Civil clauzele abuzive în contractele de telefonie

CLAUZELE ABUZIVE ÎN CONTRACTELE DE TELEFONIE

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de valoare redusă înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 la data de …. sub nr. ………, reclamanta RCS & RDS SA a solicitat în contradictoriu cu pârâtul T. A. F., obligarea acestuia la plata sumei de 459,17 lei reprezentând contravaloarea facturilor neachitate, dobânda contractuală în valoare de 0.2% pe zi de întârziere care să curgă de la scadenţa fiecărei facturi neachitate, 50 lei reprezentând reducerea aferente taxei de activare a cartelei SIM în posesia căreia a intrat pârâtul conform ofertei, 250 lei reprezentând reducerea aferentă taxei de utilizare reţea/internet pentru cartela SIM achiziţionată în condiţiile ofertei, cât şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 50 lei reprezentând taxa judiciară de timbru.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în fapt, între părţile RCS & RDS SA şi pârâtul T. A. F. s-au desfăşurat raporturi contractuale astfel cum reiese atât din contractul de furnizare servicii nr. ……. din data de ……., pe o perioadă de 24 luni, iar în baza actului adiţional din data de ……. a achiziţionat un abonament aferent pachetului Digi Mobil Optim Nelimitat cu o cartelă SIM şi un telefon Philips S388 la un preţ promoţional, în 12 rate lunare, preţul de listă al telefonului fiind de 453 lei.

Reclamanta a menţionat că la data de 15.06.2015 contractul a fost reziliat în temeiul art. 5.2 lit. a din Condiţiile generale de contract, articol care instituie un pact comisoriu de grad IV, ca urmare a neachitării facturilor.

Pârâtul, deşi a utilizat serviciile furnizate de reclamantă, nu şi-a respectat obligaţia corelativă de plată a acestora nici până la data formulării acestei cereri.

În temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din CPC, reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 1025-1032 CPC, art. 1270 CC, art. 1516 CC şi art. 1530 CC.

În dovedirea pretenţiilor, reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi interogatoriul pârâtului.

Cererea a fost legal timbrată, cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 lei, conform art. 6 alin. (1) din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (fila nr. 5).

Pârâtului i-au fost comunicate copii de pe formularul de cerere, înscrisuri şi un exemplar al formularului de răspuns, însă acesta nu a depus formularul de răspuns ori alte apărări.

Prin sentinţa nr. ….. din data de ……., Judecătoria Sectorului 3 s-a declarat necompetentă şi a declinat cauza Judecătoriei Buzău, care a înregistrat dosarul la data de …….., sub nr. de mai sus.

Pentru termenul din data de 11.05.2018, părţile au fost citate cu menţiunea că, la primul termen cu procedura de citare legal îndeplinită, se va pune în discuţia posibila incidenţă a prevederilor Legii nr. 193/2000.

Astfel, la data de 07.05.2018, reclamanta a depus precizări arătând că toate clauzele contractuale inserate în contractul semnat de către părţi respectă întocmai legislaţia incidentă, care reglementează relaţiile contractuale dintre profesionişti şi beneficiarii serviciilor furnizate. De asemenea, reclamanta, în esenţă, susţine că este greşită şi abuzivă practica instanţei de fond de a respinge capătul de cerere privind penalităţile în cuantum de 0.2% pe zi de întârziere, deoarece în speţă nu este vorba despre un dezechilibru semnificativ între contraprestaţii. În plus, reclamanta consideră ilegală calificarea ca abuzivă a clauzelor din contract referitoare la penalităţile de întârziere.

Sub aspectul probatoriului, la termenul din data de 11.05.2018, în temeiul art. 258. raportat la art. 255 CPC, instanţa a încuviinţat pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind că aceasta este admisibilă şi de natură să ducă la soluţionarea cauzei, şi a respins încuviinţarea probei cu interogatoriul pârâtului, ca nefiind utilă cauzei.

Analizând probatoriul administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Reclamanta a formulat prezenta cerere solicitând judecarea acestuia conform art. 1.026 şi urm. CPC, anume în raport de procedura privind cererile de valoare redusă. Instanţa apreciază că procedura specială privind cererile de valoare redusă este aplicabilă în cauza de faţă, fiind îndeplinită condiţia privind valoarea cererii, care nu depăşeşte suma de 10.000 lei la data sesizării instanţei.

În ceea ce priveşte legea aplicabilă, prezentul litigiu se circumscrie dispoziţiilor Noului Cod civil, faţă de prevederile art. 102 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, conform cărora contractul este supus dispoziţiilor în vigoare la data când a fost încheiat în tot ce priveşte încheierea, interpretarea, efectele, executarea şi încetarea sa şi faţă de faptul că părţile contractante au încheiat contractul ulterior intrării în vigoare a Noului Cod civil, respectiv la data de 06.11.2014.

În fapt, între SC RCS & RDS SA (în calitate de „operator”) şi T. A. F. (în calitate de „beneficiar”), s-a încheiat contractul de furnizare servicii nr. ….. din data de ……. (filele nr. 14-24), modificat conform actului adiţional din data de …….. (fila nr. 19).

În temeiul acestor relaţii contractuale, reclamanta a emis către pârât 7 facturi fiscale în valoare totală de 459,17 lei reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate în beneficiul pârâtului, respectiv factura fiscală:

nr. ………, în valoare de 105,11 lei, scadentă la data de 31.12.2014 (fila nr. 33);

nr. ………., în valoare de 69,02 lei, scadentă la data de 31.01.2015 (fila nr. 31);

nr. ………, în valoare de 24 lei, scadentă la data de 28.02.2015 (fila nr. 29);

nr. …….., în valoare de 24 lei, scadentă la data de 31.03.2015 (fila nr. 28);

nr. ………., în valoare de 24 lei, scadentă la data de 30.04.2015 (fila nr. 27);

nr. ………, în valoare de 24 lei, scadentă la data de 31.05.2015 (fila nr. 26);

nr. ………., în valoare de 189,04 lei, scadentă la data de 14.06.2015 (fila nr. 25).

Astfel, existenţa relaţiilor contractuale a fost dovedită, în condiţiile art. 272 CPC, prin contractul de furnizare servicii nr. …….. din data de ……. (filele nr. 14-24), însuşit de către pârât prin semnătură (fila nr. 18), precum şi actul adiţional ulterior.

Deşi facturile fiscale anexate la dosarul cauzei nu poartă semnătura pârâtului, totuşi acestea au fost emise în baza contractului încheiat între părţi însuşit de pârât prin semnătură. Prin urmare, raportat la aceste dispoziţii legale, aceste facturi fiscale fac dovada cuprinsului lor.

În raport de dispoziţiile art. 1270 CC, contractul valabil încheiat are putere de lege între părţi, în timp ce art. 1350 alin. (1) CC stabileşte că orice persoană trebuie să îşi execute obligaţiile pe care le-a contractat.

Astfel, conform art. 3.5 din Condiţii generale pentru furnizarea serviciilor de comunicaţii electronice (fila nr. 36), beneficiarul se obligă să achite contravaloarea serviciilor contractate aferente fiecărei luni până la sfârşitul lunii respective (…).

În consecinţă, prin probele administrate în cursul judecăţii, reclamanta a făcut dovada pretenţiilor sale în ceea ce priveşte debitul restant.

Pârâtul nu a depus întâmpinare, nefăcând niciun fel de apărări din care să rezulte că ar fi achitat aceste facturi – deşi sarcina probei privind aceste aspecte îi revenea.

Conform art. 663 CPC, creanţa reclamantei este certă şi lichidă, în sensul că existenţa şi întinderea ei rezultă din cuprinsul facturilor fiscale depuse la dosarul cauzei, şi exigibilă, întrucât termenul de plată al fiecărei facturi fiscale a fost depăşit.

Cu privire la capătul principal de cerere, analizând condiţiile răspunderii civile contractuale, instanţa constată că acestea sunt îndeplinite în prezenta cauză, între părţi fiind încheiat un contract, există fapta ilicită a pârâtului care constă în nerespectarea obligaţiei contractuale de plată, prin neexecutarea obligaţiei, s-a creat un prejudiciu reclamantei, există raport de cauzalitate între neexecutare şi prejudiciu, iar vinovăţia pârâtului este prezumată, fiind în materie contractuală.

În acest context, în temeiul considerentelor de fapt şi de drept anterior expuse, instanţa urmează a obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 459,17 lei reprezentând contravaloarea facturilor neachitate.

În ceea ce priveşte capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata penalităţilor de 0,2% pe zi de întârziere, calculate conform contractului, instanţa reţine că din momentul în care sunt întrunite condiţiile răspunderii civile contractuale se naşte dreptul subiectiv al creditorului de a pretinde despăgubiri de la debitorul său, iar pentru acordarea despăgubirilor, pe lângă întrunirea condiţiilor răspunderii civile contractuale - mai este necesar ca debitorul să fie pus în întârziere.

În ce priveşte prima condiţie a întrunirii condiţiilor răspunderii contractuale, aceasta a fost găsită îndeplinită potrivit considerentelor de mai sus, iar faţă de cea de-a doua condiţie legală a punerii în întârziere, instanţa o constată de asemenea îndeplinită, având în vedere că în speţă, pârâtul este de drept în întârziere, potrivit art. 1523 alin. (1) CC, faţă de faptul că părţile au convenit expres că debitorul este în întârziere la împlinirea termenului la care trebuia să execute, fără îndeplinirea vreunei formalităţi, convenţia părţilor fiind neechivocă în acest sens potrivit clauzei 3.7 din TGC.

Despăgubirile constau într-o sumă de bani ce reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea, executarea cu întârziere sau necorespunzătoare a obligaţiei, iar stabilirea despăgubirilor se poate face judiciar, legal sau convenţional.

În cauză de faţă, părţile au evaluat convenţional prejudiciul suferit de reclamantă, iar, în conformitate cu clauza 3.6 din TGC, în cazul întârzierii la plată, reclamanta este în drept să perceapă penalităţi de 0,2% pe zi începând cu cea de-a zecea zi a lunii următoare, cu posibilitatea depăşirii sumei asupra căreia se calculează (fila nr. 36). De asemenea, conform clauzei contractuale, totalul penalităţilor de întârziere datorate de beneficiar poate depăşi cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate. 

În conformitate cu art. 1350 alin. (2) CC, atunci când, fără justificare, o parte nu îşi îndeplineşte această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părţi şi este obligată să repare acest prejudiciu, în condiţiile legii. Neîndeplinirea obligaţiei principale de către pârât constând în plata facturilor emise conduce la aplicarea penalităţilor contractuale de 0,2% pe zi de întârziere până la achitarea integrală a debitului.

Cu toate acestea, instanţa consideră că menţiunile clauzei 3.6 din TGC îmbracă forma unor clauze abuzive, prohibite de Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori şi de Codul consumului, adoptat prin Legea nr. 296/2004, în ceea ce priveşte posibilitatea ca penalităţile să depăşească suma asupra căreia sunt calculate.

Instanţa este îndreptăţită să aprecieze, chiar şi din oficiu, asupra caracterului abuziv al unei clauze contractuale care este supusă atenţiei sale, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene statuând în acest sens prin Hotărârea din 27 iunie 2000, Océano Grupo Editorial S.A., cauze conexate C-240-244/98, Rec. p. I-4941, precum şi prin Hotărârea din 4 iunie 2009, Pannon GSM, C-243/08, p. I 04713.

Pârâtul, ca persoana fizică, se încadrează în definiţia dată consumatorului de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, iar reclamanta, ca persoană juridică, acţionând în cadrul activităţii sale comerciale, are calitatea de comerciant, conform art. 2 alin. (2) din acelaşi act normativ.

Potrivit art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 193/2000, reiterate de art. 78-80 din Codul consumului, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează în detrimentul consumatorului şi contrar bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor; prin clauza care nu este negociată direct se înţelege situaţia în care aceasta a fost stabilită fără a se da posibilitatea consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard pre-formulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de comercianţi pe piaţa produsului sau serviciului respectiv.

Potrivit lit. i) din anexa la Legea nr. 193/2000, este prezumată a fi clauză abuzivă şi clauza contractuală prin care se stabileşte în sarcina consumatorului plata unor sume disproporţionat de mari în cazul neîndeplinirii obligaţiilor contractuale de către consumator, comparativ cu pagubele suferite de comerciant.

 În speţă, clauza privind plata penalităţilor de întârziere nu este negociată direct cu consumatorul întrucât a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influenţeze natura ei şi, de asemenea, obligă consumatorul la plata unor sume disproporţionat de mari în cazul neîndeplinirii obligaţiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de profesionist.

De observat că, potrivit fişei de calcul aflată la fila nr. 16 din dosarul cauzei, pentru suma de 459,17 lei – contravaloare servicii neachitate, reclamanta a calculat penalităţi de întârziere în cuantum de 786,52 lei (la data de 18.08.2017), penalităţi care curg în continuare.

Reclamanta, prin prezenta cerere, nu s-a limitat la a calcula penalităţi în cuantumul debitului principal şi deci nu se înlătură caracterul abuziv al clauzei, care continuă să subziste dat fiind faptul că se solicită actualizarea acestor penalităţi până la plata efectivă a debitului (moment ulterior pronunţării acestei hotărâri – adică din 2014 până în 2018).

În ceea ce priveşte consecinţele constatării caracterului abuziv al clauzei, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a statuat în cauza Banco Español de Crédito, C-618/10, EU:C:2012:349, pct. 65 în sensul că instanţele naţionale au numai obligaţia de a exclude aplicarea unei clauze contractuale abuzive pentru ca aceasta să nu producă efecte obligatorii în ceea ce priveşte consumatorul, fără a avea posibilitatea să modifice conţinutul acesteia. Astfel, acest contract trebuie să continue să existe, în principiu, fără nicio altă modificare decât cea rezultată din eliminarea clauzelor abuzive, în măsura în care, în conformitate cu normele dreptului intern, o astfel de menţinere a contractului este posibilă din punct de vedere juridic.

Astfel, instanţa constată caracterul abuziv al clauzei 3.6 din TGC în ceea ce priveşte posibilitatea ca totalul penalităţilor de întârziere să depăşească cuantumul sumei asupra cărei sunt calculate şi, pe cale de consecinţă, exclude de la aplicarea respectivele menţiuni contractuale abuzive.

Drept urmare, instanţa urmează să admită în parte acest capăt de cerere şi va dispune obligarea pârâtului la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 0.2% pe zi de întârziere, începând cu a 10-a zi din luna următoare (conform clauzei contractuale 3.6 din TGC), astfel cum a cerut reclamanta, cu privire la următoarele facturi:

nr. …….., în valoare de 105,11 lei (fila nr. 33);

nr. ……….., în valoare de 69,02 lei (fila nr. 31);

nr. …….., în valoare de 24 lei (fila nr. 29);

nr. ………., în valoare de 24 lei (fila nr. 28);

nr. ………., în valoare de 24 lei (fila nr. 27);

nr. …………., în valoare de 24 lei (fila nr. 26);

nr. …………., în valoare de 189,04 lei (fila nr. 25),

fără ca reclamanta să poată solicita pe cale separată ori în faza executării silite actualizarea penalităţilor de întârziere într-un cuantum care să depăşească valoarea debitului principal, respectiv suma de 459,17 lei.

În ceea ce priveşte promoţiile şi beneficiile acordate, instanţa reţine că, potrivit art. 5.5.2 din TCG (fila nr. 38), exceptând cazurile prevăzute la art.3.10 şi 12.3 şi cazurile în care contractul este încheiat pe perioada nedeterminată, în cazul denunţării unilaterale a unui serviciu sau în cazul denunţării unilaterale a contractului de către Beneficiar sau în cazul rezilierii contractului înainte de expirarea Duratei iniţiale, Beneficiarul se obligă să achite Operatorului potrivit dispoziţiilor legale aplicabile, cu titlu de justă despăgubire, o sumă care va include contravaloarea: (i) serviciilor oferite cu titlu de promoţie) ( ...) (iii) a serviciilor de activare (...) (v) a dreptului de utilizare a echipamentelor predate Beneficiarului pentru a avea acces la serviciile contractate.

Potrivit Anexei 1 la contractul încheiat de părţi (fila nr. 20), beneficiarul a primit cu titlu promoţional o serie de reduceri: Taxa activare a cartelei SIM achiziţionate - 50 lei şi Taxa utilizare reţea aferentă cartelei SIM achiziţionate - 250 lei.

În conformitate cu art.1350 alin. (2) CC, atunci când, fără justificare, o parte nu îşi îndeplineşte această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părţi şi este obligată să repare acest prejudiciu, în condiţiile legii.

Având în vedere că pârâtul a beneficiat de aceste promoţii, încheind un contract pentru o perioadă de 24 de luni, însă ulterior acesta nu a achitat contravaloarea serviciilor primite, acesta datorează suma de 300 lei, cu titlu de oferte promoţionale, iar instanţa va dispune obligarea pârâtului la plata acestei sume către reclamantă.

Faţă de cele menţionate, având în vedere dispoziţiile art.1.026-1033 CPC, instanţa va admite în parte acţiunea având ca obiect „cerere de valoare redusă” formulată de reclamanta RCS & RDS SA în contradictoriu cu pârâtul T. A. F., şi va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 459,17 lei reprezentând contravaloarea facturilor neachitate, a penalităţilor de întârziere în cuantum de 0.2% pe zi de întârziere, începând cu a 10-a zi din luna următoare (conform clauzei contractuale 3.6 din TGC), cu privire la următoarele facturi:

nr………., în valoare de 105,11 lei (fila nr. 33);

nr. ……….., în valoare de 69,02 lei (fila nr. 31);

nr. ……………, în valoare de 24 lei (fila nr. 29);

nr. …………, în valoare de 24 lei (fila nr. 28);

nr. ………….., în valoare de 24 lei (fila nr. 27);

nr. ……………., în valoare de 24 lei (fila nr. 26);

nr. ……………, în valoare de 189,04 lei (fila nr. 25),

fără ca reclamanta să poată solicita pe cale separată ori în faza executării silite actualizarea penalităţilor de întârziere într-un cuantum care să depăşească valoarea debitului principal, respectiv suma de 459,17 lei, precum şi a sumei de 300 lei cu titlu de oferte promoţionale.

În raport de cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 1032 alin. (1) CPC, instanţa va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru stabilită conform art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 şi achitată de către reclamantă, astfel cum rezultă din înscrisul de la fila nr. 5.

Conform art. 1031 alin. (3) din CPC, prezenta hotărâre este executorie de drept.

Domenii speta

Spete similare