. Valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare. Motivarea hotărârii. Cercetarea cererii formulate.

În cauza dedusă judecăţii, Tribunalul apreciază că părţile din contractul de vânzare cumpărare ce face obiectul procedurii judiciare de faţă au intenţionat fraudarea intereselor restului moştenitorilor proprietarilor tabulari ai imobilului, împrejurare atestată inclusiv de răspunsul la interogatoriu administrat în acest dosar, răspunsuri potrivit cărora, B F avea cunoştinţă despre împrejurarea că imobilul a aparţinut socrilor pârâtei, respectiv au fost dobândite prin moştenire de B N (f. 168-răspuns întrebare nr. 12), iar ulterior de B I şi copiii săi (f. 174-răspuns întrebare nr. 8), că pârâta B I a recunoscut împrejurarea că ulterior decesului soţului a rămas în folosinţa bunului împreună cu copiii, respectiv a arătat că nu are cunoştinţă despre existenţa unui litigiu având ca obiect uzucapiune. În plus, vânzătoarea bunului nu deţinea calitatea de proprietar.

În acest context, contractul de vânzare-cumpărare încheiat în atare condiţii se impune a fi anulat raportat la lipsa calităţii de proprietar a vânzătorului imobilului, respectiv pentru cunoaşterea de către părţile contractante a motivului de nulitate/ cauzei ilicite/imorale, impunându-se desfiinţarea lui şi restabilirea stării de legalitate prin radierea din CF 50307 Strâmtura, nr. cadastral 50307 a poziţiilor B3 şi B2 vizând înscrierea dreptului de proprietate al pârâtelor B I şi B F şi restabilirea situaţiei de carte funciară anterioară, în baza dispoziţiilor art. 907-908 Cod civil.

Tribunalul va înlătura ca nefundat motivul de apel constând în necercetarea fondului cauzei, reţinând împrejurarea că în cauză nu este incident motivul de anulare a hotărârii prevăzut de art. 480 alin. 3 Cod procedură civilă.

Astfel, redarea de către prima instanţă a considerentelor sentinţei civile nr. 237/2015 nu poate fi asimilată unei necercetări a fondului cauzei sau unei lipse de motivări a hotărârii apelate întrucât din considerentele sentinţei apelate, tribunalul reţine că prima instanţă a analizat toate apărările deduse judecăţii, făcând şi aprecierile proprii necesare verificării raţionamentului său logico-juridic, motivarea sentinţei corespunzând standardului impus de art. 425 alin. 1 lit. b Cod procedură civilă.

Prin sentinţa civilă nr. 16 pronunţată la data de 30.01.2017 de către Judecătoria Dragomireşti în dosar nr. 16/224/2016, s-a respins acţiunea civilă formulată de reclamanţii B G şi P P, în contradictoriu cu pârâtele B I şi B F, prin care solicită constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare autentificat sub nr. 1269 din 11 iulie, 2012 la Notar Public Urda M, încheiat între pârâtele B I, în calitate de vânzătoare şi B F, în calitate de cumpărătoare, cu privire  la imobilul în natură casă de locuit din lemn, anexe gospodăreşti, neînscrise în c.f. şi terenul aferent acestora în suprafaţă de 1347 m.p. curţi, construcţii intravilan, imobil înscris în c.f. nr. 50307 Strâmtura la nr. cadastral 50307 şi rectificarea situaţiei tabulare a terenului respectiv, în sensul radierii dreptului de proprietate a pârâtelor B I şi B F, din c.f. nr. 50307 Strâmtura, nr. cadastral 50307, cu repunerea în situaţia anterioară de carte funciară, în favoarea proprietarilor B Ion l. G şi soţia G I.

În temeiul art. 18 din OUG 51/2008, au fost obligaţi reclamanţii să suporte suma de 500 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu DMR din cadrul Baroului Maramureş, avansată din fondurile speciale ale M J.

În considerentele hotărârii, prima instanţă reţine că:

În prezenta cauză, reclamanţii B G şi P P în contradictoriu cu pârâţii B I şi B F, solicită constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare autentificat sub nr. 1269 din 11 iulie, 2012 la Notar Public Urda M, încheiat între pârâtele B I, în calitate de vânzătoare şi B F, în calitate de cumpărătoare, având ca obiect imobilului în natură casă de locuit din lemn, anexe gospodăreşti, neînscrise în c.f. şi terenul aferent acestora în suprafaţă de 1347 m.p. curţi, construcţii intravilan, imobil înscris în c.f. nr. 50307 Strâmtura la nr. cadastral 50307 şi rectificarea situaţiei tabulare a terenului intravilan, în suprafaţă de 1347 m.p., situat în localitatea Strâmtura, jud. Maramureş, cuprins în c.f. nr. 50307 Strâmtura, nr. cadastral 50307, în sensul radierii dreptului de proprietate de pe numele pârâtelor B I şi B F, din c.f. nr. 50307 Strâmtura, nr. cadastral 50307, cu repunerea în situaţia anterioară de carte funciară, în favoarea proprietarilor B Ion l. G şi soţia G I.

Reclamanţii B G şi P P sunt copiii pârâtei B I şi aceştia susţin că mama lor, cu rea-credinţă şi cu încălcarea legii, şi-a înscris dreptul de proprietate prin uzucapiune şi joncţiunea posesiilor în cartea funciară, prin sentinţa civilă nr. 716 din 24 noiembrie 2011 pronunţată în dos. nr. 610/224/2011 al Judecătoriei Dragomireşti, deşi imobilul a aparţinut bunicilor reclamanţilor şi socrului pârâtei B I, proprietarii tabulari B I l. G şi B I (Iren) născută G.

După aceea, B I a vândut pârâtei B F imobilul descris mai sus prin contractul de vânzare autentificat sub nr. 1269 din 11 iulie 2012 la Notar Public Urda M.

Prin decizia civilă nr. 282/R/30 septembrie 2015, Tribunalul Maramureş a admis recursul declarat de reclamantul B G împotriva sentinţei civile nr. 716 din 24 noiembrie 2011, pe care a casat-o, iar cauza a trimis-o spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Reclamantul B G a formulat plângere penală împotriva pârâtelor B I B F, contestând soluţia Parchetului de pe lângă Judecătoria Dragomiresti pronunţată în Dosarul nr. 673/P/2012, plângerea împotriva soluţiilor procurorilor de netrimitere în judecată făcând obiectul dosarului nr. 1644/224/2013 al Judecătoriei Dragomiresti, soluţionat definitiv prin respingerea ca nefondată a plângerii lui B G.

De asemenea, prin sentinţa civilă nr. 237/2015 din 15 aprilie 2015, pronunţată în dos nr. 104/224/2013, hotărâre rămasă definitivă prin nerecurare, s-a admis în parte acţiunea civilă intentată de reclamanţii B G şi P P, , în contradictoriu cu pârâţii B I, B I şi B I N, , DA-M, ,  B A-D, , B I şi B N, , Z I, , PA-M, şi  TI, , având ca obiect masă succesorală, acţiune în constatare şi partaj; judecarea cererii reconvenţionale formulată de pârâta-reclamantă B I, în contradictoriu cu reclamanţii-pârâţi B G şi P P şi cu pârâţii B A, B I şi B I N,  DA-M, B A D, , B I şi B N, Z I, P AM, TI, B G, şi B I având ca obiect MASĂ SUCCESORALĂ;

S-a admis în parte cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă B I, în contradictoriu cu reclamanţii-pârâţi B G şi P P şi cu pârâţii B Anuţa, B I şi B I N, DA-M, B AD, B I şi B N, Z I, P A M, TI, B G şi B Işi s-a constatat că din masa succesorală rămasă după defunctul B N face parte cantitatea de 30 de lemne de brad vândute de către reclamantul B G cu suma de 5400 lei.

S-a respins cererea de majorare a câtimii obiectului judecăţii formulată de B A(mama), B A (fiica) şi pârâţii P I şi P Ca prin care solicită ca instanţa să ia în considerarea valoarea brazilor tăiaţi de către reclamantul B G la suma de 17.843,6 lei.

S-a constatat că din masa succesorală rămasă după defuncţii B I, decedat la data de 07.10.1972 şi B I, decedată la data de 25.03.1979, cu ultimul domiciliu în localitatea Strâmtura fac parte următoarele bunuri imobile:

1. terenul situat la locul numit  “Sub Dos”, în suprafaţă de 8745 mp, de natură pădure, de tip tufăriş,  în valoare de 6121,5 lei;

2. terenul situat la locul numit “Valea Luncii”  de natură pădure de tip tufăriş, în suprafaţă de 19131 mp, în valoare de 5739,3 lei;

3. terenul situat la locul numit “ Fundul Scăiesii”, de natură pădure de tip tufăriş, în suprafaţă de  23610 mp, în valoare de 7083 lei;

4. terenul situat la locul numit “ Lazu Tomii”, de natură livadă, în suprafaţă de  12612 mp, în valoare de 6306  lei;

5. terenul situat la locul numit”Pe Cheia I”, de natură arabil, în suprafaţă de  1017 mp, în valoare de 7119 lei;

6. terenul situat la locul numit “Pe Cheia II”, de natură arabil, în suprafaţă de  968 mp, în valoare de 9680 lei;

7. terenul situat la locul numit “Pe Cheia III”, de natură arabil, în suprafaţă de  1139 mp, în valoare de 11390 lei;

8. terenul situat la locul numit “Rât”, de natură arabil, în suprafaţă de 1764  mp, în valoare de 7056 lei;

9. terenul situat la locul numit “Valea Greblii”, de natură arabil, în suprafaţă de  1821 mp, în valoare de 2731,5 lei;

10. terenul situat la locul numit “Sub Suliţă”, în suprafaţă de 33180 mp, de natură pădure,  în valoare de 5972,4 lei;

11. terenul situat la locul numit “După Suliţă”, de natură pădure, în suprafaţă de 10225 mp, în valoare de 1840,50 lei.

S-a constatat că la moştenirea defuncţilor are vocaţie succesorală B N, în calitate de fiu, în cotă de 1/1 parte, decedat la data de 22.11.1982.

S-a constatat că în masa succesorală rămasă după defunctul B N decedat la data de 22.11.1982, cu ultimul domiciliu în comuna Strâmtura, se includ următoarele bunuri mobile şi imobile:

1. terenul situat la locul numit  “Sub Dos”, în suprafaţă de 8745 mp, de natură pădure de tip tufăriş,  în valoare de 6121,5 lei;

2. terenul situat la locul numit “Valea Luncii”  de natură pădure de tip tufăriş, în suprafaţă de 19131 mp, în valoare de 5739,3 lei;

3. terenul situat la locul numit “Fundul Scăiesii”, de natură pădure de tip tufăriş, în suprafaţă de  23610 mp, în valoare de 7083 lei;

4. terenul situat la locul numit “ Lazu Tomii”, de natură livadă, în suprafaţă de  12612 mp, în valoare de 6306  lei;

5. terenul situat la locul numit”Pe Cheia I”, de natură arabil, în suprafaţă de  1017 mp, în valoare de 7119 lei;

6. terenul situat la locul numit “Pe Cheia II”, de natură arabil, în suprafaţă de  968 mp, în valoare de 9680 lei;

7. terenul situat la locul numit “Pe Cheia III”, de natură arabil, în suprafaţă de  1139 mp, în valoare de 11390 lei;

8. terenul situat la locul numit “Rât”, de natură arabil, în suprafaţă de  1764  mp, în valoare de 7056 lei;

9. terenul situat la locul numit “Valea Greblii”, de natură arabil, în suprafaţă de  1821 mp, în valoare de 2731,5 lei;

10. terenul situat la locul numit “Sub Suliţă”, în suprafaţă de 33180 mp, de natură pădure,  în valoare de 5972,4 lei;

11. terenul situat la locul numit “După Suliţă”, de natură pădure, în suprafaţă de 10225 mp, în valoare de 1840,50 lei.

12. suma de 5400 lei obţinută prin vânzarea de către reclamantul B G a cantităţii de 30 de lemne de brad.

S-a constatat că moştenitorii legali ai defunctului B N, decedat la data de 20.04.1991 sunt: pârâţii B I (soţie supravieţuitoare), B N, Z I şi PAM (fiu şi fiice), în cotă de câte ¼ parte fiecare.

S-a constatat că moştenitorii legali ai defunctului B I, decedat la data de 16.12.2008, sunt: pârâţii B I (soţie supravieţuitoare), B I N, DAM şi B AM (fiu şi fiice), în cotă de 1/4 parte fiecare.

S-a constatat că au vocaţie la masa succesorală rămasă după defunctul B N, decedat la data de 22.11.1982: pârâta- reclamantă B I, în calitate de soţie supravieţuitoare, în cotă de ¼ parte, iar la restul masei succesorale de 3/4, au vocaţie reclamanţii B G, P P şi pârâta Tomşa Ileana, în calitate de fiu şi fiice, în cotă de 1/5 din ¾ parte fiecare, adică 3/20 parte fiecare, numitul B N, decedat la data de 20.04.1991, în calitate de fiu, la moştenirea căruia vin pârâţii B I (soţie supravieţuitoare), B N, Z I şi PA-M (fiu şi fiice), în cotă de 3/20 parte împreună şi B I, decedat la data de 16.12.2008, la moştenirea căruia vin pârâţii B I (soţie supravieţuitoare), B I N, D A M şi B A M (fiu şi fiice), în cotă de 3/20 parte împreună.

S-a constatat că sunt străini de moştenirea defunctului B N decedat la data de 22.11.1982, pârâţii B G şi B A, prin neacceptare şi pârâta Boer Irina prin renunţare.

S-a constatat că valoarea totală a masei succesorale rămasă după defunctul B N decedat la data de 22.11.1982 este de 76439.2 lei.

S-a dispus ieşirea din indiviziune cu privire la bunurile ce compun masa succesorală potrivit variantei de partajare numărul 1 din Completarea nr. 3 a raportului de expertiză întocmit de dl. ing. A G (f. 171-vol III), ţinând cont de cotele legale de moştenire, astfel:

Valoarea lotului pârâtei B I, soţia supravieţuitoare a defunctului, este de 19.109,8 lei.

Primeşte terenurile din locurile „Pe Cheia I”, în supr. de 1017 m.p., în valoare de 7119 lei; „Pe Cheia III”- lot 1, în supr. de 570 m.p., în valoare de 5700 lei; „Sub Dos” în supr. de 8745 m.p., în valoare de 6121,5 lei şi „Fundu Scăieşii” în supr. de 23610 m.p., în valoare de 7083 lei, în valoare de 26.023, 5 lei

Trebuie să plătească sultă în valoare totală de 6913,7 lei.

Plăteşte sultă în valoare de 584,82 lei moştenitorilor defunctului B I, decedat la data de 16.12.2008, pârâţilor B I, B I N, D A M şi B A M.

Plăteşte sultă în valoare de 6328,88 lei pârâtei Tomoiagă Ileana.

Valoarea lotului reclamantului B G este de 11.465,88 lei.

Primeşte terenurile din locurile „Pe Cheia II”, în supr. de 968 m.p., în valoare de 9680 lei; „Lazu Tomii”-lot 3, în supr. de 4204 m.p., în valoare de 2102 lei şi terenul din locul „Sub Suliţă”-lot 3, în supr. de 6636 m.p., în valoare de 1194,5 lei, plus valoarea celor 30 de lemne de brad în sumă de 5400 lei în valoare totală a bunurilor ce compun lotul său fiind de 16.686,5 lei.

S-a constatat că reclamantul a plătit deja sultă în sumă de 1690 lei către moştenitorii defunctului B N, decedat la data de 20.04.1991, pârâţii B I, B N, Z I şi P A-M, rămânându-i suma de 3.710 lei din 5400 lei.

Reclamantul a fost obligat să plătească sultă în valoare totală de 5220,62 lei: suma de 110,68 lei, moştenitorilor defunctului B N, decedat la data de 20.04.1991, pârâţilor B I, B N, Z I şi PA-M, suma de 2479,38 lei reclamantei P P şi suma de 2630,56 lei moştenitorilor defunctului B I, decedat la data de 16.12.2008.

Valoarea lotului reclamantei P P s-a stabilit la suma de 11.465,88 lei.

Aceasta a primit terenurile din locurile „Pe Cheia III”-lot 2, în supr. de 569 m.p., în valoare de 5690 lei; „Lazu Tomii”-lot 2, în supr. de 4204 m.p., în valoare de 2102 lei şi terenul din locul „Sub Suliţă”-lot 3, în supr. de 6636 m.p., în valoare de 1194,5 lei. Valoarea bunurilor ce compun lotul este de 8986,5 lei. Aceasta trebuie să primească sultă în valoare de 2479,38 lei de la reclamantul B G.

Valoarea lotului pârâtei TI este de 11.465,88 lei. Aceasta primeşte terenurile din locurile „Lazu Tomii”-lot 1, în supr. de 4204 m.p., în valoare de 2102 lei, „Sub Suliţă”-lot 1, în supr. de 6636 m.p., în valoare de 1194,5 lei „După Suliţă”, în supr. de 10225 m.p., în valoare de 1840,5 lei, în valoare de 5137 lei. Primeşte sultă în valoare de 6328,88 lei de la pârâta de la pârâta B I.

Moştenitorii defunctului B N, decedat la data de 20.04.1991, pârâţii B I, B N, Z I şi PA-M, au primit în indiviziune o cotă ideală parte de 3/20 din valoarea masei succesorale, adică 11.465,88 lei. Primesc în indiviziune terenurile din locurile „Valea Luncii”, în supr. de 19131 m.p., în valoare de 5739,3 lei, „Valea Greblii”, în supr. de 1821 m.p., în valoare de 2731,5 lei şi „Sub Suliţă”-lot 4, în supr. de 6636 m.p., în valoare de 1194,5 lei, valoarea totală a acestora fiind de 9665,2 lei. Aceştia primesc suma de 110,68 lei, cu titlu de  sultă de la reclamantul B G.

Moştenitorii defunctului B I, decedat la data de 16.12.2008, pârâţilor B I, B I N, D A M şi B A M,  primesc în indiviziune o cotă ideală parte de 3/20 din valoarea masei succesorale, valoarea acesteia fiind de 11.465,88 lei. Primesc în indiviziune terenurile din locurile „Rât”, în supr. de 401 m.p., în valoare de 1604 lei, „Rât”, în supr. de 1363 m.p., în valoare de 5452 lei şi „Sub Suliţă”-lot 5, în supr. de 6636 m.p., în valoare de 1194,5 lei, valoarea totală a acestor terenuri fiind de 8250,5 lei. Primesc sultă în valoare de 2630,56 lei de la reclamantul B G şi sultă în valoare de 584,82 lei de la pârâta B I

Instanţa a stabilit în favoarea reclamantei P P în lotul căreia intră suprafaţa de 569 m.p., din locul „Pe Cheia III”-lot 2, un drept de trecere peste suprafaţa de 570 m.p., din locul „Pe Cheia III”-lot 1, atribuit pârâtei TI, pe o lungime a drumului de 52,73 m şi o lăţime de 2,10 m, în modalitatea evidenţiată în Anexa grafică nr. 3 modificată din Completarea nr. 5 a Raportului de expertiză tehnică întocmit de dl ing. AG, anexă la prezenta hotărâre.

Se mai arată că pârâţii de mai jos au fost chemaţi în judecată, pentru opozabilitate R I şi RI  B I şi B PI şi PC BF B Ge şi B F PI şi PM, CD şi CM, D I şi D M, O V

Au fost obligaţi în solidar pârâţii-moştenitori B I, B I şi B I N, D A-M, B A-D, şi  TI, să plătească reclamanţilor B G şi P P cheltuieli de judecată în sumă de 6.900 lei.

Chiar dacă judecătorul investit cu soluţionarea prezentei cauze a pronunţat celelalte hotărâri amintite, raportat la obiectul prezentei cauze, care este constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentic nr. 1269 din 11 iulie 2012 la Notar Public Urda M, încheiat între pârâtele B I, în calitate de vânzătoare şi B F, în calitate de cumpărătoare, cu privire  la imobilul în natură casă de locuit din lemn, anexe gospodăreşti, neînscrise în c.f. şi terenul aferent acestora în suprafaţă de 1347 m.p. curţi, construcţii intravilan, imobil înscris în c.f. nr. 50307 Strâmtura la nr. cadastral 50307 şi rectificarea situaţiei tabulare a terenului respectiv, apreciază că nu se află în vreo situaţie de incompatibilitate prev de art. 41, sau 42 din Noul Cod de procedură civilă.

Cu privire la legea aplicabilă prezentei cauze, raportat la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentic nr. 1269 din 11 iulie 2012, la disp. art. 102 din Legea nr. 71/2011, care prevăd că contractul este supus dispoziţiilor legale în vigoare de la data încheierii, având în vedere că Noul Cod Civil a intrat în  vigoare la data de 1 octombrie 2011, rezultă că este aplicabil Noul Cod Civil.

Noul Cod Civil reglementează principiul libertăţii de a contracta, precum şi pe cel al bunei-credinţe atât la negocierea şi încheierea contractului, precum şi pe tot timpul executării sale, fără posibilitatea instituirii unor clauze de exonerare sau de limitare a unei asemenea atitudini de loialitate şi obligaţii de bună-credinţă.

În art. 1.179 NCC sunt enumerate condiţiile esenţiale necesare pentru validitatea unui contract:

“1. capacitatea de a contracta;

2. consimţământul părţilor;

3. un obiect determinat şi licit;

4. o cauză licită şi morală.”

În măsura în care legea prevede o anumită formă a contractului, aceasta trebuie respectată, sub sancţiunea prevăzută de dispoziţiile legale aplicabile. În cazul de faţă, contractul de vânzare-cumpărare privind un imobil a fost încheiat în forma autentică cerută de lege.

Cu privire la cauza contractului, spre deosebire de reglementarea anterioară, NCC defineşte cauza contractului ca fiind „motivul care determină fiecare parte să încheie contractul” (Art. 1.235).

Pentru a fi valabilă, cauza actului juridic trebuie să îndeplinească cumulativ condiţiile prev. de art. 1236, 1237 NCC:

a) să existe. Cauza nu există când lipseşte discernământul, sau scopul imediat la încheierea contractului.

b) să fie licită. Cauza este licită când este conformă legii şi ordinii P. Cauza este considerată ilicită şi atunci când contractul este doar mijlocul pentru a eluda aplicarea unei norme legale imperative.

c) să fie morală (să nu fie contrară bunelor moravuri, respectiv regulilor de convieţuire socială).

Lipsa cauzei atrage anulabilitatea contractului, cu excepţia cazului în care contractul a fost greşit calificat şi poate produce alte efecte juridice.

Cauza ilicită, sau imorală atrage nulitatea absolută a contractului dacă este comună ori, în caz contrar, dacă cealaltă parte a cunoscut-o sau, după împrejurări, trebuia s-o cunoască.

Cu privire la proba cauzei, contractul este valabil chiar atunci când cauza nu este expres prevăzută, iar existenţa unei cauze valabile se prezumă până la proba contrară.

Faţă de invocarea de către reclamanţi a caracterului ilicit al cauzei de la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentic care face obiectul analizei prezentului dosar, instanţa arată că încheierea unui contract de vânzare-cumpărare cu privire la un imobil la notar nu este interzisă de lege, pentru a se considera că este ilicită cauza, dimpotrivă, este un imperativ al legii pentru a fi valabilă o astfel de vânzare.

Reclamanţii din prezenta cauză invocă reaua-credinţă a pârâtelor co-contractante rea-credinţă atât în demersul judiciar de dobândire a proprietăţii prin uzucapiune, cât şi în ce priveşte înstrăinarea imobilului, motivând că pârâta B I avea la dispoziţie posibilitatea legală de a dezbate moştenirea după soţul ei în baza certificatelor de moştenitor nr. 440/1972 şi 226/1979, deoarece în c.f. nr. 543 Strâmtura, nr. top. 740, înainte de înscrierea proprietăţii erau intabulaţi socrii pârâtei, numiţii Însă reclamanţii din prezenta cauză B G şi P P au fost tot reclamanţii din dosarul în care s-a dezbătut succesiunea după bunicii lor şi în care s-au pronunţat o încheiere de admitere în principiu, o încheiere suplimentară de admitere în principiu şi sentinţa civilă nr. 237/15.04.2015, în care a fost chemată pentru opozabilitate inclusiv pârâta din prezenta cauză, B F. Hotărârea a rămas definitivă prin neapelare.

Dintre cei 14 prezumtivi moştenitori care s-au judecat în dosarul având ca obiect masă succesorală şi partaj, precum şi dintre ceilalţi pârâţi chemaţi în judecată pentru opozabilitate, niciunul nu a solicitat includerea bunului care face obiectul prezentului contract în masa succesorală, deşi hotărârea a fost pronunţată la data de 15.04.2015, iar înscrierea pârâtei B I s-a făcut în anul mai 2012 (a se vedea extrasul CF 50307 de la f. 15), iar contractul notarial s-a încheiat la data de 11 iulie 2012. Cărţile funciare sunt P şi pot fi consultate de oricine doreşte.

Instanţa apreciază că demersurile de înscriere în cartea funciară pe numele pârâtei B F au fost “la vedere”, vânzarea fiind cunoscută de mai multe persoane din sat.

 Martorul OG a arătat că ştie despre vânzarea casei dintre B I şi B F, casa aflându-se pe terenul care a aparţinut soţului.

Martora BR, vecină cu casa în litigiu, a arătat şi ea că terenul şi casa ar fi aparţinut soţului pârâtei B I, B N, care a lăsat-o văduvă de tânără cu mai mulţi copii, aceasta având cunoştinţă despre vânzarea imobilului în litigiu în anul 2012.

Martora HI a arătat că imobilul compus din casă şi teren au fost în vânzare mai multă vreme şi despre acestea s-au interesat mai multe persoane, însă a fost cumpărat de pârâta B F, aspect de care au avut cunoştinţă copiii pârâtei B I deoarece locuiau împreună cu mama lor în aceeaşi localitate din judeţul Timiş.

Martora a arătat că nu l-a văzut pe reclamantul B G în sat  „ani de zile”.

Martora RI a arătat şi ea că în casa ce face obiectul litigiului a locuit „o familie mare cu mulţi copii”. Şi această martoră susţine că acea casă a fost de vânzare timp de mai mulţi ani şi „s-a vândut cu greu”.

 Martorul UG, susţine că este vecin cu imobilul în litigiu, iar afirmaţiile făcute de el în faţa instanţei sunt contradictorii: la începutul declaraţiei, acesta a susţinut că pârâta B a vândut casa motenită de la soţul B N fără să ştie ceilalţi copii, iar apoi a revenit asupra declaraţiei, susţinând că reclamantul B G (Gabor) ştia despre vânzare încă din anul 2008-2009, însă i-ar fi cerut mamei să nu vândă casa la B F deoarece nu este de acord. Martorul susţine că a aflat de la reclamant că acesta a fost acasă la B F şi i-a cerut să nu cumpere pentru că nu este clarificată succesiunea, astfel că apreciază ca nesinceră declaraţia acestuia.

Martorul PI cunoaşte că imobilul pe care l-a vândut B I a aparţinut soţului acesteia B N împreună cu care au avut opt copii, susţinând la începutul declaraţiei că niciunul dintre copii nu a ştiut de vânzarea imobilului, însă instanţa apreciază ca nesinceră şi declaraţia acestuia deoarece, la finalul declaraţiei, acesta a arătat că au existat discuţii încă din anul 2009-2010 despre vânzarea respectivă între reclamant şi ceilalţi fraţi, A, P, Işi G care nu ar fi fost de acord să se vândă până când nu se face succesiunea după tatăl lor.

Instanţa apreciază ca parţial nesinceră declaraţia martorului şi raportat la faptul că nu ştie cine este B F, deşi este din Strâmtura şi susţine că cunoaşte imobilul în litigiu şi discuţiile legate de vânzarea acestuia. Apreciază ca sinceră declaraţia martorului propus de reclamantul B G, doar sub aspectul faptului că a aflat despre împrejurările de care a fost întrebat de instanţă de la reclamant.

Martora P M  propusă tot de reclamant, susţine că a aflat de la persoane din sat despre vânzarea casei către B F, însă a fost plecată la lucru în Brasov şi nu cunoaşte alte detalii.

Martorii VG şi SN au fost audiaţi prin comisie rogatorie la Judecătoria Făget, jud. Timiş, în şedinţa publică din data de 10.01.2017, conform Încheierii civile nr. 13 a Judecătoriei Făget, aceştia locuind în com Cliciova, jud. Timiş. Au arătat că au aflat în cursul anului 2012 că B G ştia încă din anul 2012 despre vânzarea casei din Strâmtura, fiind anunţat telefonic de cineva, iar acesta a plecat imediat în Maramureş „pentru a rezolva problema cu casa” deoarece nu eraB I 1. G şi B I (Iren) născută G.

de acord cu vânzarea casei.

În şedinţa publică din data de 18.01.2017 a fost audiat şi martorul LG, care a arătat că a avut în urmă cu aproximativ trei ani o discuţie cu reclamantul B G, care nu a fost de acord cu vânzarea casei de către mama lui.

Şi declaraţiile acestui martor propus de reclamant sunt contradictorii deoarece, la începutul declaraţiei susţine că nu ştie dacă pârâta B F o ajuta în gospodărie pe B I, iar mai la final a arătat că aceasta avea cheile de la gospodărie. Acesta a arătat că după ce familia B s-a mutat în jud. Timiş, nu a mai venit niciunul dintre fraţi să lucreze terenul în litigiu.

Având în vedere V înaintată de 75 de ani şi afecţiunile medicale de care suferă, aşa cum rezultă din actele medicale de la f. 117, 153-156, care nu au permis deplasarea pârâtei B I la instanţă, acesteia i s-a desemnat un curator special, iar interogatoriul i s-a luat prin comisie rogatorie.

Din ansamblul probator administrat, respectiv cele două interogatorii luate pârâtelor, coroborate cu înscrisurile de la dosar, precum şi cu declaraţiile celor nouă martori audiaţi, instanţa apreciază că nu se confirmă starea de fapt relevată prin cererea introductivă, respectiv existenţa motivelor de nulitate invocate. NU s-a dovedit încălcarea legii şi nici reaua-credinţă a pârâtelor la încheierea contractului de vânzare-cumpărare din anul 2012. Deşi succesiunea s-a dezbătut în anul 2015, B G şi P P având tot calitate de reclamanţi, aceştia nu au inclus bunul ce face obiectul prezentei cauze în masa succesorală, proces care s-a finalizat în anul 2015, ci abia în anul 2016 au solicitat anularea contractului autentic, motiv pentru care respinge acţiunea ca nefondată.

Chiar dacă au solicitat cheltuieli de judecată, pârâtele nu au făcut dovada acestora, motiv pentru care, în temeiul art. 452 şi 453 NCPC, acestea nu se vor acorda.

În temeiul art. 18 din OUG 51/2008, obligă reclamanţii, în solidar, să suporte suma de 500 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu D M R din cadrul Baroului Maramureş, avansată din fondurile speciale ale Mui Justiţiei.

2.Împotriva acestei sentinţe au declarat apel B G şi B P, solicitând în principal admiterea apelului, anularea sentinţei instanţei de fond, judecarea cauzei de către instanţa de apel şi evocând fondul, să se admită acţiunea introductivă, privind constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1269 din 11 iulie 2012 de către Notar Public Urda M, încheiat între pârâte, privind vânzarea de către pârâta B I, către pârâta B F a imobilelor de natură casă de locuit veche din lemn, anexe gospodăreşti, neînscrise în CF şi terenul aferent acestora în suprafaţă de 1347 mp curţi, construcţii, intravilan, înscris în CF nr. 50307 Strâmtura, nr. cadastral 50307, situate în localitatea Strâmtura, precum şi rectificarea situaţiei tabulare privind terenul intravilan, în suprafaţă de 1347 mp, dispunându-se radierea dreptului de proprietate a pârâtelor din CF nr. 50307 Strâmtura, nr. cadastral 50307, cu repunerea în situaţia anterioară de carte funciară, în favoarea proprietarilor B Ion l. G şi soţia G Irina.

În subsidiar, apelanţii solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei primei instanţe, în sensul admiterii acţiunii introductive.

În motivarea cererii de apel , apelanţii au arătat că faţă de solicitarea principală, sunt aplicabile dispoziţiile art. 480 alin. 3 Cod procedură civilă, cauza fiind soluţionată fără a intra în judecarea fondului.

În ceea ce priveşte solicitarea subsidiară, apelanţii arată că probele administrate în cauză evidenţiază caracterul ilicit al cauzei, prin fraudarea drepturilor de moştenire ale reclamanţilor, precum şi caracterul imoral, la încheierea contractului de vânzare autentificat sub nr. 1269 din 11 iulie 2012.

Intimaţii au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefundat cu consecinţa menţinerii dispoziţiilor sentinţei atacate, cu cheltuieli de judecată.

3. Analizând apelul prin prisma motivelor de apel invocate s-a constatat că prin  contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1269/11.07.2012 de BNP Urda M, încheiat între B I, în calitate de vânzătoare şi B F, în calitate de cumpărătoare, s-a convenit vânzarea-cumpărarea imobilului situat în Strâmtura, compus din casă de locuit veche din lemn, anexe-imobilele construcţii nefiind înscrise în cf, teren în suprafaţă de 1347 mp înscris în CF 50307 Strâmtura, nr. cadastral 50307 în schimbul unui preţ de 30.000 lei.

Vânzătoarea, B I figura ca proprietar în cartea funciară în baza sentinţei civile nr. 716/24.11.2011, pronunţată de Judecătoria Dragomireşti în dosar nr. 610/224/2011, prin care a fost admisă acţiunea reclamantei B I şi s-a constatat dobândirea prin uzucapiune a dreptului de proprietate asupra imobilului în suprafaţă de 1347 mp înscris în CF Strâmtura 50056.

Sentinţa civilă nr. 716/2011 ce a stat la baza înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate al vânzătoarei, a fost desfiinţată de către Tribunalul Maramureş prin decizia civilă nr. 282/R/30.09.2015, cauza fiind trimisă spre rejudecare.

Tribunalul a reţinut în considerentele deciziei că proprietari tabulari ai imobilului înscris în CF nr. 50056 (vechi 543) Strâmtura nr. top. 740, în natură teren în suprafaţă de 1245 mp. sunt B I şi soţia G I, că B I (I) a decedat la data de 7 octombrie 1972, iar B I (Iren) a decedat la data de 23.03.1979, iar aceştia au avut ca fiu pe B N, care a decedat la data de 22 noiembrie 1982 şi că recurentul B G este fiul lui B N.

Instanţa a constatat faptul că B N a acceptat succesiunea după părinţi, la fel şi recurentul a acceptat succesiunea după tatăl său B N, aspecte ce rezultă din sentinţa civilă nr. 237 din 15.04.2015 pronunţată de Judecătoria Dragomireşti în dosarul nr. 104/224/2013 în care s-a dezbătut masa succesorală a defunctului B I, decedat la 7 octombrie 1972, precum şi masa succesorală a defunctei B I, decedată  la 25.03.1973, respectiv cea a tatălui recurentului, defunctul B N, decedat la data de 22 noiembrie 1982, reţinându-se calitatea de moştenitor a recurentului.

Tribunalul a mai reţinut că recurentul B G este nepotul de fiu al proprietarilor tabulari, pârâţii B Işi B I născută G şi deci are calitate procesuală activă în promovarea recursului, motiv pentru care a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurentului B G, iar raportat la data pronunţării sentinţei recurate, 24.09.2011 şi data decesului pârâţilor, 1972 şi 1979, a constatat împrejurarea că pârâţii chemaţi în judecată nu aveau capacitate de folosinţă, astfel că, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. 1, 3 raportat la art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, a admis recursul, a casat sentinţa judecătoriei şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, urmând ca în rejudecare procesul să se dezbată în contradictoriu cu moştenitorii proprietarilor tabulari.

În rejudecare cauza a fost înregistrată sub nr. 620/224/2011*, cererea de constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune fiind respinsă prin sentinţa civilă nr. 189/2017, menţinută prin decizia civilă nr. 111/R/08.11.2017 a Tribunalului Maramureş.

Instanţele de rejudecare au reţinut că, în condiţiile în care, după moartea proprietarilor tabulari B I a lui G şi soţia G I, terenul intravilan cu nr. top. 740 înscris în CF 543 Strâmtura (CF nou 50056) s-a transmis, prin succesiune legală, în proprietate, soţului recurentei B N care, după cum recurenta însăşi afirmă, l-a posedat continuu, până la deces, în 1982, în mod corect a reţinut prima instanţă că reclamanta recurentă nu putea uni posesia sa cu posesia soţului (şi, evident, nici cu cea a socrilor) pentru a prescrie achizitiv imobilul în litigiu, căci joncţiunea posesiilor operează numai în cazul în care posesiile au fost exercitate de alte persoane decât titularul dreptului de proprietate, uzucapiunea urmărind să sancţioneze proprietarul care se manifestă pasiv, lăsând bunul în mâinile altuia, şi nu pe proprietarul care se află în posesia bunului.

S-a mai apreciat că, atâta timp cât reclamanta a folosit terenul în litigiu alături de soţul ei, proprietar al bunului, aceasta nu a exercitat o posesie utilă, sub nume de proprietar, ci a una prin simpla îngăduinţă a proprietarului (art. 1853 al. 2 Cod civil de la 1864), iar după moartea acestuia a folosit bunul în virtutea dreptului de coproprietate dobândit prin succesiune legală, Sentinţa Civilă nr. 237/15.04.2015 a Judecătoriei Dragomireşti, pronunţată în dosar nr.104/224/2013 certificând calitatea de moştenitoare a recurentei alături de descendenţii săi (art. 1853 al.1 Cod civil, actele ce exercităm sau asupra unui lucru comun, în puterea destinaţiei legale a aceluia, nu constituie o posesiune sub nume de proprietar) şi că faptul că imobilul în litigiu nu a fost adus la masa succesorală în dosarul menţionat este lipsit de relevanţă, căci oricare dintre coindivizari va putea solicita ulterior ieşirea din indiviziune cu privire la acest bun, omis de la partaj.

În cauza de faţă, reclamanţii B G şi P P, au solicitat anularea contractului autentificat sub nr. 1269/2012 şi rectificarea situaţiei de carte funciară.

Prima instanţă a respins acţiunea reţinând în esenţă faptul că probaţiunea administrată nu a confirmat starea de fapt învederată de către reclamanţi prin cererea introductivă.

Sentinţa apelată este rezultatul greşitei interpretări a probaţiunii administrate, a dispoziţiilor de drept material incidente în cauză, impunându-se în baza prevederilor art. 480 alin. 1-2 Cod procedură civilă, admiterea apelului şi schimbarea ei în totalitate în sensul admiterii acţiunii. Nu sunt însă întemeiate însă motivele de apel vizând anularea sentinţei pentru necercetarea fondului cauzei, în baza dispoziţiilor art. 480 alin. 3 Cod procedură civilă.

Motivele de nulitate invocate prin cererea introductivă au vizat împrejurarea că pârâta B I a pierdut calitatea de proprietar al imobilului în urma unui litigiu de uzucapiune în care s-a reţinut reaua-sa credinţă, aceasta fiind sprijinită în demersul procesual de B F, audiată ca martor în respectiva cauză, pârâţii chemaţi în judecată fiind bunicii decedaţi anterior introducerii acţiunii, citaţi prin afişare la uşa instanţei.

Ansamblul probaţiunii administrate în cauză a relevat împrejurarea că B I nu a deţinut calitatea de proprietar al imobilului ce a făcut obiectul vânzării-cumpărării, că în urma unei proceduri judiciare anterioare s-a reţinut reaua sa credinţă în sensul că aceasta a chemat în judecată proprietarii tabulari ai imobilul, care erau bunicii săi, B G şi G I, decedaţi în 1972, respectiv 1979, împrejurare ce îi era cunoscută, astfel cum rezultă inclusiv din apărările formulate în dosar nr. 104/224/2013 al Judecătoriei Dragomireşti. Totodată, în procedura judiciară respectivă, dobânditoarea imobilului, B  F a deţinut calitatea de martor, relatând împrejurări neconforme cu realitatea, participând efectiv  la încercarea pârâtei B F de a exclude bunul imobil obiect al cererii de uzucapiune de la partaj. Totodată, instanţa constată că B I avea cunoştinţă despre existenţa certificatelor de moştenitor nr. 440/1972 şi 226/1979.

Potrivit art. art. 311 alin. 1 Cod procedura civilă de la 1865, hotărârea casată nu are nicio putere. Astfel, sentinţa civilă nr. 716/24.11.2011, pronunţată de Judecătoria Dragomireşti în dosar nr. 610/224/2011, prin care s-a admis iniţial acţiunea de constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, a rămas fără efecte la momentul pronunţării deciziei de casare nr. nr. 282/R/30.09.2015 de către Tribunalul Maramureş.

Vânzarea este contractul prin care vânzătorul transmite proprietatea unui bun în schimbul unui preţ pe care cumpărătorul se obligă să îl plătească. Potrivit dispoziţiilor art. 1246 Cod civil, orice contract încheiat cu încălcarea condiţiilor cerute de lege pentru încheierea sa valabilă este supus nulităţii, dacă prin lege nu se prevede o alta sancţiune.

Condiţiile esenţiale de validitate ale contractului enumerate in art. 1179 Cod civil sunt:  capacitatea de a contracta;consimţământul părţilor;un obiect determinat şi licit;o cauza licită şi morală.

Potrivit dispoziţiilor art. 1235-1238 şi 1250 Cod civil, cauza este motivul care determină fiecare parte să încheie contractul. Cauza trebuie să existe, să fie licită şi morală. Cauza este ilicită când este contrară legii şi ordinii. Cauza este imorală când este contrară bunelor moravuri. Cauza este ilicită şi atunci când contractul este doar mijlocul pentru a eluda aplicarea unei norme legale imperative. Lipsa cauzei atrage anulabilitatea contractului, cu excepţia cazului în care contractul a fost greşit calificat şi poate produce alte efecte juridice. Cauza ilicită sau imorală atrage nulitatea absolută a contractului dacă este comună ori, în caz contrar, dacă cealaltă parte a cunoscut-o sau, după împrejurări, trebuia s-o cunoască. Contractul este lovit de nulitate absolută în cazurile anume prevăzute de lege, precum şi atunci când rezultă neîndoielnic din lege că interesul ocrotit este unul general.

În cauza dedusă judecăţii, Tribunalul apreciază că părţile din contractul de vânzare cumpărare ce face obiectul procedurii judiciare de faţă au intenţionat fraudarea intereselor restului moştenitorilor proprietarilor tabulari ai imobilului, împrejurare atestată inclusiv de răspunsul la interogatoriu administrat în acest dosar, răspunsuri potrivit cărora, B F avea cunoştinţă despre împrejurarea că imobilul a aparţinut socrilor pârâtei, respectiv au fost dobândite prin moştenire de B N , iar ulterior de B I şi copiii, că pârâta B I a recunoscut împrejurarea că ulterior decesului soţului a rămas în folosinţa bunului împreună cu copiii, respectiv a arătat că nu are cunoştinţă despre existenţa unui litigiu având ca obiect uzucapiune . În plus, vânzătoarea bunului nu deţinea calitatea de proprietar.

În acest context, contractul de vânzare-cumpărare încheiat în atare condiţii se impune a fi anulat raportat la lipsa calităţii de proprietar a vânzătorului imobilului, respectiv pentru cunoaşterea de către părţile contractante a motivului de nulitate/cauzei ilicite/imorale, impunându-se desfiinţarea lui şi restabilirea stării de legalitate prin radierea din CF 50307 Strâmtura, nr. cadastral 50307 a poziţiilor B3 şi B2 vizând înscrierea dreptului de proprietate al pârâtelor B I şi B F şi restabilirea situaţiei de carte funciară anterioară, în baza dispoziţiilor art. 907-908 Cod civil.

Tribunalul va înlătura ca nefundat motivul de apel constând în necercetarea fondului cauzei, reţinând împrejurarea că în cauză nu este incident motivul de anulare a hotărârii prevăzut de art. 480 alin. 3 Cod procedură civilă.

Astfel, redarea de către prima instanţă a considerentelor sentinţei civile nr. 237/2015 nu poate fi asimilată unei necercetări a fondului cauzei sau unei lipse de motivări a hotărârii apelate întrucât din considerentele sentinţei apelate, tribunalul reţine că prima instanţă a analizat toate apărările deduse judecăţii, făcând şi aprecierile proprii necesare verificării raţionamentului său logico-juridic, motivarea sentinţei corespunzând standardului impus de art. 425 alin. 1 lit. b Cod procedură civilă.

Tribunalul a înlăturat totodată dispoziţia primei instanţe de obligare a reclamanţilor la plata onorariului apărătorului desemnat la prima instanţă şi va dispune ca suma de 500 lei stabilită cu acest titlu să rămână în sarcina Sui în baza prevederilor  art. 18 din OUG 51/2008, motivul de apel astfel formulat fiind de asemenea întemeiat.

Domenii speta

Spete similare