Ordin de protecţie

Cod ECLI ECLI:

Dosar nr. XXXX/222/2017 ordin de  protecţie

R  O  M    N  I  A

JUDECĂTORIA DOROHOI JUDEŢUL BOTOŞANI

SENTINŢA CIVILĂ NR. XXX

Şedinţa camerei de consiliu din xx.xx.xxxx

Preşedinte:

Grefier:

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Dorohoi - este reprezentat de :

Procuror:

La ordine judecarea cauzei civile având ca obiect emitere ordin de protecţie formulată de către reclamanta  xx, cu domiciliul în xx, împotriva pârâtului xx, cu domiciliul în xx.

La apelul nominal făcut în şedinţa camerei de consiliu, se prezintă reclamanta asistată  de  avocat ales xx  şi pârâtul  asistat  de  avocat  ales xx, martorii xx.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care prezintă obiectul cauzei, modul de îndeplinire a procedurii de citare, precum şi faptul  că Poliţia  municipiului Dorohoi a răspuns  la  adresa  instanţei.

Instanţa  pune  în discuţie competenţa şi  se declară competentă general, material şi teritorial să judece prezenta cauză, în baza art. 25 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, după  care  întreabă părţile  dacă mai au alte chestiuni  prealabile  de  pus  în discuţie.

Avocat xx pentru reclamantă face  precizări privind obiectul  cauzei, faptul că prin  această  acţiune  reclamanta doreşte emiterea  unui ordin de  protecţie  prin care  pârâtul să păstreze o anumită distanţă faţă de  ea  şi copii  acesteia.

Instanţa întreabă părţile  dacă cunosc  acţiunea  în sine, dacă cunosc condiţiile  în cazul în care  acest  ordin se va  admite  şi pune  în vedere  să arate  dacă sunt siguri că susţin  acest  ordin de  protecţie.

Avocat xx pentru  reclamantă  arată că susţine  acest  ordin de  protecţie.

Avocat xx  pentru pârât  arată că nu este  de  acord cu acţiunea formulată  deoarece  cele  relatate  nu s-au întâmplat.

Instanţa acordă cuvântul în probaţiune.

Avocat xx pentru reclamantă solicită audierea martorilor  xx.

Avocat  xx pentru pârât solicită proba cu martorii xx.

Instanţa  pune  în discuţie probatoriul solicitat şi din oficiu proba cu interogatoriul părţilor pentru a fi administrat.

Reprezentantul Ministerului Public  se  declară de acord.

Părţile  prezente  prin apărători  se  declară de acord.

Instanţa  încuviinţează probele  solicitate  de  părţi prin apărători şi proba pusă în discuţie din oficiu,  după  care se procedează  la interogatoriul reclamantei, apoi s-a  trecut  la interogatoriul pârâtului, susţinerile  acestora fiind consemnate în proces- verbal aparte ataşat  la dosar.

Sub prestare de  jurământ au  fost ascultaţi martorii xx, depoziţiile  acestora  fiind  consemnate  în procese- verbale aparte  ataşate la  dosar.

Nemaifiind alte cereri de  formulat şi probe de administrat, instanţa declară dezbaterile închise, conform art. 392 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată şi  deschide dezbaterile asupra fondului cauzei acordând cuvântul părţilor.

Avocat xx pentru  reclamantă,  având cuvântul,  solicită admiterea  acţiunii în sensul de  a  se  emite  un  ordin  de  protecţie  prin care  să  i se  interzică pârâtului să se  apropie de reclamantă,  respectiv să păstreze  o anumită distanţă  faţă de  ea şi  de copiii  acesteia  şi, având  în vedere  situaţia  existentă, solicită ca  aceşti doi minori să locuiască  cu mama  lor  la  părinţii  acesteia. Mai  arată că reclamanta  este singura  fiică  a părinţilor săi care sunt  pensionari şi  ar  putea să o ajute  în creşterea  şi educarea  celor doi copii.  De  asemenea, invocă  faptul că  pârâtul are înregistrate  pe rolul  instanţei două cauze  penale  pentru săvârşirea  de către  acesta a  unor  infracţiuni de violenţă.

Avocat xx pentru pârât solicită respingerea ordinului de  protecţie deoarece  nu se  impune, motivat  de faptul că martorii  reclamantei  au susţinut  neadevăruri, prin declaraţiile  lor contradictorii. Referitor la  actele  de violenţă arată faptul că  reclamanta  nu prezintă  acte  medicale  eliberate  de Serviciul de  Medicină Legală şi nu face dovada violenţei săvârşite  faţă de  ea. Cu privire  la faptul ca  cei doi copii să  locuiască cu reclamanta,  se  opune  acestui lucru, având  în vedere că aceasta  a  plecat  fără copii, considerând că  un tată  este mai îndreptăţit a avea grijă  de copiii săi  decât bunicii  acestora  de care nu sunt ataşaţi , având  în vedere perioada  îndelungată cât  nu s-au vizitat. De  asemenea solicită obligarea  reclamantei la  plata cheltuielilor de  judecată.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul face  referire  la faptul că părţile  se  judecă în baza Legii nr. 217/2003 privind combaterea  violenţei, în cazul de faţă fiind  vorba de violenţa fizică. Precizează că din ansamblul  probator  administrat  la  termenul de  astăzi, nu  rezultă  existenţa  vreunui  risc privind  viaţa  şi integritatea corporală, integritatea  psihică  a  reclamantei, nu rezultă că pârâtul ar fi  exercitat acte  de violenţă  asupra  reclamantei iar  miza  este custodia copiilor. Apreciază  că situaţia juridică a  minorilor  poate fi soluţionată în alt  cadru procesual, în baza  unei acţiuni civile. Solicită respingerea  acţiunii  deoarece nu se  impune  instituirea  unui ordin de  protecţie.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Reclamanta s-a adresat instanţei cu solicitarea emiterii unui ordin de protecţie împotriva pârâtului.

Potrivit dispoziţiilor art.23 alin.1 din Legea nr.217/2013 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, „persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie”.

Legea impune, aşadar, ca în vederea emiterii unui ordin de protecţie să fie îndeplinite o serie de condiţii.

Reclamanta este căsătorită cu pârâtul şi arată că în timpul relaţiei cu pârâtul a mai avut cu aceste neînţelegeri urmate de acte de violenţă, manifestate prin aceea că a fost lovită şi au fost sparte lucruri din casă. Mai arată reclamanta că la data de xx.xx.xxxx, în timp ce în locuinţa comună erau musafiri, pe fondul manifestărilor sale de nemulţumire faţă de consumul de alcool al soţului, acesta din urmă, surprinzând un moment în care se aflau doar ei doi în bucătărie a lovit-o cu pumnul în zone feţei, după care soţul s-a calmat şi a încercat să restabilească situaţia. În situaţia dată, reclamanta arată că nu consideră că viaţa sau integritatea fizică îi sunt puse în pericol, motivul pentru care a formulat cerere pentru emiterea unui ordin de protecţie fiind acela că doreşte o pauză în relaţia cu soţul său, după cere eventual va fi dispusă să discute despre o eventuală împăcare.

Din probele administrate rezultă că între părţi a avut loc un conflict, finalizat cu acte de agresiune asupra reclamantei, în urma agresiunii, aceasta din urmă a plecat de la domiciliul conjugal, locuind în prezent la părinţi unde pârâtul nu a exercitat presiuni asupra reclamantei, nu a contacta-o pe aceasta şi nu a încercat să ia legătura cu aceasta.

Nici anterior nu s-a făcut dovada că reclamanta a fost victima violenţelor soţului, în condiţiile în care martorii apropiaţi soţilor nu confirmă existenţa unei situaţii conflictuale anterioare.

Faţă de această situaţie se constată că, raportat la momentul actual, când reclamanta se află la locuinţa părinţilor săi, nu există nici un risc cu privire la viaţa, integritatea fizică sau psihică a reclamantei, nefiind făcută dovada că aceste valori au fost puse în pericol după episodul agresiv.

Fără a exista scopul emiterii unui ordin de protecţie, respectiv garantarea integrităţii şi libertăţii personale fizice sau psihice faţă de agresor, nu se poate dispune o măsură de limitare a exerciţiului drepturilor unui membru de familie care nu mai prezintă un pericol pentru reclamantă.

În consecinţă instanţa apreciază că reclamanta nu poate fi beneficiara unui ordin de protecţie prin restricţionarea libertăţii de a circula a pârâtului între scopul ordinului de protecţie şi limitările aduse pârâtului, fiind necesar a fi un just echilibru iar restricţionarea unui

Ordinul de protecţie, dată fiind natura sa restrictivă de drepturi, poate fi luat doar în baza unor probe solide din care să rezulte o stare de pericol şi pentru a înlătura o stare de pericol, ori reclamanta nu a făcut dovada întinderii pericolului şi după consumarea episodului agresiv, până în prezent.

Pentru aceste considerente, faţă de prevederile art.23 alin.1 din Legea nr.217/2003 instanţa urmează a respinge cererea reclamanta xx de emitere unui ordin de protecţie faţă de pârâtul xx.

 Cheltuielie de judecată în sumă de 400 lei, reprezentând onorariul avocatului ales pentru pârât xx, vor fi suportate de reclamantă.

Pentru  aceste motive,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Respinge cererea având ca obiect ordin de protecţie formulată de reclamanta xx, cu domiciliul în xx şi  reşedinţa în xx,  împotriva pârâtului xx, cu domiciliul în xx.

Obligă reclamanta la plata sumei de 400 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 3 zile de la pronunţare, cererea de apel putând fi depusă la Judecătoria Dorohoi.

 Pronunţată în şedinţă publică astăzi, xx.xx.xxxx.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare