Despăgubiri. Obligarea pârâtei să plătească reclamantei o despăgubire egală cu diferenţa dintre salariul de bază cuvenit ca urmare a aplicării Legii nr. 71/2015 şi cel efectiv plătit, în lunile noiembrie 2015-iulie 2016, sumă actualizată cu indicele de de

Asupra cauzei de faţă ;

Prin acţiunea  înregistrată la data de 09.03.2017, sub nr. 3060/63/2017, S A P pentru membrii de sindicat, I L ,L S, P G, R V, R. G., I. A., C. I., V. P., T. I., N. A.-D., a chemat în judecată pe pârâta (DGAPC), solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei DGAPC la plata către reclamanti, a unei despăgubiri egale cu diferentele salariale dintre salariul stabilit începând cu luna august 2016 si cel de care acestia au beneficiat efectiv in perioada aprilie 2015-iulie 2016, sume actualizate cu inflatia plus dobanda legală, la data plăţii efective, pentru repararea integrală a prejudiciului cauzat.

În temeiul art. 28 din Legea Dialogului Social nr. 62/2011, rep., prin împuternicirile scrise, atașate prezentei cereri, reclamantele au împuternicit organizația sindicala să formuleze acțiune în justiție în numele lor și pentru ele, pentru obligarea pârâtei la stabilirea salariului la nivelul maxim de salarizare în plată pentru funcțiile similare corespunzătoare gradului profesional deținut începând cu luna aprilie 2015 și să le acorde diferențele salariale legale.

 În motivare, a arătat că in prezent, membrii de sindicat îşi desfășoară activitatea în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului -, in funcţiile de infirmieri, îngrijitori, bucătar si lenjereasă.

La nivelul pârâtei, în perioada dedusă judecăţii, au existat salariati încadrati pe funcţii similare celor detinute de reclamantii in cauză, si care au beneficiat de salarii mai mari ca acestia, desi au intrunit conditiile legale pentru a fi plătiti la nivel maxim de salarizare în plată.

La data de 9 aprilie 2015 a intrat în vigoare Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanței de urgentă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, care potrivit art. I pct. 1 a statuat că: personalul din institutii și autorități publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul  aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/ grad/ treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

La pct. 6 din același articol s-a definit sensul noțiunii de ”nivel de salarizare în plată".

Începând cu luna aprilie 2015 — luna intrării în vigoare a Legii nr. 71 / 2015 — și până în luna iulie 2016 — anterior intrării în vigoare a OUG nr. 20 și 43 / 2016 — reclamantele, în egală măsură, ca și colegii acestora, trebuiau să fie tratate de entitatea pârâtă pe baza principiilor legale invocate și să beneficieze de aceleași drepturi pe care le-au avut persoanele angajate în instituție pe funcții de același fel sau persoanele ale căror raporturi de muncă s-au reluat în această perioadă, și nu să fie discriminate negativ în raport cu acestea.

În perioada dedusă judecății, reclamantele au întrunit toate condițiile legale de a fi plătite la nivelul de salarizare maxim în plată.

Dovada acestei împrejurări este faptul că începând cu luna august 2016, ca  urmare a intrării în vigoare a OUG nr. 20 / 2016 și mai apoi OUG nr. 43 / 2016 și în baza acestor prevederi legale reclamantelor li s-a recunoscut dreptul de a fi salarizate la nivelul maxim al salariului de bază din cadrul instituției publice pârâte.

Prin Dispozitiile nr.3259, 3267, 3265, 3266, 3634 şi 4331 emise de pârâtă la data de 01.08.2016, reclamantelor li s-a stabilit salariul la nivelul maxim al funcției deținute, după ce până la această dată reclamantele fuseseră salarizate inferior altor colegi cu aceeași încadrare.

Prin Decizia ÎCCJ nr. 23/2016 pronunțată în data de 26.09.2016 de completul pt. dezlegarea unor chestiuni de drept, admițând sesizarea formulată de Curtea de Apel București, în dosarul de contencios adm. și fiscal nr. 28.884/3/2015, pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, a stabilit că:

În interpretarea și aplicarea dispoz. art. 1 alin. (5 ind. 1) din OUG nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015. , aprobată cu modif. și compl. prin Legea nr. 71/2015, modif. și compl., sintagma „salarizat Ia același nivel” are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurentei, al Curții de Conturi, precum și din cadrul celorlalte autorități și instituții publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit.  a din Legea-cadru nr. 284/2010 ...; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea și aplicarea aceleiași norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art.1 alin. (1) și (2) din OUG nr. 83/2014, aprobată cu modif. și compl. prin Legea nr.71/2015, cu modif. și compl. ult., în cadrul aceleiași autorități sau instituții publice.

În temeiul dispozițiilor art. 521 alin. (3) din CPC, dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanta care a solicitat dezlegarea de la data pronunţării deciziei, iar pentru celelalte instante, de la data publicării deciziei în MO al României, Partea I.

Reclamantele aveau, conform prevederilor legale în vigoare, dreptul de a beneficia încă din luna aprilie 2015 de un salariu brut lunar la nivel de salarizare maxim în plată pentru funcțiile similare corespunzătoare gradului profesional deținut, drept pe care pârâta nu a înțeles să li-l stabilească de bunăvoie decât abia începând cu luna august 2016.

Din aceste motive, reclamantele solicită instanței să oblige pârâta să le acorde despăgubiri egale cu diferențele de drepturi salariale de care nu au beneficiat, din culpa pârâtei, de prevederile Legii nr. 71/2015, anterior aplicării OUG 20/2016 și OUG 43/2016.

Despăgubirea este întemeiată pe răspunderea patrimonială prevăzută de art. 253 alin. 1 Codul muncii, potrivit căruia angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legatură cu serviciul.

Având în vedere cererea referitoare la stabilirea salariului pe perioada aprilie 2015 — iulie 2016, soluția reparatorie pentru reclamante pentru perioada dedusă judecății este o despăgubire egală cu diferența drepturilor bănești între salariul la care reclamantele erau îndreptățite și cel acordat efectiv reclamantelor în această perioadă, actualizate la data plății, plus dobânda legală.

Actualizarea va permite menținerea valorii sumelor ce li se datorează reclamantelor, în sensul nediminuării valorice a debitului, în timp ce daunele moratorii sub forma dobânzii legale vor permite acoperirea prejudiciului material produs de lipsa folosinței acestor sume.

Este admisibil cumulul dobânzii legale cu actualizarea acelorași sume cu indicele de inflație, deoarece cele două măsuri au natură juridică diferită și, în acest fel, nu se ajunge la o dublă reparare a prejudiciului, ci, dimpotrivă, se asigură repararea integrală a prejudiciului. În acest sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 21/2014, obligatorie, prin care s-a admis un recurs în interesul legii și s-a statuat că „pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.

Potrivit Deciziei nr. 21 din 22.06.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, privind soluționarea recursului în interesul legii, dobânzile penalizatoare datorate de stat pentru executarea cu întârziere a obligațiilor de plată pot fi solicitate pentru termenul de 3 ani anterior datei introducerii acțiunii.

În drept, a întemeiat cererea pe dispozițiile art.30 Cpc, Deciziei nr. 23 din data de 26.09.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea OUG nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice in anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, Legea nr.53/2003.

În scop probator, a solicitat proba cu înscrisuri şi a depus la dosarul cauzei, tabel cu salariatii membrii de sindicat, împuternicirile date sindicatului reclamant, adeziuni, carti identitate, dispoziţiile de salarizare si actele adiţionale la contractul individual de muncă..

Pârâta DGASPC Dolj a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, arătând că a respectat prevederile legale care privesc raporturile de muncă și nu a cauzat niciun prejudiciu material sau moral reclamantei, care să o îndreptățească la o despăgubire grevată pe răspunderea patrimonială. 

Reclamanta își desfășoară activitatea de infirmier în cadrul Complexului "Sf. Dumitru"F. - Centrul de Recuperare şu Reabilitare pentru Persoane Adulte cu Handicap, iar la stabilirea cuantumului salariului de bază s-a avut în vedere prevederile art 2 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, precum și prevederile punctului III, lit B din Ordinul nr. 42/77/2011 în care se precizează faptul că anul 2011, pentru personalul nou încadrat pe funcții de același fel, precum și pentru personalul promovat în funcții sau grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este  încadrat.

Legile anuale de salarizare aferente perioadei 2012-2015 au avut în vedere menținerea salariului de bază și a cuantumului sporurilor la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie a anului anterior.

A mai arătat că prevederile Legii nr. 71/2015 nu se aplică salariaților din cadrul DGAPC, ci ele se aplica doar unei categorii de funcționari bugetari, și anume personalului din aparatul de lucru al Parlamentului, Autoritatea Electorală Permanentă, Curtea Constituțională a României.

În ceea ce privește obligarea pârâtei la plata către reclamant a unor despăgubiri, arătă că această solicitare este nefondată, deoarece nu se puteau plăti salarii mărite fără o bază legală.

În drept, au indicat disp.art. 205 și urm. din Codul Procedură Civilă și celelalte acte normative incidente.

În acceasi sedinta a fost încuviinţată proba cu înscrisuri solicitată de părti si cu interogatoriul pârâtei si efectuarea unei adrese la pârâtă pentru a comunica salariul maxim pentru fiecare functie detinută de reclamanti, având aceeasi gradatie, clasă, grad  şi vechime în muncă şi specialitate cu aceastia, pentru perioada 09.04.2015-31.07.2016 şi evolutia salariului reclamantilor, cu acte doveditoare (state  plată, pontaje).

Urmare solicitarii instanţei, pârâta DGASPC Dolj a depus raspunsul la interogatoriu si a  emis adresa nr. 377/26.09.2017 prin care a făcut precizări referitoare la încadrarea reclamantei şi salarizarea corespunzătoare încadrării pe perioada 09.04.2015-31.07.2016, cât şi nivelul maxim de salarizare în cadrul unităţii pentru postul ocupat de reclamanta-membra de sindicat, anexând state de plată lichidare pentru perioada din litigiu..

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată şi reţine următoarele:

Reclamanta a fost si este salariata pârâtei DGAPC, lucrând în cadrul Complexului "Sf. Dumitru"F. - Centrul de Recuperare şu Reabilitare pentru Persoane Adulte cu Handicap, în prezent, in funcţia de infirmier clasa 17, gradatia 1, făcând parte din categoria personalului bugetar, plătit din fonduri publice, conform legilor privind salarizarea unitară a acestei categorii de personal.

În anul 2015, salarizarea personalului din cadrul DGASPC s-a făcut în baza OUG 83/2014 privind salarizarea în anul 2015 a personalului plătit din fonduri publice, astfel cum a fost modificată şi completată la data de 09.04.2015, odată cu intrarea în vigoare a Legii 71/2015.

Textul art. 1 din OUG nr. 83/2014 (forma în vigoare la data emiterii) prevedea:„(1) În anul 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare.

(2) În anul 2015, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Prin Legea nr. 71/2015, intrată în vigoare la 9 aprilie 2015, a fost introdus în conţinutul acestui act normativ alin. 5 ind.1, care a prevăzut că: ,,Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii."

Analizând logic şi sistematic normele juridice citate, se reţine că în cuprinsul primelor două alineate ale textului art.1 din OUG nr.83/2014, legiuitorul a instituit ca principiu menţinerea în anul 2015: (1) a cuantumului brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice şi (2) a cuantumului sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare.

Însă, legiuitorul a instituit o serie de excepţii de la acest principiu, una dintre acestea fiind cea reglementată la alin. 5 ind.1 al art.1 din OUG nr. 83/2014, care vizează, atunci când condiţiile desfăşurării activităţii sunt aceleaşi, salarizarea la nivelul maxim a personalului care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie.

Astfel, în măsura în care, ca efect al aplicării Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, şi/sau a Legii-cadru nr. 284/2010, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul unei autorităţi sau instituţii publice, doi angajaţi ce îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii au ajuns să fie salarizaţi în mod diferit, acela care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie va fi salarizat la nivelul maxim, ca efect al art. 1 alin. 5 ind.1 din OUG nr. 83/2014, astfel cum a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015.

În consecinţă, rezultă din analiza textelor menţionate că, deşi legiuitorul instituie principiul menţinerii în anul 2015 a drepturilor salariale la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014, totuşi, în vederea înlăturării discriminărilor în salarizare, acordă în beneficiul angajatului salarizat la un nivel inferior dreptul de a fi salarizat la nivelul maxim.

Odată cu intrarea în vigoare a Legii 71/2015, s-a creat posibilitatea legală ca personalul încadrat în instituţiile şi autorităţile publice care avea un nivel al salariului de bază şi al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice, pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, să fie salarizat la acest nivel maxim, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, eliminându-se astfel diferenţele salariale rezultate în urma aplicării Legii 284/2010.

Nu se poate reţine apărarea pârâţilor în sensul că actul normativ menţionat nu este aplicabil personalului din cadrul DGASPC, întrucât dacă legiuitorul ar fi dorit ca echivalarea drepturilor să privească doar o anumită instituţie, ar fi stabilit în mod expres acest lucru.

Sintagma "salarizat la acelaşi nivel" este văzută ca fiind o circumstanţiere a personalului "din celelalte instituţii şi autorităţi publice" doar la categoria aceluia care ar fi "salarizat la acelaşi nivel" cu "personalul din aparatul de lucru al Parlamentului", cu excluderea de la uniformizarea drepturilor salariale a tuturor celorlalți angajaţi plătiţi din fondurile publice.

În măsura în care s-ar admite o astfel de interpretare, respectiv dacă s-ar admite că prin art. 1 alin. (51) din OUG 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, s-ar fi stabilit criteriul aceluiaşi nivel de salarizare între personalul din celelalte autorităţi şi instituţii publice şi personalul din aparatul de lucru al Parlamentului, iar nu criteriul aceluiaşi nivel de salarizare între persoanele care ocupă aceleaşi funcţii, în aceleaşi condiţii de studii şi vechime, în cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice, ar însemna ca, pe cale de interpretare, să se limiteze domeniul de aplicare a acestei norme şi să fie exceptate de la această finalitate - eliminarea discriminării - celelalte categorii de personal din cadrul celorlalte autorităţi sau instituţii publice care au un alt nivel de salarizare decât cel al aparatului de lucru al Parlamentului, dar care ocupă aceleaşi funcţii, în aceleaşi condiţii de studii şi vechime cu alte persoane din cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice care au un nivel de remunerare superior.

Cu privire la acest aspect s-a pronunţat ÎCCJ prin decizia nr.23/2016 pronunţată în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5 ind.1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul că sintagma "salarizat la acelaşi nivel" are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenţei, al Curţii de Conturi, precum şi din cadrul celorlalte autorităţi şi instituţii publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea şi aplicarea aceleiaşi norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) şi (2) din OUG nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, în cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice.

S-a apreciat că în caz contrar s-ar menţine inechităţile ori diferenţele salariale în cadrul aceleiaşi categorii de personal şi ar persista discriminarea pe care legiuitorul a intenţionat să o elimine prin edictarea acestui text, pentru a pune în acord legislaţia internă cu prevederile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dar şi cu cele ale dreptului Uniunii Europene.

În consecinţă, nivelul de salarizare determinat prin aplicarea art.1 alin.(1) şi (2) din OUG nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, este cel ce interesează în aplicarea dispoziţiilor art.1 alin. 5 ind.1 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, astfel încât personalul din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Prin urmare, nu va funcţiona regula menţinerii în anul 2015 a aceluiaşi nivel de salarizare din 2014 (salariul de bază şi sporuri) pentru personalul din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice salarizate la un nivel inferior în comparaţie cu salariile de bază şi sporurile stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii cu cel care beneficiază de un nivel de salarizare superior, urmând ca şi acesta să fie salarizat la nivelul maxim, prin urmare, să beneficieze de o creştere salarială, prin derogare de la art. 1 alin. (1) şi (2) din OUG nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare.

S-a reținut că nu se poate susţine faptul că prin această interpretare s-ar încălca cele statuate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 818 din 3 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008, potrivit căreia "prevederile art. 1, art. 2 alin.(3) şi art.27 alin.(1) din OG nr.137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituţionale, în măsura în care din acestea se desprinde înţelesul că instanţele judecătoreşti au competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative"; soluţie ce se reflectă şi în deciziile Curţii Constituţionale nr. 819 şi nr. 820 din 3 iulie 2008, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008, şi nr. 1.325 din 4 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 23 decembrie 2008, deoarece se are în vedere intenţia legiuitorului ca prin adoptarea acestei norme să elimine discriminările existente între persoane care ocupă aceleaşi funcţii, în aceleaşi condiţii de studii şi vechime, aşadar în acord cu scopul legii. Pe de altă parte, nu poate fi înlăturată obligaţia instanţei de judecată de a face aplicarea prioritară a Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului ori a dreptului Uniunii Europene şi a jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, obligaţie ce decurge din dispoziţiile art. 20 din Constituţia României, dar şi din jurisprudenţa instanţei europene şi, respectiv, a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene privind punerea în aplicare a principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în ceea ce priveşte accesul la încadrarea în muncă, la formarea şi la promovarea profesională şi principiul egalităţii de remunerare.

Însă, din înscrisurile depuse la dosar de către pârâta DGASPC Dolj rezultă că ar exista diferenţe de salarizare doar pentru o anumită perioadă din cea dedusă judecătii, între reclamantă şi salariaţii cu aceeaşi funcţie, grad, gradatie şi clasă profesională.

Prin Legea nr.71/2015 s-a urmărit înlăturarea inechităţilor între persoane ce îndeplineau aceeași funcţiei, cu aceeaşi grad/treapta, gradatie şi clasă de salarizare şi care isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii şi stabilirea pentru acel personal, cu salarii şi sporuri mai mici, a unui salariu la nivelul maxim, daca isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii.

Instanţa retine astfel, că între salariul de bază al reclamantei, aferent perioadei  01.04.2016 (după intrarea in vigoare a Legii 71/2015) - 31.07.2016 si salariul  de bază maxim în plata la nivelul unitatii pârâte pentru persoane care ocupau aceeaşi functie/grad/treapta si gradatie, au existat diferente  nejustificate, aspect necontestat în adresa nr. 377/26.09.2017.

Astfel că pârâta trebuia să facă aplicarea prevederilor legii 71/2015 si pentru acest interval şi să-i acorde reclamantei salariul de baza, la nivel maxim din cadrul institutiei, avut  de salariaţii cu aceeaşi functie/grad/treapta si gradatie şi care isi desfasoara activitatea in aceleasi conditi ca şi reclamanta, motiv pentru care, instanţa va admite cererea reclamantei privind lunile aprilie 2016-iulie 2016, ca fiind întemeiată si va obliga pârâta să plătească membrei de sindicat reclamante o despagubire egala cu diferenţa dintre salariul  de bază cuvenit ca urmare a aplicării Legii nr.71/2015 şi cel efectiv plătit, în lunile noiembrie 2015-iulie 2016.

În ceea ce priveste perioada 09.04.2015-01.11.2016, din observarea răspunsului pârâtei nr. 377/2017 si a statelor de plata atasate, rezultă că pentru acest interval, reclamanta  a avut salariul de bază în plată la nivel maxim in unitate, pârata făcând aplicarea corectă a prevederilor Legii 71/2015.

Astfel, pentru această perioadă, între salariul reclamantei si salariul  de bază maxim  în plata la nivelul pârâtei DGAPC nu au existat diferențe, aceasta primind pe perioada aprilie 2015-iunie 2016 salariul maxim in plată în institutie, avut de salariatii cu aceeasi functie/grad/treapta/clasă si gradatie si care îsi desfasoara activitatea in aceleasi conditii ca si aceasta, motiv pentru care cererea reclamantei vizând acest interval va fi respinsă, ca neîntemeiată, fiind respinse si cererile accesorii privind actualizarea sumelor plus dobânda legală.

 Pentru considerentele expuse , instanța  va  admite în parte acţiunea şi va obliga pârâta sa plătească reclamantei-membră de sindicat, o despagubire egala cu diferenţa dintre salariul  de bază cuvenit ca urmare a aplicării Legii nr.71/2015 şi cel efectiv plătit, în lunile, noiembrie 2015-iulie2016, sumă actualizată cu indicele de devalorizare a monedei nationale plus dobânda legală aferentă, calculate de la data nasterii fiecărui drept si până la data plăţii efective, sume acordate pentru a acoperi prejudiciul produs reclamantei prin lipsa folosinţei diferențelor băneşti cuvenite.

Opinia asistenţilor judiciari este conformă cu hotărârea şi prezentele considerente.

Domenii speta

Spete similare