Legea nr. 272/2004. Plasament în regim de urgenţă. cenzurarea măsurii după luarea acesteia. Principiul interesului superior al copilului.

Legea nr. 272/2004. Plasament în regim de urgenţă. cenzurarea măsurii după luarea acesteia. Principiul interesului superior al copilului.

Legea nr. 272/2004 :  art.2, art. 66 şi 69.

În contextul în care s-a dovedit cauzei că între copil şi familia naturală nu s-a putut dezvolta o relaţie firească, filială,  tocmai datorită comportamentului părinţilor care nu au făcut nici un efort în acest sens, iar părinţii nu au  posibilitatea de a asigura minorului un climat afectiv securizant, se apreciază că  reintegrarea minorului în familia naturală nu ar corespunde interesul său, mediu familial pe care îl poate asigura în prezent părinţii i-ar putea primejdui creşterea şi educarea copilului.

Împrejurarea că în prezent părinţii şi-au manifestat dorinţa ca minorul să fie redat familiei naturale,  nu este suficientă pentru a se dispune o atare măsură, fiind necesar a se dovedii existenţa altor împrejurări din care să rezulte interesul părinţilor pentru creşterea şi educarea minorului, ceea ce în cauză nu s-a dovedit.

Secţia pentru cauze cu minori şi de familie - Decizia civilă nr. 60/ 25 mai 2009

Prin sentinţa civilă nr. 334/2009 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosar nr. 654/85/2009 s-a respins cererea formulată de D.G.A. S.P.C. Sibiu în contradictoriu cu pârâţii T.V.şi C. C. şi s-a admis cererea reconvenţională formulată de sus numiţii pârâţi, dispunându-se încetarea măsurii de plasament în regim de urgenţă luată cu privire la copilului T.A., născut la data de 04.12.2005, fiul reclamanţilor reconvenţionali şi reintegrarea copilului în familie.

Pentru a pronunţa această hotărâre s-a reţinut  de către tribunal că prin cererea introductivă de instanţă DGASPC Sibiu a solicitat în contradictoriu cu pârâţii înlocuirea măsurii plasamentului în regim de urgenţă  de la asistentul maternal profesionist U. M.  cu măsura plasamentului la acelaşi asistent maternal profesionist pentru minorul T. A., fiul pârâţilor, cu motivarea că minorul a fost abandonat de mamă în maternitate, că asistentului maternal profesionist Ş. E. căreia i s-a încredinţat minorul în anul 2005 i s-a retras atestatul şi că minorul a fost plasat în regim de urgenţă la asistentul maternal profesionist U. M., iar situaţia copilului impune a se înlocui măsura plasamentului în regim de urgenţă cu măsura plasamentului la acelaşi asistent maternal profesionist.

Prin cererea reconvenţională formulată pârâţii Trifan Victoria şi Căldărar Constantin au solicita a se respinge cererea introductivă de instanţă şi a se  înceta  măsura  plasamentului  în regim de urgenţă luată cu privire la minorul în cauză, fiul reclamanţilor reconvenţionali şi reintegrarea copilului în familie, arătând că doresc să se ocupe minor, că interesul acestuia este de a creşte alături de părinţii săi, care au în prezent condiţii pentru creşterea şi educarea lui.

Examinând actele şi lucrările dosarului prima instanţă a reţinut că minorul se află în sistemul de protecţie socială din anul 2006, că prin dispoziţia DGASPC Sibiu s-a instituit măsura plasamentului în regim de urgenţă pentru minor la asistentul maternal profesionist U. M., urmare a faptului că fostului asistent maternal profesionist i s-a retras atestatul şi că probele administrate cauzei – raport de evaluare, martori, relevă preocuparea părinţilor pentru redarea minorului în familie şi existenţa condiţiilor minime pentru creşterea corespunzătoare a acestuia, astfel că este în interesul superior al minorului de a creşte alături de părinţi săi .

În drept, s-a reţinut dispoziţiile art. 38 din Legea nr. 272/2004.

Împotriva acesteia hotărâri a declarat recurs în termen, motivat DGASPC Sibiu, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinice, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiteri cererii introductive de instanţă şi respingerea cereri reconvenţionale formulată de pârâţi.

În drept, se invocă disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

Prin decizia civilă nr. 60/2009 din 25 mai 2009, Curtea de Apel Alba Iulia- Secţia pentru cauze cu minori şi de familie a admis  recursul declarat în cauză  de DGASPC Sibiu, a modificat în tot sentinţa civilă atacată  în sensul admiterii acţiunea civilă formulată de reclamanta DGASPC – Sibiu în contradictoriu cu pârâţii şi s-a înlocuit măsura plasamentului în regim de urgenţă la asistentul maternal profesionist U. M. cu măsura plasamentului la acelaşi asistent maternal profesionist în ceea ce-l priveşte pe copilul T. A. şi s-a respins  acţiunea reconvenţională  formulată de pârâţii .

 Pentru a pronunţa această hotărâre s-a reţinut în considerente de către instanţa de recurs următoarele:

Articolele  64 -65 din Legea nr. 272/2004 prevăd luarea măsurii plasamentului în regim de urgenţă, cu caracter temporar, a copilului abuzat sau neglijat.

Este adevărat, că potrivit art. 30 din Legea nr. 272/2004 copilul are dreptul să crească alături de părinţi săi, însă atunci când se constată că separarea copilului de părinţi este necesară în interesul superior al copilului, instanţa de judecată va decide scoaterea copilului din familie împotriva voinţei părinţilor şi instituirea unei măsuri de protecţie.

În aceeaşi ordine de idei, examinând aceste texte de lege, precum şi celelalte dispoziţii legale cu relevanţă în materia menţinerii sau modificării măsurilor speciale de protecţie , Curtea de Apel reţine că ceea ce urmează a lua în considerare la înlocuirea  plasamentului în regim de urgenţă cu măsura plasamentului ori cu privire la reintegrarea copilului în familie  este interesul superior al copilului (art.2 alin.3 din Legea nr.272/2004).

Interesul superior al copilului, poate fi dedus în lipsa unor criterii legale exprese, din menţinerea copilului în afara mediului familial, mediu care i-ar putea primejdui creşterea şi educarea.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel apreciază că în adevăr, soluţia instanţei de fond a fost dată cu nerespectarea principiului superior al copilului, fiind incident cazul de recurs prev. de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

În concret,  copilul T. A., fiul pârâţilor, a fost abandonat de mama acestuia în maternitate imediat după naştere, fapt pentru care acesta a fost preluat în regim de urgenţă de către DGASPC Sibiu şi dat spre îngrijire asistentului maternal profesionist Ş.E. şi, ulterior, la asistentul maternal profesionist U. M.- dispoziţia nr. 11/2006 şi, respectiv, nr.147/2009 , ambele emise de DGASPC Sibiu.

În toată în toată această perioadă de 3 ani, părinţii minorului şi-au vizitat fiul o singură dată la 8.01.2009  şi s-au interesat sporadic prin telefon de starea băiatului, deşi reprezentanţii direcţiei au acţionat în sensul ca minorul să menţină legătura cu familia, organizând vizite în cadrul DGASPC Sibiu însă fără succes, deoarece nici unul dintre părinţi nu s-a prezentat la întâlnirile stabilite.

În acest context , este fără echivoc că între copil şi familia naturală nu s-a putut dezvolta o relaţie firească , filială, tocmai datorită comportamentului părinţilor care nu au făcut nici un efort în acest sens.

Este adevărat, că în prezent pârâţii şi-au manifestat dorinţa ca minorul să fie redat familiei naturale şi minorul a reacţionat pozitiv la prima vedere a părinţilor, reacţie normală pentru un copil sociabil,  însă Curtea precizează că  aceste împrejurări nu sunt suficiente pentru a se dispune o atare măsură, fiind necesar a se dovedii existenţa altor împrejurări din care să rezulte interesul părinţilor pentru creşterea şi educarea minorului , ceea ce în cauză nu s-a dovedit.

Sub acest aspect, este de observat că situaţia socio-economică a pârâţilor este deosebit de gravă, că locuinţa nu întruneşte condiţiile minime de igienă, concluziile raportul de evaluare detailată privind situaţia minorului întocmit de reprezentanţii DGASPC Sibiu fiind în sensul menţineri minorului în sistemul de protecţie.

Nu este de neglijat a se preciza că împărtăşim  opinia instanţei de fond că  creşterea şi educarea copilului în mediul familial este un deziderat suprem al legii, însă în cauza de faţă cel puţin pentru moment, ţinând seama de lipsa relaţiilor fireşti de rudenie între minor şi pârâţi, a condiţiilor materiale  şi  a condiţiilor de locuit improprii, lipsa de învăţătură şi educaţie a minorilor aflaţi în familie, se apreciază că  reintegrarea minorului în familia naturală nu ar corespunde interesul său, mediu familial pe care îl poate asigura în prezent părinţii i-ar putea primejdui creşterea şi educarea copilului.

Curtea reaminteşte că măsurile de protecţie socială sunt măsuri cu caracter temporar, că părinţilor minorului nu l-i se  poate îngrădii sub nicio formă  dreptul de a solicita redarea copilului în familia naturală, însă, cel puţin pentru moment nu au dovedit că au întreprins măsuri concrete în sensul îmbunătăţirii condiţiilor locative şi de trai pe care le pot oferi, astfel încât să creeze un mediu propice dezvoltării normale a copilului faţă de care a fost instituită o măsură de protecţie specială ( art. 44 din Legea nr. 272/2004).

Minorul T. A. continuă să se afle în situaţia prevăzută de art.56 lit.b) din legea mai sus enunţată; copil care , în vederea protejări intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija părinţilor din motive neimputabile acestora, astfel că se află în dificultate şi prin urmare, are dreptul la asistenţă socială, prin care să i se  asigure condiţiile care să-i permită dezvoltarea fizică, mintală, spirituală, morală şi socială.

În prezent, minorul frecventează grădiniţa, în grupa mică şi conform evaluării psihologice efectuate de psiholog A. B. minorul prezintă o dezvoltare corespunzătoare nivelului cronologic, recomandând asigurarea unui climat afectiv securizant, integrare socială, stimularea ariilor comportamentale. 

În acest context, relevat de actele dosarului, Curtea apreciază că interesul superior al copilului reclamă la acest moment înlocuirea  plasamentului în regim de urgenţă instituită prin Dispoziţia nr. 147/2009 cu măsura plasamentului la asistentul maternal profesionist,  care îndeplineşte toate condiţiile materiale şi garanţiile morale necesare unei îngrijiri adaptate nevoilor minorului, plasamentul la asistentul maternal profesionist constituind cel puţin pentru moment, un mediu ce are efect compensator şi stimulator pentru potenţialul copilului şi răspunde modelului familial.

La sprijinul acestei aprecieri invocăm şi concluziile şi recomandările din raportul de evaluare detaliată privind minorul întocmit de DGASPC Sibiu, bazate pe identificarea nevoilor minorului. În concret, se propune respingerea cererii părinţilor de redare în familie a copilului şi înlocuirea plasamentului în regim de urgenţă a copilului de la asistentul maternal profesionist U. M., cu plasamentul la acelaşi asistent maternal.

Faţă de aceste considerente, Curtea de Apel , în baza disp. art. 312 alin. 1, 2 şi 3 Cod procedură civilă , a admis ca fondat recursul declarat de DGASPC – Sibiu.

Domenii speta

Spete similare