Recurs contencios administrativ. Anulare decizie de impunere anuală. Impozit pe clădiri

Recurs contencios administrativ. Anulare decizie de impunere anuală. Impozit pe clădiri

- art. 8 din H.C.L. 806/2015

- art. 489 alin. 5, 6, 7 şi 8 din Legea nr. 227/2015

- art. 456 alin. 2 din Legea nr. 227/2015

În baza cererii depuse de către (...) (...), înregistrată la Primăria Municipiului (...) sub nr. (...)/17.02.2016, în vederea acordării facilităţii fiscale de scutire a impozitului pe clădiri aferente clădirii situate în Municipiul (...), str. (...) (...), nr. (...), s-a procedat la direcţionarea cererii către Instituţia Arhitectului Şef, la data de 09.03.2016, în vederea întocmirii notelor tehnice de constatare conform regulamentului privind stabilirea condiţiilor de acordare a facilităţilor fiscale pentru clădirile monumente istorice sau situate în zone construite protejate clasificate pe Lista Monumentelor Istorice aprobate de Ministerul Culturii, regulament aprobat prin HCL (...) nr. 806/09.12.2015.

Conform punctajului procentual acordat - 23, s-a stabilit starea tehnică „satisfăcătoare” a imobilului, acesta având degradări de tencuieli şi zugrăveli la nivelul parterului, neîndeplinind astfel condiţia de acordare de facilităţi fiscale de scutire a impozitului pe clădiri.

Astfel, Serviciul de Impunere Persoane Juridice a procedat la impunerea clădirii în vederea stabilirii impozitului aferent anului 2016, ţinând cont de destinaţia clădirii şi posibilităţile de acordare a scutirii în baza art. 456, alin (1), lit. D, respectiv alin. (2), lit. C, menţionate de către reclamantă în declaraţia de impunere nr.(...)/22.03.2016.

Prima decizie de impunere emisă pentru stabilirea impozitului şi taxelor locale pe anul 2016 a fost cea cu nr. (...)/21.04.2016, în valoare de 133.046 lei, urmare a declaraţiei depuse de reclamantă sub nr. (...)/22.03.2016.

Despre actul înregistrat sub nr. (...)/06.05.2016 s-a precizat ca este de fapt o înştiinţare de plată eliberată la data de 06.05.2016, ca urmare a scutirii de la plata impozitului a imobilului situat str. (...) (spaţiu ocupat de centrul şcolar (...).

Referitor la locaţia str. (...), în decizia sus-menţionată, cota parte de clădiri administrate de Fundaţia (...), încă figura ca şi impozabilă, scutirea de plata impozitului fiind operată ca urmare a aprobării prin HCL nr. 456/12.07.2016.

Prin art.8 din HCL 806/2015 emisă de intimatul-pârât Municipiul (...) – Consiliul local s-a stabilit următoarea clasificare a clădirilor care intră sub incidenţa Regulamentului privind stabilirea condiţiilor de acordare a facilităţii fiscale de scutire a impozitului pe clădiri monumente istorice sau situate în zone construite protejate clasificate pe Lista Monumentelor Istorice aprobate de Ministerul Culturii, în raport cu starea tehnică a clădirii, atestată pe baza Notei tehnice de constatare:

a.clădiri cu stare tehnică a clădirii foarte bună – „stare corespunzătoare” - pentru

care se pot acorda facilitaţi fiscale

b.clădiri cu stare tehnică a clădirii bună

c.clădiri cu stare tehnică a clădirii satisfăcătoare

d.clădiri cu stare tehnică a clădirii nesatisfăcătoare.

Conform art. 9 din anexă, pot benefica de scutire de la plata impozitului şi :

-clădirile reabilitate în întregime cu cel mult 2 ani înainte de solicitarea facilităţii fiscale, cu stare tehnică corespunzătoare conform procesului verbal de recepţie la terminarea lucrărilor ;

-clădirile cuprinse în Programul Multianual conform HCL nr. 649/2014 pentru care lucrările de reabilitare sunt în curs de execuţie la data de 31.12.2015.

Prin decizia de respingere a plângerii prealabile formulate de recurenta-reclamantă (...) (...) împotriva deciziei de impunere s-a arătat că, prin HCL nr. 806/09.12.2015 s-a aprobat majorarea cu 100% a impozitului pe clădiri stabilit pentru anul 2016 în baza Cap. II din anexa nr. 1 la HCL nr. 712/2015 privind stabilirea impozitelor şi taxelor locale pe anul 2016 pentru clădirea situată în (...), str. (...) (...) nr. (...).

Au fost menţionate prevederile art. 489, alin. 5, 6, 7 şi 8 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal:

5) Consiliul local poate majora impozitul pe clădiri şi impozitul pe teren cu până la 500% pentru clădirile şi terenurile neîngrijite, situate în intravilan.

(6) Criteriile de încadrare în categoria clădirilor şi terenurilor prevăzute la alin. (5) se adoptă prin hotărâre a consiliului local.

(7) Clădirile şi terenurile care intră sub incidenţa alin. (5) se stabilesc prin hotărâre a consiliului local conform elementelor de identificare potrivit nomenclaturii stradale.

(8) Hotărârile consiliului local stabilite potrivit alin. (7) au caracter individual.

Raportat la dispoziţiile legale menţionate, în mod corect, prima instanţă a respins excepţia de nelegalitate invocată de reclamantă, reţinând dispoziţiile art. 456 (2) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, potrivit cărora: Consiliile locale pot hotărî să acorde scutirea sau reducerea impozitului/taxei pe clădiri datorate pentru următoarele clădiri:

a)clădirile care, potrivit legii, sunt clasate ca monumente istorice, de arhitectură sau arheologice, muzee ori case memoriale.

În speţă, condiţiile de acordare a facilităţilor locale au fost stabilite prin Anexa nr. 1 la HCL 806/2015 - Regulamentul privind stabilirea condiţiilor de acordare a facilităţii fiscale de scutire a impozitului pe clădiri monumente istorice sau situate în zone construite clasificate pe Lista Monumentelor istorice, iar acordarea facilităţii fiscale este prevăzută atât prin art. 8 din această anexă, cat şi la art. 9. Astfel, sfera beneficiarilor a fost restrânsă, dar instanţa de contencios nu poate analiza oportunitatea actului administrativ, ci doar legalitatea acestuia.

De asemenea, s-a confirmat faptul că recurenta-reclamantă a obţinut certificatul de urbanism nr. (...)/10.03.2016, în vederea reabilitării faţadei imobilului, denotând tocmai faptul că a înţeles prevederile legale, nefiind încălcate principiile accesibilităţii şi previzibilităţii legii.

Aceleaşi constatări sunt relevate de nota tehnică de constatare a stării tehnice a imobilului, coroborată cu planşele fotografice depuse în dosarul de fond.

Decizia nr. 70 din 15.01.2018

Prin Sentinţa nr. (...) din 24.05.2017 Tribunalul (...) a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta (...) ORADEA cu sediul în (...), str. (...), CIF (...) în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL (...) prin Primar cu sediul în (...), (...), judeţul (...). Fără cheltuieli de judecată .

Motivarea sentinţei s-a întemeiat pe următoarele considerente :

„Cu titlu prealabil se reţine că reclamanta a promovat acţiune pentru scutirea de la impozitul de clădiri cu privire la imobilele situate în (...), (...), reprezentând în natură case parohiale, şi în dosar nr. (...)/2016, prin care s-a admis acţiunea cu privire la aceste imobile prin sentinţa (...)/01.02.2017, împotriva căreia s-a formulat recurs pe rol la Curtea de apel (...), prima instanţă reţinând că imobilele respective sunt scutite de la plata impozitului potrivit 456 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 227/2015.

Deşi, actele contestate în prezentul dosar se referă şi la cele două imobile din dosar (...)/2016, având în vedere temeiurile diferite pentru care se solicită scutirea, instanţa a revenit asupra excepţiei autorităţii (puterii) de lucru judecat invocate din oficiu.

În ce priveşte impozitul contestat în prezentul dosar tribunalul reţine următoarele :

Prin decizia de impunere anuală pentru anul 2016 nr. (...)/21.04.2016 (fila 80) s-a calculat în sarcina reclamantei un impozit pe clădiri în sumă de 130282 lei, sumă care a fost menţionată şi în actul nr. (...)/06.05.2016 „Obligaţi de plată”(fila 17), act care a fost contestat de reclamantă prin contestaţia nr. (...)/E/ E/ 13.05.2016 (filele 46- 49) pe motivul în mod greşit s-a respins cererea sa de acordare a facilităţii fiscale de scutire de la plata impozitului pe clădiri.

Reclamanta a solicitat acordarea facilităţii fiscale prin cererea nr. (...)/17.02.2016, cerere respinsă conform adresei nr. (...)/04.05.2016 (fila 42) reţinându-se că punctajul obţinut la întocmirea notei de constatare a stării clădirii este insuficient.

Având în vedere că motivul invocat la respingerea cererii sale de acordare a facilităţii fiscale îl constituie punctajul inferior, acordat în conformitate cu criteriile stabilite la art. 8 din Anexa nr. 1 la HCL nr. 806/2015 (...) cu referire la anexa 3b din acelaşi act normativ (filele 24-32) reclamata a invocat excepţia de nelegalitate a acestor prevederi.

În consecinţă, soluţionarea cererii reclamantei de acordare a facilităţii fiscale depinde de soluţionarea excepţiei de nelegalitate.

Analizând excepţia de nelegalitate invocată de reclamantă tribunalul a reţinut următoarele:

Conform art. 456 alin.2 lit. a) din Legea nr. 227/2015 „Consiliile locale pot hotărî să acorde scutirea sau reducerea impozitului/taxei pe clădiri datorate … clădirile care, potrivit legii, sunt clasate ca monumente istorice, de arhitectură sau arheologice, muzee ori case memoriale”.

Condiţiile de acordare a facilităţilor locale au fost stabilite prin Anexa nr. 1 la HCL 806/2015 - Regulamentul privind stabilirea condiţiilor de acordare a facilităţii fiscale de scutire a impozitului pe clădiri monumente istorice sau situate în zone construite clasificate pe Lista Monumentelor istorice.

Contrar susţinerilor reclamantei, acordarea facilităţii fiscale nu este prevăzută doar la art. 8 din această anexă, ci şi la art. 9.

 Pot beneficia de scutire conform art. 8, imobilele cu stare tehnică foarte bună, adică acele clădiri care nu au niciun fel de deteriorări, starea trebuind atestată pe baza Notei tehnice, această prevedere fiind criticată.

Conform art. 9 din anexă, pot benefica de scutire de la plata impozitului şi:

-clădirile reabilitate în întregime cu cel mult 2 ani înainte de solicitarea facilităţii fiscale, cu stare tehnică corespunzătoare conform procesului verbal de recepţie la terminarea lucrărilor ;

-clădirile cuprinse în Programul Multianual conform HCL nr. 649/2014 pentru care lucrările de reabilitare sunt în curs de execuţie la data de 31.12.2015.

Prin urmare, nu poate fi primită apărarea reclamantei în sensul că HCL nr 806/2015 nu permite obţinerea facilităţii fiscale prevăzute de art. 456 alin. 2 lit. a) din Legea nr. 227/2015.

Este adevărat că sfera beneficiarilor a fost restrânsă, dar instanţa de contencios nu poate analiza oportunitatea actului administrativ, ci doar legalitatea acestuia.

Tribunalul a reţinut şi că, din modul de redactare al art. 456 al.2 lit. a) din Legea nr. 227/2015, rezultă că acordarea facilităţii fiscale este o opţiune şi nu o obligaţie, astfel că este nefondată şi critica cu privire la nerespectarea accesibilităţii şi previzibilităţii normei.

Prin urmare, instanţa a înlăturat criticile formulate cu referire la nelegalitatea parţială a HCL 806/2015.

În ce priveşte impozitul perceput prin actele contestate, instanţa a reţinut că nu s-a aplicat un impozit majorat cu 100%, aşa cum eronat susţine reclamanta, dimpotrivă pentru o parte din clădiri, în care funcţionează Fundaţia (...), reclamanta a beneficiat de scutire de la plata impozitului în temeiul art. 456 alin. 2 lit. d) din Legea nr. 227/2015.

Faptul că reclamanta a obţinut Avizul Direcţiei de Cultură (...) nr. (...)/16.05.2014 şi certificatul de urbanism nr. (...)/10.03.2016 nu o îndreptăţeşte să obţină facilitatea fiscală solicitată, câtă vreme scutirea nu este prevăzută şi pentru această situaţie.

Având în vedere că reclamanta nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 8 şi 9 din HCL nr. 806/2015 pentru a beneficia de scutire de la plata impozitului de clădiri, acţiunea formulată este neîntemeiată şi în temeiul disp. art. 281 alin. 7 din Legea nr. 207/2015 a fost respinsă.

Cheltuieli de judecată nu s-au acordat reclamanta fiind în culpă procesuală, iar pârâtul nu le-a solicitat.”

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs (...) (...), solicitând admiterea acestuia în baza art. 488 pct. 4 şi 8 din Cod de procedură civilă, iar în temeiul art. 496 Cod de procedură civilă, casarea în tot a hotărârii recurate nr. (...)/2017 a Tribunalului (...) din dosar (...)/2016, iar cu prilejul rejudecării pricinii pe fond a solicitat a se dispune:

- anularea deciziei nr. (...)/17.06.2016 a Municipiului (...) prin care s-a respins în mod nelegal contestaţia nr. 136924/19.05.2016, solicitând admiterea contestaţiei împotriva deciziei nr. (...)/06.05.2016 emisă de către Municipiul (...), prin care s-a stabilit că instituţia ar datora taxă pe clădiri în sumă totală de 130282 lei, şi împotriva deciziei nr. (...)/ 04.05.2016 (având forma unei adrese) prin care s-a respins cererea nr. (...)/17.02.2016 de scutire de la plata taxei pe clădiri formulată în baza art. 456 alin. 2 Cod fiscal coroborat cu prevederile HCL 806/09.12.2015, pentru imobilul proprietate din (...), (...) considerând că se impune :

- anularea notei tehnice de constatare (necomunicată contestatorului!) care a stat la baza emiterii deciziei nr. (...)/ 04.05.2016 (având forma unei adrese) prin care s-a respins cererea nr. (...)/17.02.2016 de scutire de la plata taxei pe clădiri formulată în baza art. 456 alin. 2 Cod fiscal coroborat cu prevederile HCL 806/09.12.2015, pentru imobilul proprietate din (...), str. (...), cu admiterea cererii de scutire de la plata taxei pe clădiri

- anularea deciziei nr. (...)/ 04.05.2016 (având forma unei adrese) prin care s-a respins cererea nr. (...)/17.02.2016 de scutire de la plata taxei pe clădiri formulată în baza art. 456 alin. 2 Cod fiscal coroborat cu prevederile HCL 806/09.12.2015, pentru imobilul din (...), str. (...), cu admiterea cererii de scutire de la plata taxei pe clădiri

- anularea parţială a deciziei nr. (...)/06.05.2016 emisă de către Municipiul (...), prin care s-a stabilit că instituţia ar datora taxă pe clădiri în sumă totală de 130282 lei, în sensul scutirii instituţiei de la plata taxei pe clădiri formulată în baza art. 456 alin. 2 Cod fiscal coroborat cu prevederile HCL 806/09.12.2015, pentru imobilul din (...), str. (...)

- a se constata incidenţa, potrivit art. 4 din Legea 544/2004, excepţia de nelegalitate a art. 8 din Regulamentul privind stabilirea condiţiilor de acordare a facilităţii fiscale de scutire a impozitului pe clădiri monumente istorice, regulament ce reprezintă anexa 1 la Hotărârea Consiliului Local al Municipiului (...) nr. 806/09.12.2015, cât şi excepţia de nelegalitate a anexei nr. 3b la Regulamentul susmenţionat, respective modalitatea de stabilire a stării tehnice a clădirii

În motivele de recurs a arătat următoarele :

În fapt, Instituţia recurentă a formulat sub nr. (...)/17.02.2016, în baza HCL 806/2015 raportat la art. 456 alin. 2 Cod fiscal, o cerere de scutire a instituţiei de la plata taxei pe clădiri pentru imobilul situat în str. (...), având în vedere faptul ca acest imobil este înscris la poziţia (...) în Lista monumentelor istorice publicată în M. Of. nr. (...) bis/01.10.2010, se află în stare bună, şi este un imobil emblematic pentru oraş, iar (...) (...), respectiv gangul de intrare în imobil, care constituie proprietate privată, este deschis accesului publicului şi reprezintă una dintre atracţiile turistice recunoscute din (...).

Mai mult decât atât, a demarat procedura de reabilitare a acestui gang din faţa clădirii (care reprezintă un punct de atracţie turistică unic în ţară) şi a obţinut deja în acest sens avizul Direcţiei de Cultură (...) nr. (...)/M/16.05.2014 şi certificatul de urbanism nr. (...)/10.03.2016, pe care le anexăm în copie.

Cu toate acestea, prin decizia nr. (...)/ 04.05.2016 (având forma unei adrese) au fost înştiinţaţi cu privire la faptul că li s-a respins cererea nr. (...)/17.02.2016 de scutire de la plata taxei pe clădiri pe considerentul că nu ar fi obţinut punctajul necesar ca urmare a Notei tehnice de constatare a stării clădirii de către Instituţia Arhitectului Şef - Direcţia Urbanism, fără însă a li se comunica nici nota de constatare la care se face referire şi nici măcar punctajul obţinut.

Consideră nelegală soluţia de respingere a cererii de scutire raportat la documentaţia depusă care dovedeşte faptul că acest imobil se află în stare bună, este un imobil emblematic pentru oraş, iar (...) (...), respectiv gangul de intrare în imobil, care constituie proprietate privată, este deschis accesului publicului şi reprezintă una dintre atracţiile turistice recunoscute din (...).

În aceste condiţii, consideră că este injustă soluţia ca tocmai această clădire care este de notorietate în întreaga ţară şi este inclusă în programul de vizită al oricărui turist prin (...), să nu fie scutită de la plata impozitului pe clădiri.

Înţelege să conteste şi Nota tehnică de constatare întocmită în cauză conform anexei 1.3. la HCL 806/2015, chiar dacă în mod abuziv această notă de constatare nu a fost comunicată.

Mai mult decât atât, cu prilejul comunicării deciziei nr. (...)/17.06.2016 a aflat cu stupoare şi contestă ca nelegală decizia şi pe acest considerent, faptul că nu doar că nu au fost scutiţi de la plata impozitului, dar în mod nelegal şi abuziv li s-a majorat impozitul cu 100%.

Nu s-a comunicat niciodată faptul că impozitul a fost majorat cu 100% şi nici motivul pentru care acesta a fost majorat.

Mai mult decât atât este nelegală o majorare a impozitului întemeiată pe HCL 806/2015, HCL care are drept scop, cel puţin teoretic acordarea unor facilităţi fiscale în baza legii 227/2015, nicidecum majorări ale impozitului.

Invocă, potrivit art. 4 din Legea 544/2004, excepţia de nelegalitate a art. 8 din Regulamentul privind stabilirea condiţiilor de acordare a facilităţii fiscale de scutire a impozitului pe clădiri monumente istorice, regulament ce reprezintă anexa 1 la Hotărârea Consiliului Local al Municipiului (...) nr. 806/09.12.2015, cât şi excepţia de nelegalitate a anexei nr. 3b la Regulamentul susmenţionat, respectiv modalitatea de stabilire a stării tehnice a clădirii.

Consideră nelegală şi abuzivă procedura de acordare a facilităţii fiscale astfel cum a fost stabilită prin HCL 806/2015 care, este o procedură abuzivă, discreţionară, echivocă, subiectivă, concepută în scopul exclusiv de a NU acorda vreo facilitate fiscală beneficiarilor.

Astfel, la art. 8 din HCL 806/2015 se stabileşte următoarea clasificare a clădirilor care intra sub incidenţa acestui regulament, în raport cu starea tehnică a clădirii, atestată pe baza Notei tehnice de constatare:

a.clădiri cu stare tehnică a clădirii foarte bună - stare corespunzătoare – pentru care se pot acorda facilitaţi fiscalee

b.clădiri cu stare tehnică a clădirii bună

c.clădiri cu stare tehnică a clădirii satisfăcătoare

d.clădiri cu stare tehnică a clădirii nesatisfăcătoare

De asemenea, din anexa 3b la Regulament - modelul de notă tehnică de constatare a stării tehnice a imobilelor, se observă că facilitate fiscală pot primi doar IMOBILELE PERFECTE cu 0 % degradări! Ar fi interesant de văzut unde anume există vreo clădire PERFECTĂ, fără vreo fisură sau zgârietură (încă de la data recepţiei unei clădiri noi!), iar pe de altă parte, ar fi interesant de ştiut unde anume se încadrează clădirea PRIMĂRIEI, raportat la aceste criterii imposibil de atins!

De fapt, reglementarea este paradoxală, pentru că o clădire fără degradări se încadrează la stare foarte bună. Ori stare foarte bună a unei clădiri nu înseamnă neapărat că aceasta nu prezintă nici o degradare, ci că poate avea degradări minore.

De altfel, în anexa 1.3. la HCL 806/2015 se definesc Degradările minore. Există degradări la care nu trebuie intervenit imediat, sunt suficiente reparaţiile la diferite elemente sau locuri. Degradările sunt în cea mai mare parte doar de suprafaţă. În spatele degradărilor minore nu se ascund degradări majore sau probleme constructive. Caracterul arhitectural al clădirii se păstrează.

Cu toate acestea, dacă un imobil prezintă o singură fisură minusculă, poate fi încadrat la degradări minore şi nu poate beneficia de facilităţi fiscale, fiind complet aleatorie, discreţionară şi pur subiectivă interpretarea dacă un imobil poate fi încadrat la categoria de imobil fără nici o degradare pentru a putea beneficia de scutire de impozit.

Ori, acest HCL 806/2015 prin prevederile sale echivoce, neclare, aleatorii, subiective, încalcă art. 6 CEDO, respectiv principiul securităţii raporturilor juridice, în sensul că se încalcă principiul accesibilităţii şi previzibilităţii normei juridice.

Accesibilitatea legii priveşte, în principal, aducerea la cunoştinţă publică a acesteia, care se realizează prin publicarea actelor normative. Pentru ca o lege lato sensu să producă efecte juridice, trebuie să fie cunoscută de destinatarii săi; efectele legii se produc, prin urmare, după aducerea sa la cunoştinţa publică şi după intrarea sa în vigoare. Există însă şi o altă semnificaţie a noţiunii de accesibilitate, asociată exigenţei previzibilităţii legii, şi anume aceea care priveşte modul de receptare a conţinutului actelor normative de către corpul social.

Norma juridică trebuie să fie clară, inteligibilă, întrucât cei cărora li se adresează trebuie nu doar să fie informaţi în avans asupra consecinţelor actelor şi faptelor lor, ci să şi înţeleagă consecinţele legale ale acestora. În caz contrar, principiul nemo censetur ignorare legem nu ar mai putea fi aplicat, ceea ce ar avea grave consecinţe asupra securităţii raporturilor sociale, a existenţei societăţii în general.

Chiar dacă „din cauza principiului generalităţii legilor, conţinutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută, normele trebuie însă să fie previzibile. Întinderea noţiunii de previzibilitate depinde însă, într-o largă măsură, de conţinutul textului respectiv, de domeniul la care se referă, ca şi de numărul şi de calitatea destinatarilor săi. Exigenţa previzibilităţii legii a fost confirmată prin jurisprudenţa C.E.D.O. (bunăoară, Hot. C.E.D.O. - cauza Rotaru v. România, publicată în M.O. nr. 19/11 ianuarie 2001), în mod constant, această instanţă europeană sancţionând nerespectarea principiului previzibilităţii, declarând nule actele emise/adoptate în aceste condiţii, cu motivaţia că sunt abuzive, lipsind destinatarii acestora de posibilitatea de a lua la cunoştinţă de ele într-un termen rezonabil şi de a-şi adapta conduita în funcţie de schimbările aduse de acestea (Hot. C.E.J., cauza 368-89, Crispoltoni v. Fattoria Tabacchi di Citta di Castello, 1991).

Într-o bogată jurisprudenţă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat importanţa asigurării accesibilităţii şi previzibilităţii legii, instituind şi o serie de repere pe care legiuitorul trebuie să le aibă în vedere pentru asigurarea acestor exigenţe. Astfel, în cauze precum Sunday Times contra Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, 1979, Rekvenyi contra Ungariei, 1999, Rotaru împotriva României, 2000, Damman împotriva Elveţiei, 2005, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că „nu poate fi considerată «lege» decât o normă enunţată cu suficientă precizie, pentru a permite individului să-şi regleze conduita.

Individul trebuie să fie în măsură să prevadă consecinţele ce pot decurge dintr-un act determinat"; „o normă este previzibilă numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, în aşa fel încât să permită oricărei persoane - care, la nevoie poate apela la consultanţă de specialitate - să îşi corecteze conduita"; „în special, o normă este previzibilă atunci când oferă o anume garanţie contra atingerilor arbitrare ale puterii publice". Sub acest aspect, principiul securităţii juridice se corelează cu un alt principiu, dezvoltat în dreptul comunitar, şi anume principiul încrederii legitime.

Potrivit jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene (de exemplu cauzele Facrni Dori v Recre, 199421, Foto-Frost v Hauptzollant Lubeck.Ost, 198722), principiul încrederii legitime impune ca legislaţia să fie clară şi 21 Cauza C-91/92, în Takis Tridimas, „The General Principles of EU Law", Oxford EC LawLibrary, p. 244. 22 Cauza 314/85, idem, p.. 248, predictibilă, unitară şi coerentă; 23 de asemenea, impune limitarea posibilităţilor de modificare a normelor juridice, stabilitatea regulilor instituite prin acestea. Şi în doctrină s-a afirmat, în acelaşi sens, că prima dintre condiţiile ce asigură aplicabilitatea dreptului o constituie suficienta sa definire, care vizează asigurarea rigorii atât în planul conceptualizării dreptului, a noţiunilor juridice, cât şi în planul redactării actelor normative.

Lipsa de accesibilitate şi previzibilitate a dispoziţiilor legale este din ce în ce mai des invocată şi în faţa Curţii Constituţionale, care s-a pronunţat, într-o serie de cauze, asupra încălcării acestor exigenţe.

Astfel, în control a priori, prin Decizia nr. 453/200827, constatând neconstituţionalitatea Legii pentru modificarea Legii nr. 115/1996, Curtea a reţinut că modificările propuse de legiuitor sunt imprecise şi inadecvate, întrucât este utilizată expresia „diferenţe nejustificabile", a cărei sferă de cuprindere nu poate fi determinată. De aceea, Curtea a constatat că „în condiţiile în care prin legea criticată sunt reglementate măsuri excesive, insuficient elaborate, uneori imposibil de realizat, dar cu efect evident neconstituţional, este necesară înlăturarea acestora".

Tot astfel, prin Decizia nr. 710/200928, Curtea, făcând trimitere în mod expres la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la cerinţele de accesibilitate şi previzibilitate a normei juridice, a constatat neconstituţionalitatea Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 188/1999 reţinând, printre altele: „legea examinată, prin modul deficitar de redactare, nu corespunde exigenţelor de tehnică legislativă specifice normelor juridice".

Critică sentinţa recurată pentru următoarele considerente:

A) Referitor la incidenţa în speţă a disp. art. 488 pct. 4 Cod de procedură civilă, instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti. Invocă următoarele argumente:

Acest motiv de recurs se întemeiază pe conceptul de „exces de putere" ce derivă din principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat şi vizează imixtiunea instanţelor judecătoreşti în domeniul atribuţiilor puterii legislative sau executive.

Examinarea conceptului de „exces de putere" permite determinarea sferei de aplicare a prevederilor art. 488 pct. 4 Cod de procedură civilă.

Excesul de putere semnifică încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat, prin imixtiunea instanţelor judecătoreşti fie în atribuţiile puterii legislative sau executive, fie în domenii excluse puterii judecătoreşti.

Instanţa depăşeşte atribuţiile puterii judecătoreşti (art. 488 pct. 4 Cod de procedură civilă) când:

-încalcă principii fundamentale dintre cele consacrate de Constituţie sau de o lege organică (de exemplu, accesul liber la justiţie, dreptul la apărare, publicitatea dezbaterilor, exercitarea căilor de atac etc.);

-încalcă dreptul la un proces echitabil (exigenţă a art. 6 alin. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, consacrată şi prin art. 21 alin. 3 din Constituţia României, prin art. 10 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată şi prin art. 6 Cod de procedură civilă).

Comite exces de putere instanţa când nu se pronunţă asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei probe hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii!

O hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele pro sau contra, de fapt şi de drept, care au format convingerea instanţei cu privire la soluţia pronunţată. Aceste argumente (juridice) trebuie să se raporteze pe de o parte la susţinerile şi apărările făcute de părţi, iar pe de altă parte la dispoziţiile legale (cadrul legal) aplicabile (I.C.C.J., secţia de contencios administrativ fiscal, decizia nr. 3746/2005);

Obligaţia judecătorului de a demonstra în scris de ce s-a oprit la soluţia dată, pentru ce a admis susţinerile unei părţi şi le-a respins pe ale celeilalte, pentru ce motiv a găsit bună o probă şi nesinceră o altă probă, de ce a aplicat o normă de drept sau i-a dat o anumită interpretare este o obligaţie esenţială, a cărei încărcare duce la desfiinţarea hotărârii.

Hotărârea instanţei de fond trebuie sa cuprindă, între altele, motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei şi cele pentru care au fost înlăturate susţinerile părţilor.

De altfel, chiar Curtea Europeană a Drepturilor Omului (vezi cauza Achina împotriva României, cauza Gheorghe împotriva României) subliniază rolul pe care motivarea unei hotărâri îl are pentru respectarea art.6 paragraf 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi arată că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susţinerile părţilor sunt examinate de către instanţă, aceasta având obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă sau cel puţin de a le aprecia. A nu motiva o hotărâre şi a nu prezenta argumentele pentru care au fost înlăturate susţinerile părţilor, echivalează cu o necercetare a fondului cauzei.

Obligativitatea motivării hotărârilor judecătoreşti constituie o condiţie a procesului echitabil, exigenţă a art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

Indiscutabil, orice parte în cadrul unei proceduri are dreptul să prezinte judecătorului observaţiile şi argumentele sale şi de a pretinde organului judiciar să le examineze pe acestea în mod efectiv. Dreptul la un proces echitabil, prin urmare, nu poate fi considerat efectiv decât dacă observaţiile părţilor sunt corect examinate de către instanţă, instanţă care are în mod necesar obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa.

În speţă, consideră că instanţa de fond în mod greşit nu a motivate corespunzător hotărârea, nu a motivat respingerea fiecărui capăt de cerere în parte, respectiv nu s-a pronunţat cu privire la motivele pentru care a respins argumentele reclamantei invocate în sprijinul fiecărui capăt de cerere în parte, hotărârea putând fi considerată nemotivată.

B) Referitor la aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 488 Noul Cod de procedură civilă pct. 8 când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În mod greşit instanţa de fond, motivează respingerea acţiunii cu aceea că decizia de impunere contestată ar fi respectat prevederile legale cuprinse în Codul fiscal şi de procedură fiscală, susţinând că prevederile art. 456 alin. 2 lit. a) din Legea nr. 227/2015 ar fi legale pentru că legiuitorul nu instituie o obligaţie a Consiliilor Locale de a acorda scutiri de impozite, ci doar o posibilitate de scutire astfel că nu s-ar impune admiterea excepţiei de nelegalitate!

Ori, reclamanta nu a invocat excepţia de nelegalitate a Legii 227/2015 (nici nu avea posibilitatea legală de altfel, putea invoca doar neconstituţionalitatea legii), ci reclamanta a invocat excepţia de nelegalitate a unor articole din HCL 806/2015, deoarece chiar dacă legiuitorul nu obligă Consiliul Local să acorde scutiri Ia impozite, în măsura în care se decide prin HCL luarea unei asemenea măsuri de acordare de facilităţi fiscale, modul de acordare şi condiţiile de acordare ale acestor facilităţi trebuie să respecte la rândul lor normele legale în materie.

Nu au adus critici de oportunitate HCL 806/2015, respectiv nu au susţinut că se impunea completarea HCL cu alte categorii de imobile, ci critici de legalitate a modalităţii de stabilire a acordării de facilităţi pentru categoriile cuprinse deja în HCL!

Astfel, consideră nelegală şi abuzivă procedura de acordare a facilităţii fiscale astfel cum a fost stabilită prin HCL 806/2015 care, este o procedură abuzivă, discreţionară, echivocă, subiectivă, concepută în scopul exclusiv de a NU acorda vreo facilitate fiscală beneficiarilor.

Astfel, la art.8. din HCL 806/2015 se stabileşte următoarea clasificare a clădirilor care intră sub incidenţa acestui regulament, în raport cu starea tehnică a clădirii, atestată pe baza Notei tehnice de constatare:

a.clădiri cu stare tehnică a clădirii foarte bună - stare corespunzătoare - pentru

care se pot acorda facilitaţi fiscale

b.clădiri cu stare tehnică a clădirii bună

c.clădiri cu stare tehnică a clădirii satisfăcătoare

d.clădiri cu stare tehnică a clădirii nesatisfăcătoare

De asemenea, din anexa 3b la Regulament - modelul de notă tehnică de constatare a stării tehnice a imobilelor, se observă că facilitate fiscală pot primi doar IMOBILELE PERFECTE cu 0 % degradări.

Ar fi interesant de văzut unde anume există vreo clădire PERFECTA, fără vreo fisură sau zgârietură (încă de la data recepţiei unei clădiri noi!), iar pe de altă parte, ar fi interesant de ştiut unde anume se încadrează clădirea PRIMĂRIEI, raportat la aceste criterii imposibil de atins!?

De fapt, reglementarea este paradoxală, pentru că o clădire fără degradări se încadrează la stare foarte bună. Ori stare foarte bună a unei clădiri nu înseamnă neapărat că aceasta nu prezintă nici o degradare, ci că poate avea degradări minore.

De altfel, în anexa 1.3. la HCL 806/2015 se definesc degradările minore. Există degradări la care nu trebuie intervenit imediat, sunt suficiente reparaţiile la diferite elemente sau locuri. Degradările sunt în cea mai mare parte doar de suprafaţă, în spatele degradărilor minore nu se ascund degradări majore sau probleme constructive. Caracterul arhitectural al clădirii se păstrează.

Cu toate acestea, dacă un imobil prezintă o singură fisură minusculă, poate fi încadrat la degradări minore şi nu poate beneficia de facilităţi fiscale, fiind complet aleatorie, discreţionară şi pur subiectivă interpretarea dacă un imobil poate fi încadrat la categoria de imobil fără nici o degradare pentru a putea beneficia de scutire de impozit!

Ori, acest HCL 806/2015 prin prevederile sale echivoce, neclare, aleatorii, subiective, încalcă art. 6 CEDO, respectiv principiul securităţii raporturilor juridice, în sensul că se încalcă principiul accesibilităţii şi previzibilităţii normei juridice.

Faţă de aceste argumente, instanţa de fond era obligată a le analiza pe toate şi a argumenta la rândul său de ce a înlăturat fiecare dintre aceste susţineri, deoarece prin nemotivarea corespunzătoare şi prin referirea la legalitatea altui act normative, respectiv Legea 227/2015, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală fiind incidente disp. art. 488 pct. 4 şi 8 din Cod de procedură civilă.

Intimatul MUNICIPIUL (...), PRIN PRIMAR, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea recursului şi menţinerea ca temeinică şi legală a Sentinţei civile recurate, pentru următoarele motive:

Sentinţa civilă nr.(...)/CA/24.05.2017 pronunţată de către Tribunalul (...), s-a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta (...) (...).

În soluţionarea litigiului, printr-o analiză completă şi detaliată, instanţa de fond în mod corect a reţinut printre altele, şi următoarele:

- „în ce priveşte impozitul contestat în prezentul dosar tribunalul reţine următoarele:

Prin decizia de impunere anuală pentru anul 2016 nr. (...)/21.04.2016 (fila 80) s-a calculat în sarcina reclamantei un impozit pe clădiri în sumă de 130282 lei, sumă care a fost menţionată şi în actul nr. (...)/06.05.2016 „Obligaţi de plată"(fila 17), act care a fost contestat de reclamantă prin contestaţia nr. (...)/E/E/13.05.2016 (filele 46- 49) pe motivul în mod greşit s-a respins cererea sa de acordare a facilităţii fiscale de scutire de la plata impozitului pe clădiri. Reclamanta a solicitat acordarea facilităţii fiscale prin cererea nr. (...)/17.02.2016, cerere respinsă conform adresei nr. (...)/04.05.2016 (fii. 42) reţinându-se că punctajul obţinut la întocmirea notei de constatare a stării clădirii este insuficient. Având în vedere că motivul invocat la respingerea cererii sale de acordare a facilităţii fiscale îl constituie punctajul inferior, acordat în conformitate cu criteriile stabilite la art. 8 din Anexa nr. 1 la HCL nr. 806/2015 (...) cu referire la anexa 3b din acelaşi act normativ (filele 24-32) reclamata a invocat excepţia de nelegalitate a acestor prevederi.

În privinţa motivelor de recurs formulate, care sunt practic reiterarea aceloraşi motive din cererea de chemare în judecată, consideră că aceste motive de recurs sunt nefondate, având în vedere următoarele considerente:

Referitor la susţinerea recurentei, cum că "Hotărârea instanţei de fond trebuie să cuprindă, intre altele, motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei şi cele pentru care au fost înlăturate susţinerile părţilor", este evident că recurenta nu a dorit să priceapă nimic din motivarea complexă şi detaliată a instanţei de fond.

Astfel că, instanţa de fond a avut în vedere adresa nr. (...)/04.05.2016(fil.42) reţinând că punctajul obţinut la întocmirea notei de constatare a stării clădirii este insuficient. Acest punctaj a rezultat în urma evaluării clădirii în cauză, evaluare consemnată prin Nota de constatare a stării tehnice a imobilului clădire situată la adresa, str.(...) (...) nr.(...) la data de 23.03.2016, ocazie cu care au fost executate fotografii, iar din planşele foto depuse la dosar, se pot observa degradări multiple de tencuieli şi zugrăveli la nivelul peretelui, pe mai multe porţiuni ale clădirii evaluate în cauză. Cu atât mai mult cu cât, conform celor afirmate de recurentă, clădirea în cauză este un imobil emblematic pentru oraş, ...care constituie proprietate privată, ... şi reprezintă una dintre atracţiile turistice recunoscute din (...)", se impunea ca, recurenta în calitate de proprietar al imobilului în cauză, să respecte obligaţia prevăzuta de art.655 din Noul Cod civil: Obligaţia de conservare a clădirii "Proprietarul este obligat să asigure întreţinerea spaţiului care constituie bunul principal, astfel încât clădirea să se păstreze în stare bună".

Referitor la cel de al doilea motiv de recurs, întemeiat conform susţinerilor recurentei pe art.488 pct.8 din Noul Cod de procedură civilă, solicită respingerea şi a acestui motiv de recurs, pentru următoarele considerente:

În speţa de faţă, la baza adoptării HCL (...) nr. 806/09.12.2015 au stat prevederile legale ale: Codului Civil; Legii nr. 50/1991, republicată, privind autorizarea executării construcţiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor - cu toate modificările şi completările ulterioare;

- Legea nr. 422/2001, republicată, privind protejarea monumentelor istorice - cu toate modificările şi completările ulterioare;

- Legea nr. 114/1996, republicată, a locuinţei cu modificările şi completările ulterioare;

- Legea nr. 230/2007 privind organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari cu modificările şi completările ulterioare; o Legea nr. 227/2015 privind Noul Cod fiscal;

- Legea nr. 215/2001 - Legea administraţiei publice locale republicată, actualizată;

- Ordin nr. 2314/2004. din 8 iulie 2004 al Ministerului Culturii şi Cultelor privind aprobarea Listei monumentelor istorice, actualizată, şi a Listei monumentelor istorice dispărute;

- Ordin nr. 2361 din 12 iulie 2010 pentru modificarea anexei nr.1 la Ordinul nr. 2314/2004;

- HCL nr. 649/2014 privind modificarea şi completarea Programului Multianual pentru realizarea lucrărilor de protejare şi intervenţie asupra clădirilor cu valoare cultural arhitecturală situate în "Ansamblul Urban - Centrul Istoric (...)".

Astfel, este evident faptul că prevederile art. 8 din Regulamentul privind stabilirea condiţiilor de acordare a facilităţii fiscale de scutire a impozitului pe clădiri monumente istorice sau situate în zone construite protejate clasificate pe Lista Monumentelor Istorice aprobate de Ministerul Culturii, regulament aprobat prin HCL (...) nr. 806/09.12.2015, cât şi cele cuprinse în anexa nr. 3b la Regulamentul susmenţionat nu contravin prevederilor legale, HCL (...) nr. 806/09.12.2015 şi anexele la aceasta fiind adoptate cu respectarea prevederilor legale.

Referitor la celelalte solicitări ale recurentei reclamanta arată că, în fapt, în baza cererii depuse de către (...) (...), înregistrată la Primăria Municipiului (...) sub nr. (...)/17.02.2016, în vederea acordării facilităţii fiscale de scutire a impozitului pe clădiri aferente clădirii situate în Municipiul (...), str. (...) (...), nr. (...) s-a procedat la direcţionarea cererii către Instituţia Arhitectului Şef, la data de 09.03.2016, în vederea întocmirii notelor tehnice de constatare conform regulamentului privind stabilirea condiţiilor de acordare a facilităţilor fiscale pentru clădirile monumente istorice sau situate în zone construite protejate clasificate pe Lista Monumentelor Istorice aprobate de Ministerul Culturii, regulament aprobat prin HCL (...) nr. 806/09.12.2015.

Conform punctajului procentual acordat - 23, s-a stabilit starea tehnică satisfăcătoare a imobilului, acesta având degradări de tencuieli şi zugrăveli la nivelul parterului, neîndeplinind astfel condiţia de acordare de facilităţi fiscale de scutire a impozitului pe clădiri.

Astfel, Serviciul de Impunere Persoane Juridice a procedat la impunerea clădirii în vederea stabilirii impozitului aferent anului 2016, ţinând cont de destinaţia clădirii şi posibilităţile de acordare a scutirii în baza art. 456, alin (1), lit. D, respectiv alin. (2), lit. C, menţionate de către reclamantă în declaraţia de impunere nr.(...)/22.03.2016, astfel:

Nr.Nr.

Admin.DestinaţieValoareCotaImpozitScutit în baza

17Locuinţe parohiale396.070 lei0,31.188 lei

27Depozit ob. Bisericeşti147.745 lei00 leiart.456/1/D

37Cancelarie paroh. Catedrală393.985 lei00 leiart.456/1/D

49Locuinţe parohiale358.500 lei0,31.076 lei

59Centru tineret religios358.500 lei00 leiart.456/1/D

69Locuinţă episcop283.650 iei00 leiart.456/1/D

79Bibliotecă283.650 lei12.837 lei

813Magazin ob. Bisericeşti69.175 lei00 leiart.456/1/D

913Centru turistic episcopal538.025 lei00 leiart.456/1/D

1015închiriat către (...)350.900 lei13.509 lei

1115Depozit ob. Bisericeşti350.900 lei00 leiart.456/1/D

1217Centru incluziv social276.050 lei00 leiart.456/1/D

1317Locuinţe parohiale276.050 lei0,3828 lei

1419Locuinţe parohiale479.500 lei0,31.439 lei

1521Birou cantor240.025 lei00 leiart.456/1/D

1621Internat copii355.450 lei00 leiart.456/1/D

1723Cabinet medical341.900 lei00 leiart.456/1/D

1823Internat copii341.900 lei00 leiart.456/1/D

1923Magazin (...)115.425 lei11.154 Iei

2025Birouri închiriat316.850 lei13.169 lei

2125Fundaţia (...)85.450 lei00 leiart.456/1/D

2225Depozit ob. Bisericeşti279.800 lei00 leiart.456/1/D

TOTAL6.639.500 lei15.199 lei

Prima decizie de impunere emisă pentru stabilirea impozitului şi axelor locale pe anul 2016 a fost cea cu nr. (...)/21.04.2016, în valoare de 133.046 lei, urmare a declaraţiei depuse de reclamantă sub nr. (...)/22.03.2016.

Referitor la locaţia str. (...), în această decizie cota parte de clădiri administrate de Fundaţia (...), încă figura ca şi impozabilă, scutirea de plata impozitului fiind operată ca urmare a aprobării prin HCL nr. 456/12.07.2016.

Actul înregistrat sub nr. (...)/06.05.2016 la care recurenta-reclamantă face referire este de fapt o înştiinţare de plată eliberată la data de 06.05.2016, ca urmare a scutirii de la plata impozitului a imobilului situat str. (...) (spaţiu ocupat de centrul şcolar (...).

A apreciat imperios necesar să menţioneze faptul că imobilul reclamantei, situat în Municipiul (...), str. (...) (...), nr. (...) nu este supraimpozitat, asupra acestuia nu s-a aplicat majorarea cu 100% a impozitului în anul 2016, întrucât starea tehnică a clădirii este satisfăcătoare, aşa cum a fost relevată de Nota tehnică de constatare întocmită cu privire la imobilul în cauză. Reclamanta doar nu a putut beneficia de facilitatea fiscală de scutire de la plata impozitului pe clădiri pentru întregul imobil întrucât nu îndeplineşte condiţiile pentru a i se acorda această facilitate fiscală, starea tehnică a clădirii fiind "satisfăcătoare", nu "corespunzătoare", facilitatea fiscală putându-se acorda (conform Regulamentului aprobat prin HCL (...) nr. 806/09.12.2015) clădirilor cu stare tehnică "corespunzătoare".

Însă, aşa cum reiese în mod evident din situaţia mai sus prezentată în tabel, beneficiază de scutire de la plata impozitului pe clădiri pe anul 2016 pentru o parte din imobilul situat în (...), str. (...) (...), nr. (...), scutire acordată în baza prevederilor art. 456, alin. (1), lit. d) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

În considerarea celor de mai sus, solicită respingerea recursului şi menţinerea ca temeinică şi legală a Sentinţei Civile nr.(...)/CA/24.05.2017 pronunţată de Tribunalul (...).

În drept a invocat prevederile art.205-208 Noul Cod de procedură civilă.

Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, instanţa a apreciat recursul declarat de recurenta reclamantă (...) (...) ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente :

În baza cererii depuse de către (...) (...), înregistrată la Primăria Municipiului (...) sub nr. (...)/17.02.2016, în vederea acordării facilităţii fiscale de scutire a impozitului pe clădiri aferente clădirii situate în Municipiul (...), str. (...) (...), nr. (...), s-a procedat la direcţionarea cererii către Instituţia Arhitectului Şef, la data de 09.03.2016, în vederea întocmirii notelor tehnice de constatare conform regulamentului privind stabilirea condiţiilor de acordare a facilităţilor fiscale pentru clădirile monumente istorice sau situate în zone construite protejate clasificate pe Lista Monumentelor Istorice aprobate de Ministerul Culturii, regulament aprobat prin HCL (...) nr. 806/09.12.2015.

Conform punctajului procentual acordat - 23, s-a stabilit starea tehnică „satisfăcătoare” a imobilului, acesta având degradări de tencuieli şi zugrăveli la nivelul parterului, neîndeplinind astfel condiţia de acordare de facilităţi fiscale de scutire a impozitului pe clădiri.

Astfel, Serviciul de Impunere Persoane Juridice a procedat la impunerea clădirii în vederea stabilirii impozitului aferent anului 2016, ţinând cont de destinaţia clădirii şi posibilităţile de acordare a scutirii în baza art. 456, alin (1), lit. D, respectiv alin. (2), lit. C, menţionate de către reclamantă în declaraţia de impunere nr.(...)/22.03.2016.

Prima decizie de impunere emisă pentru stabilirea impozitului şi taxelor locale pe anul 2016 a fost cea cu nr. (...)/21.04.2016, în valoare de 133.046 lei, urmare a declaraţiei depuse de reclamantă sub nr. (...)/22.03.2016.

Despre actul înregistrat sub nr. (...)/06.05.2016 s-a precizat ca este de fapt o înştiinţare de plată eliberată la data de 06.05.2016, ca urmare a scutirii de la plata impozitului a imobilului situat str. (...) (spaţiu ocupat de centrul şcolar (...).

Referitor la locaţia str. (...), în decizia sus-menţionată, cota parte de clădiri administrate de Fundaţia (...), încă figura ca şi impozabilă, scutirea de plata impozitului fiind operată ca urmare a aprobării prin HCL nr. 456/12.07.2016.

Prin art.8 din HCL 806/2015 emisă de intimatul-pârât Municipiul (...) – Consiliul local s-a stabilit următoarea clasificare a clădirilor care intră sub incidenţa Regulamentului privind stabilirea condiţiilor de acordare a facilităţii fiscale de scutire a impozitului pe clădiri monumente istorice sau situate în zone construite protejate clasificate pe Lista Monumentelor Istorice aprobate de Ministerul Culturii, în raport cu starea tehnică a clădirii, atestată pe baza Notei tehnice de constatare:

a.clădiri cu stare tehnică a clădirii foarte bună – „stare corespunzătoare” - pentru

care se pot acorda facilitaţi fiscale

b.clădiri cu stare tehnică a clădirii bună

c.clădiri cu stare tehnică a clădirii satisfăcătoare

d.clădiri cu stare tehnică a clădirii nesatisfăcătoare.

Conform art. 9 din anexă, pot benefica de scutire de la plata impozitului şi :

-clădirile reabilitate în întregime cu cel mult 2 ani înainte de solicitarea facilităţii fiscale, cu stare tehnică corespunzătoare conform procesului verbal de recepţie la terminarea lucrărilor ;

-clădirile cuprinse în Programul Multianual conform HCL nr. 649/2014 pentru care lucrările de reabilitare sunt în curs de execuţie la data de 31.12.2015.

Prin decizia de respingere a plângerii prealabile formulate de recurenta-reclamantă (...) (...) împotriva deciziei de impunere s-a arătat că, prin HCL nr. 806/09.12.2015 s-a aprobat majorarea cu 100% a impozitului pe clădiri stabilit pentru anul 2016 în baza Cap. II din anexa nr. 1 la HCL nr. 712/2015 privind stabilirea impozitelor şi taxelor locale pe anul 2016 pentru clădirea situată în (...), str. (...) (...) nr. (...).

Au fost menţionate prevederile art. 489, alin. 5, 6, 7 şi 8 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal:

5) Consiliul local poate majora impozitul pe clădiri şi impozitul pe teren cu până la 500% pentru clădirile şi terenurile neîngrijite, situate în intravilan.

(6) Criteriile de încadrare în categoria clădirilor şi terenurilor prevăzute la alin. (5) se adoptă prin hotărâre a consiliului local.

(7) Clădirile şi terenurile care intră sub incidenţa alin. (5) se stabilesc prin hotărâre a consiliului local conform elementelor de identificare potrivit nomenclaturii stradale.

(8) Hotărârile consiliului local stabilite potrivit alin. (7) au caracter individual.

Raportat la dispoziţiile legale menţionate, în mod corect, prima instanţă a respins excepţia de nelegalitate invocată de reclamantă, reţinând dispoziţiile art. 456 (2) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, potrivit cărora: Consiliile locale pot hotărî să acorde scutirea sau reducerea impozitului/taxei pe clădiri datorate pentru următoarele clădiri:

b)clădirile care, potrivit legii, sunt clasate ca monumente istorice, de arhitectură sau arheologice, muzee ori case memoriale.

În speţă, condiţiile de acordare a facilităţilor locale au fost stabilite prin Anexa nr. 1 la HCL 806/2015 - Regulamentul privind stabilirea condiţiilor de acordare a facilităţii fiscale de scutire a impozitului pe clădiri monumente istorice sau situate în zone construite clasificate pe Lista Monumentelor istorice, iar acordarea facilităţii fiscale este prevăzută atât prin art. 8 din această anexă, cat şi la art. 9. Astfel, sfera beneficiarilor a fost restrânsă, dar instanţa de contencios nu poate analiza oportunitatea actului administrativ, ci doar legalitatea acestuia.

De asemenea, s-a confirmat faptul că recurenta-reclamantă a obţinut certificatul de urbanism nr. (...)/10.03.2016, în vederea reabilitării faţadei imobilului, denotând tocmai faptul că a înţeles prevederile legale, nefiind încălcate principiile accesibilităţii şi previzibilităţii legii.

Aceleaşi constatări sunt relevate de nota tehnică de constatare a stării tehnice a imobilului, coroborată cu planşele fotografice depuse în dosarul de fond.

Pentru considerentele expuse, sentinţa pronunţată a fost menţinută ca temeinică şi legală, reţinându-se că nu au fost solicitate cheltuieli de judecata în recurs.

Domenii speta

Spete similare