Contestație decizie de concediere. Înlocuirea sancțiunii desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă cu sancțiunea disciplinară a reducerii salariului de bază pe o perioadă de 3 luni cu 10 %.

Dispozițiile art. 247 alin. 2 din Codul Muncii prevăd că abaterea disciplinară este o

faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.

Chiar dacă angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica,

potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară, acesta este obligat, potrivit disp. art. 250 din Codul Muncii, să stabilească sancțiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârșite de salariat, având în vedere următoarele: a) împrejurările în care fapta a fost săvârșită; b) gradul de vinovăție a salariatului; c) consecințele abaterii disciplinare; d) comportarea generală în serviciu a salariatului; e) eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.

Astfel, intimata, la individualizarea sancțiunii, era obligată să țină seama de criteriile

prevăzute de lege, deoarece numai o corelare justă a sancțiunii cu gravitatea faptei este de natură să asigure realizarea rolului educativ și preventiv al răspunderii. Sancțiunea disciplinară nu poate fi aplicată în mod arbitrar, ci exclusiv în funcție de respectarea riguroasă și cumulativă a criteriilor legale menționate mai sus.

Prin sentința civilă nr. 593/09.04.2021, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în

dosarul nr. 1152/115/2020, s-a admis în parte contestația formulată de contestatorul Z. I. în contradictoriu cu intimata R. N. P. – R. – D. S. C.-S. și, în consecință, s-a anulat în parte Decizia de sancționare disciplinară nr. .../1.07.2020, emisă de intimată; s-a dispus înlocuirea sancțiunii desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă, aplicată în temeiul disp. art. 48 alin. 2, lit. g din OUG. nr. 59/2000, cu sancțiunea disciplinară a reducerii salariului de bază pe o perioadă de 3 luni cu 10 %, în temeiul disp. art. 48 alin. 2, lit. d din OUG. nr. 59/2000; s-a obligat intimata să reintegreze în muncă pe contestator pe postul deținut anterior emiterii deciziei. Totodată, instanța a obligat intimata să-i plătească contestatorului despăgubiri egale cu salariile și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data concedierii (2.07.2020) și până la data reintegrării efective în muncă a contestatorului; a respins celelalte pretenții ale contestatorului, obligând intimata să-i plătească contestatorului suma de 3.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin contestația înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 1152/115/10.07.2020, contestatorul Z. I. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata R. N. P. – R. – D. S. C.-S., ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea Deciziei nr. .../01.07.2020, emisă de intimată, prin care s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă cu începere din data de 02.07.2020, întrucât nu se face vinovat de "încălcarea în mod continuu și repetat a atribuțiilor de pază a pădurii", reintegrarea sa pe postul și în funcția deținută anterior desfacerii contractului de muncă, în aceleași condiții și beneficiind de aceleași drepturi salariale (precum și a celor asimilate acestora) cu cele de care s-a bucurat anterior, obligarea intimatei să-i plătească toate drepturile salariale, precum și celelalte drepturi bănești de care ar fi avut parte dacă era angajat (cum ar fi bonurile de masă, sporuri salariale, primele, competința de lemn de foc etc), pe toată perioada de timp scursă de la momentul desfacerii contractului de muncă și până la reintegrarea sa efectivă la locul de muncă, iar în subsidiar a solicitat înlocuirea sancțiunii aplicate cu o alta mai blândă, respectiv o sancțiune care să-i permită să-și păstreze slujba și să-și întrețină astfel familia, precum și obligarea intimatei la plata unor despăgubiri bănești în cuantum de 10.000 Euro, având în vedere că sănătatea sa a fost grav afectată (a suferit un accident vascular cerebral) datorită faptului că a fost acuzat pe nedrept de producerea prejudiciului și că apărările sale au fost înlăturate de comisia de disciplină în mod abuziv, cu cheltuieli de judecată.

În cauză s-au administrat probe cu înscrisuri și testimoniale, fiind audiați martorii J. T. V., J. P. și N. F. L., din a căror analiză instanța reține următoarea stare de fapt:

Contestatorul Z. I. a fost angajatul intimatei R. N. P. – R. – D. S. C.-S., în calitate de pădurar la O. S. B. - subunitate a R. N. P. – R. – D. S. C.-S..

Prin Decizia nr. .../1.07.2020, intimata R. N. P. – R. – D. S. C.-S., în temeiul prevederilor art. 48 alin. 2 lit. g) din O.U.G. 59/2000, art. 101 alin. 3 lit. g), art. 105 alin. 1 lit. a) și lit. c) din Contractul Colectiv de Muncă la nivelul R.N.P. – R., disp. HG. 229/04.03.2009, văzând Raportul nr. .../05.05.2020, întocmit de către ing. N. F. L. - șeful O. S. B., prin care s-a propus sancționarea pădurarului Z. I. cu desfacerea contractului individual de muncă, ca urmare a faptului că, în urma controlului de fond finalizat prin încheierea actului de control nr. .../05.05.2020 (prin care s-au constatat 83 de cioate, reprezentând un volum de 77,63 mc. de masă lemnoasă tăiată ilegal, cu o valoare de 29.261,15 lei, fără T.V.A), s-a stabilit că salariatul a încălcat în mod repetat atribuțiile de serviciu privitoare la paza pădurii, având în vedere faptul că prin actul de control de fond nr. .../17.03.2020 s-a constatat tăierea ilegală a 14 arbori, cu un volum de 12,207 mc. și o valoare de 4.040,64 lei, fără T.V A. pentru care salariatul a dat angajament de plată, văzând rezultatul cercetării disciplinare prealabile consemnat în Hotărârea Consiliului de Disciplină nr. .../02.06.2020, văzând și dispozițiile art. 105 alin. 1 lit. a) și lit. c) din Contractul Colectiv de Muncă, precum și consecințele concrete ale abaterilor repetate săvârșite de salariat, raportat la prejudiciile constatate cu ocazia controalelor din martie şi aprilie 2020, constând în prejudicierea repetată a fondului forestier proprietate publică de stat (12,207 mc. de masă lemnoasă imputabili la controlul din luna martie 2020 și 77,63 mc. de masă lemnoasă imputabili la controlul din luna aprilie 2020), prin neluarea măsurilor concrete şi eficiente de pază a fondului forestier aferent cantonului silvic Br., a dispus desfacerea contractului individual de muncă al contestatorului începând cu data de 02.07.2020, în baza dispoziţiilor art. 48 alin. 2 lit. g) din O.U.G. 59/2000 privind Statutul Personalului Silvic, precum şi a dispoziţiilor art. 101 alin. 3 lit. g) și art 105 alin. 1 lit. a) şi lit. c) din Contractul Colectiv de Muncă la nivelul R.N.P. – R..

Împotriva acestei decizii de sancționare disciplinară, contestatorul a formulat contestație în termen legal, ce constituie obiectul prezentei cauze.

Referitor la faptele reținute în sarcina contestatorului prin Decizia nr. .../1.07.2020, constând în prejudicierea repetată a fondului forestier proprietate publică de stat, Tribunalul reține că, prin raportare la probatoriul administrat în cauză, contestatorul nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu prevăzute de fișa postului și a încălcat disp. art. 6 din Regulamentul de pază a fondului forestier, aprobat prin HG. nr 1076/2009, care prevăd că pădurarul poartă răspunderea pentru modul în care își desfășoară activitatea de pază a cantonului cu privire la asigurarea integrității fondului forestier (apără integritatea fondului forestier împotriva ocupării sau folosirii ilegale de terenuri, a tăierilor ilegale de arbori și a sustragerii de lemn sau a altor produse ale pădurii, distrugerii construcțiilor, instalațiilor, bornelor, culturilor, degradării arborilor, puieților și lăstarilor, precum și a oricăror fapte ilegale; încheie acte de constatare a contravențiilor și infracțiunilor silvice și ține evidența acestora în condica de serviciu; confiscă sau reține, după caz, materialele lemnoase provenite din săvârșirea faptelor ilegale, în condițiile prevăzute de lege; răspunde de pagubele nedescoperite sau neraportate la timp, precum și de neregulile din cantonul său).

Dispozițiile art. 247 alin. 2 din Codul Muncii prevăd că abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.

Susținerile contestatorului în sensul că i-au fost aplicate două sancțiuni disciplinare, parțial pentru aceeași faptă și care au fost analizate de către Comisia de disciplină cu ocazia cercetării disciplinare a acestuia, nu pot fi primite de instanță. Este adevărat că anterior efectuării controlului de fond al cantonului nr. 1 Br. în perioada 27.04.2020-30.04.2020, finalizat prin încheierea Actului de control de fond nr. .../04.05.2020, prin care s-au constatat 83 de cioate, reprezentând un volum de 77,63 mc. de masă lemnoasă tăiată ilegal, cu o valoare de 29.261,15 lei, fără T.V.A., și care a stat la baza întocmirii Raportului șefului de ocol nr. .../05.05.2020, prin care s-a propus desfacerea contractului individual de muncă al contestatorului, a mai avut loc un control de fond în perioada 05.03.2020-18.03.2020 în districtul 1 V. L., în urma căruia s-a întocmit Raportul nr. .../30.03.2020 de către șef Birou Paza și Protecția Pădurilor din cadrul D. S. C.-S. și care a stat la baza emiterii Deciziei nr. .../13.05.2020, prin care contestatorul a fost sancționat cu diminuarea salariului de bază cu 10% pe o perioadă de o lună, însă această din urmă abatere disciplinară nu a fost din nou sancționată prin Decizia nr. .../01.07.2020, ci doar a fost avută în vedere de Comisia de Disciplină ca antecedent disciplinar.

De asemenea, contestatorul a afirmat că din totalul de 83 de arbori a căror valoare i-a fost imputată, 9 arbori specia gorun au fost tăiați de numitul J. M., care s-a prezentat la sediul O. S. B., unde a recunoscut, dar a refuzat să semneze procesul verbal redactat. În acest sens, a indicat pe martorul J. T., technician în cadrul O. S. B., ca având cunostință despre această stare de fapt, însă martorul audiat în cauză a infirmat cele susținute de contestator.

Față de critica contestatorului referitoare la situația bornelor și pichetajelor, în sensul că nu se face vinovat de neregulile constatate întrucât marcajele s-au deteriorat datorită calității vopselelor, instanța reține că acesta nu a făcut dovada sesizării șefului ierarhic superior despre această situație. 

Contestatorul a solicitat anularea deciziei de concediere, arătând că nu se face vinovat de săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, însă mențiunile cuprinse în decizia de sancționare corespund realității, faptele astfel săvârșite constituind abateri disciplinare, potrivit prevederilor menţionate mai sus. Motivele invocate de contestator (suprafața cantonului silvic este foarte mare, hoții care fură materialul lemnos acționează în mod organizat prin inermediul telefoniei mobile, prin care comunică poziția în care se află pe teren, având în vedere că în zilele de luni se prezintă personal la sediul ocolului silvic pentru raportul săptămânal, fiind nevoit să facă ronduri de patrulare cu autoturismul său, fără a-i fi decontată contravaloarea combustibilului)  reprezintă doar circumstanţe de care angajatorul intimat trebuia să ţină seama la individualizarea sacţiunii aplicate.

În ceea ce priveşte cererea subsidiară, Tribunalul reţine că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:

Chiar dacă angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancţiuni disciplinare salariaţilor săi ori de câte ori constată că aceştia au săvârşit o abatere disciplinară, acesta este obligat, potrivit disp. art. 250 din Codul Muncii, să stabilească sancţiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârşite de salariat, având în vedere următoarele: a) împrejurările în care fapta a fost săvârşită; b) gradul de vinovăţie a salariatului; c) consecinţele abaterii disciplinare; d) comportarea generală în serviciu a salariatului; e) eventualele sancţiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.

Astfel, intimata, la individualizarea sancţiunii, era obligată să ţină seama de criteriile prevăzute de lege, deoarece numai o corelare justă a sancţiunii cu gravitatea faptei este de natură să asigure realizarea rolului educativ şi preventiv al răspunderii. Sancţiunea disciplinară nu poate fi aplicată în mod arbitrar, ci exclusiv în funcţie de respectarea riguroasă şi cumulativă a criteriilor legale menţionate mai sus.

Prerogativa disciplinară a angajatorului nu poare fi una absolută, discreţionară, oricare dintre sancţiunile disciplinare putând fi aplicată doar cu respectarea dispoziţiilor legale în materie şi, în orice caz, aceasta nu poate înlătura prerogativa instanţei legal investite cu soluţionarea unui conflict de muncă privind legalitatea şi temeinicia unei măsuri disciplinare de a verifica şi modalitatea în care angajatorul a aplicat aceste criterii, în raport cu gravitatea abaterii săvârşite de către salariat. Din moment ce, conform disp. art. 252 alin. 5 din Codul Muncii, decizia poate fi contestată de salariat, jurisdicţia muncii nu se poate rezuma în acest caz doar la verificarea aspectelor formale ale actului unilateral al angajatorului şi la respectarea procedurii disciplinare, de esenţa controlului de legalitate, fiind tocmai analiza modului de individualizare a sancţiunii disciplinare (în acest sens pronunţându-se Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 11/2013).

Faţă de ansamblul probator administrat în cauză, Tribunalul constată că intimata a procedat la o individualizare greşită a sancţiunii disciplinare, aplicând contestatorului sancţiunea disciplinară cea mai gravă, prea aspră în raport cu fapta reţinută în sarcina acestuia, sancţiunea disciplinară fiind stabilită fără ca intimata să ia în considerare criteriile prevăzute în mod expres de art. 250 din Codul Muncii republicat şi fără să aplice în mod gradual/progresiv sancţiunea, adică de la cea mai uşoară la cea mai severă.

Astfel, Tribunalul reţine ca drept criterii de stabilire a sancţiunii disciplinare următoarele: împrejurările în care fapta a fost săvârşită (suprafața cantonului silvic este foarte mare şi are mai multe ieşiri, fiind un teritoriu vast de patrulat, în sarcina acestuia fiindu-i repartizate şi alte atribuţii în afară de paza fondului forestier – declaraţia martorului J. T. V.), gradul de vinovăţie a salariatului, comportarea generală în serviciu a salariatului, eventualele sancţiuni disciplinare suferite anterior de către acesta (parcursul profesional bun, în cadrul intimatei), precum şi consecinţele abaterii disciplinare (abaterea disciplinară reţinută mai sus nu a avut drept consecinţă perturbarea gravă a activităţii intimatei).

Sancţiunea disciplinară a desfacerii contractului de muncă intervine în cazul în care salariatul a săvârşit abateri disciplinare grave sau a încălcat în mod repetat atribuţiile de serviciu, comportamentul său făcând incompatibilă continuarea raporturilor de muncă. Ori, aceste condiţii nu sunt îndeplinite în speţă.

Legiuitorul nu limitează dozarea sancţiunii la aspectul încadrării faptei prin regulamentul intern, ci acordă relevanţă criteriilor enumerate, sancţiunea stabilindu-se gradual în condiţiile în care se reţine existenţa vreunuia sau a mai multor împrejurări, fiindcă gravitatea abaterii se stabileşte după analiza cumulativă a criteriilor legale.

Intimata a apreciat că abaterea de care se face vinovat contestatorul este cea prevăzută de disp. art. 6 din Regulamentul de pază a fondului forestier, aprobat prin HG. nr 1076/2009, fără a se face dovada că această abatere poate fi considerată gravă care să justifice aplicarea sancţiunii celei mai drastice cu desfacerea contractului individual de muncă. Natura sancţiunii trebuie să fie proporţională cu gravitatea abaterii.

Având în vedere contextul în care a fost săvârşită fapta, omiterea angajatorului de a ţine seama la individualizarea pedepsei de toate criteriile prevăzute de art. 250 din Codul muncii, Tribunalul constată că sancţiunea aplicată este excesivă, urmând a fi înlocuită cu alta mai uşoară, respectiv a reducerii salariului de bază pe o perioadă de 3 luni cu 10 %, în temeiul disp. art. 48 alin. 2, lit. d din OUG. nr. 59/2000.

Nesocotirea vreunuia dintre aceste criterii analizate mai sus, determină ca decizia de concediere să fie nelegală, Tribunalul urmând a face aplicarea disp. art. 80 alin. 1 şi 2 din Codul Muncii republicat, potrivit cărora, în situaţia în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanţa va dispune anularea în parte a acesteia în sensul că o va înlocui cu sancţiunea disciplinară a reducerii salariului de bază pe o perioadă de 3 luni cu 10 %, în temeiul disp. art. 48 alin. 2, lit. d din OUG. nr. 59/2000 şi va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea, începând cu data concedierii (2.07.2020) şi până la data reintegrării efective în muncă a contestatorului.

În ceea ce priveşte petitul privind obligarea intimatei la plata de despăgubiri băneşti în cuantum de 10.000 Euro pentru că sănătatea sa a fost grav afectată, că a fost acuzat pe nedrept de producerea prejudiciului şi că i-au fost înlăturate apărările de comisia de disciplină în mod abuziv, Tribunalul reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 253 alin. 1 din Codul muncii, angajatorul este obligat, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.

În speţă, contestatorul nu a făcut dovada legăturii de cauzalitate între fapta angajatorului intimat cauzatoare de suferinţă şi prejudiciul pretins de acesta.

Mai mult, prin anularea parţială a deciziei de concediere contestate, prin înlocuirea sancţiunii disciplinare a desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă, aplicată în temeiul disp. art. 48 alin. 2, lit. g din OUG. nr. 59/2000, cu sancţiunea disciplinară a reducerii salariului de bază pe o perioadă de 3 luni cu 10 %, în temeiul disp. art. 48 alin. 2, lit. d din OUG. nr. 59/2000, prin repunerea părţilor în situaţia anterioară şi prin obligarea intimatei la plata faţă de contestator de despăgubiri egale cu salariile şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data concedierii (2.07.2020) şi până la data reintegrării efective în muncă a acestuia, Tribunalul constată că prejudiciul moral pretins suferit de contestator a fost deja reparat.

Faţă de considerentele expuse, Tribunalul, având în vedere dispoziţiile legale menţionate mai sus, va admite în parte contestaţia formulată de contestatorul Z. I. în contradictoriu cu intimata R. N. P. – R. – D. S. C.-S. și în consecinţă va anula în parte Decizia de sancţionare disciplinară nr. …/1.07.2020, emisă de intimată, va dispune înlocuirea sancţiunii desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă, aplicată în temeiul disp. art. 48 alin. 2, lit. g din OUG. nr. 59/2000, cu sancţiunea disciplinară a reducerii salariului de bază pe o perioadă de 3 luni cu 10 %, în temeiul disp. art. 48 alin. 2, lit. d din OUG. nr. 59/2000, va obliga pe intimată să reintegreze în muncă pe contestator pe postul deţinut anterior emiterii deciziei, va obliga pe intimată să-i plătească contestatorului despăgubiri egale cu salariile şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data concedierii (2.07.2020) şi până la data reintegrării efective în muncă a contestatorului şi va respinge celelalte pretenţii ale contestatorului.

În temeiul disp. art. 453 din Noul Cod de procedură civilă, instanţa, reţinând că intimata este în culpă procesuală, o va obliga să-i plătească contestatoarei suma de 3.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.

Prin decizia nr. 1773/13.12.2021, Curtea de Apel Timișoara a respins apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 593/09.04.2021.

Domenii speta

Spete similare