debitoare a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii şi a invocat excepţia lipsei calităţi procesuale active a creditoarei şi excepţia lipsei de interes a creditoarei.

A arătat debitoarea că, într-adevăr a luat piatră spartă din balastiera care aparţine S.C. B. V. S.R.L., despre care cunoaşte că are licenţă de exploatare, fără a cunoaşte însă dacă creditoare are licenţă de exploatare sau are vreun raport cu prima societate.

Mai arată debitoare că reprezentantul său a purtat discuţii cu reprezentantul S.C. B. V. S.R.L. în vederea cumpărării unei cantităţi de 1.000 tone de piatră spartă, cantitate pe care ulterior a achiziţionat-o. Arată că, la data de 04.02.2015 a stabilit cu S.C. B. V. S.R.L. cantitatea şi preţul aferent, fiind emisă factura nr. 1360 pentru cantitatea de 1.000 tone piatră spartă, contravaloarea achitând-o cu ordinele de plată nr. 17/04.02.2015, nr. 19/13.02.2015 şi nr. 28/09.03.2015, stabilind ca diferenţa să o plătească ulterior.

Precizează că la data de 16.03.2015 a primit prin poştă facturi emise în data de 27.02.2015 de S.C. E. S.R.L. şi a solicitat să se pună în vedere creditoarei să depună la dosar celelalte înscrisuri în baza cărora s-au emis facturile, respectiv licenţa de exploatare, contractul de furnizare piatră spartă, avizele de însoţire a mărfii şi tichetele de cântar.

A solicitat ca, în cazul respingerii excepţiei lipsei calităţii procesuale active a creditoarei, să se dispună introducerea în cauză a S.C. B.V. S.R.L. De asemenea, a solicitat obligarea creditoarei la plata cheltuielilor de judecată.

Debitoarea a anexat întâmpinării următoarele înscrisuri: contract de vânzare – cumpărare nr. 6/20.01.2015 încheiat între S.C. B.  V. şi S.C. F. E. S.R.L., factura fiscală nr. 1360/04.02.2015, ordin de plată nr. 19/13.02.2015, Ordin de plată nr. 17/04.02.2015, ordin de plată nr. 28/09.03.2015, adresa emisă de societatea debitoare către creditoare.

La data de  24.07.2018 creditoarea a depus la dosar răspuns la întâmpinare  prin care a solicitat admiterea cererii şi emiterea ordonanţei de plată, respingerea excepţiilor invocate de societatea debitoare şi respingerea cererii formulate de societatea debitoare privind introducerea în cauză a persoanei juridice S.C. B.V. S.R.L..

A solicitat creditoarea respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale active ca neîntemeiată, întrucât are un interes legitim şi justificat, revendicând un drept de creanţă izvorât din relaţiile comerciale derulate între reclamantă în calitate de creditoare şi pârâtă în calitate de debitoare.  A invocat disp. art. 36 din Codul de proc. civ.şi a precizat că în speţa de faţă, în raport cu obiectul dedus judecăţii, se încadrează în subiectele de sesizare prevăzute de codul de procedură civilă, solicitând respingerea excepţiei ca neîntemeiată.

Cu privire la excepţia lipsei de interes, solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată, întrucât acţiunea îndeplineşte toate condiţiile pentru a fi admisibilă, respectiv calitatea procesuală, capacitatea procesuală şi interesul pe care îl are creditoarea în promovarea cererii de ordonanţă de plată, interes care îndeplineşte la rândul său toate condiţiile, respectiv: este determinat, legitim, născut, personal şi direct, fiind izvorât din titlurile de creanţă, respectiv facturi fiscale.

A mai arătat creditoarea că, prin interes înţelege folosul material sau moral pe care-l urmăreşte cel ce porneşte acţiunea  sau săvârşeşte iun act procedural, în cauză recuperarea creanţei care este certă, lichidă şi exigibilă, confirmată de înscrisuri. În concluzie, a solicitat respingerea excepţiei lipsei de interes ca neîntemeiată.

Referitor la cererea formulată de societatea debitoare de introducere în cauză a persoanei juridice S.C. B. V. S.R.L. a solicitat creditoarea respingerea acestei cereri, obiectul cauzei neavând legătură cu această entitate juridică ce este un alt furnizor al debitoarei şi care nu are nicio legătură cu obiectul cauzei, iar în materia ordonanţei de plată o astfel de cerere este inadmisibilă.

Pe fondul cauzei, a solicitat creditoarea admiterii cererii, iar cu privire la criticile debitoarei, a arătat că acestea sunt neîntemeiate. A mai precizat că însăşi debitoarea recunoaşte achiziţia de mărfuri, însă nu recunoaşte furnizorul şi, deşi debitoarea, prin întâmpinare, afirmă că a stabilit preţul pe tona de piatră cu reprezentantul S.C. B. V. S.R.L., din facturi fiscale se poate observa că preţurile practicate de creditoare sunt diferite de cele ale furnizorului S.C. B. V. S.R.L.

A mai arătat creditoarea că pentru marfă, respectiv piatra spartă, livrată debitoarei şi a cărei contravaloare o solicită, deţine avize de însoţire a mărfii, tichete de cântar în baza cărora s-au emis cele două facturi fiscale şi a arătat că reclamanta a livrat marfa către pârâtă în calitate de comerciant şi nu în calitate de exploatator al carierei de piatră, statut juridic care nu incumbă licenţa de exploatare. A anexat răspunsului la întâmpinare următoarele înscrisuri: centralizator beneficiar S.C. F. S.R.L., avize de însoţire a mărfii şi tichetele de cântar.

La termenul de judecată din data de 05.09.2018 creditoarea prin reprezentant convenţional, avocat T. M. a depus la dosar următoarele înscrisuri: factura fiscală nr. 1386 şi nota de recepţie nr. 3/27.02.2015, factura fiscală nr. 1382 şi nota de recepţie 2/27.02.2015 şi factura fiscală nr. 1381 şi nota de recepţie 1/27.02.2015, precum şi raport de inspecţie fiscală întocmit de A.N.A.F. – AJFP Gorj, decizie de impunere şi situaţia privind termenul scadent al obligaţiilor fiscale principale stabilite suplimentar de către inspecţia fiscală. A precizat, de asemenea, că nu există un contract scris încheiat între părţi.

Instanţa a încuviinţat şi administrat în cauză proba cu înscrisuri, solicitată de părţi.

Analizând, cu prioritate, excepţia lipsei calităţii procesuale active a creditoarei S.C. E.S.R.L., şi excepţia lipsei de interes a creditoarei S.C. E. S.R.L., invocate de debitoarea S.C. F.E. S.R.L., instanţa le va respinge pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește excepția lipsei calităţii procesuale active a creditoarei S.C. E. S.R.L., instanța reține că, potrivit art. 36 Cod pr. civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. În prezenta cauză instanța reține că între cele două părți există un raport juridic contractual, prin care creditoarea S.C. E. S.R.L. s-a obligat să îi livreze piatră debitoarei S.C. F. E. S.R.L., iar aceasta din urmă s-a obligat să plătească prețul pentru marfa livrată, existența acestui raport juridic rezultând din somaţia nr. 71/20.02.2018 emisă de creditoare către debitoare, factura fiscală nr. 291/27.02.2015, factura fiscală nr. 293/27.02.2015, avizele de însoţire a mărfii, care poartă semnătura de primire a reprezentanților debitoarei, precum şi tichetele de cântar. Prin urmare, constatând că S.C. E. S.R.L. are calitatea de creditor al debitoarei, instanța va respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active a creditoarei S.C. E. S.R.L., invocată de debitoarea S.C. F. E. S.R.L. De asemenea, având în vedere că, astfel cum rezultă din avizele de însoțire a mărfii și tichetele de cântar, creditoarea și-a îndeplinit obligația de livrare a mărfii, aceasta ar obține un folos practic prin admiterea acțiunii sale, respectiv obligarea debitoarei la executarea obligației corelative. Prin urmare, instanța va respinge excepţia lipsei de interes a creditoarei S.C. E. S.R.L., invocată de debitoarea S.C. F.E. S.R.L.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză instanţa va proceda în conformitate cu dispoziţiile art. 1.021 alin. 1 din Codul de procedură civilă republicat, pronunţându-se cu privire la cererea privind ordonanţa de plată în raport cu actele aflate la dosar.

Între creditoarea S.C. E. S.R.L. şi debitoarea S.C. F.E. S.R.L., au existat relaţii comerciale constând în livrarea de piatră către debitoare, fiind emise facturile  fiscale nr. 291/27.02.2015 pentru valoarea de 44.528,40 lei şi nr. 293/27.02.2015 în valoare de 13.317,60 lei.

Natura contractuală a relaţiilor dintre părţi rezultă chiar din înscrisurile depuse la dosar de creditoare, elocvente în acest sens fiind facturile fiscale sus menţionate, avizele de însoțire a mărfii care poartă semnătura de primire a reprezentanților debitoarei și tichetele de cântar, care fac dovada relaţiilor comerciale. Instanţa observă faptul că facturile a căror contravaloare este solicitată de către creditoare nu poartă semnătura debitoarei, însă aceste facturi i-au fost comunicate acesteia prin poștă, aspect pe care debitoarea l-a recunoscut prin întâmpinare.  De asemenea, faptul că debitoarea are un raport juridic contractual și cu o altă societate nu afectează în niciun fel raportul juridic dintre părțile din prezenta cauză.

Instanţa constată că raporturile dintre părţi sunt raporturi reglementate de dispoziţiile articolului 1.013 alin. 1 din Codul de procedură civilă republicat, potrivit cărora "prevederile prezentului titlu se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist şi o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege".

Conform art. 663 alin. 2-4 din Codul de procedură civilă, creanţa certă este aceea a cărei existenţă neîndoielnică rezultă din însuşi titlul executoriu, creanţa este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conţine elementele care permit stabilirea lui şi este exigibilă dacă obligaţia debitorului este ajunsă la scadenţă sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.

Astfel potrivit art. 1270 Cod civil, ce consacră principiul pacta sunt servanda, respectiv convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante. Ele se pot revoca prin consimţământul mutual sau din cauze autorizate de lege.

Instanţa reţine că între părţi s-au născut relaţii contractuale, astfel cum reiese din înscrisurile depuse la dosar, având ca obiect livrarea de marfă, încheiate între S.C. E. S.R.L., în calitate de vânzător, şi pârâta S.C. F. E. S.R.L., în calitate de achizitor. Creditoarea a dovedit existența raportului juridic dintre părți, precum și executarea propriilor obligații, dar pârâta nu a dovedit executarea obligațiilor corelative.

Instanţa reţine că facturile reprezintă un mijloc de probă, întrucât factura reprezintă un înscris care cuprinde elementele esenţiale ale unei operaţiuni comerciale: identitatea părţilor, cantitatea de marfă, calitatea, condiţii de livrare, preţul, etc. În privinţa forţei probante, factura face dovada deplină împotriva emitentului şi în favoarea aceluia ce o deţine, adică destinatarului. Factura poate face însă dovada şi în favoarea emitentului, dacă este acceptată de către destinatar.

În plus, instanţa consideră că facturile reprezintă înscrisuri sub semnătură privată în accepţiunea art. 273 şi urm. Cod de procedură civilă. care preiau prevederile art. 1176 şi urm. Cod civil din 1864 cu precizarea că, în raporturile dintre profesionişti, potrivit doctrinei şi practicii judiciare, nu mai este necesară respectarea formalităţii multiplului exemplar sau a menţiunii „bun şi aprobat”, având în vedere experienţa profesională a comercianţilor.

De asemenea, instanța reține că potrivit art. 1535 Cod civ., (1) În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic. (2) Dacă, înainte de scadență, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență. (3) Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit.

Prin urmare, instanța va admite cererea privind ordonanţa de plată, formulată de creditoarea S.C. E. S.R.L., împotriva debitoarei S.C. F. E. S.R.L., va soma debitoarea S.C. F. E. S.R.L. să plătească către creditoarea S.C. E. S.R.L., în termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei ordonanţe suma de 57.846 lei cu titlu de debit principal, precum şi dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data scadenţei şi până la data plăţii efective, și va obliga debitoarea să îi plătească creditoarei suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare