Solicitarea suspendării executării deciziei prin care s-a dipus modificarea locului de muncă, pe calea ordonanţei preşedinţiale

Sentinţă civilă 3794 din 08.11.2017


Asupra cauzei de față,

Prin cererea înregistrată sub nr. 11924/63/2017, la data de 04.10.2017, reclamantul Ș. Șt. M., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul ., pe cale de ordonanță președințială, suspendarea executării Deciziei nr. 109/22.08.2017 prin care s-a dispus modificarea locului său de muncă pe o perioadă de trei luni, de către pârât, cu cheltuieli de judecată.

A arătat că prin această decizie, pe care o califică drept decizie de delegare, s-a dispus modificarea locului său de muncă pe o perioadă mai mare de 60 zile, contrar dispozițiilor art. 43 Codul Muncii, fiind astfel nelegală. De asemenea, decizia este nelegală întrucât angajatorul a acționat abuziv prin emiterea ei, deși referatele întocmite de compartimentul în care lucra anterior delegării susțineau necesitatea rămânerii sale în acest compartiment.

A contestat această decizie, contestație înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. 11923/63/2017.

Consideră că sunt întrunite toate condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, existând aparența dreptului în favoarea sa, termenul stabilit pentru delegare depășind perioada prevăzută de lege, iar măsura este provizorie întrucât se solicită suspendarea executării delegării până la soluționarea pe fond a contestației împotriva măsurii delegării.

De asemenea, are un caracter urgent, până la soluționarea pe fond a contestației, decizia își va fi produs efectele, consolidând și alte raporturi juridice ce stau la baza emiterii acesteia, aflate într-o strânsă legătură, iar demersul său tinde la suspendarea provizorie a efectelor deciziei astfel că nu se poate susține că măsura prejudecă fondul, ci doar preîntâmpină producerea unor prejudicii pecuniare și morale ale căror consecințe nu vor mai putea fi înlăturate integral, în ipoteza admiterii acțiunii pe fond.

A atașat înscrisuri, solicitând administrarea probei cu înscrisuri și li-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 996 Cod Procedură Civilă.

Pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii, nefiind întrunite condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale.

Susține că nu există aparență de drept în favoarea reclamantului, acesta calificând greșit decizia nr. 109/2017 ca fiind o decizie de delegare, în realitate aceasta fiind emisă în exercitarea atributului exclusiv al angajatorului de a și organiza activitatea și resursele umane pentru eficientizarea ei, inclusiv prin modificarea temporară a locului muncii pentru salariații săi.

Pârâtul a mai susținut că măsura nu are un caracter urgent, legalitatea și temeinicia deciziei emise de angajator urmând a fi analizată de instanță, în cadrul contestației formulate împotriva acesteia și care, dacă o constată întemeiată dispune și măsurile reparatorii. Ca urmare, prejudiciul nu este unul care să nu poată fi reparat, iar pe de altă parte, salariatul, pe perioada exercitării activității în noul compartiment, beneficiază de același salariu prevăzut în contractul individual de muncă.

De asemenea, pârâtul susține că nu este îndeplinită nici condiția nerejudecării fondului, prin suspendarea efectelor deciziei pentru motivele invocate de reclamant s-ar analiza chiar fondul cauzei, contrar cerinței  .

A depus la dosar înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Examinând condițiile speciale prevăzute de lege pentru luarea unei măsuri pe calea ordonanței președințiale,  instanța reține că dispozițiile art. 996 Cod procedură civilă reglementează posibilitatea ca instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara altfel, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Din cuprinsul textului de lege arătat reiese că cererea de ordonanță președințială trebuie să îndeplinească următoarele condiții de admisibilitate: existența unor cazuri grabnice, afirmarea de către reclamant a unei aparențe în drept, neprejudecarea fondului, iar măsurile solicitate să aibă caracter provizoriu.

Dispozițiile art. 996 Cod procedură civilă enumeră categoriile generale de situații caracterizate prin urgență: păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, fiind necesar ca urgența să persiste pe tot parcursul judecății.

În  ceea ce privește vremelnicia, aceasta presupune că - pe calea ordonanței președințiale - nu pot fi luate măsuri definitive care să rezolve în fond litigiul dintre părți. Ordonanța președințială nu are ca scop stabilirea definitivă a drepturilor părților, ci este o cale de a dispune o măsură provizorie.

Referitor la condiția neprejudecării fondului, problema care se ridică este aceea dacă, pe baza probatoriului limitat pe care îl permite procedura ordonanței președințiale, se poate soluționa cererea fără a se anticipa asupra hotărârii instanței de drept comun, dacă pe baza examinării sumare a probelor se poate stabili care dintre părți are de partea sa aparența dreptului și justifică interes pentru luarea unei măsuri vremelnice.

Analizând pretenția reclamantului în raport de situația de fapt reținută, instanța constată că aceasta urmărește suspendarea unei decizii de modificare a locului de muncă, iar analizarea măsurii  implică, în acest caz, o evidentă analiză a temeiului de drept aplicabil în speță, aspect care este în contradicție cu limitele de control judecătoresc permis de dispozițiile art. 996 și urm. Cod Procedură Civilă, întrucât s-ar antama asupra fondului litigiului.

De asemenea,  instanța reține că dispozițiile legale privind ordonanța președințială prevăd două situații în care se poate stabili caracterul urgent al măsurilor ce se solicită a fi luate și anume: păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere și prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.

Atunci când legalitatea și temeinicia deciziei de delegare este supusă controlului judiciar în cadrul contestației formulate împotriva acesteia, in situația în care instanța apreciază ca întemeiată contestația, anulând decizia se pronunță asupra dreptului respectiv, dispunând  și măsurile legale reparatorii, astfel că prejudiciul invocat nu este unul care să nu poată fi reparat, în sensul art. 996 Cod Procedură Civilă. 

Pe de altă parte,  măsura de suspendare nu ar avea caracter provizoriu in sensul art. 996 alin. 1 și alin. 5 cod procedură civilă, în materia raporturilor de muncă actele unilaterale ale angajatorului producând efecte de la data stabilită în acel act, iar suspendarea efectelor sale ar echivala cu o repunere a părților în situația anterioară, ceea ce nu se încadrează în condițiile de admisibilitate ale ordonanței.

Instanța  apreciază astfel că nu sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 996 Cod Procedură Civilă, cererea reclamantului urmând a fi respinsă.