Acţiune în răspundere patrimonială. obligaţia salariatului la restituirea sumelor încasate necuvenit

Decizie 3427 din 12.10.2017


Asupra cauzei de faţă ;

Prin acțiunea înregistrată la data de 10.04.2017 reclamanta R.A.T SRL fosta Regia Autonoma de Transport  a chemat în judecată pârâtul P. R. C.,  pentru ca prin hotărârea ce se va pronunta să se dispună obligarea acestuia să restituie suma de 6340  lei, reprezentând  drepturi banesti încasate necuvenit în luna decembrie  2013.

 Reclamanta arata ca în fapt, pârâtul  a îndeplinit începând cu  data de 25 martie 2013 în  functia de Director General al RAT . în baza contractului individual de munca nr. 1/22.03.2013  cu un salariu de baza de 4950 lei. Începând  cu luna  martie 2013, pârâtul  a îndeplinit funcţia de Presedinte al consiliului de Administratie al RAT Craiova , functie pentru care a beneficiat de o indemnizatie în cuantum brut de 900 lei.

 În perioada 04.12.2014-09.03.2015 la nivelul RAT a avut loc inspectia economico-financiara efecuata de consişieri superiori din cadrul Directiei geberale Regionale a Finantelor Publice Craiova- Activitatea de inspectie Fiscala , servicul  de inspectie Economico-Financiara care a aavut  ca obiectiv analiza şi verificarea modului de utilizare a resurselor bugetare pentru exercitiul financiar 2013. Urmare  a acestui control  efectuat s-a întocmit Raportul de Inspectie Economico Financiara  nr. CV 3115/09.03.2015 înregistrat la RAT sub nr. 3697/16.03.2015 fiind  emisa dispozitia obligatorie nr. CV 3125/10.03.2015 înregistrata la RAT sub nr. 3696/16.03.2015 prin care s-au dispus  o serie de masuri obligatorii pentru RAT.

 Conform raportului de inspectie economico-financiara, s-a retinut ca  în calitatea sa de Director General, pârâtul a încasat în luna martie  2013 – decembrie 2013 necuvenit suma de 6340 lei net, reprezentând  indemnizatie  pentru Presedinte al Consiliului de Admnistratie al RAT.

Împotriva masurii dispuse prin dispozitia obligatorie  nr. CV 3125/10.03.2015 emisa în baza Raportului de inspectie economico- financiara nr. CV 3119/09.03.2015, RAT a formulat plângere prealabila înregistrata  la Directia  Generala regionala a Finantelor Publice Craiova cu nr. CRR-AIF 649/09.4.2015  şi MFP – Biroul de solutionare a plângerilor prealabile şi a contestatiilor sub nr. 410221/04.05.2014 solicitând revocarea acesteia pentru motive de nelegalitate  şi netemeinicie.

Prin decizia nr. 104/16.11.2015 MFP a respins  ca neintemeiata plângerea prealabila formulata de RAT Craiova, astfel că societatea a contestat în instanţă  dispozitia obligatorie  nr. CV 3125/10.03.2015 , contestatie solutionata de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 3770/63/2016, prin sentinta nr. 2781/04.10.2016 în sensul respingerii  actiunii. Sentinta a ramas definitiva prin respingerea recursului formulat la Curtea de Apel Craiova, prin decizia nr. 293/01.02.2017.

În drept, au fost invocate dispozitiile art 19, 21 alin 4  din OUG 109/2011, art 254 din CM, art 194 din CPC. Desi reclamanta l-a notificat pe pârât ( notificarea nr. 2171/15.02.2017) sa achite debitul, acesta nu s-a conformat, fiind  astfel  formulata prezenta actiune.

Unitatea angajatoare  considera ca sunt indeplinite conditiile raspunderii patrimoniale a pârâtului  : calitatea de salariat  la data producerii prejudiciului, fapta ilicita  si personala a salariatului ,  existenta  prejudiciului cauzat reclamantei, raportul de cauzalitate între fapta si prejudiciu, existenta vinovăţiei pârâtului care  desi acunoscu prevederile legale în vigoare a încasat drepturi banesti necuvenite.

 Reclamanta a depus un set de încscrisuri : dispozitia  nr. 193/10.07.2012,  cim nr. 1/2013 dispozitiile primaruui municipiului Craiova 2278/19.03.2013, nr. 5328/ 26.08.2014 , Dispozitia obligatorie nr. CV 3125/10.03.2015, , Decizia nr. 104/16.11.2015 data de Biroul de Solutionare a plângerilor prealabile a contestatiilor, din MFP, sentinta nr. 2781/04.10.2016, notificarea 2171/15.02.2017, Hotararea nr. 13/2012.

La data de 9 mai 2017 pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.

In motivare a arătat că prin Hotărârea Consiliului Local (HCL) nr. 13/2013  s-a aprobat numirea membrilor Consiliului de Administraţie al Regiei Autonome de Transport Craiova (RAT Craiova) ,iar potrivit anexei la această hotărâre, preşedintele Consiliului de Administraţie este şi director executiv al Regiei.

De asemenea a arătat că reclamanta recunoaşte chiar prin cererea de chemare în judecată faptul că a îndeplinit şi funcţia de Preşedinte al Consiliului de Administraţie a RAT Craiova în perioada martie – decembrie 2013 şi a prestat activitate conform acestei funcţii în respectiva perioada de timp.

A arătat de asemenea că tot prin cererea de chemare în judecată, reclamanta recunoaşte ca RAT NU a  fost organizată conform OUG nr.109/2011, deşi această organizare era în competenta Primăriei.

Reclamatul a arătat că a fost numit , începând cu  data de 25.03.2013, în funcţia de director general al RAT Craiova prin Dispoziţia Primarului nr. 2278/19.03.2013 – dispoziţie emisă în temeiul art. 63 alin. 5 lit. e) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 ,şi nu în temeiul art. 18 din OUG 109/2011.

La data de 19 mai 2017 reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a arătat că prin Dispoziţia nr.2278 emisa la data de 19.03.2013 a Primarului, s-a aprobat delegarea domnului P. R. C. să îndeplinească atribuţiile de director general al RAT începând cu data de 25.03.2013.

De asemenea, a arătat că dispoziţia a fost emisă pentru funcţia de Director General nu şi pentru a îndeplini funcţia de Preşedinte al Consiliului de Administraţie.

Dispoziţia de numire în funcţia de Director s-a făcut ulterior intrării în vigoare a OUG nr. 109/2011 ,ceea ce demonstrează obligaţia respectării prevederilor acestu act normativ.

De asemenea a arătat că prin îndeplinirea funcţiei de Preşedinte al Consiliului de Administraţie şi încasarea remuneraţiei aferente aceste funcţii au fost încălcate dispoziţiile art.19 din OUG nr.109/2011 potrivit căruia "în cazul delegării atribuţiilor de conducere ,preşedintele consiliului de administraţie nu poate fi numit şi director general al regiei autonome".

Nu sunt incidente în cauza dispoziţiile art.57(5) Codul Muncii invocate de pârât prin întâmpinare având în vedere faptul că în cazul  d-lui Preda Radu Cosmin , contractul individual de muncă a fost încheiat pentru funcţia de Director General , fiind remunerat în consecinţă , sume a căror restituire se solicită.

De asemenea nici dispoziţia de numire în funcţia de director general a Primarului nr. 2278/ 19.03.2013 şi nici contractul individual de muncă nu au fost emise pentru funcţia de Preşedinte al Consiliului de Administraţie.

In drept şi-a întemeiat cererea pe art.201 (2) NCPC.

La data de 3 iulie 2017  paratul a depus la  dosar note scrise prin care a care a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în restituirea plăţilor nedatorate ( raportat la dispoziţiile art. 2517 Nodul Cod Civil ), invocarea acestei excepţii făcându-se prin raportate la dispoziţiile art. 2513 NCC.

De asemenea a arătat că termenul de prescripţie înepe să curgă de la data la care reclamanta a cunoscut sau trebuia să cunoască faptul că plata era nedatorată ,ori temeiul de drept invocat de aceasta este OUG 109/2011, act normativ în vigoare încă de la finalul anului 2011, fiind aplicabil principiul de drept "nemo censetur ignorare legem "( nimeni nu poate invoca necunoaşterea legii).

Din analiza actelor existente la dosar, instanța constată următoarele :

Pârâtul  P. R. C. a îndeplinit  functia de Director  General al RAT  în baza contractului individual de muncă nr.1/22.03.2013 încheiat pe perioada nedeterminata , în baza dispozitiei nr. 2278/2013 a Primarului ( fila 7 din dosar) începând cu data de 25 martie 2013 până la data de 31.01.2013, când, potrivit  deciziei  nr 269/26.08.2014, i-a încetat contractul individual de muncă.

 Tot din luna martie 2013, pârâtul  a  îndeplinit si functia de Președinte al Consiliului de Administratie al RAT SRL, pentru care a primit o indemnizatie de 900 lei  suma bruta.

Ca urmare a întocmirii  Raportului de Inspectie  Economico-Financiara  nr. CV 3115 din data de 09.03.2015, a fost emisa dispozitia obligatorie  CV 3125/10.03.2015.  Efectele  raportului  s-au mentinut după respingerea plângerii prealabile de către Biroul de solutionare a plângerilor prealabile și a contestaţiilor, din cadrul MFP, prin  decizia nr. 104/16.112015 si după respingerea contestatiei  formulate la Tribunalul Dolj  împotriva acestei decizii.

În ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârât prin notele scrise depuse la 3. 07. 2017, Tribunalul constată ca acastă parte este decăzută din dreptul de a mai invoca excepţia de ordine privată, întrucât nu a invocat-o prin întâmpinare, care trebuia depusă cel mai târziu până la data de 9 mai 2017.

De altfel, momentul de început al curgerii termenului de prescripţie nu ar putea fi considerat decât acela al emiterii actului de către organul de control, dată la care reclamanta a luat cunoştinţă despre producerea prejudiciului.

În plus, reclamantei nu i se poate imputa rămânerea în pasivitate, atitudine pentru care intervine în mod obisnuit sancţiunea prescripţiei, de vreme ce  aceasta a contestat în instanţă actul de control încheiat de organul financiar încă de la data finalizării procedurii inspecţiei fiscale, 21.04.2016, iar cauza înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. 3770/63/2016 a fost soluţionata definitiv prin respingerea apelului la data de 1.02.2017.

Totodată, Tribunalul reţine că prin OUG nr. 109 din 30 noiembrie 2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice, intrata în vigoare la data de 14.12.2011,  a fost  reglementata  situatia reclamantei  care la acea dat avea forma juridica de regie autonoma.

 Astfel, la capitolul privind conducerea regiei autonome se prevede că prin actul de înfiinţare sau, ulterior înfiinţării, prin decizie a autorităţii publice tutelare se poate stabili că atribuţiile de conducere executivă a regiei autonome sunt delegate de consiliul de administraţie unuia sau mai multor directori.

Directorii regiei autonome erau la acea data numiti de consiliul de administraţie. Consiliul de administraţie poate decide să fie asistat sau ca selecţia să fie efectuată de un expert independent, persoană fizică sau juridică, specializată în recrutarea resurselor umane, ale cărui servicii sunt contractate în condiţiile legii.

Consiliul de administraţie sau, după caz, expertul independent stabileşte criteriile de selecţie, care includ, cel puţin, dar fără a se limita la aceasta, o experienţă relevantă în activitatea de conducere a unor întreprinderi publice ori a unor societăţi comerciale profitabile din domeniul de activitate al regiei autonome, inclusiv a unor societăţi comerciale din sectorul privat.

 Potrivit dispozitiilor art 19 din OUG 109/2011, în cazul delegării atribuţiilor de conducere, potrivit dispoziţiilor art. 18, preşedintele consiliului de administraţie nu poate fi numit şi director general al regiei autonome.

Regia autonomă, prin consiliul de administraţie, încheie contracte de mandat cu directorii.Contractul de mandat este acordul de voinţă încheiat între regia autonomă, reprezentată de consiliul de administraţie, şi directorul general/directorii regiei autonome, care are ca obiect îndeplinirea unor obiective şi criterii de performanţă, aprobate de consiliul de administraţie. În contractul de mandat, alături de criteriile de performanţă specifice, se prevăd în mod obligatoriu obiective cuantificate privind reducerea obligaţiilor restante, reducerea pierderilor, creşterea profiturilor, a cifrei de afaceri, creşterea productivităţii muncii.

Directorii pot fi revocaţi oricând de către consiliul de administraţie. În cazul în care revocarea survine fără justă cauză, directorul în cauză este îndreptăţit la plata unor daune-interese, potrivit contractului de mandat. Pentru desemnarea noilor administratori se aplică, în mod corespunzător, prevederile art. 18.

Remuneraţia directorilor este stabilită de consiliul de administraţie. Ea este formată dintr-o indemnizaţie lunară fixă, stabilită prin contratul de mandat şi revizuită anual, în funcţie de gradul de îndeplinire a indicatorilor de performanţă prevăzuţi în contractul de mandat.

Comisia  care a verificat  modul de utilizare a resurselor bugetare  pentru anul 2013 a stabilit că pârâtul nu a  încheiat  contract de mandat cu angajatorul, a semnat ca Presedinte al Consiliului  de Administratie  hotărâri, încasând  un venit de 6340 lei în perioada martie 2013-decembrie 2013.

Cu ocazia solutionarii  contestatiei formulate de  unitatea angajatoare împotriva  actului de control  financiar nr. CV3125/10.03.2015,  Tribunalul Dolj  , prin sentinta nr. 2781/04.10.2016 data în dos 3770/63/2016 a stabilit că desi unitatea nu  facea aplicare dispozitiilor OUG 109/2011, aceste norme erau in vigoare pe durata contractului de munca al pârâtului , unitatea reorganizându-se în societate cu raspundere limitata  ulterior datei de 08.01.2016.

 Hotararea Consiliului  Local  nr. 13/05.07.2012 , prin care  pârâtul a fost numit presedinte al Consiliului de Administratie este ulterioara  intrarii in vigoare a OUG 109/2011, astfel că  trebuiau respectate dispozitiile acestui act normativ.

Ca urmare a  respingerii  de catre Tribunalul Dolj  prin sentinta nr. 2781/2016 a contestatiei formulate de RAT SRL împotriva Dispoziţiei obligatorii nr. CV 3125/10.03.2015 emisa în baza Raportului de inspectie economico financiara nr. CV 3119/09.03.2015,  mentiunile acestei dispozitii  produc efecte juridice.

Este astfel cert ca prin prisma  dispozitiilor OUG 109/2011,  aflate în vigoare  in luna ianuarie 2013 ( perioada  verificata de organele de control) si aplicabile  societatii reclamante care  la acea data era organizata ca si regie autonoma, pârâtul nu avea dreptul de  detine  simultan functiile de Director General si Presedinte al Consiliului de Administratie al unitatii angajatoare si nici de a încasa indemnizatia aferenta  acestei ultime functii.

Conform art 256  din Codul Muncii  salariatul care a încasat de la angajator o suma nedatorata este obligat  sa o restituie.

În raport de toate argumentele expuse, instanţa va admite acţiunea formulată, va obliga pârâtul sa restituie reclamantei suma  neta 634o lei, reprezentând drepturi bănești încasate necuvenit în perioada martie 2013 – decembrie 2013 .

Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea şi considerentele prezente.