Parasirea locului accidentului

SENTINŢA PENALĂ Nr. 311/2016

Şedinţa publică de la 11 Martie 2016

Completul compus din:

PREŞEDINTE:

GREFIER:

Ministerul Public este reprezentat de procuror S din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria O.

Pe rol, fiind soluţionarea cauzei penale privind pe inculpata trimisă în judecată sub acuzaţia de comitere a infracţiunii de părăsirea locului accidentului sau modificarea urmelor acestuia prevăzută de art. 338 alin. (1) Cod penal.

La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.

Procedura de  citare este  legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în şedinţa publică din 04.03.2016, când părţile prezente au pus concluzii în fond, care au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când s-a amânat pronunţarea la data de 11.03.2016, dată la care s-a pronunţat prezenta hotărâre.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei penale de faţă constată următoarele:

Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria O.... la data de 22.09.2015 în dosarul nr. 2359/P/2015 şi înregistrat pe rolul Judecătoriei O.... sub nr. dosar 1…/271/2015 la data de 24.09.2015, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de liberate a inculpatei sub aspectul acuzaţiei de comitere a infracţiunii de părăsirea locului accidentului sau modificarea urmelor acestuia prevăzute de art. 338 alin. (1) Cod penal.

Prin actul de sesizare s-a reţinut, în esenţă, că la data de 17.04.2015 în jurul orei 12.40 inculpata, aflată la volanul autoturismului marca Seat înmatriculat sub nr, în timp ce rula pe strada R din municipiul O.... având direcția de deplasare gen M - D nu a observat martora care se angajase în traversarea străzii pe marcajul pietonal accidentând-o, după care a părăsit locul accidentului fără încuviinţarea organelor de poliţie.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces verbal cercetare la fața locului (f 11-19 dup); proces verbal depistare (f. 23 dup); certificat medico legal  ( f. 29 dup); declaraţii inculpat/suspect ( f.  51,56 dup); declarație martor (f. 46 dup); cazier judiciar ( f. 60 dup).

Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară nr. 945/2015 din data de 13 .11.2015 s-a constatat regularitatea actului de sesizare a instanţei, legalitatea probelor şi a efectuării urmăririi penale şi s-a dispus începerea judecăţii.

Analizând materialul probator administrat în cauză instanţa reţine:

În fapt, la data de 17.04.2015 în jurul orei 12.40 inculpata, în timp ce conducea autoturismul marca Seat înmatriculat sub nr pe strada R din municipiul O.... având direcția de deplasare gen Magheru - D a acroșat-o pe numita care se angajase în traversarea străzii. În urma impactului martora a căzut, ridicându-se imediat fără ajutor de pe carosabil.

Inculpata a încercat să oprească autoturismul în vecinătatea locului accidentului, însă negăsind un loc de parcare și-a continuat deplasarea până pe str. D.

Inculpata a revenit la fața locului, victima relatându-i că a anunțat ambulanța și că are nevoie de îngrijiri, solicitând totodată inculpatei să-i lase datele de identitate sau numărul de telefon. Inculpata a refuzat aceasta și a părăsit locul evenimentului rutier.

În continuare organele de Poliție au identificat proprietarul autoturismului Seat care a indicat-o pe inculpată ca fiind conducătoarea acestuia. În urma apelului telefonic primit de la organele de Poliție, soţul inculpatei i-a comunicat acesteia numărul de telefon al comisarului P, iar în urma discuţiei purtate cu acesta, inculpata s-a prezentat la Spitalul Județean.

Martora, victima evenimentului rutier, a suferit în urma accidentului leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 9-10 zile îngrijiri medicale, astfel cum rezultă din certificatului medico - legal  nr. 855/I/f/76 emis la data de 20.04.2015 de Serviciu Judeţean de Medicină Legală B ( f. 29 dup).

Situaţia de fapt descrisă mai sus rezultă din declaraţiile concordante ale martorilor audiaţi în cursul judecăţii, precum şi din declaraţiile inculpatei din cursul judecăţii, respectiv din procesul - verbal cercetare la fața locului (f 11-19 dup).

Astfel, din declaraţiile inculpatei care se coroborează cu cele ale martorei (filele 76-77), precum și cele ale martorilor P – soţul inculpatei (filele 56-57), a (filele 58-59) a rezultat că după ce accidentul a avut loc, inculpata s-a prezentat la faţa locului, unde a avut o discuţie cu victima accidentului, care i-ar fi solicitat datele de identificare şi numărul de telefon.

Din cuprinsul declarațiilor martorilor– soţul inculpatei (filele 56-57), respectiv (filele 58-59) a rezultat că inculpata a plecat de la faţa locului şi a sunat-o pe martora, căreia i-a relatat cele întâmplate şi i-a solicitat un sfat, cunoscând că martora fusese recent şi ea implicată într-un accident rutier. Martora i-a spus inculpatei să se prezinte la sediul Poliţiei aşa cum rezultă din declaraţiile univoce ale inculpatei respectiv ale martorilor.

Din cuprinsul aceloraşi declaraţii concordante a rezultat că martora este cea care la scurt timp de la încheierea conversaţiei purtate cu inculpata, l-a sunat pe soţul inculpatei, martorul căruia i-a relatat cele întâmplate, precum şi faptul că a sfătuit-o pe inculpată să se prezinte la sediul Poliţiei.

Martorul, apreciind că în mod greşit inculpata a fost sfătuită să se prezinte la Poliţie, a apelat-o şi i-a spus să se întoarcă la faţa locului, pe care nu trebuia să îl părăsească faţă de faptul că acesta a implicat o victimă.

Din declaraţiile martorilor– soţul inculpatei (filele 56-57), (fila 55) a rezultat că martorul (agent de poliție) l-a sunat pe soţul inculpatei şi i-a solicitat să-i transmită soţiei să revină la locul accidentului.

După ce inculpata a revenit la locul accidentului (după scurgerea unui interval de aproximativ 15 minute, aşa cum rezultă din declaraţia inculpatei), soţul inculpatei l-a apelat pe martorul căruia i-a relatat că la locul accidentului nu se află nimeni. Martorul a arătat că la acel moment i-a dat martorului numărul martorului.

Declaraţia martorului (filele 53-54) nu se coroborează cu declaraţiile martorilor (fila 55) respectiv– soţul inculpatei (filele 56-57) în aspectele de detaliu, împrejurare justificată de multitudinea de evenimente rutiere în care este implicat în virtutea funcţiei sale.

Inculpata a recunoscut și a regretat cele petrecute, justificând plecarea de la locul accidentului, pe de-o parte prin, faptul că impactul a fost unul superficial, autoturismul având o viteză foarte redusă, la momentul impactului inculpata fiind în căutarea unui loc de parcare, iar, pe de altă parte, prin faptul că în condiţiile în care martora nu prezenta leziuni, a considerat că evenimentul nu a avut victime.

În drept, fapta inculpatei care, la data de 17.04.2015 în jurul orei 12.40 în timp ce conducea autoturismul marca Seat înmatriculat sub nr, pe strada Republicii din municipiul O.... având direcția de deplasare gen M- D a acroșat-o pe numita care se angajase în traversarea străzii pe marcajul pietonal cauzându-i un număr de 9-10 zile îngrijiri medicale, după care a părăsit locul accidentului fără încuviinţarea organelor de poliţie întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de părăsirea locului accidentului sau modificarea urmelor acestuia prevăzute de art. 338 alin. (1) Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective instanţa reţine existenţa elementului material constând în acţiunea inculpatei de părăsire a locului accidentului care a produs victime (martora), fără încuviinţarea poliţiei sau a procurorului de caz care efectuează cercetarea locului faptei. Urmarea imediată constă în starea de pericol pentru relațiile sociale privind siguranța circulației rutiere. Legătură de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei (ex re).

Sub aspectul laturii subiective, inculpata a acţionat cu vinovăţie în modalitatea intenţiei directe, conform dispoziţiilor art. 16 alin. (3) lit. a) Cod penal, întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale şi a urmărit producerea lui prin săvârşirea faptei

Instanţa constată că, prin întreg probatoriul administrat în cauză, inculpata a încercat dovedirea unei situaţii de fapt de natură a înlătura tipicitatea, sub aspect obiectiv şi subiectiv, a faptei reţinute în sarcina sa.

Sub aspectul tipicităţii obiective, inculpata a învederat că nu a realizat o acţiune efectivă de părăsire a locului accidentului în accepţiunea textului legal, arătând că nu a reuşit să oprească autoturismul, chiar la locul accidentului întrucât ar fi împiedicat circulaţia pe respectivul sector de drum şi că, reuşind în cele din urmă, s-a întors la faţa locului. Inculpata a mai arătat că după ce s-a informat cu privire la obligaţiile pe care le are s-a deplasat înspre sediul Poliţiei rutiere.

Sub aspectul tipicităţii subiective inculpata a învederat că nu a acţionat cu intenţia de a zădărnici aflarea adevărului ci, după ce s-a asigurat că victima nu prezintă leziuni, s-a îndreptat spre poliţie în vederea anunţării evenimentului rutier.

Tipicitatea prevăzută de art. 15 alin. (1) Cod procedură penală drept prima trăsătură esenţială a infracţiunii rezultă din principiul legalităţii incriminării şi presupune corespondenţa dintre fapta concretă săvârşită, direct sau indirect, de către o persoană şi elementele de natură obiectivă şi subiectivă stabilite de legiuitor în modelul abstract prevăzut de norma de incriminare.

Instanţa constată că fapta, în concret fapta reţinută în sarcina inculpatei întruneşte conţinutul constitutiv al infracţiunii de părăsirea locului accidentului sau modificarea urmelor acestuia prevăzute de art. 338 alin. (1) Cod penal atât sub aspect obiectiv cât şi subiectiv.

Astfel, în cauză a avut a avut loc un accident astfel cum este definitiv de art. 75 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 întrucât acroşarea martorei pe un drum public deschis circulaţie (pe strada R din municipiul O.... având direcția de deplasare gen M - D), a avut ca urmare leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 9-10 zile îngrijiri medicale, iar în eveniment a fost implicat autoturismul marca Seat înmatriculat sub nr condus de inculpata.

Accidentul produs a avut ca victimă pe martora a cărei integritate corporală a fost vătămată.

În aceste condiţii potrivit art. 77 alin. (1) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 conducătorul unui vehicul implicat într-un accident de circulaţie în urma căruia a rezultat vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii unei persoane avea următoarele obligaţii legale: să ia măsuri de anunţare imediată a poliţiei, să nu modifice sau să şteargă urmele accidentului şi să nu părăsească locul faptei.

Prin părăsirea locului accidentului de circulaţie se înţelege îndepărtarea sau plecarea persoanei implicate din zona în care s-a produs accidentul rutier în cauză.

Norma de incriminare prevede drept cerinţe esenţiale ca părăsirea locului accidentului de circulaţie să se efectueze fără încuviinţarea poliţiei sau a procurorului care efectuează cercetarea locului faptei.

În cauză instanţa constată că sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă deoarece inculpata a produs accidentul rutier a cărei victimă a fost martora, nu a anunţat de îndată organele de poliţie şi a părăsit locul accidentului fără încuviinţarea organelor de poliţie şi nici a procurorului.

Fapta este tipică şi din punct de vedere subiectiv întrucât inculpata a plecat de la locul accidentului deşi luase act că victima anunţase ambulanța deoarece avea nevoie de îngrijiri în urma impactului cu maşina condusă de inculpată. Astfel, inculpata a prevăzut şi urmărit îndepărtarea sa de la locul producerii accidentului care a avut ca victimă pe martora. Nu prezintă importanţă sub aspectul reţinerii laturii subiective a infracţiunii faptul că inculpata nu a dorit să se sustragă răspunderii penale sau să zădărnicească aflarea adevărului ori că a evaluat greşit urmare accidentului în condiţiile în care victima solicitase intervenţia autorităţilor medicale.

Instanţa apreciază că fapta inculpatei s-a consumat în momentul în care, subsecvent discuţiei purtate cu victima și refuzului de a-i furniza datele de contact solicitate, inculpata a părăsit locul accidentului.

Comportamentul ulterior al inculpatei constând în revenirea la locul accidentului sau în comunicarea cu organele de poliţiei nu este de natură de a conduce la concluzia lipsei tipicităţii faptei deja consumate, urmând a fi evaluat cu ocazia stabilirii tratamentului sancţionator a infracţiunii comise.

Instanţa consideră că în cauză nu se poate reţine cauza justificativă specială stipulată de art. 338 alin. (3) lit. d) Cod penal constând în faptul că victima ar fi părăsit locul accidentului, iar conducătorul a anunţat imediat evenimentul la cea mai apropiată unitate de poliţie.

Pentru reţinerea acestei cauze justificative speciale este necesar să se stabilească, pe de-o parte, că victima a părăsit locul accidentului iar pe de alta, că şoferul implicat în accident a anunţat imediat evenimentul la cea mai apropiată unitate de poliţie.

În cauză niciuna dintre aceste condiţii nu este întrunită. Pe de o parte, din probatoriul administrat în cauză a rezultat că victima a rămas la locul accidentului şi că, după refuzul categoric al inculpatei de a-i lăsa datele de contact, s-a îndepărtat din zona respectivă, rămânând însă în prejmă, fiind identificată în decurs de aproximativ 5 minute de echipajul de poliţie, aşa cum rezultă din declaraţia martorului (filele 67-68).

Pe de altă parte, din probatoriul administrat în cauză rezultă că inculpata nu a anunţat evenimentul rutier, ci că organele de poliţie au fost cele care l-au contactat pe soţul inculpatei în vederea prezentării inculpatei la locul accidentului.

Instanţa consideră că nu poate fi reţinută nici eroare de fapt, drept cauză care înlătură imputabilitatea faptei.

Astfel din declaraţiile martorei (filele 76-77), precum şi din declaraţia inculpatei rezultă că inculpata nu s-a aflat în eroare nici cu privire la tipicitatea faptei şi nici la antijuridicitatea acesteia.

Inculpata a cunoscut faptul că în evenimentul rutier era implicată o victimă umană, martora. Astfel, din chiar declarația inculpatei reiese că victima accidentului a precizat că doreşte efectuarea de analize suplimentare, a unui RMN în vederea stabilirii leziunilor suferite.

Aspectul că, aparent, victima evenimentului rutier nu prezenta vătămări şi că se putea deplasa singură fără dificultate nu este de natură a conduce per se la concluzia că în urma accidentului s-au produs numai pagube materiale, în condiţiile în care inculpata a acroşat pe un drum public un pieton.

Evaluarea vătămărilor cauzate de accident se realizează numai în baza unui control de specialitate în urma căruia se întocmeşte un act de constatare medico legal.

Instanța constată că, și în ipoteza în care actul normativ ar fi prevăzut un număr minim de îngrijiri medicale de care ar fi condiţionat caracterul penal al faptei (aspect invocat în critica de neconstituționalitate a art. 338 Cod penal realizată de inculpată prin apărător), acesta nu poate fi evaluat la momentul producerii evenimentului de către persoanele implicate, ci numai în baza unui examen de specialitate efectuat de un serviciu medico legal.

Instanța observă că ceea ce se invocă în concret în apărare este o eroare de drept, o eroare privind preceptul normei de incriminare, inculpata arătând că nu știa cum trebuie procedat într-o atare situație. Aceasta recunoaște că după ce a purtat discuția cu victima care i-a solicitat pe un ton agitat datele de contact, aceasta a sunat-o pe matrora, solicitându-i s-o îndrume, cunoscând că și martora fusese recent implicată într-un eveniment rutier.

Instanţa apreciază că nu poate fi reţinută nici eroarea de drept, ca o cauză de neimputabilitate, întrucât aceasta nu are un caracter invincibil, în condiţiile în care cunoașterea legislaţiei rutiere constituie o obligaţie legală pentru totţi conducătorii auto şi condiţie pentru obţinerea permisului de conducere.

În consecinţă, apărările inculpatei referitoarea la inexistenţa caracterului penal al faptei de care a fost acuzată sunt neîntemeiate.

Instanța constată că, deși inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale, este o persoană integrată în societate, având studii superioare și calitatea de cadru didactic, față de limitele de pedeapsă prevăzute de art. 338 alin. (1) Cod penal (pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani) nu sunt întrunite condiţiile obiective prevăzute art. 80 alin. (2) lit. d) Cod penal, respectiv de art. 83 alin. (2) Cod penal pentru aplicarea instituţiilor renunțării la aplicarea pedepsei, respectiv amânării aplicării pedepsei.

La stabilirea şi individualizarea pedepsei, instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal respectiv: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită (inculpata părăsind locul accidentului soldat cu o victimă rănită ușor, căreia nu i-a fost pusă viața în pericol), natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit (inculpata neurmărind un anume scop ci acţionând neglijent, în dispreţul normelor penale), natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului (inculpata nefiind cunoscută cu antecedente penale), conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal (atitudinea de recunoaștere și regret a faptei) precum şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială (inculpata în vârstă de 42 de ani, cu studii superioare, cadru didactic, căsătorită, are 2 copii minor).

Instanța urmează a reține în cauză incidența circumstanței atenuante judiciare prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. a) Cod penal în condiţiile în care inculpata nu a provocat un accident cu urmări grave, deşi tardiv, a colaborat cu organele de poliţie, iar după părăsirea locului accidentului la revenit în zona evenimentului la solicitarea organelor de poliţie. Deopotrivă, prezintă relevanţă şi faptul că ulterior comiterii infracțiunii inculpata a contactat în repetate rânduri victima evenimentului rutier în vederea reparării eventualelor prejudicii materiale sau morale suferite ca urmare a accidentului în care a fost implicată.

În raport de aceste criterii, stabilirea unei pedepse sub minimul special prevăzut de norma de incriminare, de 1 (un) an şi 4 (patru) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de părăsirea locului accidentului reflectă ansamblul circumstanţelor cauzei, principiului proporţionalităţii pedepsei cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi echitabilitatea procesului penal în ansamblu, pedeapsa astfel stabilită fiind aptă să asigure atingerea scopului preventiv şi educativ.

Faţă de cele reţinute mai sus, instanţa, constatând vinovăţia inculpatei, în baza art. 338 alin.(1) Cod penal cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. a) Cod  penal va dispune condamnarea acestuia la pedeapsa de 1 (un) an şi 4 (patru) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de părăsirea locului accidentului sau modificarea urmelor acestuia.

Instanţa constată că în cauză sunt îndeplinite condiţiile obiective şi subiective prevăzute de art. 91 Cod penal pentru a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de un an închisoare stabilite inculpatei.

Cu privire la condiţiile obiective instanţa constată că pedeapsa stabilită inculpatei de un an şi patru luni închisoare este inferioară limitei de 3 ani.

Cu privire la condiţiile subiective instanţa reţine că

a) inculpata nu este recidivistă (conform fişei de cazier din care rezultă că nu este cunoscut cu antecedente penale);

b) inculpata şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii;

c) inculpata nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecăţii şi nici nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală;

Prin urmare, în raport de persoana inculpatei, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de starea de sănătate a acestuia precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, condamnata nu va mai comite alte infracţiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Pe cale de consecinţă, în baza art. 91 Cod penal instanţa va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 (un) an şi 4 (patru) luni închisoare.

În baza art. 92 Cod penal va stabili un termen de supraveghere de 2 ani.

În baza art. 93 alin.(1) Cod penal pe durata termenului de supraveghere, va obliga inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a).să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune B;

b).să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c).să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d).să comunice schimbarea locului de muncă;

e).să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin.(2) lit. b) Cod penal va impune inculpatei să frecventeze 2 programe de reintegrare sociale derulate de către Serviciul de Probaţiune B.... sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin.(3) Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, va presta muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Primăriei O...., respectiv în cadrul Mănăstirii Sfintei Cruci.

În baza art. 404 alin.2 Cod procedură penală instanţa va atrage atenţia inculpatei  asupra prevederilor art. 96 Cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul nerespectării cu rea credinţă, a măsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor impuse de instanţă, respectiv în cazul comiterii de noi infracţiuni.

În baza art. 274 alin. (1) Cod procedură penală, obligă inculpata la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, în care sunt cuprinse şi cheltuielile aferente urmăririi penale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

În baza art. 338 alin. (1) Cod penal cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. a) Cod penal condamnă pe inculpata,  [domiciliată  in, cu domiciliul procesual ales în, studii superioare, profesor, fără antecedente penale]  la pedepsa de 1 an şi 4 luni închisoare.

În baza art. 91 Cod penal, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatei pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 92 alin.(1) Cod penal.

În baza art. 93 alin.(1) Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, obligă inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a).să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune B....;

b).să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c).să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d).să comunice schimbarea locului de muncă;

e).să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin.(2) lit. b) Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, impune inculpatului următoarea obligaţie:

-să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune B.... sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate

În baza art. 93 alin.(3) Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata va presta muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Primăriei O...., respectiv în cadrul Mănăstirii Sfintei Cruci.

În baza art. 404 Cod procedură penală, atrage atenţia inculpatei  asupra prevederilor art. 96 Cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 274 alin. (1) Cod procedură penală, obligă inculpata la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, în care sunt cuprinse şi cheltuielile aferente urmăririi penale.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică, azi, 11.03.2016.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare