Percheziţie informatică în cursul judecăţii. Acces ilegal la un sistem informatic. Furt.

La ordine fiind pronunţarea asupra cauzei penale privind pe inculpatul SMC şi pe partea civilă MI, având ca obiect „efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos” (art.250 NCP) 2 acte materiale-cu aplicarea art. 35 alin. (1), „furt” (art.228 alin.1 NCP) şi  „acces ilegal la un sistem informatic” prev. și ped. de art. 360 alin 1, 2 și 3 Cod penal (două acte materiale), cu aplicarea art. 35 al. 1 Cod penal şi art. 38 alin. 1 şi 2 NCP.

Asupra cauzei penale de faţă constată următoarele:

 I. 1. Prin rechizitoriul nr. -D/P/2016 din 14.04.2016 al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Iaşi, înregistrat la această instanţă la 14.04.2016 sub nr. -, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului SMC (faţă de care acţiunea penală a fost pusă în mişcare anterior prin ordonanţa procurorului din 04.03.2016), sub acuzaţia săvârşirii infracţiunilor de „efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos” (două acte materiale), prev. şi ped. de art. 250 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 al. 1 Cod penal, „acces ilegal la un sistem informatic” prev. și ped. de art. 360 alin 1, 2 și 3 Cod penal (două acte materiale), cu aplicarea art. 35 al. 1 Cod penal, ambele cu aplicarea dispoziţiilor art. 38 alin. 2 Cod penal şi art. 41 alin. 1 Cod penal, şi, respectiv, de „furt” prev. şi ped. de art. 228 alin. 1 Cod penal, cu art. 41 alin. 1 Cod penal, toate cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod penal.

2. Prin actul de sesizare a instanţei s-au reţinut în sarcina inculpatului, în esenţă, faptul că, în data de 05.01.2016, a sustras din portmoneul persoanei vătămate MI (ce l-a invitat la ea acasă), un anumit card bancar emis de BRD, iar, ulterior, în aceeaşi zi, în baza acelaşi rezoluţii infracţionale, a efectuat, fără drept, două retrageri de numerar din contul ei, de la un ATM BRD situat pe șos. Păcurari, nr. 53, din mun. Iași, în valoare totală de 4000 lei, prin utilizarea neautorizată a cardului bancar sustras şi a codului PIN, comunicat lui de victimă în anumite circumstanţe.

3. Prin acelaşi rechizitoriu, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Iaşi a solicitat instanţei, în legătură cu inculpatul SMC, menţinerea măsurii arestării preventive.

* * *

 II. 4.1. Pentru acuzaţiile mai sus-menţionate, prin încheierea penală nr. 45/JDL din data de 04.03.2016 pronunţată de Tribunalul Iaşi în dosarul nr. -, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului SMC, pentru o durată de 30 de zile, începând cu data 04.03.2016, până la data de 02.04.2016, inclusiv, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 17/UP/04.03.2016.

Prin încheierea penală nr. 62/JDL din data de 30.03.2016 pronunţată de Tribunalul Iaşi în dosarul nr. -, s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a aceluiaşi inculpat pentru o durată de 20 de zile, de la 03.04.2016, până la data de 22.04.2016, inclusiv.

4.2. După trimiterea în judecată, prin încheierea penală din camera preliminară din 15.04.2016, pronunţată în dosarul asociat nr. -/a1.1, s-a dispus, în baza art. 348 alin. 2 raportat la art. 207 alin. 2 şi 4 C.pp., menţinerea măsurii arestării preventive luată faţă de inculpat.

Prin încheierea din camera preliminară din data de 12.05.2016, pronunţată în dosarul asociat nr. -/a1.2, s-a dispus, în baza art. 348 alin. 2 raportat la art. 207 alin. 4 şi 6 C.p.p., menţinerea măsurii arestării preventive luată faţă de inculpatul SMC, pentru o durată de 30 de zile, începând de la 15.05.2016 şi până la 13.06.2016, inclusiv.

4.3. După începerea judecăţii, prin încheierea din 08.06.2016, pronunţată în dosarul asociat nr. -/a.2, în baza art. 362 alin. (2) cu referire la art. 208 alin. (4) Cod pr. pen., s-a verificat şi constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive luată faţă de inculpatul SMC, dispunându-se menţinerea acestei măsuri  pentru o durată de 60 de zile. Încheierea din 08.06.2016 nu a fost contestată nici de inculpat şi nici de Parchet în ceea ce priveşte soluţia referitoare la menţinerea măsurii arestării preventive.

Ulterior, prin încheierea din data de 21.07.2016, pronunţată în dosarul asociat nr. -/a.3, în baza art. 362 alin. (2) cu referire la art. 208 alin. (4) Cod procedură penală, s-a verificat şi constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive luată faţă de inculpatul SMC, dispunându-se menţinerea acestei măsuri  pentru o durată de 60 de zile. Încheierea din 21.07.2016 nu a fost contestată nici de inculpat şi nici de Parchet în ceea ce priveşte soluţia referitoare la menţinerea măsurii arestării preventive.

Ultima dată, prin încheierea din data de 07.09.2016, pronunţată în dosarul asociat nr. -/a.4, în baza art. 362 alin. (2) cu referire la art. 208 alin. (4) Cod procedură penală, s-a verificat şi constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive luată faţă de inculpatul SMC, dispunându-se menţinerea acestei măsuri  pentru o durată de 60 de zile. Nici această încheiere nu a fost contestată nici de inculpat şi nici de Parchet în ceea ce priveşte soluţia referitoare la menţinerea măsurii arestării preventive.

* * *

III. 5. Prin încheierea din data de 18.05.2016 (rămasă definitivă prin necontestare), pronunţată în dosarul asociat nr. -/a.1, judecătorul de cameră preliminară a constatat competenţa instanţei, legalitatea sesizării tribunalului prin rechizitoriul nr.10/D/P/2016  emis la 14.04.2016 de Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Iaşi, precum şi legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecăţii.

* * *

IV. 6. După învestirea instanţei de judecată cu soluţionarea în fond a cauzei, în cursul cercetării judecătoreşti au fost administrate următoarele mijloace de probă:

●→ a fost audiat şi apoi reaudiat inculpatul SMC (la termenul din 08.05.2016 - f.32-35, la cel din 21.07.2016 – f. 82 şi la cel din 07.09.2016 – f. 130), în esenţă, el negând acuzaţiile aduse;

●→ a fost audiată şi apoi reaudiată persoana vătămată MI  (la termenul din 08.05.2016 - f.36-39, la cel din 21.07.2016 – f. 83 şi la cel din 07.09.2016 – f. 131);

●→ la cererea inculpatului şi pentru a se verifica apărările acestuia, s-au solicitat, comunicat şi ataşat la dosar relaţii de la furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice SC Orange România SA (pentru nr. de telefon utilizat de persoana vătămată) şi SC Telekom SA (pentru două numere de telefon utilizate de inculpat), mai exact s-au solicitat o serie de date de trafic (listingul comunicărilor efectuate) aferente perioadei 31.12.2015-08.01.2016 (în care părţile au relaţionat sau ar fi putut relaţiona), dar, în special, aferente zilei de 05.01.2016 când s-au comis faptele ce fac obiectul judecăţii  (f. 47-48, f. 60 şi urm., f. 105-106, f. 112-113);

●→ datele comunicate de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice au fost extrase, listate şi analizate de specialiştii IT ai instanţei şi, separat, de specialiştii din cadrul DIICOT – Serviciul Teritorial Iaşi, rezultatele  - aceleaşi – fiind materializate în mai multe procese-verbale şi anexe la acestea, ataşate la dosarul cauzei (f. 67-81, f. 98-103, f. 125 şi, respectiv, f. 182-188), în cadrul unora dintre acestea fiind reconstituit – pe baza declaraţiilor părţilor coroborate cu datele de trafic şi cu ajutorul aplicaţiei Google Maps - traseul urmat de inculpat de la domiciliul persoanei vătămate până la ATM-ul de la care au fost extraşi banii;

●→la cererea inculpatului şi pentru a se verifica apărările acestuia, s-a solicitat (f. 95-96) şi primit un bagaj al acestuia rămas abandonat (prealabil momentului reţinerii sale) la o pensiune din loc. -, jud. Vrancea, din  care, la termenul din 21.09.2016 (f. 140) – după deschidere şi predarea către inculpat a bunurilor personale, fără legătură cu cauza  - s-au ridicat de către instanţă, pe bază de proces-verbal, mai multe bunuri electronice de interes pentru cauză (un telefon, 3 cartele SIM şi alte accesorii) ;

●→ tot la cererea inculpatului şi pentru a se verifica apărările acestuia, prin încheierea din 21.09.2016, s-a dispus efectuarea unei percheziţii informatice (fiind emis mandatul de percheziţie informatică nr. 1/J/22.09.2016 – f. 144) asupra sistemelor informatice reprezentate de telefonul şi cele 3 cartele SIM, ridicate, în cursul judecăţii din bagajul său;

●→ în baza mandatului de percheziţie informatică anterior menţionat, în conformitate cu prevederile legale, s-a asigurat de către DIICOT- Serviciul Teritorial Iaşi (f. 147-148) realizarea efectivă a percheziţiei informatice de către specialişti din cadrul B.C.C.O. Iaşi, care au întocmit procesele-verbale din 03.10.2016 (f. 149-181);

●→ s-a solicitat şi comunicat de către DIICOT – Serviciul Teritorial Iaşi, în original, o scrisoare şi procesul-verbal întocmit de BCCO la 22.04.2016 cu ocazia predării de către persoana vătămată MI a scrisorii ce i-a fost trimisă la 20.04.2016 de către inculpat, de la locul de deţinere, după trimiterea în judecată, prin care îi solicită să dea declaraţii şi „să spună adevărul”, adică faptul că el nu i-a furat cardul, pentru că „deja cazul a fost mediatizat în presă”, iar el vrea să ştie ce „să declare în continuare acestor reporteri din Iaşi”, pentru că „nu mai are nimic de pierdut”, pe când ea nu şi-ar dori să fie pusă într-o postură neplăcută, iar numele să-i fie „terfelit prin presă” (f. 107-110);

● → a fost audiată martora LI (f. 128-129);

● → s-au solicitat şi comunicat relaţii privitoare la antecedenţa penală a inculpatului, respectiv copii după sentinţele penale nr. 2069/16.07.2012 pronunţată în dosarul nr. - de Judecătoria Iaşi (f. 20-25- dosar fond) şi  nr. 95/09.01.2015 pronunţată în dosarul nr. - de Judecătoria Medgidia (f. 31-34); 

● → s-au solicitat şi comunicat de către A.N.P. relaţii referitoare la perioadele în care inculpatul s-a aflat în detenţie (f.137-139) şi, de asemenea, s-au făcut verificării în bazele de date ale Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date (DEPABD) şi ale A.N.P. referitoare la inculpat, ataşându-se rezultatul acestora;

 ● → ca urmare a comunicării – în cursul procedurii de cameră preliminară (dosar -/a1.2) de către Penitenciarul Iaşi a copiei mandatului de arestare preventivă nr.58/UP/05.09.2016 emis pe numele inculpatului de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarul nr.-, ţinând seama şi de informaţiile furnizate de inculpat, s-au făcut, din oficiu, verificări suplimentare pe www.portalulinstantelor.ro fiind identificat dosarul nr. -, iar apoi s-au luat măsuri pentru ataşarea copiei din baza de date ECRIS a sentinţei penale nedefinitive nr. 2131/16.09.2016 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarul nr. - cu privire la acelaşi inculpat;

 ● → s-au comunicat de către DIICOT – Serviciul Teritorial Iaşi printr-o adresa din 13.10.2016, copii ale unei cereri a inculpatului, a unei adrese către Penitenciarul Iaşi din 30.08.2016 şi a unui proces-verbal din 31.08.2016 de predare - pentru a fi depuse la magazia penitenciarului - a mai multor bunuri (inclusiv telefoane) ridicate în faza de urmărire penală de la inculpat.

*  * *

 V. Analizând actele şi lucrările dosarului, ţinând seama de mijloacele de probă administrate pe tot parcursul procesului penal, în special în faza de judecată, instanţa reţine următoarele:

A. În fapt:

7.1. Mai întâi, instanţa  reţine că inculpatul SMC este absolvent de liceu, nu este căsătorit, nu are copii, nu are ocupaţie şi este cunoscut cu antecedente penale, fiind multiplu recidivist. Astfel, potrivit fişei sale de cazier judiciar (f.21-22 d.u.p.) şi a verificărilor efectuate cu privire la antecedentele sale penale, instanţa reţine că inculpatul SMC a mai fost condamnat anterior, în mod definitiv, de către instanţe din aproape toate zonele ţării (judecătoriile Câmpina, Sighetu Marmaţiei, Deva,  Năsăud, Petroşani,  Târgu Jiu, Constanţa, Sibiu, Iaşi, Galaţi), de nu mai puţin de 11 ori numai pentru infracţiuni contra patrimoniului, ceea ce relevă o anumită specializare infracţională. În plus, se remarcă o creştere graduală a gravităţii faptelor, în sensul că dacă primele 9 condamnări din antecedenţă au fost dispuse doar pentru infracţiuni de „furt calificat”, cea de a zecea condamnare (s.p. 211/31.03.2011 a Judecătoriei Sibiu) a fost dispusă atât pentru „furt calificat”, cât şi pentru o infracţiune de „efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos” ( prev. şi ped. art. 27 alin. 1 din Legea nr. 365/2002), deci de acelaşi fel cu una dintre infracţiunile dedus judecăţii, iar ultima (s.p. nr. 2069/06.07.2012 a Judecătoriei Iaşi) pentru săvârşirea unei infracţiuni de „tâlhărie”.

De asemenea, se mai reţine că, în antecedenţă, inculpatul a fost arestat preventiv şi deţinut în mod repetat, beneficiind de mai multe ori de liberare condiţionată. Ultima dată, inculpatul SMC a fost liberat condiţionat la data de 13.01.2015 (în baza sentinţei penale nr. 95/09.01.2015 a Judecătoriei Medgidia, rămasă definitivă prin necontestare la 13.01.2015) din executarea pedepsei de 5(cinci) ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.2069/06.07.2012 a Judecătoriei Iaşi (menţinută şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 935/13.09.2012 a Curţii de Apel Iaşi), cu un rest de pedeapsă de 615 zile închisoare rămas neexecutat.

7.2. Inculpatul nu şi-a întemeiat o familie, singura sa rudă – aşa cum chiar el a precizat olograf în scrisoarea pe care i-a trimis-o persoanei vătămate (f. 109 verso), precum şi în cererea depusă al ultimul termen de judecată prin care a solicitat sprijinul în vederea recuperării altor bunuri personale - fiind o soră („…eu unul, chiar nu mai am nimic de pierdut, în condiţiile în care, în afară de o soră, nu mai am pe nimeni…”).

Cu toate acestea, (doar) cu ocazia audierii sale de către instanţă, inculpatul a susţinut că ar avea doi copii dintr-o relaţie de concubinaj cu o femeie din Luxemburg, unde ar fi lucrat până în vara anului 2015. De principiu, fără a exclude, în mod absolut, o astfel de posibilitate, instanţa arată că este obligată să se bazeze pe probe, sens în care reţine că, în speţă, nu există nici o dovadă în acest sens, ci, din contră. Astfel, mai întâi, instanţa reţine că, deşi (având în vedere bogata sa antecedenţă penală) este familiarizat cu procedurile judiciare şi deşi a fost întrebat, totuşi, în faza de urmărire penală, inculpatul nu a susţinut că ar fi tatăl vreunui copil. În al doilea rând, solicitat să dea detalii, după ce, într-o primă fază (f. 32), inculpatul a indicat numele şi vârsta copiilor  (unul de 11 ani şi celălalt de 6 ani şi 11 luni), într-o a doua fază, în aceeaşi declaraţie (f.35), inculpatul a indicat şi datele de naştere ale acestora, date care însă nu corespund cu vârsta iniţial declarată a copiilor (astfel : dacă ar fi fost născut în  mai 2004, fiul cel mare ar fi trebuit să aibă 12 şi nu 11 ani, iar cel mic, dacă ar fi fost născut în august 2010, ar fi trebuit să aibă 5 ani şi 10 luni). Or, este greu de crezut că un tată nu ar cunoaşte vârsta copiilor săi. În al doilea rând, instanţa reţine că în bazele de date ale DEPABD şi ANP nu apare nici o menţiune privitoare la copii inculpatului, el nedeclarând la administraţia locului de deţinere (aşa cum rezultă din fişa ANP) nici că ar fi tatăl vreunor copii, nici că ar avea vreo concubină, deşi ar fi avut tot interesul să facă acest lucru pentru a i se putea permite să întreţină legături persoanele (telefonice sau de alt tip) cu aceştia. În al treilea rând, instanţa reţine că din datele comunicate de  ANP (f.139) în perioada 12.04.2003-17.04.2006, inculpatul SMC a fost deţinut într-un penitenciar din România, astfel încât este foarte puţin probabil (dacă nu aproape imposibil) ca el să fie tatăl băiatului despre care susţine că s-ar fi născut în luna mai 2004 şi despre a cărei mamă a afirmat că ar fi o cetăţeancă luxemburgheză.

Deşi, aparent, aceste date personale şi susţinerile inculpatului referitoare la presupuşii săi copii sunt elemente ce nu ar avea legătură cu faptele ce fac obiectul judecăţii, instanţa reţine că acestea sunt importante şi au fost punctate din două considerente: mai întâi, pentru că ele conturează persoana inculpatului, respectiv capacitatea sa deosebită de a face afirmaţii nereale cu o mare putere de convingere (elemente ce, în speţă, au fost de natură, a-i facilita comiterea faptelor) şi tupeul său în acest sens, iar, în al doilea rând, pentru că atitudinea sa de a face astfel de afirmaţii nereale în faţa instanţei, trebuie avută în vedere la creionarea profilului inculpatului şi, implicit, la individualizarea sancţiunilor penale.

* * *

 8.1. Inculpatul SMC nu are o profesie şi nu a avut vreo ocupaţie licită. După, ultima sa liberare condiţionată şi, în special, în toamna anului 2015-iarna anului 2016, preocuparea principală a inculpatului a fost aceea de a obţine venituri ilicite, profitând de capacitatea sa deosebită de persuasiune, de o îndrăzneală ridicată, de o abilitate aparte de a minţi şi de a empatiza în mod fals cu persoane naive sau vulnerabile, de anumite cunoştinţe în ceea ce priveşte utilizarea comunicaţiilor prin intermediul site-urilor de socializare online, dar şi de aspectul său fizic şi, în fine, de credulitatea unor femei singure sau/şi vulnerabile.

Toate aceste elemente, împreună, au făcut posibil ca inculpatul să reuşească să cunoască stările şi nevoile anumitor categorii de persoane de sex feminin singure, respectiv dorinţa de a-şi reface viaţa sau de a-şi găsi un partener în acord cu aşteptările lor. De aceea, inculpatul şi-a creionat un profil şi o identitate falsă (cel puţin parţial), cu puternic impact emoţional (bărbat prezentabil, cu o bună situaţie materială – director de sucursală bancară, dar văduv şi care şi-ar fi pierdut, în urmă cu câţiva ani, soţia şi mama într-un accident rutier), de natură a stârni interesul şi empatia unor astfel de femei (multe dintre ele trecute prin experienţe de viaţă ce le puteau face vulnerabile şi/sau la o anumită vârstă), cu o stare materială bună şi o anumită poziţie socială, care le-ar fi făcut să fie rezervate în a risca să se expună sesizând autorităţile. 

Astfel, la data de 24.11.2015, inculpatul SMC şi-a creat un cont pe site-ul de socializare www.badoo.com, deţinând nikname-ul „Claudiu.stan.13”. Prin intermediul acestui site, folosind, în unele cazuri, identităţi false (cel puţin sub anumite aspecte), inculpatul a contactat şi abordat persoane de sex feminin, de regulă singure.

Aşa cum rezultă din procesul-verbal întocmit la 08.02.2016 (f. 178 – vol. I d.u.p.), la datele de 18.01.2016 şi 25.01.2016, prin adrese ale organelor de urmărire penală (f. 165-166 şi f.170 – vol. I d.u.p.) a fost contactat comerciantul Badoo Trading Limited, administrator al site-ului de socializare www.badoo.com care, în urma solicitărilor efectuate, a comunicat (f. 171 -174 – vol. I d.u.p.) la data de 26.01.2016, faptul că inculpatul SMC, posesor al adresei de email [email protected] şi al contului (user id-ului) 490911919 pe site-ul www.badoo.com deţine nickname-ul Claudiu.stan.13, la profil fiind afişat doar „Claudiu”, iar ca date personale au fost trecute adresa de email mai sus-menţionată, vârsta de 42 de ani şi localitatea de proveninţă, respectiv Bacău, totodată fiind transmisă şi data la care a fost creat pe site profilul mai sus-menţionat, aceasta fiind 24.11.2015.  De asemenea, echipa de suport a companiei Badoo Trading Limited a comunicat organelor de urmărire penală IP-urile aferente fiecărei logări la acest cont, iar în urma verificărilor (f. 178 – vol. I d.u.p.) efectuate în mediul online a unui număr de 22 de adrese I.P. dintre toate cele transmise a reieşit faptul că inculpatul a accesat contul său de Badoo din mai multe localităţi, precum Medgidia, Focşani, Bucureşti, Otopeni, Râmnicu-Vâlcea.

Utilizând acest profil parţial fals şi abilităţile sale de persuadare, inculpatul SMC, profitând de naivitatea/credulitatea unor anumite femei singure şi/sau de dorinţa lor de a-şi reface viaţa ori de a-şi găsi un partener în acord cu aşteptările lor, reuşea să aibă un ascendent aparte asupra acestora şi să le determine, într-o primă fază, să iniţieze o legătură online şi apoi telefonică (sens în care inculpatul utiliza mai multe telefoane şi cartele), pentru ca, într-o a doua etapă, să se întâlnească cu el, fie la domiciliul lor, fie în oraşul în care ele locuiau, în scopul declarat de a se cunoaşte şi de a dezvolta o relaţie de prietenie. Pentru a evita orice suspiciune, inculpatul inventa motive credibile pentru a le propune ca întâlnirea să aibă loc în scurt timp.

Cu ocazia unor astfel de întâlniri, inculpatul profita de încrederea acordată şi de neatenţia victimelor, reuşind fie să îşi însuşească, fără drept, bunuri de valoare ale acestora, fie să le determine să-i furnizeze elemente confidenţiale de natură a-i facilita sustragerea de bunuri de la acestea, fie, în alte cazuri, sub pretextul că nu are bani momentan asupra sa, din cauza unui eveniment neprevăzut, să le ceară diferite sume de bani sau bunuri, cu titlu de împrumut, pe care apoi nu le-a mai înapoiat şi nici nu avusese intenţia să o facă vreodată.

În fine, este de notat şi faptul că, în prealabil, în vara anului 2015, la data de 31.07.2016, inculpatul şi-a deschis la ING Bank – Sucursala Bucureşti un cont curent şi unul de economii,  beneficiind şi de furnizarea serviciilor de „internet banking”, precum şi de eliberarea unui card bancar (conform relaţiilor comunicate de ING – f. 137-145), de care, ulterior, s-a folosit pentru creionarea atât profilului său fals, cât şi pentru convingerea victimelor că ar lucra la această bancă.

8.2.  Datele dosarului conturează faptul că acest mod de săvârşire a faptelor ce a fost utilizat în cazul persoanei vătămate MI nu este unul singular, ci el constituie un adevărat modus operandi, ce relevă că acesta era preocuparea principală a inculpatului şi că numărul victimelor este posibil să fie mult mai mare.

●  În acest sens, avem în vedere atât declaraţia martorei LI (care furnizează aceleaşi elemente despre inculpat şi acelaşi mod de abordare a sa, ca şi în cazul persoanei vătămate MI), dar şi împrejurările de fapt ce vor fi detaliate în continuare.

● Astfel, mai întâi, instanţa are în vedere, procesele-verbale de percheziţie informatică realizate asupra telefoanelor şi cartelor SIM ridicate de la inculpat (f. 87-88 şi datele stocate pe CD-ul aflat la fila 89 d.u.p.; f. 101-102 şi datele stocate pe CD-ul aflat la fila 103 d.u.p.; f. 149-181 dosar instanţă) ce relevă faptul că în agendele electronice acestor dispozitive, inculpatul avea stocate numerele de telefon ale unui număr foarte mare de persoane de sex feminin (zeci de persoane), acestea fiind memorate după prenume lor şi iniţialele oraşelor în care locuiau. De exemplu: Ana Tm., Anda Hd., Aneta Or., Carmen Sv., Diana Tg. Jiu, Elena Is, Dorina Oituz, Erica Ar, Irina Is (aceasta fiind martora audiată în cauză), Iulia Is (acesta fiind persoana vătămată din cauză), Ioana Bc, Karina Dv, Laura B., Lili Is., Maria Hârlău, Maria Jim, Nico sb, Vio B., Violeta mang. ş.a. Prin urmare, rezultă că inculpatul cunoscuse persoane de sex feminin din aproapele toate zonele ţării şi că se afla într-o mobilitate continuă. De asemenea, din analiza şi vizualizarea nemijlocită a aceloraşi date obţinute în urma percheziţiilor şi stocate pe CD-uri, instanţa reţine că în memoria telefoanelor utilizate de inculpat au fost identificate fotografii ale mai multor femei, precum şi imagini cu el conectat la aplicaţii de comunicare online.

● În al doilea rând, instanţa are în vedere relaţiile comunicate de  Badoo Traiding Limited (f. 171 şi urm. d.u.p.) din care rezultă numărul mare de conectări pe www.badoo.com dintr-un număr ridicat de locaţii diferite din ţară în perioada noiembrie 2015-ianuarie 2016, la scurte intervale de timp (o zi sau câteva zile), cum ar fi Medgidia, Constanţa, Focşani, Bucureşti, Otopeni, Râmnicu Vâlcea, Iaşi ş.a.

● În al treilea rând, instanţa are în vedere relaţiile comunicate de Western Union, conţinând o listă cu mai multe persoane de sex feminin (cca. 13), care, dintr-un număr mare de localităţi din ţară, au transferat sume de bani (cuprinse între 100 şi 900 lei sau de câte 100 ori 150 euro) către inculpatul SMC, în lunile ianuarie-februarie 2016 (f.147-150 d.u.p.). În declaraţia dată în faţa instanţei (f. 34 verso), inculpatul a precizat faptul că el le-a convins pe acele femei să-i trimită bani cu titlu de împrumut, iar, pe altele, să-i dea diverse obiecte, dar el nu a mai restituit nimic, fără să aibă vreo explicaţie în acest sens.

● În al patrulea rând, instanţa are în vedere procesele-verbale din 14.03.2016 (f. 191-193) referitoare la contactarea în cursul urmăririi penale a altor tinere al căror număr de telefon a fost identificat în agendele telefonice ale inculpatului ori cu care acesta purtase unele discuţii telefonice interceptate autorizat sau cu privire la care, la solicitarea organelor de urmărire penală, Western Union (f. 147-150 – vol. I d.u.p.) a comunicat că ar fi făcut transferuri de bani aceluiaşi inculpat.

Astfel, dintr-unul din procesele-verbale (f. 191) rezultă că numita AL din Bucureşti, utilizatoarea postului telefonic cu nr. -, a confirmat telefonic organelor de urmărire penală faptul că  l-a cunoscut pe inculpatul SMC, căruia, la cererea acestuia i-a împrumutat cca. 1500 lei şi o tabletă, bunuri care însă nu i-au mai fost restituite, iar inculpatul nu  i-a mai răspuns la telefon. De altfel, această femeie i-a virat inculpatului în contul bancar la 18 şi 20.01.2016 suma de 700 lei (f. 139 vol. I), după ce la datele de 12 şi 14.01.2016 îi trimisese prin Western Union sumele de 450 şi 330 lei (f. 149-150 – vol. I d.u.p.) .

 Dintr-un alt proces-verbal (f. 192) rezultă că numita AM din loc. -, jud. Ilfov, utilizatoarea postului telefonic cu nr. -, a confirmat telefonic organelor de urmărire penală faptul că l-a cunoscut pe inculpatul SMC, căruia, la cererea acestuia, i-a împrumutat  700 lei şi o tabletă, bunuri care însă nu i-au mai fost restituite, după cum inculpatul nu i-a restituit nici o brăţară şi un lanţ de aur, pe care s-a oferit să i le ducă la reparat, ulterior acesta nemairăspunzându-i la telefon.

● În al cincilea rând, instanţa are în vedere chiar declaraţia inculpatului de la termenul de judecată din 08.06.2016 în care acesta : →a confirmat o serie de date referitoare la abordarea unor femei singure potrivit aceluiaşi modus operandi (precizând că a contactat mai multe femei prin www.badoo.com şi că a reuşit să le convingă să-i trimită bani cu titlu de împrumut, el nerestituind însă nici o sumă, dar şi că este arestat în altă cauză pentru fapte presupus comise după acelaşi mod de operare); →a precizat că a furnizat anumite date nereale despre biografia sa persoanei vătămate (aceleaşi cu cele indicate, în declaraţia sa, şi de martora LI), fără a putea oferi vreo explicaţie în acest sens; →a susţinut că, atunci când comunica pe site-urile de socializare cu femei, încerca să îşi disimuleze locaţia în care se afla, astfel încât acestea să creadă că este din aceeaşi localitate cu ele. 

● În al şaselea rând, se reţine că prin sentinţa penală nedefinitivă (apelată de inculpat) nr. 2131/16.09.2016 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarul nr. -, acelaşi inculpat a fost condamnat pentru săvârşirea la data 27.02.2016,  a unei infracţiuni de furt calificat, ce a constat în aceea că, în jurul orei 21,00, s-a întâlnit cu persoana vătămată RV, la domiciliul acesteia, din B, de unde, profitând de neatenţia acesteia, i-a sustras 100 lei, un telefon mobil marca HTC şi o tabletă Samsung, pe care ulterior le-a înstrăinat. Din considerentele acestei sentinţe coroborate cu declaraţiile date de inculpat în faţa acestei instanţe, rezultă că şi în acest caz (în care, până la rămânerea definitivă, se bucură de prezumţia de nevinovăţie), inculpatul ar fi abordat-o pe victimă tot prin intermediul site-ului de socializare www.badoo.com, iar după o comunicare online tot de cca. o săptămână i-ar fi propus să se întâlnească, venind la domiciliul acesteia cu o sticlă de vin, una de suc şi o cutie de bomboane. Se remarcă faptul că, şi acest caz (la fel ca şi cauza dedusă judecăţii), inculpatul s-a recomandat ca fiind director al unei sucursale a ING Bank şi a pretins că ar avea o locuinţă într-o cartier rezidenţial din Bucureşti.

●  În fine, instanţa are în vedere că, după comiterea infracţiunilor deduse judecăţii, în cauză, s-au autorizat de către judecătorul de drepturi şi libertăţi interceptarea comunicaţiilor telefonice ale inculpatului, analiza proceselor-verbale de redare a unora dintre convorbirile interceptate reliefând -  dincolo de utilizarea mai multor dispozitive şi schimbarea repetată a numerelor de telefon (vol. II) -  aceleaşi preocupări ale inculpatului şi un mod de operare similar.

Astfel, la data de 09.02.2016, ora 11:16:48, inculpatul contactează telefonic (f. 60 – vol. II) o femeie, „Lana” căreia  i se plânge că stă de 3 ore într-un PECO, că a făcut plinul la maşină, dar că nu poate plăti carburantul deja pus pentru că nu funcţionează POS-ul la acea benzinărie, sugerând că ar avea nevoie de ajutorul acesteia. Apoi, la ora 11:47:34, îi trimite un SMS în acest sens, pentru ca la ora 11:47:15 să fie sunat de acea femeie „Lana”, care, iritată fiind, îi reproşează că i-a cerut bani, solicitându-i să nu mai aducă discuţia despre bani.

Alte exemple relevante sunt următoarele: a) la 09.02.2016, ora 15:04, inculpatul o sună pe numita „Sandi” şi , sub pretextul că are o mare urgenţă (trebuie să plătească urgent o factură pentru că altfel „intră în Preventel”, iar „aici băncile se închid la ora 05,00”) o roagă pe acesta să-i trimită suma de bani de 1140 lei prin Moneygram; b) la 12.02.2016, ora 12:39, inculpatul o contactează telefonic pe numita „Liana” din C şi o roagă să-l ajute cu nişte bani pe care să-i trimită urgent fie prin bancă, fie prin oficiul poştal, pentru că „diseară când ne vedem” îi va restitui; c) la 15.02.2016, orta 18:19 (f.62–vol. II d.u.p.), inculpatul o contactează telefonic pe numita AL şi, după ce îi spune că şi-a uitat cardul şi banii în hainele de serviciu de care s-a schimbat, o roagă să-l ajute şi să-i trimită  prin Western Union suma de 1000 lei (spunând – la afirmaţia interlocutoarei că nu are atâţia bani – că îi ajung şi 500 lei). În fine, instanţa  are în vedere şi SMS-urile primite de inculpat de la nr. - (în privinţa căruia organele de urmărire penală au stabilit că era utilizat de numita  AL din Bucureşti), la 16.02.2016, ora 07:37 cu textul „Ok. Cât vrei pe tableta mea ?” şi la 17.02.2016, ora 17:50 cu textul „ Îţi acord timp până vineri să treci să-mi laşi tableta. Dacă nu mă duc să te reclam la poliţie, am factura şi cutia originală, cel mai mult mă doare că ai minţit. Şi ala era un cadou”. 

* * *

9.1. În data de 31.12.2015, persoana vătămată MI l-a cunoscut, prin intermediul site-ului de socializare www.badoo.com, pe inculpatul SMC, care avea ID-ul „Claudiu41” şi care i s-a recomandat a fi „Claudiu Mihai Barbu”, spunându-i, printre altele, că lucrează la banca ING (tot la fel cum i-a spus şi martorei LI), unde deţine o funcţie de conducere. În declaraţia sa, dată în faţa instanţei, inculpatul a recunoscut că el este cel care a contactat-o pe persoana vătămată pe acest site de socializare, precum şi că i-a spus acesteia că lucrează la ING Bank (de la care deţinea un card) şi că este văduv, întrucât soţia  şi mama lui decedaseră în urmă cu trei ani într-un accident, deşi aceste lucruri nu erau reale.

Aşa cum rezultă din analiza coroborată a declaraţiilor părţilor şi a datelor de trafic (listingul comunicaţiilor telefonice), în perioada 31.12.2015 – 05.01.2016, inculpatul şi persoana vătămată au purtat mai multe conversaţii telefonice (f. 70, 72 şi f.186) sau în mediul online, inclusiv prin intermediul aplicaţiei WhatsApp. În acea perioadă, inculpatul – aşa cum chiar şi el a declarat -  utiliza cel puţin două numere de telefon (împrejurarea confirmată atât de persoana vătămată, cât şi de martora LI), dar şi de procesele-verbale ataşate la dosarul de urmărire penală.

În cadrul acestor discuţii, inculpatul SMC s-a prezentat ca lucrător la sucursala ING Bank din centrul municipiului Iaşi. Inculpatul i-a comunicat persoanei vătămate că este de loc de undeva de lângă Bucureşti (la cca. 35 km), că a locuit şi lucrat mulţi in Bucureşti într-un complex rezidenţial (pe care chiar i l-a indicat să-l acceseze pe internet pentru vizualizare) - tot la fel cum îi spusese şi victimei din dosarul în care a fost condamnat în primă instanţă de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - , dar că de câţiva ani a fost detaşat la sucursala ING din Iaşi, locuind într-un apartament de serviciu din zona Târgu Cucu. De asemenea, inculpatul i-a spus persoanei vătămate MI că este singur întrucât a suferit o tragedie, în sensul că soţia şi mama lui au murit în urmă cu câţiva ani într-un accident rutier, acesta fiind şi motivul pentru care el s-a mutat cu serviciul la Iaşi, pentru că „a vrut să uite şi s-a refugiat în muncă”.

Instanţa remarcă faptul că, în esenţă, exact aceleaşi elemente de prezentare a sa, inculpatul i le-a furnizat şi martorei LI din Iaşi (f. 167-168 d.u.p., f. 128-129 dosar instanţă), cu care, după ce a contactat-o pe acelaşi site, a conversat o perioadă online şi telefonic, insistând apoi să se întâlnească şi să se cunoască, sens în care s-au şi întâlnit la data de 10.01.2016 (la 5 zile de la comiterea faptei în dauna persoanei vătămate MI), într-o parcare din Iaşi, discutând câteva minute în maşina acesteia. Martora a manifestat însă reticenţă şi nu a mai dorit să continue relaţionarea cu inculpatul, astfel încât a evitat să ajungă, la rândul ei, victimă.

În discuţiile purtate cu persoana vătămată MI, inculpatul SMC a utilizat un limbaj ales cu grijă (dovadă în acest sens, o reprezintă şi textul scrisorii trimise de inculpat din arest părţii civile, după trimiterea în judecată – f. 107-108), adoptând o conduită de bărbat serios, politicos, educat, cu o situaţie materială şi o poziţie socială bune. De asemenea, pentru a-i câştiga încrederea,  inculpatul s-a comportat ca şi cum ar fi fost în mod real interesat de persoana părţii civile MI, evitând să-i facă sugestii sau propuneri care să ridice semne de întrebare asupra seriozităţii sale. Tot pentru a înlătura eventuale semne de întrebare, în discuţiile purtate cu persoana vătămată, inculpatul i-a comunicat acesteia şi o serie date reale despre el (cum ar fi prenumele, vârsta, data naşterii sau faptul că are o casă - unde, în realitate, îşi are domiciliul - într-o localitate din apropierea Bucureştiului), care, în cazul unor verificări, s-ar fi dovedit a fi corecte.

Instanţa reţine că astfel de date şi o astfel de conduită, inculpatul a adoptat şi faţă de martora LI, aşa cum rezultă din declaraţiile acesteia, împrejurare de natură a conferi o dată în plus credibilitate declaraţiilor constante ale persoanei vătămate.

De asemenea, instanţa reţine că în cadrul discuţiilor telefonice sau în mediul online purtate de  inculpat cu persoana vătămată, acesta – după ce i-a furnizat mai multe date personale despre el, majoritatea nereale – s-a arătat interesat de situaţia ei personală şi materială, reuşind astfel să afle că partea civilă MI este divorţată, care este ocupaţia sa şi unde anume lucrează, precum şi că locuieşte singură cu chirie, dar că  intenţionează să cumpere apartamentul respectiv, dispunând deja de avansul de bani necesar. Mai mult decât atât, pentru a-i câştiga încrederea, inculpatul s-a oferit să o ajute cu bani împrumut, dacă are nevoie.

Instanţa reţine că, din declaraţia martorei LI (f. 128 verso), rezultă că şi faţă de aceasta, inculpatul a manifestat acelaşi tip de interes de a cunoaşte cu ce se ocupă, unde lucrează, cât câştigă şi prin ce bancă îşi încasează salariul.

9.2. După ce, în perioada 31.12.2015-04.01.2016, inculpatul şi persoana vătămată au ţinut legătura telefonic şi/sau online, în cursul zilei de luni, 04.01.2016, inculpatul SMC a contactat-o telefonic, spunându-i că a ajuns în Iaşi şi i-a propus acesteia să se întâlnească a doua zi. Persoana vătămată MI i-a comunicat inculpatului că în noaptea de 04/05 ianuarie 2016 este de gardă la spitalul la care lucrează şi nu poate să se întâlnească cu el în dimineaţa zilei următoare. Întrucât inculpatul a insistat să se întâlnească cu aceasta la o cafea, pentru maxim 10 minute, întrucât „este nerăbdător să o cunoască”, în cele din urmă persoana vătămată a acceptat şi a  fost de acord ca a doua zi, dimineaţă, după ce va veni de la serviciu, să se întâlnească în jurul orelor 08,00 la domiciliul său.

Din analiza datelor de trafic comunicate de SC Telekom  SA (f. 99), rezultă că în perioada 31.12.2015 – 04.01.2016 (până în jurul orelor 13,09),  cartela telefonică cu nr. - ce aparţinea şi era utilizată de inculpatul SMC a fost localizată în mun. Bucureşti sau  în judeţul Ilfov (n.n.: persoana vătămată a declarat că inculpatul îi spusese că şi-a petrecut revelionul la Bucureşti şi că se va întoarce pe data de 04.01.2016 în Iaşi, pentru a reveni la serviciu), iar, ulterior, în ziua de 04.01.2016 pe traseul Bucureşti-Iaşi.

Începând cu ora 19,45 a zilei de 04.01.2016, cartela telefonică cu nr. - ce aparţinea şi era utilizată de inculpat a fost localizată în Iaşi, iar după orele 20,49 în zona celulei „Carrefour ERA”, celulă corespunzătoare adresei Iaşi, Şoseaua Păcurari, nr. 127.

 9.3.  În dimineaţa zilei de 05.01.2016, persoana vătămată MI a ieşit de la serviciu în jurul orelor 07,00, ajungând acasă în jurul orelor 07,30-07,45 (f. 83). 

Aşa cum rezultă din analiza coroborată a datelor de trafic comunicate de SC Telekom  SA şi SC Orange România SA (f.77 şi f.78), întrucât se apropia ora 08,00, iar inculpatul nu o contactase, aşa cum stabiliseră cu o seară înainte, în ziua de marţi, 05.01.2016, la ora 07:57:45, de pe telefonul său cu nr-, persoana vătămată MI i-a trimis un SMS inculpatului pe numărul lui de telefon -, întrebându-l – potrivit declaraţiilor acesteia (f. 83) - dacă mai ajunge.

Inculpatul SMC i-a răspuns acesteia la ora 07:59:29, apelând-o telefonic şi purtând o conversaţie cu durata de 70 de secunde. Analiza datelor de trafic comunicate de operatorii de telefonie mobilă coroborate cu procesele-verbale întocmite de specialiştii IT relevă că la data şi ora purtării acestei conversaţii, telefonul persoanei vătămate a fost localizat într-o celulă ce acoperea/corespundea adresei sale de domiciliu, în timp ce telefonul inculpatului a fost localizat în zona Carrefour - ERA din Iaşi (celula Şoseaua Păcurari, nr. 127), deci într-o zonă relativ apropiată de cea a domiciliului persoanei vătămate şi, în acelaşi timp, totalmente diferită de cea în care inculpatul a declarat că se afla la momentul purtării acestei conversaţii (şi anume zona Tudor, situată în partea opusă a oraşului). În cadrul acestei discuţii, inculpatul i-a comunicat persoanei vătămate că se află la locuinţa sa de serviciu din zona Târgu Cucu (fapt nereal) şi că va veni la domiciliul acesteia în scurt timp cu un taxi, cerându-i să-i indice adresa, ceea ce MI a şi făcut, spunându-i că locuieşte la blocurile ANL din cartierul -, situate la marginea oraşului Iaşi (n.n.: înspre Bucureşti).

După această discuţie, la ora 08:20:04, inculpatul SMC a apelat numărul de telefon - (care, în urma verificărilor efectuate pe surse deschise, respectiv internet, s-a stabilit că aparţine companiei ieşene de taxi Lux Taxi – f. 68 şi f.79), purtând o conversaţie telefonică (voce) cu durata de 41 de secunde (f. 78). Se reţine că la ora purtării acestei conversaţii, telefonul inculpatului a fost localizat tot în zona Carrefour - ERA din Iaşi (celula Şoseaua Păcurari, nr. 127), în timp ce telefonul persoanei vătămate a fost localizat în aceeaşi celulă ce acoperea/corespundea adresei sale de domiciliu.

Aşa cum rezultă din analiza declaraţiilor părţilor (concordante sub acest aspect), întrucât taximetristul nu reuşise să identifice cu exactitate blocul în care locuia persoana vătămată, la ora 08:46:40, inculpatul SMC a apelat-o de pe numărul său de telefon - pe persoana vătămată MI (utilizatoare a nr. de telefon -), solicitându-i amănunte suplimentare, pe care acesta i le-a furnizat, această conversaţie (voce) având o durată totală de 17 secunde. Se reţine că la ora purtării acestei conversaţii, telefonul inculpatului a fost localizat în zona celulei -, situată tot în zona cartierului -(celulă localizată la adresa din Iaşi, -), în timp ce telefonul persoanei vătămate a fost localizat în aceeaşi celulă ce acoperea/corespundea adresei sale de domiciliu.

 La cca. 5 minute după această discuţie telefonică, inculpatul a bătut la uşa locuinţei persoanei vătămate situată cu exactitate în Iaşi, -, în zona blocurilor ANL - din Iaşi, fiind primit şi invitat în apartamentul acesteia aproximativ în jurul orelor 08,55. Persoana vătămată locuia într-un apartament cu o cameră compus, dintr-un hol, o bucătărie, o baie şi o cameră-dormitor.

9.4. Inculpatul era îmbrăcat cu aceleaşi articole vestimentare la care a făcut referire şi martora LI (care s-a întâlnit cu acesta, ulterior, pe 10.01.2016). Persoana vătămată a remarcat faptul că aspectul vestimentar relativ sărăcăcios al inculpatului nu prea corespundea cu statutul profesional declarat al acestuia, dar, pe moment, nu şi-a pus prea multe semne de întrebare.

Persoana vătămată constituită parte civilă MI, l-a invitat pe inculpat în bucătărie pentru a-l servi cu o cafea, permiţându-i să fumeze o ţigară.

Aici, părţile au purtat discuţii, context în care, la un moment dat, partea cuvilă l-a întrebat pe inculpat care sunt condiţiile de creditare la banca la care el lucrează, în cadrul programului de creditare prima casă, dar acesta nu i-a oferit un răspuns clar, conducând discuţia în altă direcţie şi anume, spre cardurile bancare. Astfel, în contextul discuţiilor despre credite bancare, inculpatul

a întrebat-o pe persoana vătămată  la ce bancă are card bancar şi care sunt condiţiile de eliberare a unui astfel de card, acesta răspunzându-i că la BRD, dar că nu-i poate furniza alte detalii.

După ce au discutat şi alte chestiuni, inculpatul a redeschis discuţia despre cardurile bancare, cu o tentă aparent profesională, vorbind despre aspecte referitoare la securitatea bancară şi la modul de alegere a codurilor PIN. În acest sens, inculpatul i-a spus persoanei vătămate că la ING Bank, unde el lucrează, cardurile au coduri PIN simple şi uşor de reţinut (gen 1234, inculpatul chiar spunându-i care ar fi codul său), după care a întrebat-o pe persoana vătămată dacă la BRD codurile PIN sunt la fel de simple şi care este codul său PIN. Fără a bănui scopul real al întrebării inculpatului şi din naivitate, persoana vătămată i-a comunicat inculpatului codul PIN corect al cardului ei bancar,  respectiv 5978 (pe care nu-l mai utilizează în prezent), repetându-i-l încă o dată (f. 38 verso) după cum chiar ea a declarat, amândoi căzând de acord că este un cod mai greu de reţinut. 

Persoana vătămată MI a susţinut că i-a comunicat inculpatului codul PIN doar în contextul respectivelor discuţii ce păreau a fi tehnico-profesionale, fără să îşi dea seama de posibile consecinţe, fiind elocvente explicaţiile sale (f. 38 verso şi f. 39), date cu ocazia audierii în faţa instanţei : << arăt că i-am spus (n.n.: codul PIN) „de proastă”, la acel moment (acesta) mi s-a părut de bună-credinţă…nici un moment nu mi-a trecut prin cap că ar putea să facă aşa ceva>>.

Mai mult, în contextul acestor discuţii, la cererea inculpatului, persoana vătămată  - aşa cum a declarat în instanţă (f. 38 verso) - i-a arătat acestuia cardul său bancar, inculpatul observând faptul că îl ţinea într-un portofel aflat într-o geantă lăsată pe hol, de unde MI l-a scos şi unde, apoi, la pus înapoi la loc. 

Instanţa reţine că, deşi a negat că i-ar fi spus persoanei vătămate care este codul său PIN şi că ar fi purtat o discuţie pe securităţii cardurilor bancare, totuşi inculpatul SMC a declarat în faţa instanţei (f.35), că avea asupra sa un card bancar emis de la ING, pe care i l-a arătat expres persoanei vătămate, „fără să pot spune de ce i l-am arătat, probabil ca să o conving că lucrez la banca ING”. Instanţa reţine că din relaţiile comunicate de ING Bank (f.141-142 – vol. I d.u.p.)., rezultă că inculpatul avea emis pe numele său un card bancar, care, de altfel, a şi fost găsit asupra lui, la momentul depistării sale la începutul lunii martie 2016.

9.5. Ulterior, la cererea inculpatului, persoana vătămată i-a arătat acestuia apartamentul ei, discutând despre intenţia sa de a-l cumpăra, context în care i-a spus acestuia – atunci când el s-a oferit să o ajute şi să-i împrumute bani – că nu are nevoie pentru că are deja avansul necesar, iar, în plus, în zilele următoare urma să meargă la o bancă pentru a cere un împrumut în acest sens.

Persoana vătămată MI a susţinut că îşi aminteşte că, în timp ce se aflau în hol, inculpatul a remarcat că pe nişte farfurii de pe o comodă avea nişte bijuterii, context în care el i-a spus că are multe bijuterii şi a întrebat-o unde le ţine pe cele din aur, aceasta declarând că i-a furnizat alte răspunsuri decât cele reale, în condiţiile în care bijuteriile din aur erau chiar acolo unde inculpatul le văzuse. Instanţa reţine că, despre acelaşi tip de susţineri ale persoanei vătămate referitoare la atenţia şi remarcile inculpatului referitoare la bunurile sale de valoare, a făcut referire, în declaraţia sa, şi martora LI, care a arătat că inculpatul i-a remarcat geanta sa paralelipipedică din piele şi faptul că avea o monedă în autoturism.

Aşa cum s-a reţinut anterior, în cadrul discuţiilor purtate de persoana vătămată cu inculpatul, acesta a adoptat o poziţie de om generos, oferindu-se să o ajute cu bani, să o împrumute pentru a-şi achiziţiona apartamentul şi chiar întrebând-o dacă nu cumva are nevoie să se ducă să-i cumpere ceva produse de la vreun supermarket.

În contextul acestor manifestări de generozitate declarată, ca urmare a refuzului elegant al persoanei vătămate de a fi ajutată, inculpatul a întrebat-o retoric cum ar reacţiona ea, dacă el ar avea nevoie, pe termen scurt, de nişte bani, aceasta răspunzându-i că nu ştie, dar că depinde de tipul de nevoie, inculpatul comunicându-i apoi că întrebarea sa a fost, de fapt, una în glumă.

Inculpatul a confirmat (f. 33) parţial susţinerile persoanei vătămate în acest sens, declarând  că, într-adevăr, a întrebat-o pe acesta dacă are nevoie de bani, aceasta răspunzându-i că nu, moment în care zâmbind, el ar fi întrebat-o ce ar face dacă el i-ar cere nişte bani, aceasta răspunzându-i că îi va da, dar că nu are cash, ci doar pe card. Practic, plecând de aici, inculpatul a avansat o apărare foarte puţin credibilă, ce va fi detaliată şi înlăturată mai jos (la pct. 16).

9.6. La un moment dat, persoana vătămată MI i-a reamintit inculpatului că a fost de serviciu în noapte trecută, că este obosită şi că vrea să doarmă, invitându-l să plece, promiţându-i, în schimb, că vor discuta telefonic după-amiază, după ce ea se va trezi, deşi nu mai vroia să se vadă cu el.

În contextul acestei discuţii, persoana vătămată a fost apelată de o prietenă de a sa căreia, în prealabil, îi spusese că urma să fie vizitată de inculpatul SMC şi care o sunase pentru a vedea dacă totul este în regulă, motiv pentru care s-a retras în baie să discute cu ea, pentru că nu voia ca inculpatul să afle părerea ei despre el. 

Se impune precizarea că, în timp ce se inculpatul SMC se afla în apartmentul ei, persoana vătămată l-a lăsat singur în două rânduri : o dată când a mers la baie pentru nevoi fiziologice şi a doua oară când s-a retras tot la baie pentru a discuta telefonic cu acea prietenă. Deşi, în declaraţiile sale, inculpatul a negat că persoana vătămată ar fi rămas singură vreun moment, totuşi el a confirmat că aceasta a mers la baie şi că a vorbit cu o prietenă la telefon.

Astfel, aşa acum rezultă din analiza datelor de trafic (f.77) aferente numărului de telefon utilizat de persoana vătămată MI, la ora 09:38:01, acesta a primit un SMS de la postul telefonic cu nr. - utilizat de prietena sa, numita NM (f.68), căreia persoana vătămată i-a răspuns tot printr-un SMS la ora 10:14:39, pentru ca la ora 10:15:29 să fie apelată de aceasta şi să poarte cu ea o conversaţie (voce) cu durata de 115 secunde. În declaraţia din  21.07.2016 (f. 82 verso), inculpatul a confirmat susţinerea persoanei vătămate, potrivit căreia în timp ce el se afla încă în apartamentul ei, aceasta a purtat o discuţie telefonică cu o prietenă.

Profitând de lipsa temporară a persoanei vătămate, inculpatul SMC i-a sustras acesteia din geantă/poşetă, mai exact din portofelul aflat în geantă, acel card bancar (cu nr. - emis de BRD pe numele ei), în legătură cu care, anterior, purtaseră discuţii. Deşi, în portofel, persoana vătămată avea şi o sumă de bani cca. 200-300 lei, inculpatul nu i-a sustras-o, pentru a nu îi crea suspiciuni şi  pentru ca fapta sa să nu fie depistată rapid.

După ce persoana vătămată s-a întors ultima dată de la baie, a constatat că inculpatul nu se mai afla în cameră, fiind deja în bucătărie, unde fuma o altă ţigară. După ce a terminat de fumat, inculpatul a mers spre uşă pentru a pleca, nu înainte de a conveni să se audă la telefon,  în jurul orelor 15,00-16,00, după ce ea se va trezi. Persoana vătămată a declarat că, la uşă, înainte de a ieşi, inculpatul şi-a scos telefonul de dimensiuni mari, spunându-i acesteia „uite ce cărămidă de telefon am”, probabil pentru a o impresiona, sau pentru  face o glumă, dar fără a reuşi.

* *  *

10. Pe durata cât s-a aflat în apartamentul persoanei vătămate,  inculpatul - aşa cum chiar el a declarat (f. 82 verso), în acord cu susţinerile victimei sub acest aspect – nu  a purtat nici un fel de conversaţie telefonică.

Astfel, analiza datelor de trafic comunicate de SC Telekom SA relevă că, în intervalul orar 08:46:40 (când, înainte de a intra în apartamentul persoanei vătămate, a sunat-o să o întrebe care este blocul unde locuieşte, pentru că taximetristul nu îl cunoaşte) – 10:33:17, inculpatul SMC nu a purtat nici un fel de conversaţie telefonică. În tot acest interval, pe numărul său de telefon - s-au primit două SMS-uri, unul la ora 08:49:52 (deci înainte de a apuca să intre în apartamentul persoanei vătămate) şi unul la ora 09:19:20, acesta din urmă fiind expediat de la nr. -.

De asemenea, din analiza aceloraşi date de trafic, rezultă că la ora 10:33:17, inculpatul a apelat numărul telefonic -, de la care primise ultimul SMS, purtând o discuţie (voce) cu durata de 383 de secunde, adică de 6 minute şi 23 de secunde, până la ora 10:39:40.

Cum atât inculpatul, cât şi persoana vătămată au susţinut, în mod concordant, că inculpatul nu a vorbit la telefon în timp ce se afla în apartamentul victimei, rezultă că această conversaţie de peste 6 minute a fost purtată de inculpat după ce ieşise din apartamentul acesteia.

Prin urmare, din analiza coroborată a celor anterior reţinute şi a mijloacelor de probă administrate în cauză rezultă că inculpatul a intrat în apartmentul persoanei vătămate în jurul orelor 08,55 şi a plecat cel mai târziu în jurul orelor 10,30, astfel încât susţinerile persoanei vătămate că inculpatul a stat în apartamentul său cca. o oră şi jumătate se confirmă.

* *  *

11. După plecarea din apartamentul persoanei vătămate, inculpatul SMC s-a îndreptat direct către cea mai apropiată agenţie BRD cu bancomat (ATM) pe care el o ştia, deplasându-se pe str. Şoseaua Păcurari, respectiv pe traseul indicat punctat în planşa de la fila 90 dosar (a se vedea şi procesul-verbal de la fila 89, dar şi planşele de la filele  100-103 ce indică blocul în care locuia persona vătămată şi agenţia BRD în discuţie), traseu pe care inculpatul l-a confirmat în declaraţia sa de la termenul din 07.09.2016 (f.130). Potrivit procesului-verbal din data de 05.08.2016, traseul respectiv cu o distanţă de cca. 850 metri, putea fi parcurs de un pieton, în mers normal, într-un interval de cca. 11 minute.

Din analiza vizualizării înregistrărilor surprinse de camerele de supraveghere ale Agenţiei BRD (sens în care facem trimitere la procesul-verbal şi planşele foto anexă de la filele f. 159 şi urm. d.u.p. coroborate cu înregistrările stocate pe CD-ul comunicat de BRD şi ataşat la fila 109 d.u.p.), rezultă că inculpatul SMC a ajuns, în data de 05.01.2016, la ora 10:41:01, după ce a traversat o trecere de pietoni, în faţa ATM-ul aparţinând Agenţiei BRD Păcurari Vest situată în mun. Iaşi, str. Şoseaua Păcurari, nr. 53, jud. Iaşi, şi şi-a aşteptat rândul, în faţa sa aflându-se alte persoane.

Apoi, din aceleaşi înregistrări rezultă că, în jurul orei 10:45:00, inculpatul SMC s-a apropiat de ATM,  unde a introdus cardul persoanei vătămate, plecând la ora 10:46:20, dar numai pentru a se reîntoarce cca. 30 de secunde mai târziu, când a reintrodus cardul în ATM.

Vizualizând nemijlocit înregistrările imaginilor surprinse de două camere de supraveghere (una  denumită „ATM exterior” şi una „intrare exterior”) stocate pe CD-ul comunicat de BRD (ataşat la fila 109 d.u.p.), instanţa a constatat şi reţine următoarele : → din imaginile surprinse de camera denumită „ATM exterior” rezultă că, la ora 10:46:20, inculpatul începe să plece de lângă bancomat dispărând din cadru la ora 10:46:28 pentru a reapare în cadru la ora 10:46:48; → din imaginile surprinse de camera denumită „intrare exterior” rezultă că la ora 10:46:20 inculpatul începe să plece de lângă bancomat dispărând din cadru la ora 10:46:30 pentru a reapare în cadru la ora 10:46:48.

Rezultă deci că inculpatul nu a fost surprins de camerele de supraveghere o perioadă de doar cca. 18-20 de secunde. Din aceleaşi imagini rezultă că pe toată perioada în care a fost surprins de camerele de supraveghere ale băncii (în intervalul 10:41:01 – 10:51:18), inculpatul nu şi-a folosit telefonul (în sensul că nu a purtat nici o convorbire telefonică) şi nici măcar nu îl avea în mână.

Din analiza tabelului/listei comunicat de BRD (f. 164 vol. I d.u.p.) cu operaţiunile bancare efectuate, rezultă următoarele: 1) mai întâi, la ora 10:46:05, inculpatul a efectuat o primă operaţiune de retragere de numerar, refuzată pe motiv de introducere de cod PIN incorect; 2) la ora 10:47:25, inculpatul, utilizând fraudulos acelaşi card la părţii vătămate, de această dată cu succes, a efectuat o operaţiune de interogare sold; 3) apoi, inculpatul, utilizând fraudulos acelaşi card al părţii vătămate, a efectuat două retrageri, fiecare în valoare de 2000 lei, prima la ora 10:48:07, iar a doua la ora 10:49:32; 4) la ora 10:50:56, inculpatul  a tastat din nou o operaţiune de retragere de numerar, tranzacţie refuzată însă pe motiv de „limită depăşită”.

După efectuarea acestor operaţiuni, aşa cum rezultă din imaginile surprinse de camerele de supraveghere, la ora 10:51:18 inculpatul a plecat de la bancomat (foto nr. 8 proces-verbal din 12.01.2016 – vol. I d.u.p.)..

Din cele anterior reţinute, coroborate cu datele de trafic (listingul comunicaţiilor) aferente posturilor telefonice utilizate de inculpat şi de persoana vătămată la acea dată, precum şi cu înregistrările surprinse de camerele de suprvghere, instanţa reţine că, ajuns la bancomat, inculpatul SMC a tastat, utilizând fără drept cardul persoanei vătămate, efectuarea unei prime operaţiuni de retragere de numerar, care însă a fost refuzată pentru că inculpatul a introdus un cod PIN incorect, ceea ce înseamnă fie că nu şi-a amintit, de la început, codul PIN pe care i-l spusese persoana vătămată, fie că, dintr-o eroare, tastase un cod PIN greşit.

După această primă operaţiune eşuată, instanţa reţine că inculpatul a scos cardul şi s-a îndepărtat de bancomat, revenind însă după doar cca. 30 de secunde, lipsind din raza camerelor de supraveghere 18 - maxim 20 de secunde, ceea ce însemnă că şi-a adus aminte codul PIN pe care i-l comunicase verbal persoana vătămată, din momentul ce operaţiunile ulterioare de verificare a soldului contului şi de retragere de numerar au fost realizate cu succes.

Instanţa reţine că prin utilizarea neautorizată a cardului persoanei vătămate şi a codului PIN aferent acestuia, inculpatul a accesat, fără drept, sistemul informatic al BRD aferent cardului şi contului bancar asociat al persoanei vătămate, la care accesul era restricţionat – pentru persoana vătămată - prin parolă şi interzis altor persoane, în scopul obţinerii/accesării, mai întâi, a datelor informatice relevante din sistemul bancar, care i-au permis, ulterior, efectuarea operaţiunilor financiare frauduloase de retragere de numerar.

În fine, instanţa reţine că peste cca. două luni (04.03.2016), la momentul depistării inculpatului asupra acestuia au fost găsite două chitanţe Germanos pentru Telekom România eliberate în mun. Iaşi în data de 05.01.2016, la orele 11:10 şi 11:20, ceea ce însemnă că la doar cca. 20-30 de minute după retragerea frauduloasă a banilor din contul persoanei vătămate, inculpatul fie a plătit anumite facturi, fie şi-a achiziţionat bunuri utilizând bani sustraşi. 

* *  *

12.  Apărarea principală şi constantă a inculpatului, potrivit căreia, înainte de a efectua operaţiunile bancare, ar fi sunat-o pe persoana vătămată pentru a-i mai spune încă o dată codul PIN nu poate fi primită, fiind contrazisă de mijloacele de probă administrate în cauză.

Mai întâi, analiza listingului convorbirilor telefonice purtate de părţi relevă că nu a existat convorbirea pretinsă de inculpat, ultima comunicare telefonică dintre aceştia având loc la ora 08:46:40 (când inculpatul a întrebat-o care este blocul exact în care locuieşte pentru că taximetristul nu nimereşte), iar următoarea din aceeaşi zi de 05.01.2016 fiind la ora 15:09:50 când persoana vătămată i-a trimis inculpatului un SMS (aşa cum se va detalia mai jos).

În al doilea rând, instanţa are în vedere faptul că planşele foto cu imaginile surprinse de camerele de supraveghere, dar, mai ales, vizualizarea nemijlocită a înregistrările imaginilor surprinse de cele două camere de supraveghere relevă că pe toata perioada în care a fost surprins de camerele de supraveghere ale băncii (în intervalul 10:41:01 – 10:51:18), inculpatul nu şi-a folosit telefonul, pe care nici măcar nu îl avea în mână. În plus, în intervalul de cca. 20 de secunde cât a lipsit din raza camerelor de supraveghere acesta nu avea timpul fizic necesar de a scoate telefonul din buzunar, de a selecta numărul persoanei vătămate, de a iniţia un apel, de  a purta o discuţie minimală (în cadrul căreia să întrebe care este codul PIN şi în care să i se şi răspundă prompt), de a închide telefonul şi de a-l reintroduce în buzunar, pentru a putea reapare în raza camerelor de supraveghere în acest fel, mai ales că existenţa unei astfel de convorbiri nu a fost confirmată de analiza datelor de trafic transmise de companiile de telefonie mobilă.

În fine, instanţa are în vedere şi faptul că, în nici una din declaraţiile sale, inculpatul nu  a pretins vreodată că ar fi apelat-o pe persoană vătămată pentru a-i comunica din nou codul PIN după ce (sau pe motiv că) i se refuzase o tranzacţie pe motiv de cod PIN incorect, ci  a susţinut constant, în mod nereal, că atunci când a ajuns în apropierea bancomatului şi înainte de a efectua orice operaţiune, a sunat-o (preventiv) pe persoana vătămată pentru a se asigura că reţinuse corect codul PIN, pe care acesta i l-ar fi comunicat în prealabil de bunăvoie.

*  * *

13. Instanţa reţine că, după ce inculpatul a plecat din apartamentul său, persoana vătămată  (aşa cum aceasta a declarat constant), având o anumită stare de nelinişte şi părându-i-se că ceva este în neregulă, la un moment dat, a mers şi şi-a luat geanta de pe hol, pentru a o controla, constând că îi lipsea doar cadrul bancar.

 Văzând lipsa cardului bancar şi întrucât avea internet banking, persoana vătămată MI a vrut să îşi verifice contul, motiv pentru care, utilizând laptop-ul, s-a conectat la aplicaţia bancară şi şi-a accesat contul bancar, constând că, în timp real, au loc două operaţiuni de retragere succesive, fiecare de câte 2000 lei, în total 4000 lei, ce reprezenta limita maximă ce putea fi retrasă zilnic cu cardul, iniţial neştiind ce anume să facă.

Ulterior, pentru că nu a reuşit să ia legătură telefonic cu reprezentanţii BRD, persoana vătămată s-a deplasat la cea mai apropiată agenţie BRD, sesizând cele întâmplate şi solicitând blocarea cardului, pe motiv că i-a fost furat. Ca urmare a cererii sale, cardul a fost blocat, motiv pentru care, în cursul aceleiaşi zile, după-amiaza, când inculpatul a încercat din nou să efectueze operaţiuni cu acesta, cardul a fost reţinut într-un bancomat al ING Bank  din Iulius Mall Iaşi.

Într-adevăr, potrivit relaţiilor comunicate de BRD (f. 164–vol. I d.u.p.) coroborate cu procesul-verbal din 11.02.2016 şi planşa foto anexă (f. 179–vol. I d.u.p.), precum şi cu înregistrările surprinse de camera de supraveghere montată pe bancomat (f. 113-114 – vol. I d.u.p. - puse la dispoziţie de ING Bank, la solicitarea organelor de urmărire penală), în aceeaşi zi de 05.01.2016, la ora 18:46:31 în faţa ATM-ului aparţinând ING Bank amplasat în incinta Iulius Mall a sosit inculpatul SMC, care a introdus cardul persoanei vătămate în bancomat şi, la ora 18:47:18 a tastat o operaţiune de retragere de numerar, care însă a fost rejectată pe motiv de „card furat”, în acelaşi timp cardul fiind reţinut/blocat automat în bancomat. Camera de supraveghere a surprins imagini clare cu inculpatul.

Din procesul-verbal întocmit la data de 08.01.2016 (f. 194 – vol. I d.u.p.), ca urmare a notei telefonic purtate de organul de lucrătorul de poliţie delegat în cauză cu un funcţionar din cadrul BRD, rezultă că la data de 05.01.2016, cu cardul aparţinând persoanei vătămate MI s-a încercat efectuarea unei noi operaţiuni financiare, de retragere în numerar a sumei de 500 lei, dar cardul fiind declarat furat, a fost oprit de către ATM-ul ING din incinta Iulius Mall Iaşi.

În cursul aceleiaşi zile, persoana vătămată a susţinut că a încercat să-l apeleze pe inculpat, dar acesta nu i-a răspuns, motiv pentru care i-a trimis un SMS în care i-a transmis că nu va nepedepsit şi că este „un nenorocit”. Inculpatul a confirmat în faţa instanţei, primirea unui astfel de SMS. Din analiza datelor de trafic transmise de companiile telefonice (f. 184 şi f.75), rezultă că, la data de 05.01.2016, persoana vătămată MI a expediat trei SMS-uri către numărul de telefon utilizat de inculpat, la orele 15:09:50, la 16:14:29 şi la 19:40:30.

*  * *

 14.1. Potrivit susţinerilor persoanei vătămate, la 4 zile după comiterea faptelor (pe data de 09.01.2016), s-a întâlnit cu inculpatul în magazinul Carrefour Felicia din Iaşi, dar nu a discutat cu el, ci l-a anunţat telefonic pe poliţistul delegat în cauză. De altfel, inculpatul s-a întâlnit a doua zi cu martora LI, potrivit declaraţiilor acesteia.

Organele de urmărire penală au declanşat ample investigaţii pentru identificarea  şi depistarea inculpatului. Astfel, la data de 08.01.2016, cu acordul şi în prezenţa persoanei vătămate a fost accesat contul acesteia de pe site-ul www.badoo.com, iar apoi la vizualizarea profilului Claudiu41, unde au fost identificate două fotografii ale acestuia, precum şi unele date la secţiunea informaţii personale, rezultatele fiind consemnate într-un proces-verbal (f. 15-156- vol. I d.u.p.), la care s-au ataşat print-screen-urile efectuate la momentul vizualizării profilului Badoo al user-ului „Claudiu41”. De asemenea, potrivit unui alt procesul-verbal încheiat în aceeaşi zi, procedând la verificarea numerelor de telefon puse la dispoziţie de persoana vătămată (şi despre care aceasta a arătat că aparţin bărbatului cu care a comunicat şi care i-a sustras cardul), organele de urmărire penală au reuşit să stabilească faptul că unul dintre ele aparţine numitului SMC şi să afle şi adresa sa de email, aceeaşi cu cea comunicată de inculpat la deschiderea contului la ING Bank (f. 152-153 – vol. I d.u.p.). Apoi, la data de 11.02.2016 a fost identificat în baza naţională de date inculpatul SMC, în aceeaşi zi, persona vătămată recunoscându-l pe inculpat după fotografia din baza de date privind evidenţa persoanei (f. 157-158 – vol. I d.u.p.), precum şi după imaginile surprinse de camerele de supraveghere ale Agenţiei BRD (de unde s-au efectuat fraudulos retragerile de bani) şi, respectiv, de camera de amplasată pe ATM-ul aparţinând ING Bank, care a blocat şi reţinut cardul său utilizat fraudulos de inculpat (a se vedea procesele-verbale din 02.03.2016 – f. 181 şi 182 d.u.p.).

Aşa cum rezultă din procesul-verbal din 25.01.2016 (f. 176 – vol. I d.u.p.), la data respectivă, inculpatul a fost identificat după fotografie şi de către martora LI. De altfel, aceasta l-a indicat şi recunoscut, fără ezitare, şi în sala de judecată.

Ulterior, în cauză, au fost autorizate măsuri de supraveghere tehnică constând în interceptarea şi localizarea comunicaţiilor telefonice ale inculpatului, constatându-se că acesta se afla într-o mobilitate continuă şi că îşi schimba repetat numerele de telefon, fiind identificate cel puţin 5 numere de telefon utilizate de acesta (procesul-verbal din 08.01.2016 - f. 153, procesul-verbal din 22.01.2016 -  f. 169, procesul-verbal din 25.01.2016 -  f. 175, procesul-verbal din 08.02.2016 -  f. 177; procesul-verbal din 03.03.2016 -  f. 185 – vol. I d.u.p.).

14.2. La data de 17.02.2016, ora 16:31 (f. 63–vol. II), a fost interceptată autorizat o convorbire în cadrul căreia inculpatul a solicitat telefonic un taxi „la  Casa Budişteanu, în Goleşti”. Organele de urmărire penală au stabilit că era vorba de „Vila Dan” sau Pensiunea „Casa Budişteanu” din loc. Goleşti, str. Păşunii,  jud. Vrancea (în apropiere de mun. Foşcani), unde l-au căutat la 03.02.2016, dar nu l-au mai găsit, administratorul pensiunii comunicând poliţiştilor (f. 19 şi f. 183– vol. I d.u.p.) că l-a văzut ultima dată pe inculpat la 02.03.2016, dar că acesta a plecat abandonându-şi bagajul, pentru a nu da de bănuit, fără a-i achita suma de bani datorată.

Inculpatul SMC a fost depistat la 04.03.2016 în oraşul Galaţi (f. 20 – vol. I d.u.p.), fiind condus la sediul DIICOT – Serviciul Teritorial Iaşi, unde, în aceeaşi zi, a fost reţinut.

La momentul depistării asupra inculpatului au fost identificate mai multe bunuri, care au fost ridicate, aşa cum rezultă din procese-verbale încheiate la 04.03.2016 (f. 151, f. 186 şi f. 187 – vol. I d.u.p.), printre care : → un telefon mobil marca Nokia model 113 de culoare neagră cu carcasă roz cu seria IMEI 352855059603903 ; → cartela telefonică SIM Telekom identificată în acest telefon cu seria 8940030814052848782; → o cartelă telefonică SIM Vodafone cu seria 508416094132; → un card micro SD, marca San Disk cu capacitatea de 2 GB; → un card bancar emis de ING Bank; →  un token ING Bank de culoare portocalie; → cărţi de vizită de la pensiuni sau hoteluri din ţară;  → un contract de amanet pentru un telefon cu nr. 907/29.02.2016; → un alt contract de amanet;  → două chitanţe Germanos pentru Telekom România eliberate în mun. Iaşi în data de 05.01.2016, la orele 11:10 şi 11:20.

La data de 04.03.2016, organele de urmărire penală au ridicat (f. 117-120 – vol. I d.u.p.), pe bază de proces-verbal, de la sediul SC „Impegno IFN” SRL din mun. Focşani telefonul mobil marca Sony Xperia C6603 cu seria IMEI 355762059097861, cu husă transparentă din silicon şi cu încărcător, ce fusese amanetat de către inculpatul SMC în baza contractului de amanet nr. 907/29.02.2016 (ataşat în fotocopie).

 Aceste bunuri nu au fost ataşate dosarului cu ocazia trimiterii în judecată a inculpatului, fiind predate de B.C.C.O. către administraţia locului de deţinere a inculpatului în jurul datelor de 30-312.08.2016, pentru a fi depuse la magazia penitenciarului (unde se află şi în prezent), în scopul restituirii către acesta.

 *  * *

14.3. În cursul judecăţii, inculpatul s-a apărat constant susţinând că în bagajul rămas la pensiunea „Casa Dan” din loc. Goleşti, neridicat de organele de urmărire penală, avea, pe lângă mai multe bunuri personale, şi un telefon mobil pe care l-ar fi utilizat în comunicările cu persoana vătămată şi în memoria căruia ar fi stocate date ce ar putea susţine versiunea sa potrivit căreia ar fi avut acordul acesteia de a retragere bani de la ATM, că aceasta i-ar fi comunicat codul PIN şi că, înainte de a retrage banii, a mai sunat-o o dată pentru a-i reconfirma codul PIN. 

La cererea inculpatului şi pentru a se verifica apărările acestuia, instanţa a admis cererea acestuia şi a solicitat de la administratorul pensiunii anterioare menţionate bagajul inculpatului rămas/abandonat. Reprezentantul Pensiunii „Casa Dan” din loc. Goleşti a confirmat existenţa bagajului şi l-a transmis instanţei, care, la termenul din 21.09.2016 (f. 140) – după deschidere şi predarea către inculpat a bunurilor personale fără legătură cu cauza  - prin încheiere, a dispus ridicarea şi reţinerea la dispoziţia sa, pe bază de proces-verbal, a următoarelor bunuri electronice de interes pentru cauză : 1) → telefon mobil marca marca LG cu seria IMEI  354105-04-102643-4; 2) → cartelă SIM TELEKOM cu seria TELKOM cu seria 89400030615 850687581; 3) → cartelă SIM TELEKOM cu seria 8940030615 850288000; 4) →cartelă SIM Vodafone cu seria 89400 11506 62232 6660 ; 5) → un încărcător de telefon fără marcă; 6) →un cablu pentru telefon.

 De asemenea, la cererea inculpatului şi pentru a se verifica apărările acestuia, prin încheierea din 21.09.2016, s-a dispus efectuarea unei percheziţii informatice (fiind emis mandatul de percheziţie informatică nr. 1/J/22.09.2016 – f. 144) asupra sistemelor informatice reprezentate de telefonul şi cele 3 cartele SIM, ridicate, în cursul judecăţii din bagajul său, realizarea percheziţiei propriu-zisă  fiind asigurată  - conform dispoziţiilor legale - de către DIICOT- Serviciul Teritorial Iaşi (f. 147-148), prin intermediul specialiştilor din cadrul B.C.C.O. Iaşi, care au întocmit procesele-verbale din 03.10.2016 (f. 149-181).

 Dar, în urma acestor percheziţii, nu s-au identificat nici un fel de date care să susţină apărările inculpatului (nici SMS-uri, nici jurnale de apeluri între el şi persoana vătămată şi nici alte categorii de date relevante). Din contră, analiza proceselor-verbale din 03.10.2016 (f. 149-181) relevă că, în agenda telefonului marca LG şi în memoria cartelelor SIM percheziţionate, inculpatul avea stocate numerele de telefon ale unui număr foarte mare de persoane de sex feminin (zeci de persoane), acestea fiind memorate după prenume lor şi iniţialele oraşelor în care locuiau.

De pildă, pe o primă cartelă au fost identificate cca. 70 de contacte diferite (fiecare memorate de două ori – 140), majoritatea covârşitoare persoane de sex feminin (f.154-173 dosar instanţă), inclusiv numerele de telefon ale persoanei vătămate MI şi ale martorei LI, precum şi mai multe mesaje SMS trimise sau primite de inculpat către/de la alte persoane. În acest sens, se remarcă  cele din jurul datei de 27.10.2015, în care inculpatul îi transmite unei persoane că va pleca de la birou şi va veni să-i aducă bani, precum şi cele în care afirmă că „Deja m-ai judecat ?...Mâine dimineaţă sunt la tine să îţi dau banii. Şi stai liniştită că nu am rămas dator în viaţa mea…”.

De asemenea, pe a doua cartelă căreia îi corespunde nr. -, au fost identificate în total 202 contacte, toate dublate (deci aproape cca. 100 contacte), majoritatea covârşitoare persoane de sex feminin (f. 166-178), inclusiv ale persoanei vătămate, precum şi mai multe numere utilizate de inculpat (5) notate cu My, My1, Eu TIk, Eu V, Eu V1, eu Wod şi numărul aferent catrelei „SIM Card”. Tot pe această cartelă au fost identificate mesaje SMS din februarie 2016, către alte persoane, interesante fiind cele trimise de inculpat pe 02.02.2016 către „Lumi B”, ca răspuns, cu textele „Ţi-am spus mulţumesc la telefon lumi. Dar tu interpretezi cum vrei tu. Mulţumesc încă odată” şi „Ai dreptate. Am ajuns un ratat şi nu am ce căuta în viata ta. De fapt în viata nimănui. Cred că este timpul  să mă duc lângă mama. Îmi pare rău pentru tot” (f. 150-151).

În fine, în memoria telefonului mobil LG (f. 179-181) au fost identificate 121 de contacte diferite, majoritatea covârşitoare persoane de sex feminin, inclusiv ale persoanei vătămate şi ale martorei LI, precum şi mai multe numere utilizate de inculpat (5) notate cu bEu, Eu sim, EU tlk2, Eu v, Eu vod1.

De asemenea, din analiza şi vizualizarea nemijlocită a aceloraşi date obţinute în urma percheziţiilor şi stocate pe CD-uri, instanţa reţine că în memoria telefonului şi a celor trei cartele percheziţionate au fost identificate fotografii ale mai multor femei, precum şi imagini cu inculpatul conectat la aplicaţii de comunicare online ori aflat în camere de hotel.

*  * *

15. 1. Instanţa mai reţine că persoana vătămată a declarat că nu a relatat nici unui apropiat cele întâmplate întrucât i-a fost şi îi este ruşine de ceea ce a păţit, dar şi pentru că are un anumit statut social. În fine, se reţine că, în mod repetat, în faţa instanţei, persoana vătămată a susţinut că se simte ameninţată de inculpat, având în vedere şi scrisoarea pe care acesta i-a trimis-o după sesizarea instanţei.

15.2. La data de 20.04.2016, după trimiterea în judecată, inculpatul SMC, deţinut la acel moment în Arestul IPJ Iaşi, i-a trimis persoanei vătămate MI, la adresa de domiciliu, o scrisoare, în care - după ce îi precizează că la 19.04.2016, într-un ziar local, a apărut un articol în care este mediatizat cazul, „lucru ce poate dăuna mai mult imaginii tale” - i-a solicitat să meargă şi să dea declaraţii, respectiv „să spună adevărul” (adică faptul că el nu i-a furat cardul şi nu i-a umblat în geantă), deoarece „totul se poate întoarce împotriva ta”, iar el vrea să ştie ce „să declare în continuare acestor reporteri din Iaşi”, pentru că „nu mai are nimic de pierdut, pe când ea nu şi-ar dori să fie pusă într-o postură neplăcută, iar numele să-i fie „terfelit prin presă” (f. 107-110). 

Persoana vătămată a informat de îndată lucrătorii de poliţie din cadrul B.C.C.O., cărora le-a înmânat scrisoarea în original la data de 22.04.2016, ce a fost ulterior comunicată şi ataşată la dosarul cauzei (f.107-110).

* * *

 16.  În ceea ce priveşte poziţia procesuală a inculpatului, instanţa reţine că, în mod constant, inculpatul a negat săvârşirea vreuneia dintre infracţiunile deduse judecăţii, apărarea sa constând, în esenţă, în aceea că persoana vătămată i-ar fi data cardul bancar de bună voie pentru a scoate de pe el anumite sume de bani, că tot acesta i-ar fi comunicat PIN-ul atât în apartament, cât şi ulterior în cadrul unei discuţii telefonice (pe care au purtat-o când el ajunsese deja în apropierea bancomatului) şi că, deci, a efectuat operaţiunile bancare cu acordul şi cu ştiinţa victimei.

Apărările inculpatului nu pot fi primite, pentru că dincolo de faptul că nu sunt plauzibile, au fost infirmate categoric de ansamblul probator administrat în cauză. În plus, inculpatul a fost inconstant în declaraţiile sale sub mai multe aspecte relevante, iar multe din afirmaţiile sale, inclusiv cu privire la elemente de ordin personal, s-au dovedit a fi nereale, ceea ce relevă lipsa de credibilitate a susţinerilor lui, ce nu sunt susţinute de alte mijloace de probă.

Astfel, în faza de urmărire penală, inculpatul a dat trei declaraţii, două în faţa procurorului  cu acelaşi conţinut (una în calitate de suspect – f. 16-17 şi una în calitate de inculpat – f. 32.33 – vol. I d.u.p.) şi una în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi, la momentul discutării propunerii de arestare preventivă.

● În declaraţiile date în faţa procurorului, inculpatul a  susţinut în esenţă, faptul că  înainte de a pleca de la persoana vătămată a întrebat-o dacă are încredere în el, acesta răspunzându-i că da, deşi se cunoscuseră în acea dimineaţă, moment în care i-a cerut nişte bani cu titlu de împrumut. Inculpatul a declarat că persoana vătămată a fost de acord, sens în care i-a înmânat cardul său, i-a comunicat  codul PIN şi i-a cerut să scoată „cât vreau eu”. De asemenea, inculpatul a susţinut că  atunci când a ajuns la bancomat a sunat-o pe persoana vătămată pentru a-i repeta codul PIN, după care a efectuat două retrageri a câte 2000 lei, iar, ulterior seara, a încercat să scoată din nou bani cu cardul persoanei vătămate, însă ATM-ul i-a reţinut cardul. 

● Cu ocazia audierii sale de judecătorul de drepturi şi libertăţi, la momentul discutării propunerii de arestare preventivă (f. 46-47 - dosar nr. 1435/99/2016), inculpatul şi-a menţinut, în esenţă, declaraţia dată în faţa procurorului, precizând însă, suplimentar, următoarele aspecte: →faptul că atunci când a ajuns la locuinţa persoanei vătămate i-a arătat acesteia cardul său bancar şi actul de identitate; →faptul că i-a cerut persoanei vătămate cu titlu de împrumut 1000 de lei, dar că „am scos mai mulţi bani pentru că am fost tentat şi am văzut în extras că avea 8000 de lei pe card” (afirmaţie menţinută şi în declaraţia dată în cursul judecăţii); → faptul că, ulterior retragerii banilor nu a mai comunicat cu persoana vătămată, deşi acesta i-a trimis un mesaj, la care nu a răspuns, în care i-a spus „ceva de genul să-mi cumpăr flori pe mormânt cu banii ăştia”.

● Instanţa reţine că, în declaraţiile date în faţa instanţei, inculpatul a susţinut altceva şi anume:  → nu a făcut referire la nici un împrumut, iar când a fost întrebat dacă au stabilit când să restituie banii sau cardul, a afirmat că nu (f.33 verso şi f. 34); → a susţinut că i-a spus persoanei vătămate că are nevoie de nişte bani şi că va scoate nu „cât vrea el”, ci 1000 sau maxim 2000 lei (f. 33 verso); →a afirmat că seara, în jurul orelor 18,00, nu a mai încercat să scoată din nou bani, ci a introdus cardul în bancomatul ING pentru că voia să fie blocat şi reţinut acolo, pentru ca persoana vătămată să şi-l poată recupera (această ultimă afirmaţie este însă contrazisă categoric de  relaţiile comunicate de BRD şi de procesul-verbal din 08.01.2016 – a se vedea supra pct. 13 – din care rezultă că la acea oră inculpatul a încercat să facă o nouă retragere).

În plus, în declaraţiile date în instanţă (a se vedea supra pct. 9.5), inculpatul SMC a arătat că, într-adevăr, s-a oferit să o ajute pe persoana vătămată, sens în care a întrebat-o dacă are nevoie de  bani, aceasta răspunzându-i că nu, moment în care ar fi întrebat-o ce ar face dacă el i-ar cere nişte bani, aceasta răspunzându-i că îi va da, dar că nu are cash, ci doar pe card. În continuare, inculpatul a susţinut că, faţă de disponibilitatea declarată a persoanei vătămate i-a cerut  să-i dea şi lui „1000 sau 2000 lei”, pentru că are nevoie (dar fără să-i dea vreun detaliu concret), aceasta spunându-i să se ducă şi să-i scoată de pe cardul ei, motiv pentru care el i-a cerut codul PIN, pe care ea i l-ar fi comunicat verbal, el memorându-l. Tot în faţa instanţei, inculpatul a mai declarat că, atunci când a cerut banii, nu a invocat probleme de ordin financiar şi nici nu i-a spus victimei cum îi va folosi. Mai mult, inculpatul a susţinut că nu a discutat cu persoana vătămată despre restituirea cardului şi nu au stabilit un moment al restituirii, deşi el nu avea de gând să se mai întoarcă la persoană vătămată şi nici să-i mai restituie cardul. În fine, inculpatul, deşi a susţinut singular şi nedovedit (şi oricum fără nici o relevanţă prin raportare la infracţiunile imputate în concret, care –raportat la probele administrate în cauză - subzită, chiar şi într-o astfel de ipoteză) că ar fi întreţinut relaţii intime cu persona vătămată, a declarat că „nu a cerut acesteia bani cu titlu de contraprestaţie pentru ceva anume”, ci a cerut acei bani „pur şi simplu”, în contextul discuţiei având ca obiect propunerea refuzată pe care el i-o făcuse de a o ajuta cu bani.

Analiza coroborată a declaraţiilor succesive ale inculpatului, relevă, dincolo de caracterul inconstant al afirmaţiilor sale sub mai multe aspecte esenţiale, faptul că acesta a avansat o apărare infirmată categoric de mijloacele de probă administrate (ce au relevat că nu a existat discuţia telefonică pretinsă de el - a se vedea supra pct.12), apărare care nu este susţinută de alte elemente probatorii şi, în fine, care nu este şi nu poate fi credibilă. Astfel, inculpatul nu a putut explica logic şi rezonabil motivul pentru care a solicitat bani (în declaraţiile date în instanţă acesta precizând expres că nu a invocat şi nu a existat vreun motiv/scop anume, sugerând - abia în concluziile pe fond - că ar profitat de naivitatea victimei şi că ar fi indus-o în eroare) şi nici motivul pentru care persoana vătămată nu s-a deplasat chiar ea să scoată bani de la bancomat, ci a preferat să-i  înmâneze lui cardul, să-i spună codul PIN şi să-i zică să scoată bani, deşi abia atunci se întâlnise prima dată cu el. Mai mult decât atât, inculpatul nu a mai putut explica rezonabil de ce, la scurt timp după ce el a retras banii, persoana vătămată a sesizat banca emitentă şi a solicitat blocarea cardului, iar în aceeaşi zi i-a trimis un mesaj în care i-a spus „ceva de genul să-mi cumpăr flori pe mormânt cu banii ăştia”, din  moment ce el pretinde că aceasta i-ar fi dat cardul de bunăvoie şi şi-ar fi dat acceptul să retragă bani. Instanţa reţine că tocmai acesată conduită imediată a persoanei vătămate, după retragerea banilor, relevă că nu a exista nici un acord, în sensul invocat de  inculpat.

În fine, instanţa reţine că, prin afirmaţia „am scos mai mulţi bani pentru că am fost tentat şi am văzut în extras că avea 8000 de lei pe card”, inculpatul -  chiar potrivit propriei sale versiuni neverosmile – recunoaşte, implicit, o parte din faptele imputate, respectiv faptele de furt, de accesare fără drept şi de efectuare de operaţiuni financiare (retrageri) fără acordul victimei, cel puţin în ceea ce priveşte suma ce depăşeşte 2000 lei (pentru cât a pretins, în instanţă, că ar fi avut acceptul persoanei vătămate). Altfel spus, dacă inculpatul pretinde că ar fi avut acordul persoanei vătămate până la concurenţa pentru suma de 2000 lei, atunci el acceptă că toate acţiunile sale vizând retragerile sau încercările de retragere a unor sume peste această limită s-au realizat fără acordul acesteia şi constituie infracţiune. Acest raţionament relevă o dată în plus lipsa de consistenţă a apărărilor inculpatului.

În concluzie, apărările inculpatului nu pot fi primite, iar declaraţiile acestuia au fost şi vor fi reţinute parţial, respectiv numai sub acele aspecte de fapt care se coroborează cu restul mijloacelor de probă administrate în cauză.

* *  *

 17. Situaţia de fapt astfel cum a fost reţinută de instanţă, a fost dovedită, pe deplin, cu mijloacele de probă indicate analizate detaliat mai sus, respectiv:

→ declaraţiile persoanei vătămate, date în ambele faze procesuale. În privinţa acestora instanţa reţine caracterul lor constant sub majoritatea covârşitoare a aspectelor relevante, dar şi faptul că susţinerile sale au fost confirmate de restul mijloacelor de probă administrate în cauză. Singurele inadvertenţe se regăsesc în sesizare şi în prima declaraţie dată la urmărirea penală, în sensul neindicării dintr-un început a faptului că ea i-a comunicat codul PIN inculpatului, dar aceasta a fost şi este explicată rezonabil de sentimentul de jenă invocat, de împrejurarea că a putut fi atât de naivă, dar şi de modalitate lapidară în care a fost audiată în faza de urmărire penală.

→  declaraţiile martorei LI;

→ declaraţiile inculpatului, reţinute în parte, numai sub acele aspecte de fapt care se coroborează cu restul mijloacelor de probă administrate în cauză;

→ procesele-verbale de investigaţii şi procesele-verbale de percheziţie informatică, precum şi toate anexele la acestea;

→ datele de trafic (listingul comunicaţiilor) transmise de companiile de telefonie mobilă, coroborate cu procesele-verbale de analiză a acestora (precum şi anexele lor) întocmite de specialiştii IT ai instanţei, dar şi de specialiştii BCCO;

→ procesele-verbale de redare a comunicaţiilor telefonice purtate de inculpat, interceptate autorizat în baza mandatelor de supraveghere emise de judecătorul de drepturi şi libertăţi competent;

→ procesele-verbale de căutare şi/sau de identificare, de constatare, de verificare în bazele naţionale de date, de ridicare de bunuri, de percheziţie corporală, de analiză a înregistrărilor surprinse de camerele de supraveghere (şi planşele fotă anexă) sau de analiză a relaţiilor comunicate de ING Bank, BRD şi Badoo Trading Limited;

→ înscrisuri referitoare la antecedenţa şi inculpatului (cazier judiciar, hotărâri judecătoreşti,

relaţii comunicate de ANP), precum şi la verificarea altor date personale ale inculpatului în bazele naţionale de date;

→ suporţi optici (CD-uri) pe care sunt stocate înregistrările surprinse de camerele de supraveghere ale ING Bank şi BRD ori pe care sunt stocate datele extrase cu prilejul percheziţiilor informatice asupra mediilor de stocare (telefoane, cartele SIM şi card) ridicate au care au aparţinut sau au fost folosite de inculpat;

→  relaţiile (înscrisuri) comunicate de Badoo Trading Limited şi de Western Union;

→ relaţiile comunicate de ING Bank referitoare la conturile inculpatului (cu autorizarea judecătorului de drepturi şi libertăţi competent);

→ proces-verbal de accesare a contului persoanei vătămate deschis pe www.badoo.com şi anexele la acesta;

→ alte înscrisuri şi procese-verbale (de pildă:  de recunoaştere de către persoana vătămată şi de martora LI  a inculpatului după fotografie sau imagini; procese-verbale de contactare a altor femei cu care inculpatul a relaţionat ş.a.)

* * *

B. În drept :

18.1. ■ Fapta inculpatului SMC care, în ziua de 05.01.2016, în intervalul orar 08,55-10,30 - profitând de încrederea acordată şi de neatenţia persoanei vătămate MI, care l-a primit în apartamentul său din Iaşi, furnizându-i direct sau indirect mai multe detalii ce au facilitat comiterea faptelor – a sustras din geanta/poşeta acesteia, mai exact din portmoneul aflat în geantă, cardul  bancar cu nr. - emis de BRD pe numele persoanei vătămate, în scopul efectuării ulterioare de retrageri frauduloase de numerar din contul bancar al acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „furt” prev. şi ped. de art. 228 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal şi art. 38 alin.1 Cod penal.

■ Faptele inculpatului SMC care, în ziua de 05.01.2016, la orele 10:48:07 şi 10:49:32, în baza acelaşi rezoluţii infracţionale, utilizând, fără acordul/autorizarea persoanei vătămate, atât cardul bancar al acesteia emis de BRD (instrument de plată electronică), pe care i-l sustrăsese în circumstanţele anterior descrise, cât şi codul PIN real aferent cardului (pe care, în acea dimineaţă, din naivitate şi fără a bănui scopul real al întrebării inculpatului în acest sens, persoana vătămată i-l comunicase acestuia, în cadrul unor discuţii purtate în apartmentul ei ce păreau a fi tehnico-profesionale şi care vizau aspecte referitoare la securitatea codurilor cardurilor bancare ale ambelor părţi), a accesat, fără drept, în două rânduri, sistemul informatic al BRD aferent cardului şi contului bancar asociat al persoanei vătămate, efectuând, fără drept, două retrageri de numerar de câte 2000 lei din contul ei, de la un ATM (bancomat) BRD situat pe șos. Păcurari, nr. 53, din mun. Iași, fiecare, în valoare totală de 4000 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor aflate în concurs ideal (prevăzut de art.38 alin. 2 C.p.) de „acces ilegal la un sistem informatic” în formă continuată prev. şi ped. de art. 360 alin. 1,2 şi 3 Cod penal şi, respectiv, de „efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos” în formă continuată prev. şi ped. de art. 250 alin. 1 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (două acte materiale), art. 41 alin. 1 Cod penal şi art. 38 alin.1,2 Cod penal.

18.2. Se reţine că aceste două ultime infracţiuni au fost comise în forma continuată prevăzută de art. 35 alin. 1 din Codul penal, întrucât au fost săvârşite două acte materiale, respectiv două operaţiuni distincte de accesare a sistemului informatic bancar şi de retragere de numerar, la foarte scurte intervale de timp, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi împotriva aceloraşi subiecţi pasivi, în aceeaşi modalitate, respectiv prin acţiuni care fiecare, în parte, prezintă conţinutul aceloraşi două infracţiuni.

 18.3. De asemenea, instanţa mai reţine că, din analiza situaţiei de fapt (a se vedea supra pct. 11 şi 13), rezultă că: →● inculpatul a accesat, în mod ilegal, sistemul informatic al BRD aferent cardului şi contului bancar asociat al persoanei vătămate nu doar de două ori, ci de 6(şase) ori, prima dată fapta rămânând în faza tentativei, pentru că a fost introdus un cod PIN incorect; →● inculpatul a efectuat sau încercat să efectueze un număr total de 4(patru) operaţiuni de retragere de numerar, utilizând fără drept cardul bancar al persoanei vătămate şi codul PIN aferente, din care două operaţiuni reuşite, precum şi alte două operaţiuni eşuate de retragere de numerar (care au rămas, deci, în faza tentativei), motivat de faptul că într-o situaţie s-a refuzat tranzacţia pe considerentul depăşirii limitei zilnice de retragere, iar în cealaltă situaţie tranzacţia a fost refuzată  pe considerentul că acel card fusese declarat furat.

 Cu toate acestea, instanţa reţine că inculpatul nu a fost trimis în judecată, în mod expres şi explicit, decât pentru câte un număr de două acte materiale de acces ilegal la un sistem informatic şi de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, astfel încât - având în vedere şi dispoziţiile art. 371 Cod pr. penală potrivit cărora „obiectul judecăţii este limitat/se mărgineşte la faptele şi persoanele arătate în actul de sesizare” – le va reţine în sarcina inculpatului SMC doar pe acestea. Prin urmare, se va dispune condamnarea sa doar pentru cele două acte materiale finalizate cu retragerea efectivă de numerar, comise la orele 10:48:07 şi 10:49:32. În acelaşi sens, se mai reţine că nici instanţa de judecată şi nici măcar judecătorul de cameră preliminară (acesta, cu ocazia controlului de legalitate, efectuat în procedura de cameră preliminară) nu poate extinde obiectul judecăţii stabilit expres de procuror, mai ales dacă – aşa cum este în cauză – între ordonanţele de începere a urmării penale in rem (f. 4 vol. I d.u.p.) şi in personam (f.5 d.u.p.), ordonanţa de schimbare a încadrării juridice (f. 11-12 d.u.p.), ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale (f. 26-29 – vol. I d.u.p.) şi dispoziţia de trimitere în judecată din rechizitoriu există o concordanţă deplină în ceea ce priveşte actele materiale la care procurorul  a înţeles să-şi limiteze exercitarea acţiunii penale. 

 18.4. De asemenea, pentru a reţine încadrarea juridică anterior menţionată în ceea ce priveşte infracţiunile de „acces ilegal la un sistem informatic” şi de „efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos” instanţa are în vedere şi dispoziţiile relevante (pct.2) ale deciziei  în interesul legii, obligatorie, cu nr. 15/2013 a ÎCCJ, prin care s-a stabilit că „Folosirea la bancomat a unui card bancar autentic, fără acordul titularului său, în scopul efectuării unor retrageri de numerar, constituie infracţiunea de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos prin utilizarea unui instrument de plată electronică, inclusiv a datelor de identificare care permit utilizarea acestuia, prevăzută de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, în concurs ideal cu infracţiunea de acces, fără drept, la un sistem informatic comisă în scopul obţinerii de date informatice prin încălcarea măsurilor de securitate, prevăzută de art. 42 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 161/2003”. Chiar dacă această decizie a fost adoptată sub imperiul vechiului Cod penal, în condiţiile în care infracţiunile de „acces ilegal la un sistem informatic” prev. şi ped. de art. 250 alin.1 din Noul Cod penal şi de „efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos” prev. şi ped. de art. 360 alin. 1,2 şi 3 din Noul Cod penal au, în esenţă, acelaşi conţinut constitutiv cu cel din vechea reglementare (art. 250 NCP corespunzând art. 27 alin. 1 din Lg. nr. 365/2002, iar art. 360 alin.1,2,3 NCP corespunzând art. 42 alin.1,2,3 din Lg. nr. 161/2003), instanţa reţine că, pentru identitate de raţiune, ea îşi păstrează aplicabilitatea în continuare şi este incidentă în speţă.

În considerentele deciziei ICCJ nr. 15/2013, s-au reţinut, printre altele următoarele argumente relevante: „Prin folosirea la ATM a cardului autentic, fără acordul titularului său, se accesează fără drept un sistem informatic, în scopul obţinerii de date informatice, prin încălcarea măsurilor de securitate, fapta incriminată de art. 42 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 161/2003 (n.n.: căreia, îi corespunde, în prezent art. 360 alin.1,2,3 NCP). În cazul în care cardul este folosit pentru retrageri de numerar, având în vedere că accesul la sistemul informatic iniţiat prin folosirea codului PIN se epuizează prin retragerea de numerar, ia naştere un concurs ideal cu infracţiunea prevăzută de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 (n.n.: căreia, îi corespunde, în prezent art. 250 alin.1 NCP). Astfel, dacă ulterior accesului fără drept la un sistem informatic, în scopul obţinerii de date informatice, prin încălcarea măsurilor de securitate, se vor efectua şi operaţiuni financiare (retrageri de sume, plăţi, transferuri etc.), infracţiunea de acces neautorizat va veni în concurs cu infracţiunea prevăzută de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 356/2002, (n.n.: căreia, îi corespunde, în prezent art. 250 alin.1 NCP), constând în efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos, infracţiuni aflate în concurs ideal. Făptuitorul transmite prin intermediul componentelor sistemului (tastatură) solicitări către unitatea centrală de prelucrare a sistemului, care îi vor permite posesorului nelegitim al cardului accesul către date informatice din sistemul bancar. Prin aceasta, datele informatice stocate au devenit vulnerabile, integritatea lor fiind ameninţată. Legătura de cauzalitate dintre acţiunea făptuitorului şi urmarea produsă datelor informatice rezultă din însăşi materialitatea faptei.”

18.5. Având în vedere şi decizia ICCJ nr. 15/2013 , instanţa reţine că infracţiunile de „acces ilegal la un sistem informatic” şi de „efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos” au fost comise în condiţii de concurs ideal/formal prevăzut de art. 38 alin. 2 Cod penal, întrucât ambele au fost comise în aceleaşi momente, printr-o singură acţiune /aceleaşi acţiuni, de aceeaşi persoană, dar din cauza împrejurărilor în care au avut loc şi a urmărilor pe care le-au produs, realizează conţinutul constitutiv a acestor două infracţiuni. De asemenea, instanţa reţine că aceste două infracţiuni, pe de o parte, şi infracţiunea de „furt”, pe de altă parte, au fost comise în condiţii de concurs real prevăzut de art. 38 alin. 1 Cod penal, întrucât au fost săvârşite, de aceeaşi persoană, prin acţiuni distincte, la momente diferite, şi mai înainte ca inculpatul să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, dar şi pentru că infracţiunea de „furt”  a fost comisă  cu scopul, respectiv pentru a pentru a putea fi săvârşite infracţiunile de „acces ilegal la un sistem informatic” şi de „efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos”.

18.6. De asemenea, instanţa are în vedere faptul că toate cele trei infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului SMC au fost săvârşite în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art.41 alin. 1 Cod Penal, întrucât, pe de o parte, pentru toate acestea legea prevede pedeapsa închisorii de cel puţin un an (de fapt mai mare de un an), iar, pe de altă parte, noile infracţiuni au fost comise de inculpat după rămânerea definitivă a condamnării din antecedenţă la  pedeapsa de 5(cinci) ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.2069/06.07.2012 a Judecătoriei Iaşi (menţinută şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 935/13.09.2012 a Curţii de Apel Iaşi), mai exact, în timpul liberării condiţionate din executarea acestei pedepse, respectiv mai înainte ca restul de 615 zile închisoare rămas neexecutat din această pedeapsă să fi fost considerat ca executat.

18.7. În ceea ce priveşte solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu, în sensul de a se reţine infracţiunea de „înşelăciune”, instanţa urmează să o respingă, ca nefondată, pentru argumentele detaliate în considerare. Astfel, potrivit art.244 alin. 1 Cod penal  infracţiunea de „înşelăciune” constă în „inducerea în eroare anume persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau altul un folos patrimonial injust sau dacă s-a pricinuit o pagubă” pe când infracţiunea de „furt” prev. şi ped. de art. 228 alin. 1 Cod penal constă în „luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fără consimţământul acesteia, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept”. În speţă, este real faptul că inculpatul a indus-o în eroare pe persoana vătămată, prezentându-i elemente nereale referitoare la identitatea sa şi adoptând un anumit tip de conduită, ce releva – la acele momente - că acesta ar fi în mod real interesat de persoana acesteia şi de a încerca să dezvolte o relaţie cu ea, reuşind, astfel, să-i capteze atenţia şi să o determine să iniţieze o legătură telefonică şi online, iar apoi să accepte să aibă o întâlnire şi să-l primească în locuinţa sa. Dar, această activitate de inducere în eroare, a avut doar un caracter de acte preparatorii (respectiv de pregătire a cadrului necesar comiterii infracţiunilor deduse judecăţii), iar privită în mod separat nu constituie infracţiune, întrucât ea nu a fost de natură, prin sine înseşi, să cauzeze un prejudiciu patrimonial, ci doar unul de natură emoţională/sentimentală (în sensul dezamăgirii produse persoanei vătămate, când a aflat că a fost minţită). Tot la fel, purtarea unor discuţii cu tentă aparent profesională, dar cu un alt scop decât cel real urmărit, în cadrul cărora inculpatul a reuşit - prin manipulare şi profitând de naivitatea şi buna-credinţă a persoanei vătămate – să o determine să-i spună codul PIN real al cardului său bancar, nu constituie, în sine, infracţiunea de înşelăciune, din acelaşi motiv, dar şi pentru că, în lipsa sustragerii cardului bancar, inculpatul nu ar fi putut săvârşi o infracţiune de prejudiciu şi, de altfel, nici una infracţiunile pentru care  a fost trimis în judecată.

În plus, sintagma „consimţământul titularului” la care se referă art. 250 alin. 1 Cod penal are în vedere existenţa consimţământul titularului cardului de a se retrage bani din contul său, ceea ce nu este cazul în speţă. Într-adevăr, cererea de schimbare a încadrării juridice este nefondată pentru că ceea ce este esenţial în cauză este faptul că apărarea inculpatului – potrivit căreia victima i-ar fi dat/înmânat de bună voie cardul bancar şi şi-ar fi dat acceptul ca el să retragă bani din contul ei – nu a fost susţinută de mijloacele probatorii administrate în cauză, din care rezultă, fără echivoc, că inculpatul a sustras cardul din geanta persoanei vătămate, profitând de lipsa sa temporară şi că nu a avut acceptul acesteia de a-i utiliza cardul bancar şi de a-i retrage bani din cont. Prin urmare, inculpatul a intrat în posesia cardului fără consimţământul persanei vătămate, după cum tot la fel (fără acordul acesteia) a utilizat codul PIN real aferent cardului. Or, într-o asemenea situaţie nu poate fi incidentă infracţiunea de înşelăciune întrucât prejudiciul produs a fost urmarea sustragerii cardului bancar (şi nu a unei eventuale încredinţări a acestuia de bună voie şi prin inducere în eroare) şi a utilizării neautorizate a codului PIN.

 ■  Faţă de situaţia de fapt şi de drept reţinută, în baza dispoziţiilor art. 396 alin. 2 Cod. pr. penală, instanţa va dispune condamnarea inculpatului.

*  * *

19. La individualizarea judiciară a pedepselor principale  şi  a modului lor de executare, instanţa va ţine cont de dispoziţiile art. 74 din Noul Cod penal.

 Astfel, se va ţine cont, mai întâi, de dispoziţiile generale ale Codul penal şi de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, care sunt următoarele: → pentru infracţiunea de „furt” prev. şi ped. de art. 228 alin. 1 Cod penal, sancţiunea prevăzută de lege este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda, instanţa urmând să se oprească asupra pedepsei închisorii, având în vedere gravitatea faptei şi persoana inculpatului; → pentru infracţiunea de „acces ilegal la un sistem informatic” prev. şi ped. de art. 360 alin. 1,2 şi 3 Cod penal, sancţiunea prevăzută este închisoarea de la 2 la 7 ani;  → iar pentru infracţiunea de „efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos” prev. şi ped. de art. 250 alin. 1 Cod penal, sancţiunea prevăzută de lege este închisoarea de la 2 la 7 ani.

În al doilea rând, la individualizarea judiciară a pedepselor principale ce îi vor fi aplicate inculpatului, pentru fiecare dintre cele trei infracţiuni comise, instanţa va avea ţine seama de gravitatea faptelor, respectiv gradul de  pericol  social  concret  al acestora, reflectat de : modalităţile şi împrejurările concrete în care au fost săvârşite faptele, de mijlocele folosite, de starea de pericol creată pentru fiecare dintre valorile sociale ocrotite, de caracterul continuu al infracţiunilor informatice şi de numărul actelor materiale reţinute (2), fără a se ignora însă totalmente şi cele care ar mai fi putut fi reţinute, de planificarea/premeditarea comiterii infracţiunilor, de motivul şi scopul urmărit prin săvârşirea infracţiunii, de cuantumul prejudiciului efectiv produs, dar şi de cel care s-ar fi putut produce, de dezinvoltura cu care inculpatul a comis faptele, de locul comiterii infracţiunilor.

În al treilea rând, la individualizarea judiciară a pedepselor principale ce îi vor fi aplicate inculpatului, pentru fiecare dintre cele trei infracţiuni comise, instanţa va avea ţine seama de periculozitatea şi de persoana inculpatului, reflectată de : → bogata sa antecedenţă penală (11 condamnări definitive numai pentru infracţiuni contra patrimoniului), ceea ce relevă o specializare infracţională, dar şi faptul că inculpatul este multiplu recidivist; → de faptul că acesta nu a avut şi nu are o ocupaţie licită; → de faptul că inculpatul a comis noile infracţiuni în timpul liberării condiţionate; → de împrejurarea că probele administrate în cauză relevă că faptele deduse judecăţii nu au un caracter izolat şi că numărul victimelor ar putea să fi mult mai mare, existând date că inculpatul se preocupa în mod constant cu abordarea femeilor singure sau vulnerabile şi cu prejudicierea materială a lor, în diverse modalităţi, inclusiv în maniera reţinută în cauză; → de împrejurarea că inculpatul a mai fost condamnat în 2011 pentru o infracţiune de „efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos”; → de încercările inculpatului de influenţare a persoanei vătămate prin trimiterea (în cursul lunii aprilie 2016, după apariţia în presa locală a unui articol şi după sesizarea judecătorului de cameră preliminară) a unei scrisori prin care îi cererea să meargă la poliţie şi să-şi schimbe declaraţia, în sensul de „a spune adevărul”, dându-i termen de o săptămână şi sugerându-i că, în caz  contrar, ar putea vorbi cu reporterii, formulând şi alte ameninţări voalate referitoare la posibila „terfelirea”  imaginii acesteia, în caz de neconformare, ceea echivalează cu o formă de constrângere psihică şi, în orice caz, cu presiuni psihice (şantaj emoţional) asupra persoanei vătămate; → de împrejurarea esenţială că, deşi inculpatul a fost pe deplin conştient de caracterul infracţional al faptelor sale (aşa cum rezultă pe de o parte, din afirmaţiile referitoare la faptul că a retras mai mulţi bani pentru că a fost tentat de suma disponibilă în cont şi că nu intenţiona să restituie banii, iar, pe de altă parte, din utilizarea cel puţin în parte a unor date de identificare nereale), aceasta  a adoptat în mod constant o poziţie procesuală necorespunzătore, neasumându-şi comiterea infracţiunilor imputate şi formulând apărări neplauzibile, în ciuda multiplelor mijloace de probă ce indică vinovăţia sa; → de conduita sa după săvârşirea infracţiunilor, sens în care instanţa are în vedere faptul că există suficiente probe ce conturează, pe de o parte, împrejurarea că inculpatul a continuat să aibă acelaşi tip de preocupări (a se vedea declaraţia martorei LI şi convorbirile telefonice interceptate, dar şi condamnarea dispusă în primă instanţă de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti), iar, pe de altă parte, că a continuat să rămână în Iaşi câteva zile riscând să se întâlnească cu victima (ceea ce denotă o îndrăzneală aparte), dar şi faptul că ulterior s-a aflat într-o continuă mobilitate în ţară, schimbându-şi des numerele de telefon şi aparatele telefonice, pentru a îngreuna depistarea sa; → faptul că, deşi, la nivel declarativ, inculpatul şi-a manifesta intenţia de a despăgubi persoana vătămată, până în prezent nu a întreprins nici un fel de măsură concretă, preocupările sale principale pe parcursul procesului fiind acelea de a-şi recupera bagajul pe care l-a abandonat la o pensiune (sens în care a recurs la cereri de probe bazate pe ipoteze ce nu s-au confirmat) şi de a încerca discreditarea victimei (prin unele apărări şi cereri de probe, fără legătură cu faptele concret imputate); → de atitudinea avută de inculpat în faţa instanţei, constând în nonşalanţa cu care a făcut afirmaţii nereale despre presupuşii săi copii, dar şi de profilul nereal pe care şi-l creionase şi de care s-a folosit la comiterea faptelor; → de vârsta şi nivelul de educaţie al inculpatului, de starea sa de sănătate bună, de situaţia lui socială şi de celelalte date personale.

În al patrulea rând, la individualizarea judiciară a pedepselor principale ce îi vor fi aplicate inculpatului, pentru fiecare dintre cele trei infracţiuni comise, instanţa va avea ţine seama şi de: ● faptul că două dintre infracţiuni au fost comise în formă continuată, precum şi de dispoziţiile art. 36 alin. 1 Cod penal referitoare la sancţionarea infracţiunii continuate; ●  de faptul că toate cele trei infracţiuni au fost săvârşite în stare de recidivă postcondamnatorie, dar şi de dispoziţiile art.43 alin. 2 Cod penal referitoare la aplicarea pedepsei într-un asemenea caz de recidivă ca cel din speţă; ●  dispoziţiile art. 79 alin. 2 Cod penal referitoare la stabilirea pedepsei în situaţia în care sunt incidente două sau mai multe dispoziţii care au ca efect agravarea răspunderii penale (în ordinea infracţiune continuată, concurs, recidivă).

În funcţie de toate aceste criterii, analizate coroborat, instanţa îi va aplica inculpatului SMC, pentru fiecare dintre cele trei infracţiuni, pedepse principale cu închisoarea orientate spre media/mijlocul limitelor prevăzute de lege, uşor peste medie în cazul infracţiunilor de prejudiciu, având în vedere consecinţele efectiv produse, dar şi perseverenţa în comiterea acestora, ce urmează a fi executate în regim de detenţie, respectiv : → o pedeapsă de 1(un) an şi 8(opt) luni închisoare pentru infracţiunea de  „furt” prev. şi ped. de art. 228 alin. 1 Cod penal; → o pedeapsă de 3 (trei) ani şi 4(patru) luni închisoare pentru infracţiunea de „acces ilegal la un sistem informatic” în formă continuată prev. şi ped. de art. 360 alin. 1,2 şi 3 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal; → şi o pedeapsă de 3(trei) ani şi 8(opt) luni închisoare pentru infracţiunea de „efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos” în formă continuată.

*  * *

20. În baza art. 67 alin. 1 cu referire la art. 66 alin.1,3 şi 5 Cod penal, instanţa îi va aplica inculpatului SMC, pentru fiecare dintre cele trei infracţiuni comise, pe lângă pedeapsa principală, şi câte o pedeapsă complementară, constând în: ●→ interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. „a”, lit. „b”, lit. „n” (constând în interzicerea dreptului de a comunica cu victima MI ori de a se apropia de aceasta) şi lit. „o” Cod penal (constând în interzicerea dreptului de a  se apropia de locuinţa şi de locul de muncă al victimei), pentru o perioadă de 3 ani, care se va calcula conform dispoziţiilor art. 68 din Codul penal, în cazul infracţiunii de „furt”; ●→ interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. „a”, lit. „b” şi lit. „l” Cod penal (constând în interzicea dreptului de a se afla în municipiul Iaşi), pentru o perioadă de 3 ani, care se va calcula conform disp. art. 68 din Codul penal, în cazul celorlalte două infracţiuni, informatice.

În speţă, instanţa apreciază necesară aplicarea pedepsei complementare având în vedere natura şi gravitatea infracţiunilor comise, împrejurările concrete ale cauzei şi persoana inculpatului, dar şi faptul că pedepsele principale ce vor fi stabilite sunt pedepse cu închisoarea.

La individualizarea pedepselor complementare, în modalitatea anterior arătată, instanţa va avea în vedere, mai întâi, faptul că natura infracţiunilor comise, modalitatea şi împrejurările săvârşirii acestora, precum şi planificarea lor, constituie împrejurări ce nu pot fi compatibile cu exercitarea anumitor drepturi elective (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public).

În al doilea rând, instanţa mai are în vedere ameninţările indirecte ale inculpatului asupra persoanei vătămate (prin scrisoarea trimisă la domiciliu) şi starea de ameninţare reclamată repetat de către aceasta, dar şi faptul că există probe referitoare la încercări de comitere a unor fapte similare şi asupra altor femei din mun. Iaşi, precum şi împrejurarea că inculpatul avea preocupări constante în a comite acest tip de fapte, toate acestea constituind împrejurări ce impun restrângerea exercitării anumitor drepturi, referitoare la interzicerea accesului în mun. Iaşi şi la interzicerea apropierii sau comunicării cu persoana vătămată.

În al treilea rând, la stabilirea duratei pentru care se va aplica fiecare dintre cele trei pedepse complementară (peste medie), instanţa are în vedere gravitatea infracţiunilor comise, modalitatea şi împrejurările comiterii lor, scopul urmărit, precum şi perseverenţa infracţională a inculpatului.

*  * *

21. De asemenea, în baza art. 65 alin. 1 şi 3 Cod penal, instanţa îi va aplica inculpatului SMC, pentru fiecare dintre cele trei infracţiuni comise, pe lângă pedeapsa principală, şi cea complementară, şi câte o pedeapsă accesorie, care – potrivit legii – vor consta în interzicerea exercitării aceloraşi  a drepturi a căror exercitare a fost interzisă în prealabil de instanţă ca pedeapsă complementară, dar pe durata şi în condiţiile prev. de art. 65 alin. 3 Cod penal. La stabilirea şi individualizarea pedepselor accesorii, instanţa are în vedere art. 65 alin. 1 Cod penal, precum şi aceleaşi argumente de fapt reţinute în cazul individualizării pedepselor complementare.

*  * *

 22.1. Constatând că inculpatul a comis cele trei deduse judecaţii în condiţii de concurs, instanţa în baza dispoziţiilor art. 38 alin. 1 şi 2 coroborat cu art. 39 alin. 1 lit. „b” Cod penal, va contopi pedepsele ce îi vor fi aplicate acestuia pentru cele trei infracţiuni concurente, aplicând pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani şi 8(opt) luni închisoare, la care se va adăuga sporul obligatoriu de o treime din totalul celorlalte două pedepse stabilite, respectiv un spor în cuantum de 1(un) an şi 8(opt) luni închisoare, stabilindu-se astfel pedeapsa rezultantă de 5(cinci) ani şi 4(patru) luni închisoare.

22.2 Apoi, tot în considerarea concursului de infracţiuni, în baza art. 45 alin. 2, 3 lit. „a” Cod penal, se vor cumula pedepsele complementare de natură sau cu conţinut diferit, iar dintre cele de aceeaşi natură şi cu acelaşi conţinut se va aplica cea mai grea, astfel încât, alături de pedeapsa principală, i se va aplica inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea, rezultantă a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. „a”, lit. „b”, lit. „l” (constând în interzicea dreptului de a se afla în municipiul Iaşi), lit. „n” (constând în interzicerea dreptului de a comunica cu victima MI ori de a se apropia de aceasta) şi lit. „o” Cod penal (constând în interzicerea dreptului de a  se apropia de locuinţa şi de locul de muncă al victimei), pentru o perioadă de 3 ani, care se va calcula şi executa conform dispoziţiilor  art. 68 din Codul penal.

22.3. În fine, tot în considerarea pluralităţii de infracţiuni, în baza art. 45 alin. 5 Cod penal, se vor cumula pedepsele accesorii de natură sau cu conţinut diferit, iar dintre cele de aceeaşi natură şi cu acelaşi conţinut se va aplica cea mai grea, astfel încât, i se va aplica inculpatului (şi) pedeapsa accesorie cea mai grea, rezultantă, constând în interzicerea drepturilor exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. „a”, lit. „b”, lit. „l” (constând în interzicea dreptului de a se afla în municipiul Iaşi), lit. „n” (constând în interzicerea dreptului de a comunica cu victima MI ori de a se apropia de aceasta) şi lit. „o” Cod penal (constând în interzicerea dreptului de a  se apropia de locuinţa şi de locul de muncă al victimei), pe durata şi în condiţiile prev. de art. 65 alin. 3 Cod penal.

*  * *

23.1 Având în vedere faptul că inculpatul a comis concursul de infracţiuni pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză în timpul liberării condiţionate din executarea din executarea pedepsei de 5(cinci) ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.2069/06.07.2012 a Judecătoriei Iaşi (menţinută şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 935/13.09.2012 a Curţii de Apel Iaşi), instanţa,  în baza dispoziţiilor art. 104 alin. 2 Cod penal, va revoca beneficiul liberării condiţionate şi, în baza art. 43 alin. 2 Cod penal, va dispune executarea în întregime a restului de pedeapsă de 615 zile închisoare rămas neexecutat din această pedeapsă, alături de pedeapsa rezultantă de 5(cinci) ani şi 4(patru) luni închisoare stabilită pentru concursul de infracţiuni, în final inculpatul SMC urmând să execute pedeapsa principală totală (cumulată) de 5(cinci) ani şi 4(patru) luni închisoare, precum şi 615 zile închisoare.

23.2. În baza art. 45 alin. 2, 3 lit. „a” Cod penal, alături de pedeapsa principală cumulată, instanţa îi va aplica inculpatului pedeapsa complementară rezultantă stabilită la pct. 22.2. (Instanţa reţine că prin sentinţa penală definitivă nr. 2069/2012 a Judecătoriei Iaşi, inculpatului nu i se aplicase o pedeapsă complementară).

23.3. În baza art. 45 alin. 5 Cod penal raportat la art. 45 alin. 2, 3 lit. „a” şi „b” Cod penal, instanţa îi va aplica inculpatului pedeapsa accesorie rezultantă, cu conţinutul menţionat la pct. 22.3, care se va executa pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 alin. 3 Cod penal, respectiv până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale. (Instanţa reţine că prin sentinţa penală nr. 2069/2012 a Judecătoriei Iaşi, inculpatului i se aplicase pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. „a” teza a II-a şi lit. „b” din Codul penal vechi, cărora, le corespunde perfect art. 66 alin. 1 lit. „a” şi „b” din Noul Cod penal).

* * *

24.  Constatând că temeiurile ce au stat la baza luării şi ulterior, menţinerii stării de arest preventiv a inculpatului nu s-au modificat, ci din contră, s-au consolidat, mai ales că se va dispune condamnarea acestuia, în baza dispoziţiilor art. 399 alin. 1 şi art. 404 alin. 4 lit. „b” Cod pr. penală, instanţa va menţine măsura arestării preventive a inculpatului.

De asemenea, în acest sens, se au în vedere şi celelalte elemente invocate în încheierea din 07.09.2016 (prin care s-a menţinut ultima dată măsura preventivă), care-şi păstrează valabilitatea şi actualitatea. Pericolul pentru ordinea publică nu s-a diminuat, iar măsura arestării preventive nu a depăşit în nici un caz o durată rezonabilă, prin raportare la complexitatea cauzei, la comportamentul inculpatului şi al autorităţilor, inculpatul fiind reţinut şi arestat preventiv la 04.03.2016, iar, prin prezenta hotărâre, va fi deja condamnat în primă instanţă. De altfel, în ultimul cuvânt, chiar inculpatul a susţinut că nu doreşte punerea în libertate. În fine, pe lângă faptul că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au modificat, ceea ce e mai important e că între timp, mai exact la acest moment, va interveni această sentinţă ce va constata vinovăţia inculpatului pentru faptele de care a fost acuzat, fiind incidente disp. art. 5 paragraful 1 lit. „a” din Convenţia EDO.

* * *

25. În baza dispoziţiilor art. 404 alin. 4 lit. „a” Cod pr. penală raportat la art. 72 alin. 1 Cod penal se va scade din pedeapsa principală totală aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive de la 04.03.2016 la zi.

* * *

26. Având în vedere solicitările repetate ale persoanei vătămate (în declaraţia din 08.06.2016 – f.36 şi în concluziile pe fond), pe care instanţa le apreciază ca întemeiate, raportat la conduita inculpatului după trimiterea în judecată, dar şi la modul şi împrejurările comiterii infracţiunilor,  în baza dispoziţiilor art. 404 alin. 6 raportat la art. 111 alin. 5 Cod pr. penală, se va dispune ca persoana vătămată MI să fie înştiinţată, de îndată, cu privire la punerea în libertate, în orice mod, a inculpatului SMC sau cu privire la evadarea acestuia.

* * *

27.  În scopul prevăzut de art. 107 Cod penal (al preîntâmpinării săvârşirii altor infracţiuni, dar şi al înlăturării unei stări de pericol), instanţa, din oficiu, în baza dispoz. art. 112 lit. „b” Cod penal, va dispune confiscarea specială, în folosul statului, a bunurilor – o parte dintre cele menţionate mai jos - ce au fost folosite sau au fost destinate să fie utilizate la săvârşirea infracţiunilor, iar în baza dispoziţiilor art. 1121 alin. 1 lit. „h” şi „p” şi alin. 2 Cod penal, va dispune confiscarea extinsă, în folosul statului, a celorlalte bunuri dintre cele enumerate mai jos, respectiv a următoarelor bunuri ale inculpatului SMC :

A. 1) → telefon mobil marca Nokia model 113 de culoare neagră cu carcasă roz cu seria IMEI 352855059603903 ; 2) → cartela telefonică SIM Telekom identificată în acest telefon cu seria 8940030814052848782; 3) → telefon marca Sony Xperia C6603 cu seria IMEI 355762059097861, cu husă transparentă din silicon; 4) → cartela telefonică SIM Vodafone cu seria 508416094132; 5) → card micro SD, marca San Disk cu capacitatea de 2 GB, 6) →încărcător telefon, cu seria ETA-U90EWE; 7) →adaptor card micro SD, toate predate prin adresa nr. 283077/30.08.2016 a B.C.C.O. Iaşi (şi procesul-verbal din 31.08.2016) către Penitenciarului Iaşi, pentru a fi restituite inculpatului la momentul eliberării, bunuri care, în prezent, se află depozitate la magazia Penitenciarului Iaşi.

B. 1) → telefon mobil marca marca LG cu seria IMEI  354105-04-102643-4; 2) → cartelă SIM TELEKOM cu seria TELKOM cu seria 89400030615 850687581; 3) → cartelă SIM TELEKOM cu seria 8940030615 850288000; 4) →cartelă SIM Vodafone cu seria 89400 11506 62232 6660 ; 5) → un încărcător de telefon fără marcă; 6) →un cablu pentru telefon, toate ridicate în baza încheierii Tribunalului Iaşi şi a procesului-verbal din 21.09.2016, bunuri care, în prezent, se află la camera de corpuri delicte a acestei instanţe.

Instanţa reţine că inculpatul însuşi a susţinut că o parte dintre aceste bunuri (respectiv 2 telefoane şi 2 cartele) au fost utilizate pentru a comunica cu persoana vătămată, adică inclusiv pentru a încerca să dezvolte o relaţie cu ea, reuşind, astfel, să-i capteze atenţia şi să o determine să iniţieze o legătură telefonică şi online, iar apoi să aibă o întâlnire cu el şi să accepte să-l primească în locuinţa sa. Prin urmare, inculpatul s-a folosit de unele (două) dintre aceste dispozitive telefonice, în etapa actelor preparatorii, respectiv în vederea pregătirii şi creării cadrului necesar şi propice comiterii infracţiunilor deduse judecăţii. În plus, pe aproape toate aceste dispozitive au fost identificate ca fiind stocate/memorate numerele de telefon ale persoanei vătămate, ale martorei LI, dar şi ale unui număr foarte mare de alte femei (potenţiale victime). Or, potrivit art. 112 alin. 1 lit. „b” Cod penal „sunt supuse confiscării speciale bunurile care au fost folosite, în orice mod, sau destinate a fi folosite la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă sunt ale făptuitorului sau, dacă, aparţinând altei persoane acesta a cunoscut scopul folosirii lor”. În speţă, în orice caz, prin natura lor, aceste bunuri erau cel puţin „destinate a fi folosite”, „în orice mod”, în scopul comiterii sau facilitării comiterii infracţiunilor, astfel încât sunt întrunite cerinţele art. 112 alin. 1 lit. „b” Cod penal.

Pe de altă parte, în privinţa celorlalte bunuri – de acelaşi tip – instanţa apreciază că sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 1121 alin. 1 lit. „h” şi „p” şi alin. 2 Cod penal pentru a se dispune confiscarea lor specială.

Astfel, se reţine, mai întâi, inculpatul va fi condamnat pentru categoriile de infracţiuni prevăzute de art. 1121 alin. 1 lit. „h” şi „p” Cod penal, respectiv pentru o infracţiune contra patrimoniului (respectiv cea de „efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos” prev. de art. 250 alin. 1 C.p.p – infracţiune ce face parte din cap. IV al Titlului II „Infracţiuni contra patrimoniului” din partea specială a Codului penal), care, în acelaşi timp, este şi o infracţiune comisă prin sisteme informatice şi mijloace de plată electronice, sancţionată cu o pedeapsă mai mare de 4 ani.

În  al doilea rând, instanţa apreciază că sunt întrunite în mod cumulativ condiţiile prevăzute de alin. 2 al art. 1121 Cod penal întrucât:  a) inculpatul nu a realizat şi nu realizează venituri în mod licit, acesta neavând o profesie clară şi, în special, vreo ocupaţie; b) instanţa are convingerea că bunurile în discuţie provin din infracţiuni de natura celor prevăzute la alin. 1 al textului, respectiv de natura celor pentru care s-a dispus condamnarea şi chiar mai grave (adică de furt calificat, pentru care este îndeplinită condiţia pedepsei mai mari de 4 ani), întrucât: → în antecedenţă inculpatul a fost condamnat pentru infracţiuni de furt calificat, dar şi pentru o infracţiune de „efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos” ; → probele administrate în cauză relevă că inculpatul a mai obţinut bunuri de acest tip (telefoane şi accesorii) din comiterea unor fapte cu un mod de operare similar; →  la scurt timp după retragerea frauduloasă a banilor din contul persoanei vătămate, în data de 05.01.2016, la orele 11:10 şi 11:20, inculpatul fie a plătit anumite facturi telefonice, fie şi-a achiziţionat telefoane, utilizând parte din banii sustraşi, din moment ce la momentul depistării sale (04.03.2016) asupra lui au fost găsite două chitanţe Germanos pentru Telekom România eliberate în mun. Iaşi la data şi orele anterior indicate; → în memoria telefoanelor şi cartelor SIM în discuţie au fost identificate un număr foarte mare de numere de telefon ale unor femei, inclusiv ale victimei şi martorei, precum şi fotografii ale unor femei, dar şi SMS-uri ce sugerează acelaşi modus operandi; → la momentul depistării sale, asupra inculpatului s-au găsit două contracte de amanet, reuşindu-se recuperarea unui telefon lăsat în amanet; → în dosarul în care inculpatul a fost condamnat nedefinitiv pentru „furt calificat” (deocamdată în primă instanţă) prin sentinţa Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti evocată mai sus, s-a reţinut în sarcina inculpatului că a sustras de la victimă un telefon, printr-un mod de operare similar, care ulterior a fost recuperat de la o casă de amanet unde inculpatul l-ar fi amanetat.

Pentru toate aceste motive, se va dispune confiscarea specială a bunurilor folosite sau destinate a fi folosite (a facilita) comiterea infracţiunilor deduse judecăţii, iar, în privinţa celorlalte bunuri se va dispune confiscarea extinsă.

* * *

C. Latura civilă a cauzei:

28. În cauza persoana vătămată MI s-a constituit parte civilă cu suma de 4000 lei care i-a fost retrasă în mod fraudulos de către inculpat din contul său de la BRD, prin utilizarea, fără drept, a cardului sustras. Inculpatul a precizat, oral, în faţa instanţei că este de acord cu recuperarea prejudiciului.

Având în vedere faptul că sunt îndeplinite în cauză cumulativ condiţiile răspunderii civile delictuale, vizând faptele ilicite cauzatoare de prejudicii (acestea constând în infracţiunile de furt şi efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos), caracterul lor ilicit, derivat din cel penal reţinut în baza considerentelor sus-arătate, prejudiciul de ordin material cauzat părţii civile, legătura de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu, precum şi vinovăţia exclusivă a inculpatului în producerea acestui prejudiciu, ţinând seama şi de achiesarea acestuia la pretenţiile părţii civile, instanţa va admite acţiunea civilă formulată în cauză.

Pe cale de consecinţă, în baza dispoziţiilor art. 19 şi art. 25 alin. 1 cu referire la art. 397 alin.1 din Cod de procedură penală raportat la art. 1349, art. 1357, art. 1381 şi art. 1385 Cod civil, va fi obligat inculpatul SMC să-i plătească părţii civile MI suma de 4.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.

* * *

D. Măsuri asigurătorii:

29. Având în vedere, pe de o parte,  că din relaţiile comunicate de ING Bank, în faza de urmărire penală, la solicitarea DIICOT- Serviciul Teritorial Iaşi (f. 137 şi urm. – vol. I d.u.p.), rezultă că inculpatul are deschis la această bancă un cont curent şi unul de economii, fiindu-i emis şi un card bancar asociat contului curent, precum şi faptul că nu este exclus ca aceste conturi ale inculpatului să fi fost sau să poată fi alimentate cu diverse sume de bani, iar, pe de altă parte, faptul că în cauză persoana vătămată s-a constituit parte civilă, ţinând seama şi de prevederile art. 249 alin. 1,2,5 şi 6 teza a II-a Cod proc. pen. (care permit luarea din oficiu a măsurii asigurătorii pentru şi pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune, dar şi pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse), în temeiul acestor dispoziţii legale, precum şi în baza art. 397 alin. 2 Cod proc. pen., instanţa va dispune luarea de măsuri asigurătorii:

■ - asupra contului de economii (nr. RO80INGB-) şi contului curent

(RO10INGB-) deschise de inculpatul SMC la 31.07.2015 la ING Bank N.V. Amsterdam–Sucursala Bucureşti („I.N.G. Bank”), constând în indisponibilizarea sumelor existente sau cu care vor fi alimentate aceste conturi, prin instituirea sechestrului asigurător asupra acestora - în vederea reparării pagubei produse prin comiterea infracţiunilor, precum şi pentru garantarea cheltuielilor judiciare la care va fi obligat inculpatul prin prezenta sentinţă  -, până la concurenţa sumei de 4.000 lei reprezentând prejudiciu, la care se va adăuga suma de 4.500 lei reprezentând cheltuielile judiciare la plata cărora va fi obligat inculpatul prin prezenta sentinţă, deci în total până la concurenţa sumei de 8.500 lei.

■ - asupra bunurilor depozitate la magazia Penitenciarului Iaşi, menţionate mai sus la pct. 27.

lit. A din prezenta sentinţă, prin instituirea sechestrului asigurător asupra acestora, în vederea confiscării speciale sau, după caz, extinse.

 Se va dispune ca o copie după prezenta sentinţă să fie comunicată ING Bank, Penitenciarului Iaşi şi organelor competente potrivit legii pentru luarea măsurilor necesare în vederea punerii în aplicare a măsurii asigurătorii dispuse, care este una executorie.

*  *  *

30. În baza dispoziţiilor art. 398 şi art. 404 alin. 4 lit. „e” raportat la art. 274 alin. 1 teza finală şi art. 272 alin. 1 şi 2 Cod pr. penală,  instanţa va dispune ca : a) → onorariile avocaţilor desemnaţi din oficiu pentru inculpat în faza de urmărire penală în cuantum total de 520 lei (câte 260 lei – av. PB şi av. HC) să fie achitate din fondurile speciale ale Ministerului Public; b) → onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat în procedura de camera preliminară şi în faza de judecată în cuantum de 520 lei (av. NC) să fie achitat din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei, pentru ca, în final, toate aceste cheltuieli să rămână în sarcina statului.

De asemenea, ca o consecinţă a soluţiei de condamnare a inculpatului pentru comiterea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, în baza dispoziţiilor art. 398 şi art. 404 alin. 4 lit. „e” raportat la art. 274 alin. 1 şi art. 272 alin. 1 Cod pr. penală, instanţa îl va obliga pe inculpatul SMC să plătească statului suma 4.500 lei (în care nu se includ onorariile avocaţilor din oficiu), cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în cursul urmării penale, în faza camerei preliminare şi în cursul judecăţii;

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE :

I. Respinge, ca nefondată, cererea formulată de inculpatul SMC de schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu.

II. 1. În baza dispoziţiilor art. 396 alin. 2 Cod pr. penală condamnă pe inculpatul SMC, în prezent deţinut în stare de arest preventiv în Penitenciarul Iaşi, cetăţenie română, studii 12 clase (liceale), necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupaţie, fără copii, cunoscut cu antecedente penale şi recidivist, pentru săvârşirea infracţiunilor de :

a)-  „furt” prev. şi ped. de art. 228 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. art. 41 alin. 1 Cod penal

şi art. 38 alin.1 Cod penal (comisă la data de 05.01.2016), la pedepsele de :

-pedeapsa principală de 1(un) an şi 8(opt) luni închisoare;

-pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1

lit. „a”, lit. „b”, lit. „n” (constând în interzicerea dreptului de a comunica cu victima MI ori de a se apropia de aceasta) şi lit. „o” Cod penal (constând în interzicerea dreptului de a  se apropia de locuinţa şi de locul de muncă al victimei), pentru o perioadă de 3 ani, care se va calcula conform dispoziţiilor art. 68 din Codul penal;

-şi la pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art.

66 alin. 1 lit. „a”, lit. „b”, lit. „n” (constând în interzicerea dreptului de a comunica cu victima MI ori de a se apropia de aceasta) şi lit. „o” Cod penal (constând în interzicerea dreptului de a  se apropia de locuinţa şi de locul de muncă al victimei), pe durata şi în condițiile prev. de art. 65 alin. 3 Cod penal;

b)- „acces ilegal la un sistem informatic” în formă continuată prev. şi ped. de art. 360 alin.

1,2 şi 3 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, art. 41 alin. 1 Cod penal şi art. 38 alin.1,2 Cod penal (două acte materiale comise la 05.01.2016), la pedepsele de :

- pedeapsa principală de 3 (trei) ani şi 4(patru) luni închisoare;

-pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1

lit. „a”, lit. „b” şi lit. „l” Cod penal (constând în interzicea dreptului de a se afla în municipiul Iaşi), pentru o perioadă de 3 ani, care se va calcula conform dispoziţiilor art. 68 din Codul penal;

-şi la pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art.

66 alin. 1 lit. „a”, lit. „b” şi lit. „l” Cod penal (constând în interzicea dreptului de a se afla în municipiul Iaşi), pe durata şi în condiţiile prev. de art. 65 alin. 3 Cod penal;

c)- „efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos” în formă continuată prev. şi

ped. de art. 250 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, art. 41 alin. 1 Cod penal, şi art. 38 alin.1,2 Cod penal (două acte materiale comise la 05.01.2016), la pedepsele de :

-pedeapsa principală de 3 (trei) ani şi 8(opt) luni închisoare;

-pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1

lit. „a”, lit. „b” şi lit. „l” Cod penal (constând în interzicea dreptului de a se afla în municipiul Iaşi), pentru o perioadă de 3 ani, care se va calcula conform dispoziţiilor  art. 68 din Codul penal;

-şi la pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art.

66 alin. 1 lit. „a”, lit. „b” şi lit. „l” Cod penal (constând în interzicea dreptului de a se afla în municipiul Iaşi), pe durata şi în condiţiile prev. de art. 65 alin. 3 Cod penal.

2.1. În baza dispoziţiilor art. 38 alin. 1 şi 2 coroborat cu art. 39 alin. 1 lit. „b” Cod penal contopeşte pedepsele aplicate inculpatului pentru cele trei infracţiuni concurente, aplicând pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani şi 8(opt) luni închisoare, la care adaugă sporul obligatoriu de o treime din totalul celorlalte două pedepse stabilite, respectiv un spor în cuantum de 1(un) an şi 8(opt) luni închisoare, stabilind astfel pedeapsa rezultantă de 5(cinci) ani şi 4(patru) luni închisoare.

2.2.  În baza art. 45 alin. 2, 3 lit. „a” Cod penal, alături de pedeapsa principală, aplică inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea, rezultantă a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. „a”, lit. „b”, lit. „l” (constând în interzicea dreptului de a se afla în municipiul Iaşi), lit. „n” (constând în interzicerea dreptului de a comunica cu victima MI ori de a se apropia de aceasta) şi lit. „o” Cod penal (constând în interzicerea dreptului de a  se apropia de locuinţa şi de locul de muncă al victimei), pentru o perioadă de 3 ani, care se va calcula şi executa conform dispoziţiilor  art. 68 din Codul penal.

2.3. În baza art. 45 alin. 5 Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa accesorie cea mai grea, rezultantă, constând în interzicerea drepturilor exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. „a”, lit. „b”, lit. „l” (constând în interzicea dreptului de a se afla în municipiul Iaşi), lit. „n” (constând în interzicerea dreptului de a comunica cu victima MI ori de a se apropia de aceasta) şi lit. „o” Cod penal (constând în interzicerea dreptului de a  se apropia de locuinţa şi de locul de muncă al victimei), pe durata şi în condiţiile prev. de art. 65 alin. 3 Cod penal.

3.1. În baza dispoziţiilor art. 104 alin. 2 Cod penal revocă beneficiul liberării condiţionate din executarea pedepsei de 5(cinci) ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.2069/06.07.2012 a Judecătoriei Iaşi (menţinută şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 935/13.09.2012 a Curţii de Apel Iaşi) şi, în baza art. 43 alin. 2 Cod penal, dispune executarea în întregime a restului de pedeapsă de 615 zile închisoare rămas neexecutat din această pedeapsă, alături de pedeapsa rezultantă de 5(cinci) ani şi 4(patru) luni închisoare, inculpatul SMC urmând să execute în final pedeapsa principală totală (cumulată) de 5(cinci) ani şi 4(patru) luni închisoare, precum şi 615 zile închisoare.

3.2. În baza art. 45 alin. 2, 3 lit. „a” Cod penal, alături de pedeapsa principală cumulată, aplică inculpatului pedeapsa complementară rezultantă stabilită la pct. 2.2.

3.3. În baza art. 45 alin. 5 Cod penal raportat la art. 45 alin. 2, 3 lit. „a” şi „b” Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa accesorie rezultantă, cu conţinutul menţionat la pct. 2.3, care se va executa pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 alin. 3 Cod penal, respectiv până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

4.1. În baza dispoziţiilor art. 399 alin. 1 şi art. 404 alin. 4 lit. „b” Cod pr. penală menţine măsura arestării preventive a inculpatului.

4.2. În baza dispoziţiilor art. 404 alin. 4 lit. „a” Cod pr. penală raportat la art. 72 alin. 1 Cod penal scade din pedeapsa principală totală aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive de la 04.03.2016 la zi.

5.  În baza dispoziţiilor art. 404 alin. 6 raportat la art. 111 alin. 5 Cod pr. penală, dispune ca persoana vătămată MI să fie înştiinţată, de îndată, cu privire la punerea în libertate, în orice mod, a inculpatului SMC sau cu privire la evadarea acestuia.

6. În baza dispoz. art. 112 lit. „b” Cod penal dispune confiscarea specială, în folosul statului, a bunurilor – o parte dintre cele menţionate mai jos - ce au fost folosite sau au fost destinate să fie utilizate la săvârşirea infracţiunilor, iar în baza dispoziţiilor art. 1121 alin. 1 lit. „h” şi „p” şi alin. 2 Cod penal, dispune confiscarea extinsă, în folosul statului, a celorlalte bunuri dintre cele enumerate mai jos, respectiv a următoarelor bunuri ale inculpatului SMC :

A. 1) → telefon mobil marca Nokia model 113 de culoare neagră cu carcasă roz cu seria IMEI 352855059603903 ; 2) → cartela telefonică SIM Telekom identificată în acest telefon cu seria 8940030814052848782; 3) → telefon marca Sony Xperia C6603 cu seria IMEI 355762059097861, cu husă transparentă din silicon; 4) → cartela telefonică SIM Vodafone cu seria 508416094132; 5) → card micro SD, marca San Disk cu capacitatea de 2 GB, 6) →încărcător telefon, cu seria ETA-U90EWE; 7) →adaptor card micro SD, toate predate prin adresa nr. 283077/30.08.2016 a B.C.C.O. Iaşi (şi procesul-verbal din 31.08.2016) către Penitenciarului Iaşi, pentru a fi restituite inculpatului la momentul eliberării, bunuri care, în prezent, se află depozitate la magazia Penitenciarului Iaşi.

B. 1) → telefon mobil marca marca LG cu seria IMEI  354105-04-102643-4; 2) → cartelă SIM TELEKOM cu seria TELKOM cu seria 89400030615 850687581; 3) → cartelă SIM TELEKOM cu seria 8940030615 850288000; 4) →cartelă SIM Vodafone cu seria 89400 11506 62232 6660 ; 5) → un încărcător de telefon fără marcă; 6) →un cablu pentru telefon, toate ridicate în baza încheierii Tribunalului Iaşi şi a procesului-verbal din 21.09.2016, bunuri care, în prezent, se află la camera de corpuri delicte a acestei instanţe.

 III. În baza dispoziţiilor art. 19 şi art. 25 alin. 1 cu referire la art. 397 alin.1 din Cod de procedură penală raportat la art. 1349, art. 1357, art. 1381 şi art. 1385 Cod civil, admite acţiunea civilă formulată în cauză şi, în consecinţă, obligă pe inculpatul SMC să-i plătească părţii civile MI  suma de 4.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.

 IV. În baza art. 397 alin. 2 Cod proc. pen. rap. la art. 249 alin. 1,2,5 şi 6 teza a II-a Cod proc. pen., dispune luarea de măsuri asigurătorii:

a)asupra contului de economii (nr. RO80INGB-) şi contului curent

(RO10INGB-) deschise de inculpatul SMC la 31.07.2015 la ING Bank N.V. Amsterdam–Sucursala Bucureşti („I.N.G. Bank”), constând în indisponibilizarea sumelor existente sau cu care vor fi alimentate aceste conturi, prin instituirea sechestrului asigurător asupra acestora - în vederea reparării pagubei produse prin comiterea infracţiunilor, precum şi pentru garantarea cheltuielilor judiciare la care va fi obligat inculpatul prin prezenta sentinţă  -, până la concurenţa sumei de 4.000 lei reprezentând prejudiciu, la care se adaugă suma de 4.500 lei reprezentând cheltuielile judiciare la plata cărora va fi obligat inculpatul prin prezenta sentinţă, deci în total până la concurenţa sumei de 8.500 lei.

b) asupra bunurilor depozitate la magazia Penitenciarului Iaşi, menţionate la pct. II. 6

lit. A din prezenta sentinţă, prin instituirea sechestrului asigurător asupra acestora, în vederea confiscării speciale sau, după caz, extinse.

 Executorie în ceea ce priveşte luarea măsurilor asigurătorii.

 Copie după prezenta sentinţă se va comunica ING Bank, Penitenciarului Iaşi şi organelor competente potrivit legii pentru luarea măsurilor necesare în vederea punerii în aplicare a măsurii asigurătorii dispuse.

V. 1. În baza dispoziţiilor art. 398 şi art. 404 alin. 4 lit. „e” raportat la art. 274 alin. 1 teza finală şi art. 272 alin. 1 şi 2 Cod pr. penală dispune ca :

a) onorariile avocaţilor desemnaţi din oficiu pentru inculpat în faza de urmărire penală în cuantum total de 520 lei (respectiv: 260 lei - delegaţia nr. 19336/2016 pentru avocat PB şi 260 lei – delegaţia nr. 20007/2016 pentru avocat HC) să fie achitate din fondurile speciale ale Ministerului Public;

b) onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat în procedura de camera preliminară şi în faza de judecată în cuantum de 520 lei (respectiv: delegaţia nr. 20269/2016 pentru avocat NC) să fie achitat din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei,

în final toate aceste cheltuieli rămânând în sarcina statului.

2. În baza dispoziţiilor art. 398 şi art. 404 alin. 4 lit. „e” raportat la art. 274 alin. 1 şi art. 272 alin. 1 Cod pr. penală obligă pe inculpatul SMC să plătească statului suma 4.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă în care nu se includ onorariile avocaţilor din oficiu.

Domenii speta

Spete similare