Ordin de protecţie

Sentinţă civilă 2768 din 10.11.2017


Sentinţa civilă nr.2768/2017

Şedinţa din camera de consiliu din data de 10.11.2017

I N S T A N ŢA,

Deliberând asupra cauzei civile deduse judecăţii, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de _ sub nr. __, reclamanta _ a chemat în judecată pe pârâtul _, solicitând emiterea unui ordin de protecţie în ceea ce-l priveşte pe acesta.

În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că pârâtul este soţul său, faţă de care a formulat 3 plângeri penale înregistrate sub numere diferite, având ca obiect art. 193 C.pen.

A mai arătat reclamanta că soţul său a exercitat violenţe psihice şi fizice, ameninţări cu moartea asupra sa, care au avut loc în domiciliul comun, în mod repetat.

De asemenea, a mai arătat că pârâtul a folosit veniturile familiei în scop personal, fără consimţământul acesteia, iar în lipsa sa pârâtul a adus persoane străine, iar ulterior a constatat lipsa unor bunuri de valoare şi a unor sume de bani.

A mai arătat că pârâtul nu deţine arme şi nu are acces la arme, iar în privinţa martorilor, precizează că solicită audierea numiţilor _.

Totodată, a mai arătat reclamanta că a suferit leziuni fizice şi a primit îngrijiri medicale în urma acestora, eliberându-i-se un certificat medico-legal.

A mai arătat reclamanta că solicită luarea următoarelor măsuri de protecţie: evacuarea temporară a pârâtului din locuinţă, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate, obligarea pârâtului la păstrarea unei distanţe minime  determinate faţă de aceasta şi faţă de numita _, mama sa, şi faţă de numitul _, fratele său, obligarea pârâtului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de locul său de muncă situat în municipiul  Tulcea, __, interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod cu aceasta, precum şi internarea pârâtului de urgenţă într-un centru de specialitate pentru boli mentale şi obligarea la tratament în prezenţa unui personal medical specializat în psihiatrie, având în vedere că pârâtul figurează în evidenţele medicului _ din anul 2010 şi până în prezent, având diagnosticele conform biletului de ieşire din spital din data _.

De asemenea, a mai arătat reclamanta că în prezent este angajată şi realizează un venit lunar în cuantum de 4000 lei, iar pârâtul este pensionar pe caz de boală, fiind diagnosticat cu invaliditate gradul II, realizând un venit din indemnizaţia de handicap.

Cererea nu a fost motivată în drept.

Instanţa a încuviinţat ambelor părţi proba cu înscrisurile depuse la dosar, iar reclamantei şi proba testimonială cu martorul _.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, reclamanta _ şi pârâtul _ sunt căsătoriţi, iar în prezenta cauză reclamanta a solicitat emiterea unui ordin de protecţie având în vedere violenţele fizice şi psihice exercitate de către pârât împotriva acesteia.

Se reţine faptul că, faţă de pârât, reclamanta a formulat 3 plângeri penale înregistrate sub numere diferite, având ca obiect art. 193 C.pen.

 În cauză, se reţine că, din declaraţia martorului _, din susţinerile reclamantei şi înscrisurile ataşate la dosar, dar şi din mărturisirea pârâtului făcută la termenul din 10.11.2017, rezultă că pârâtul are un comportament violent fizic şi psihic faţă de reclamantă din cauza căruia aceasta are o mare temere faţă de pârât, exercitând periodic violenţă fizică, psihică şi verbală faţă de aceasta, manifestată prin loviri, printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, ameninţări, cuvinte şi expresii degradante sau umilitoare.

În drept, potrivit art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe obligaţii sau interdicţii agresorului.

Violenţa în familie este definită, în accepţiunea prevederilor art. 3 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, ca fiind „orice acţiune sau inacţiune intenţionată, cu excepţia acţiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârşită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferinţe fizice, psihice, sexuale, emoţionale ori psihologice, inclusiv ameninţarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate”.

Din cuprinsul dispoziţiilor art. 4 din lege rezultă că violenţa în familie se poate manifesta atât sub forma unei violenţe fizice, constând în vătămarea corporală ori a sănătăţii prin lovire sau alte acţiuni cu efect similar, cât şi prin violenţa verbală, manifestată prin adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, ameninţări, cuvinte şi expresii degradante sau umilitoare.

Din probatoriul administrat rezultă ca în cadrul familiei există o atmosferă tensionată determinata de comportamentul violent al pârâtului care are o fire recalcitrantă şi care, deşi se află sub tratament medical, iar medicul specialist i-a interzis consumul de alcool şi fumatul (potrivit actelor medicale ataşate la filele 9, 18-20 din dosarul cauzei), pârâtul fumează şi consumă zilnic cel puţin o bere, după spusele pârâtului, fiind însă posibil, ca, în realitate consumul de alcool să fie mai mare, iar acest aspect să determine ineficienţa, într-o oarecare măsură, a medicamentelor prescrise de medic având în vedere că alcoolul diminuează efectele pozitive pe care tratamentul medical ar trebui să-l aibă asupra stării de sănătate a pârâtului.

Mai mult decât atât, fiind prezent la termenul de judecată din data de 10.11.2017, instanţa constată faptul că pârâtul a recunoscut faptul că a lovit-o pe reclamantă în urmă cu două săptămâni.

De altfel, recunoaşterea pârâtului se coroborează şi cu actele medicale depuse la dosar de reclamantă, în special certificatul medico-legal emis la data de 24.10.2017 de Serviciul de Medicină Legală Tulcea (fila 14) în care se menţionează că reclamanta a prezentat leziuni traumatice ce au putut fi produse  atât prin lovire cu şi/sau de corpuri contondente şi/sau suprafeţe dure, cât şi prin hiperflexia  şi/sau hiperextensia degetului inelar al mâinii stângi.

Prin urmare, se reţine că leziunile traumatice menţionate în certificatul medico-legal au fost provocate de pârât, prin acte de violenţă exercitate asupra reclamantei.

Instanţa reţine, urmare probelor administrate în prezenta cauză, inclusiv declaraţia martorului _ – fratele reclamantei, că loviturile aplicate reclamantei, comportamentul violent fizic şi psihic al pârâtului, totodată jignitor la adresa reclamantei, au avut un caracter de continuitate în timp şi au fost de natură să pună în pericol integritatea corporală, psihică, emoţională şi psihologică a reclamantei, inclusiv în ultima perioadă, ceea ce reprezintă o condiţie esenţială pentru îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de emitere a unui ordin de protecţie.

Ca atare, instanţa va admite acţiunea şi va dispune emiterea unui ordin de protecţie faţă de pârâtul _, pe o durată de 3 luni.

Pentru aceste considerente, se va emite un ordin de protecţie prin care se vor dispune cu caracter provizoriu, respectiv pentru o durată de 3 luni de la data emiterii ordinului, următoarele măsuri, în sarcina pârâtului:

- evacuarea temporară a pârâtului din imobilul situat în municipiul Tulcea_;

- obligaţia de a păstra o distanţă minimă de 100 m faţă de reclamantă;

- obligaţia de a păstra o distanţă minimă de 100 m faţă de locul de muncă al reclamantei situat în municipiul Tulcea, _;

- interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu reclamanta.

În privinţa cererii reclamantei de a se dispune instituirii măsurii privind obligarea pârâtului de a păstra o distanţă minimă determinată faţă de numiţii C_, mama şi respectiv fratele reclamantei, aceasta se va respinge ca neîntemeiată întrucât aceasta nu poate fi primită. Potrivit art. 25 alin. 3 din Legea nr. 217/2003 „cererea pentru emiterea ordinului poate fi introdusă de victimă personal sau prin reprezentant legal”, iar conform alin. 3 lit. a) - c), acţiunea poate fi introdusă în numele victimei şi de procuror, reprezentantul autorităţii sau structurii competente, la nivelul unităţii administrativ-teritoriale, cu atribuţii în materia protecţiei victimelor violenţei în familie, sau reprezentantul oricăruia dintre furnizorii de servicii sociale în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în familie, acreditaţi conform legii, cu acordul victimei.

Având în vedere că cererea nu a fost formulată în condiţiile arătate, iar în cursul procesului mama şi fratele reclamantei nu şi-au manifestat disponibilitatea însuşirii acţiunii, instanţa va respinge solicitarea de a impune pârâtului obligaţii referitoare la protejarea celor în cauză.

Privitor la capătul accesoriu privind internarea pârâtului într-un centru specializat pentru boli mintale şi obligarea la tratament medical, având în vedere prevederile speciale ale Legii nr. 217/2003, se reţine că acesta este neîntemeiat, neavând un fundament legal pentru instituirea unei asemenea măsuri în temeiul prevederilor speciale, în cadrul acţiunii având ca obiect ordin de protecţie, asemenea măsuri putând fi solicitate de către medicul specialist sub supravegherea căruia se află pârâtul dacă apreciază că starea de sănătate a pârâtului impune luarea acestor măsuri. Mai mult, privitor la solicitarea obligare la tratament medical, pârâtul urmează deja un tratament medical, potrivit înscrisurilor medicale depuse la dosar şi susţinerilor părţilor, fiind în supravegherea unui medic specialist.

Astfel, în drept, potrivit prevederilor art.23 alin.3 „(3) Pe lângă oricare dintre măsurile dispuse potrivit alin. (1), instanţa poate dispune şi obligarea agresorului de a urma consiliere psihologică, psihoterapie sau poate recomanda luarea unor măsuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.”

Astfel, ţinând cont de manifestările pârâtului constând în acte de agresiune fizică şi verbală la adresa soţiei, şi în contextul afirmaţiilor pârâtului cu privire la comportamentul său, instanţa apreciază că se impune ca cel în cauză să urmeze o consiliere psihologică.

Ca atare, în temeiul art. 23 alin. 3 din Legea nr. 217/2003, va fi obligat pârâtul să urmeze consiliere psihologică pe durata ordinului de protecţie, activitate ce va fi efectuată de Direcţia de Asistenţă şi Protecţie Socială Tulcea.

Referitor la cheltuielile de judecată reprezentând onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru pârât, instanţa reţine că potrivit art. II din Legea nr. 25/2012 privind modificarea şi completarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie „prezenta lege se completează cu prevederile corespunzătoare din Codul penal, Codul civil, Codul de procedură penală şi Codul de procedură civilă”.

Fiind o materie în care asistenţa juridică a persoanei împotriva căreia se solicită ordinul de protecţie este obligatorie potrivit art. 27 alin. 4 din Legea nr. 217/2003 şi în condiţiile în care acţiunea reclamantei a fost admisă, pârâtul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 260 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu.

Totodată, având în vedere culpa procesuală a pârâtului, în temeiul prevederilor art.453 alin.1 C.proc.civ., instanţa va dispune obligarea acestuia la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 840 lei reprezentând onorariu avocat.

Prezenta hotărâre se comunică de îndată structurilor Poliţiei Române în a căror rază teritorială se află locuinţa reclamantei şi locuinţa pârâtului.

În temeiul art. 2 alin. 1 pct. 1 lit. m) din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaţilor pentru furnizarea serviciilor de asistenţă juridică încheiat între Ministerul Justiţiei şi UNBR, se va dispune virarea onorariului pentru apărătorul din oficiu _ din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul de Avocaţi Tulcea.