Obligaţia de a face

-acţiune obligaţia de a face: stabilirea salariului brut conform OUG nr. 83/2014, la nivel maxim, corespunzător altei funcţii decât cea deţinută conform c.i. m., plata diferenţelor  salariale rezultate în urma reîncadrării şi a dobânzilor legale.

Constată că la data de 04.10.2017 s-a înregistrat  pe rolul Tribunalului Mehedinţi - Secţia Conflicte de Muncă Şi Asigurări Sociale  sub nr. 4209 /101/2017 prin care reclamantele M. I., S. T.-M., T. C., T. I., T. M. au chemat în judecată pe pârâţii S. J. de U.  şi M.S., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună: stabilirea drepturilor salariale (salariu de baza şi sporuri), în favoarea fiecăreia dintre ele la nivelul maxim de salarizare al personalului încadrat pe funcţii de garderobier de aceeaşi clasă şi grad profesional în cadrul Ministerului Sănătăţii şi al Spitalului Judeţean de Urgenţă, în acord cu dispoziţiile O.U.G. nr.83/2014 şi ale OUG nr.57/2015 precum şi ale Legii nr. 250/2016 începând cu data de 09.04.2015; să emită decizii de încadrare salarială a lor cu aplicarea art.1 alin.5 ind.1 din OUG nr.83/2014, aprobată prin Legea nr.71/2015 la nivelul maxim de salarizare aflat în plată pentru funcţia - deţinută, începând cu data de 09.04.2015; să le plătească sporul de vechime corespunzător vechimii în muncă a fiecăruia dintre ele; să le plătească sporul de 75% pentru desfăşurarea activităţii în cadrul Unităţi Primirii Urgenţe din cadrul Spitalului de Urgenţă potrivit Notei nr. Anexei nr. II/2 lit. b din Legea nr. 330 /2009 coroborata cu Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 547/26.05.2010 publicat în M. Of. nr. 370/0406.2010 pentru aprobarea Regulamentului de Sporuri Anexa nr. 2 lit. b pct. 2; obligarea pârâţilor la plata diferenţelor dintre salariile astfel stabilite şi cele efectiv încasate în perioada 09.04.2015 şi până la data pronunţării sentinţei; obligarea pârâţilor la plata dobânzii legate, raportat la diferenţa dintre salariile astfel stabilite şi cele efectiv încasate în perioada 09.04.2015 şi până la data plăţii efective a acestora; cu cheltuieli de judecată.

În motivare au arătat că Spitalului Judeţean de Urgenţă şi Ministerul Sănătăţii Naţional al Registrului Comerţului, au stabilit şi plătit salariile lor în funcţie de prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice (care a fost ulterior abrogată de Legea cadru nr.284/2010) şi ale OUG nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar.

Astfel, potrivit art.1 alin.1 din OUG 1/2010 (1) Salarizarea personalului autorităţilor şi instituţiilor publice care şi-au schimbat regimul de finanţare, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şj instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, din instituţii finanţate integral din venituri proprii în instituţii finanţate integral sau parţial de l bugetul de stat se realizează potrivit prevederilor contractelor colective de muncă legal încheiate, până la împlinirea termenului pentru care au fost încheiate, în limita cheltuielilor de personal aprobate.

{2) Pentru încadrarea în cheltuielile de personal aprobate, până la împlinirea termenelor contractelor colective de muncă, conducătorul autorităţilor şi instituţiilor prevăzute la alin. (1) va proceda după caz, la renegocierea drepturilor salariale sau la reorganizarea ori restructurarea activităţii prin reducerea numărului de posturi, în condiţiile legii.

(3) După împlinirea termenului pentru care au fost încheiate contractele colective de muncă, personalul menţionat la alin. (1) va fi reîncadrat pe noile funcţii, stabilite de ordonatorul principal de credite. Corespunzător atribuţiilor responsabilităţilor şi competenţelor specifice postului, prin asimilare cu funcţiile din instituţia care îl preia în structură, sub ordine sau în finanţare, după caz.

Pârâţii trebuiau să respecte Legea nr. 284/2010 şi Legea 285/2010, în mod nediscriminatoriu şi unitar pentru restul personalului plătit din fonduri proprii sau publice.

Începând cu data de 0101 2011, în urma intrării în vigoare a Legii 234/2010 privind salarizarea unitara o personalului plătit din fonduri publice, personalul din spitale a fost salarizat potrivit acestor dispoziţii legale.

Cu privire la  temeiul cererii de chemare în judecată arată următoarele:

Reclamantele aveau calitatea de angajate (personal contractual) în cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţa structură aflata în subordinea medicală a Ministerului Sănătăţii

Potrivit prevederilor art. 269 alin.2 Codul Muncii, judecarea conflictelor de munca este de competenţa instanţelor stabilite conform Codului de procedură civilă. (2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îţi are domiciliul sau reşedinţa ori după caz, sediul.

Motivul pentru care înţeleg să formuleze  prezenta cerere de chemare în judecată este determinat de faptul că, în ciuda prevederilor legale, ele beneficiază de salarii inferioare altor salariaţi din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă şi Ministerul Sănătăţii.

În ceea ce priveşte nivelul salariului cuvenit angajărilor din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă sunt-aplicabile dispoziţiile art. 1 alin. l din OUG 83/2014 privind Salarizarea în anul 201S a personalului plătit din fonduri publice astfel cum a fost aceasta modificată şi completată la data de 09.04.2015 odată cu intrarea în vigoare a Legii 71/2015 potrivit cărora:

În anul 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de baza/salariilor funcţiei de baza/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acorda pentru luna decembrie 2014 în  măsura în care personalul desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara o personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare"

Potrivit alin. 2, în anul 2015, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunara brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare se menţine la acelaşi nivel cu cei ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii .

Potrivit prevederilor art. 1 al in,5 indice 1 din actul mai sus amintit prin excepţie de la prevederile alin, (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şti autorităţi publice, salarizat la aceiaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de baza şi al  sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii

Aşadar, în raport de textele legale în vigoare la această dată, rezultă că, începând cu data de 09.04.2015, (data intrării în vigoare a prevederilor art.1 alin. 5 indice 1,  ele ar fi trebuit să beneficieze de o indemnizaţie lunară în cuantumul încasat la nivelul lunii decembrie 2014, iar dacă la acel moment s-ar fi constatat că beneficiau de un cuantum al salariului de baza şi al sporurilor inferior celui stabilit la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii, pentru funcţia şi gradaţia fiecăruia, trebuia să se majoreze aceste venituri până la nivelul maxim, în situaţia în care desfăşurau activitatea în aceleaşi condiţii

Codul Muncii la art. 38 prevede faptul că salariaţii nu pot renunţa la drepturile, ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacţie prin care se urmăreşte renunţarea la drepturile recunoscute de lege salariaţilor sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.

În ceea ce le priveşte, salarizarea s-a făcut cu încălcarea principiului remunerării egale şi al egalităţii în materie de salarizare în cazul unor funcţii similare, principiu care a fost transpus în prevederile art. l alineatul 5 indice 1 din OUG nr. 83/2014 astfel cum a fost completată prin Legea nr.73/2015.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat prin Decizia nr. 32/2015 în acelaşi sens arătând faptul că „Plata efectivă a drepturilor salariale urmează a se efectua potrivit dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 285/2010 prin raportare la nivelul de salarizare în plată pentru funcţia similară, respectiv prin raportare la drepturile salariale acordate unei persoane cu acelaşi grad profesional şi aceeaşi transă de vechime în muncă şi în funcţie şi care a trecut în aceste tranşe de vechime ulterior intrării în vigoare a Legii nr, 285/2010".

Funcţie similară înseamnă o funcţie identică cu aceeaşi vechime, grad/treaptă, categorie, condiţii de muncă, etc., în instituţia respectivă sau în altă instituţie în care se regăsesc aceleaşi funcţii.

În ciuda reglementărilor legale, veniturile lor nu au fost ajustate astfel încât să se respecte aceste prevederi, astfel încât la acest moment, au în continuare salarii nete inferioare personalului similar din cadrul Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, sub nivelul maxim stabilit în cadrul aceleaşi instituţii.

Această situaţie este în dezacord cu principiul statuat chiar de art3 lit. c) din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, acela de „echitate şi coerenţă, prin crearea de oportunităţi egale şi remuneraţie egală pentru munca de valoare egală pe baza principiilor şi normelor unitare privind stabilirea şi acordarea salariului şi a celorlalte drepturi de natură salarială ale personalului din sectorul bugetar.

Faptul că cererile lor au fost îndreptăţite este confirmat şi de Decizia nr.54/2017 a 1.C.CJ. din data de 03.07.2017, referitoare la pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept privind interpretarea şi-aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin.5 ind. l din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa de Urgenţa a Guvernului nr. 83/2014), respectiv dacă aceste prevederi legale sunt aplicabile şi personalului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea-cadru nr. 284/2010).

Prin această decizie, Î.C.C.J. a stabilit că; "în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71 /2015, cu modificările şi completările ulterioare, sintagma "salarizat la acelaşi nivel" are în vedere şi personalul din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare.

În luarea acestei decizii (nr. 54/2017 ) Î.C.C.J. a avut în vedere următoarele :

Punctul 79 „Această concluzie se desprinde atât din denumirea actului normativ (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte masuri în domeniul cheltuielilor publice), cât şi din conţinutul art. 1 alin. (1) din acest act normativ ce se referă la "personalul plătit din fondurile publice".

Punctul 80. "Dacă art. 2 alin. (1) Ut a) din Legea-cadru nr. 284/2010 se referă la autorităţi şi instituţii publice finanţate integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale art. 2 alin. (1) lit. b) din aceeaşi lege - cadru vizează autorităţi şi instituţii publice finanţate din venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul de stat bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale.

Punctul 84. „Aşa cum s-a arătat şi în considerentele Deciziei nr. 23/2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, această concluzie se desprinde şi din principiile reglementate de art. 3 din aceeaşi Lege-cadru nr. 284/2010, în special cel definit la lit. c): "echitate şi coerenţă, prin crearea de oportunităţi egale şi remuneraţie egală pentru muncă de valoare egală, pe baza principiilor şi normelor unitare privind stabilirea şi acordarea salariului şi a celorlalte drepturi de natură salarială ale personalului din sectorul bugetar", iar acest principiu denotă în mod esenţial asumarea de către legiuitor a egalităţii de tratament juridic, respectiv un tratament juridic echitabil şi nediscriminatoriu între categoriile de personal din sectorul bugetar care desfăşoară muncă de valoare egală, în sensul de a se asigura acestora, prin aplicarea dispoziţiilor legii de salarizare, o remuneraţie egală."

Punctul 85," Dacă s-ar da o altă interpretare textului, aceasta ar fi contrară scopului şi substanţei normei, s-ar menţine inechităţile ori diferenţele salariate În cadrul aceleiaşi categorii de personal şi, în consecinţă, ar persista discriminarea pe care legiuitorul a intenţionat să o elimine prin edictarea acestei reglementări, pentru a pune în acord legislaţia internă cu prevederile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dar şi cu cele ale dreptului Uniunii Europene."

Practic art.1 alineatul 5 indice 1 din OUG nr. 83/2014 astfel cum a fost completată prin Legea nr. 73/2015 nu face decât să recunoască existenţa unei discriminări evidente, nejustificate între salariile personalului plătit din fonduri publice.

Discriminarea, sub orice formă, este interzisă atât de legislaţia naţională cât şi de cea internaţională.

De asemenea, principiul remunerării egale şi al egalităţii de tratament este unul din principiile fundamentale ale Comunităţii Europene.

Prin Hotărârea preliminară a CJ.CE din 08.04.1976, C 43/75, pronunţată în cauza Gabrietle Defrenne Sabena s-a statuat faptul că principiul egalităţii de remunerare reprezintă unul dintre fundamentele Comunităţii prevăzut la articolul 119. poate fi invocat în faţa instanţelor naţionale şi că acestea au obligaţia de a asigura protecţia drepturilor pe care dispoziţia în cauză le conferă justiţiabililor, în special în cazul discriminărilor care izvorăsc în mod direct din dispoziţii legislative sau din convenţii colective de muncă, precum şi în cazul unei remunerări inegale a lucrătorilor, pentru aceeaşi munca, efectuată în cadrul aceleiaşi unităţi sau al aceluiaşi serviciu, privat sau public;

De asemenea, art. 16 din Constituţia României consacră egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări.

Totodată art.1 alin.2 din Ordonanţa nr.137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare instituie principiul egalităţii între cetăţeni, al excluderii privilegiilor şi discriminării potrivit căruia sunt garantate în special în exercitarea următoarelor drepturi.

(i)dreptul la munca, la libera alegere a ocupaţiei, la condiţii de muncă echitabile şi satisfăcătoare, la protecţia împotriva şomajului, la un salariu egal pentru munca egală, la o remuneraţie echitabilă şi satisfăcătoare iar art.4 din acelaşi act instituie obligaţia oricărei persoane fizice sau juridice de respectare a principiilor enunţate la alin. (2).

Conform art. 21 alin. l din acelaşi act „în toate cazurile de discriminare prevăzute în prezenta ordonanţă persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporţional cu prejudiciat suferit, precum şi restabilirea situaţiei anterioare discriminatorii sau anularea situaţiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun.

Legea organică în materia raporturilor de muncă nr. 53/2003. Prin art.5, consacră acelaşi principiu constituţional al egalităţii de tratament faţă de toţi salariaţii şi angajatorii.

Potrivit art. 3 din acelaşi act normativ, constituie discriminare directă actele şi faptele de excludere, deosebire, restricţie sau preferinţă întemeiate pe unul sau mai multe criterii prevăzute la alin.2 care are ca scop acordarea, neacordarea, restrângerea sau înlăturarea recunoaşterii folosinţei sau exercitării drepturilor prevăzute de legislaţia muncii, potrivit art. 4 „constituie discriminare indirectă actele şi faptele întemeiate în mod aparent pe alte criterii decât cele prevăzute la alin. (2), dar care produc efectele unei discriminări directe", (cum este în situaţia de faţă).

Prin legea organică, tuturor salariaţilor care prestează o muncă le sunt recunoscute drepturile, între care dreptul la plată egală.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în mod constant în aplicarea dispoziţiilor art.14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, ca discriminarea este acceptabilă doar dacă are o justificare obiectivă şi rezonabilă.

Într-o societate democrată este o astfel de discriminare aceea care urmăreşte un „scop legitim" şi respectă ,un raport de proporţionalitate rezonabil între scopul urmărit şi mijloacele utilizate pentru realizarea lui (a se vedea Corneliu Bârsan, „Convenţia Europeană a Drepturilor Omului - Comentariu pe articole", vol.I. Drepturi şi libertăţi, Editura ALL Beck pag.906).

Curtea a statuat totodată faptul că „egalitatea de tratament este încălcată dacă distincţia în discuţie nu are, o justificare obiectivă şi rezonabilă şi nu urmăreşte un scop legitim, cu respectarea raportului de proporţionalitate între acesta şi mijloacele utilizate pentru atingerea lui,"

Curtea Constituţională a României a reţinut de asemenea, prin decizia nr.2/02.02.2000, că prezintă o încălcare a prevederilor art. 14 din Convenţia privind apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, orice diferenţa de tratament săvârşită de stat între indivizi în situaţii analoge fără o justificare obiectivă şi rezonabilă.

Se impune astfel a se constata faptul că, faţă de dispoziţie legale incidente, diferenţierile salariale menţionate, nu au o justificare rezonabilă şi obiectivă şi reprezintă o discriminare evidentă în ceea ce le priveşte.

Mai mult, potrivit art. 1 din protocolul I al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului: „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional"

În practica Curţii Europene a Drepturilor Omului, noţiunea de bun se referă inclusiv la drepturi de creanţa (în cazul lor de natură salarială).

Este adevărat că legiuitorul a prevăzut prin Legea nr.330/2209 faptul că salariile menţionate în Anexă cuprind şi sporurile aflate în plată la data de 31 decembrie 2009 însă la acest moment salariul lor de încadrare este de 1455 lei adică cu 5 lei mai mare decât salariul minim stabilit prin HG aspect care atestă că nu are inclus nici un spor acest salariu fapt pentru care pârâţii sunt obligaţi să le plătească şi sporul de vechime corespunzător vechimii în muncă a fiecăreia dintre ele.

În ce priveşte sporul de 75% din salariul de bază ce se acordă personalului auxiliar din structurile de primire a urgenţelor -UPU - menţionează că acesta li se cuvine întrucât activitatea lor se desfăşoară în procent de 100% din cadrul acestei unităţi.

Este evident că prin atitudinea sa pârâtul SJU Dr. Tr. Severin le-a produs un prejudiciu material constând în contravaloarea drepturilor salariale neacordate, fapt pentru care este obligată să le despăgubească pentru prejudiciul material suferit din culpa sa conform dispoziţiilor art. 253 din CM uncii, dar şi conform dispoziţiilor art. 1489 alin. 2 Cod civil şi art. 1531-1535 Cod civil cu privire la dobânda legală, în acest sens pronunţându-se recent şi ICCJ - secţia a II-a civilă prin decizia 4426/2013/11 decembrie 2013 pronunţată în dosarul nr. 59282/3/2011 care motivează că: "Aşadar, în condiţiile în care dobânda reprezintă o veritabilă sancţiune aplicată pentru neexecutarea de către debitoare a obligaţiei de plată, iar actualizarea sumei executate, prin raportare la indicele de inflaţie, reprezintă valoarea reală, a obligaţiei la data efectuării plăţii, atunci, în mod evident, pentru asigurarea unei reparaţii juste şi integrale a prejudiciului, cumulul dintre actualizarea sumei şi dobânda legală este posibil şi justificat, potrivit dispoziţiilor art. 1088 C. civ. şi O.G-nr. 9/2000"

Dobânda legală reprezintă câştigul, folosul, beneficul realizabil de creditor prin reinvestirea sumelor ce li se cuvin fără să fie nevoite să facă dovada prejudiciului, existenţa acestuia fiind prezumată, iar procentul este stabilit de legiuitor prin OG 9/2000 şi ulterior prin OG nr.13/2011.

În drept au întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 3 şi 5, art. 38, art. 159-161, art.166 alin.4, art.170-171, art. 253, art266-269 Codul muncii, art. I alineatul indice 1 din OUG 83/2014 modificată şi completată de Legea nr.71/2015,OG nr. 137/2000, art. 16 din Constituţia României, Legea nr. 250/2015, Ord. MS nr. 547/2010 Legea nr. 330/2009, Legea nr. 284/2010şi nr.285/2010.

În dovedire au depus la dosar următoarele înscrisuri: copiile cărţilor de identitate, fluturaşi salariu, fişa postului, referate privind activitatea desfăşurată, solicitare majorare salariu,  extras Reg. SJU.

 La data de 31.10.2017 pârâtul Ministerul Sănătăţii, a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Sănătăţii; respingerea cererii de chemare în judecată şi admiterea apărărilor Ministerului Sănătăţii aşa cum au fost formulate, pentru următoarele motive :

Potrivit art. 36 teza I C. proc. civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţile din proces şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta a fost dedus judecăţii. Aşadar, calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi cel care este titularului dreptului afirmat, precum şi între persoana chemată în judecată şi cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecăţii.

Calitatea procesuală presupune justificarea dreptului sau a obligaţiei unei persoane de a participa - ca parte - în proces. Conţinutul calităţii procesuale se raportează la acele împrejurări de fapt sau de drept care conferă unei persoane posibilitatea de a participa la activitatea judiciară.

Sarcina justificării calităţii procesuale pasive aparţine neîndoielnic persoanei care sesizează instanţa cu o pretenţie adică reclamantului. 0r, prin cererea de chemare în judecată nu a fost dovedită calitatea de pârât a Ministerului Sănătăţii.

Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale este o excepţie de fond, absolută şi peremptorie. Ea poate fi invocată în orice stare a procesului, de către partea interesată, de procuror sau de instanţă din oficiu.

Potrivit prevederilor art. 2 alin. 5-7, art. 10 alin. 3 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Ministerul Sănătăţii reprezintă autoritatea centrală în domeniul sănătăţii publice care coordonează asistenţa de sănătate publică şi verifică respectarea reglementărilor în domeniul sănătăţii publice.

Având în vedere dispoziţiile art. 11 lit. a) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Ministerul Sănătăţii este „organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului .

Atribuţiile şi responsabilităţile Ministerului Sănătăţii, ca autoritate centrală în domeniul asistenţei de sănătate publică, sunt strict şi limitativ prevăzute atât în Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare la art. 16 cât şi în H.G. nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, la art. 2.

Potrivit H.G. nr. 529/2010 pentru aprobarea menţinerii managementului asistenţei medicale la autorităţile administraţiei publice locale care au desfăşurat faze-pilot, precum şi a Listei unităţilor sanitare publice cu paturi pentru care se menţine managementul asistenţei medicale la autorităţile administraţiei publice locale şi la Primăria Municipiului Bucureşti şi a Listei unităţilor sanitare publice cu paturi pentru care se transferă managementul asistenţei medicale către autorităţile administraţiei publice locale şi către Primăria Municipiului Bucureşti, cu modificările şi completările ulterioare, la poziţia 226 din Anexa 2, Spitalul Judeţean de Urgenţă Drobeta-Turnu Severin este în subordinea Consiliului Judeţean Mehedinţi.

Conform art. 1 alin {2) din Regulamentul intern al SJU „Spitalul Judeţean de Urgenţă D. T. S. este unitate sanitară cu personalitate juridică confirmată prin Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 117/2000, aflat In subordinea Consiliului Judeţean Mehedinţi şi Direcţiei de Sănătate Publică Mehedinţi".

Raporturile de muncă au ca izvor contractul Individual de muncă încheiat între reclamanţi şi pârât, care potrivit dispoziţiilor art. 10 din Legea 53-2003  Codul Muncii este „contractul în temeiul căruia a persoană fizică denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru şi sub autoritatea unul angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu.

Faţă de raportul juridic dedus judecăţii, Ministerul Sănătăţii este terţă persoană, având în vedere că raporturile de muncă au luat naştere între angajatorul pârât Spitalul Judeţean de Urgenta D. T. S. şi salariaţii reclamanţi.

Ministerul Sănătăţii nu are nicio implicare în raporturile de muncă sau de serviciu încheiate în cadrul unităţilor pe care le coordonează şi le verifică din punct de vedere al asistenţei de sănătate publică. Astfel, potrivit Secţiunii 12. Servicii si compartimente funcţionale, pct. 12.1 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Spitalului Judeţean de Urgenţă D.-T. S. „Serviciul resurse umane, normare, organizare, structuri. evaluare performante este subordonat managerului şi asigură, stabileşte şi actualizează conform reglementărilor legale, salariile de încadrare şi celelalte drepturi salariale pentru personalul din cadrul unităţii."

Din cele arătate, rezultă că între reclamanţi şi Ministerul Sănătăţii nu există raporturi Juridice de serviciu sau de muncă, în concluzie, Ministerul Sănătăţii nu are calitate procesuala pasiva în prezenta cauză.

A învederat că Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 13/2016, prin care a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă I.C.C.J, şi, în consecinţă, a stabilit că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 7 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Interne, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 222 din Codul civil, adoptat prin Legea nr. 287 din 17 iulie 2009, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Ministerul Afacerilor Interne, în calitatea sa de ordonator principal de credite, nu are calitate procesuală pasivă în litigiile dintre angajaţi şi instituţiile/unităţile  cu personalitate juridică aflate în subordinea sa având ca obiect solicitarea unor drepturi de natură salarială. Decizia ÎCCJ nr. 13/2016 este obligatorie potrivit prevederilor art. 517 alin. 4 C.pr.civ. pentru instanţe, de la data publicării acesteia în Monitorul Oficial, respectiv de la data de 29.09.2016 conform M.Of. nr. 763, şi totodată aplicabilă Ministerului Sănătăţii, pentru identitate de raţiune, de la aceeaşi dată.

Prin analogie, din decizia Înaltei Curţi reiese faptul că nu poate îi atrasă răspunderea Ministerului Sănătăţii în calitate de ordonator principal de credite prin cererea de chemare în judecată pentru faptele ilicite şi prejudiciabile ale unităţilor aflate în subordinea, sub autoritatea sau in coordonarea Ministerului Sănătăţii, şi cu atât mai puţin pentru unităţile aflate în subordinea altui ordonator principal de credite, în speţa de faţă Consiliul Judeţean Mehedinţi.

În acest sens, precizează că în situaţia în care pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă D. T. S. ar fi obligat, faţă de reclamanţi, printr-un titlu executoriu, la plata unor sume de bani, şi nu ar dispune de fondurile necesare, acesta are posibilitatea să urmeze procedura reglementată de prevederile din O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, modificată şi completată.

Astfel, dispoziţiile art. 2 din O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, modificată şi completată, prevăd că "Dacă executarea creanţei stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituţia debitoare este obligată ca în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţia de plata. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somaţia de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.

Pentru aceste motive, solicită admiterea excepţia lipsei calităţii procesule pasive a Ministerului Sănătăţii, având în vedere că drepturile solicitate sunt drepturi de natură salariată, potrivit art. 282 Codul muncii, iar într-o asemenea acţiune, părţi în proces sunt numai salariaţii şi angajatorul.

Pe fondul cauzei Ministerul Sănătăţii reprezintă autoritatea centrală în domeniul sănătăţii publice care coordonează asistenţa de sănătate publică şi verifică respectarea reglementărilor în domeniul sănătăţii publice, aşa cum se prevede în art. 2 alin. (5)-(7) art. 10 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Atribuţiile şi responsabilităţile Ministerului Sănătăţii, ca autoritate centrală în domeniul asistenţei de sănătate publică, sunt strict si limitativ prevăzute atât în Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare la art. 16, cât şi în H.G. nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, la art. 2.

Potrivit dispoziţiilor art. 162 alin, (3) din Legea 53/2003 - Codul Muncii ..sistemul de salarizare, a personalului din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integrat sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale şi bugetele fondurilor speciale se stabileşte prin lege, cu consultarea organizaţiilor sindicate reprezentative.''

Prevederile art. 1 din O.U.G nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, s-au aplicat unităţilor menţionate în cuprinsul Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acord urilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, care şi-au schimbat regimul de finanţare, din instituţii finanţate integral din venituri proprii în instituţii finanţate integral sau parţial de la bugetul de stat.

În baza prevederilor Legii cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi ale O.U.G. nr. 1 /2010, începând cu luna ianuarie 2010, noul salariu de bază a fost salariul de bază avut în luna decembrie 2009, corespunzător funcţiei, clasei, gradului şi treptei profesionale avute, la care s-au adăugat sporurile prevăzute în anexa nr. II/2 la Legea cadru nr. 330/2009 (sporul de vechime, sporul de prevenţie, cuantumul lunar al primei de stabilitate).

 În acest sens, Ministerul Sănătăţii a transmis precizări prin adresa nr. XI/C/1422/09,01.2010, către direcţiile de sănătate publică, cu rugămintea de a fi transmise şi unităţilor subordonate direcţiei de sănătate publică, cât şi unităţilor administraţiei publice locale, acolo unde managementul unităţilor sanitare cu paturi a fost transferat acestora.

Astfel, sporul de vechime a fost introdus în salariul de bază, începând cu data de 01.01.2010.

Managementul asistenţei medicale la Spitalul Judeţean de Urgentă a fost transferat la Consiliul Judeţean, conform prevederilor H.G. nr. 529/2010 pentru aprobarea menţinerii managementului asistenţei medicale la autorităţile administraţiei publice locale care au desfăşurat faze-pilot, precum şi a Listei unităţilor sanitare publice cu paturi pentru care se menţine managementul asistenţei medicale la autorităţile administraţiei publice locale şi la Primăria Municipiului Bucureşti şi a Listei unităţilor sanitare publice cu paturi pentru care se transferă managementul asistenţei medicale către autorităţile administraţiei publice locale şi către Primăria Municipiului Bucureşti cu modificările şi completările ulterioare.

De asemenea, prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii solicită acordarea sporului în cuantum de 75% pentru desfăşurarea activităţii în cadrul Unităţii Primiri Urgenţe din cadrul SJU Drobeta - Turnu Severin potrivit Anexei nr. 11/2 lit. b din Legea nr. 330/2009 coroborată cu Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 547/26.05.2010 publicat în M.Of. nr. 370/04.06.2010 pentru aprobarea Regulamentului de Sporuri - Anexa nr. 2 lit. b) pct 2.

 A învederat că, sporul solicitat se acordă personalului de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din structurile de primire a urgenţelor - UPU - SMURD şi UPU, conform pct. 2 lit. b) din Anexa 2 La Regulamentului privind acordarea sporurilor la salariile de bază, în conformitate cu prevederile notei din anexa nr. 11/2 la Legea -cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice,

Din acţiunea formulată şi din înscrisurile anexate, reiese faptul că reclamantele sunt încadrate pe postul de garderobier, în cadrul Garderobei SJU. Precizează că funcţia de garderobier nu face parte din categoria "personalului de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar".

Cu privire la solicitările reclamantelor de stabilire a drepturilor salariale la nivelul maxim de salarizare al personalului încadrat pe funcţii de garderobier de aceeaşi clasă şi grad profesional, în cadrul Ministerului Sănătăţii şi al Spitalului Judeţean de Urgenţă D.-T. S., conform dispoziţiilor O.U.G. nr. 83/2014 şi ale O.U.G, nr. 57/2015, precum şi ale Legii nr. 250/2016, începând cu data de 09.04.2015, învederează că funcţia de garderobier nu a fost inclusă în Anexa 1, şi în acest sens, pe parcursul anului 2017, Ministerul Sănătăţii a făcut mai multe demersuri, respectiv, a iniţiat atât un proiect de ordonanţă de urgenţă cât şi o serie de amendamente, demersuri care nu au fost aprobate.

Reclamantele invocă principiile egalităţii de tratament şi nediscriminării (art. 14 CEDO şi art. 1 din Protocolul nr. 12). Astfel, în speţa de faţă, nu se poate pune în discuţie încălcarea acestor principii, mai ales că, aşa cum a arătat, argatele spiralului nu au fost prejudiciate având în vedere temeiurile legale în baza cărora se acordă drepturile salariale solicitate.

În acest sens, precizează că în conformitate cu art. 14 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute în Convenţie este garantată, fără nicio deosebire, bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, (limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţa la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice alta situaţie", iar articolul 1 din Protocolul nr. 12 (interzicerea generală a discriminării) prevede că „Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată, fără nicio discriminare (hotărârea Sejdic şi Finei împotriva Bosniei-Herţegovina).

Art. 1 din Protocolul nr. 12 al Convenţiei consacră dreptul La protecţia proprietăţi! private deja dobândite şi nu reglementează un drept de a deveni proprietar. Curtea a precizat în multiple rânduri, că art. 1 protejează "bunuri actuale", cu alte cuvinte, bunurile prezente asupra cărora o persoană fizică sau juridică exercită efectiv un drept de proprietate, or în speţă, reclamantele nu pot invoca prevederile acestui articol, având în vedere că drepturile salariale solicitate nu au fost câştigate şl totodată trebuie respectate condiţiile ce decurg din legea Internă şi din principiile generate ale dreptului Internaţional.

Asigurarea egalităţii de tratament a salariaţilor şi angajatorilor nu înseamnă uniformitate, neluarea în considerare a particularităţilor, a unor cerinţe, specifice concrete, dimpotrivă, legiuitorul sau cel chemat să aplice legea, are posibilitatea să aibă în vedere anumite particularităţi care impun, în mod necesar şi raţional, un tratament diferenţiat şi rezonabil şi în jurisprudenţă s-a considerat că principiul în discuţie este aplicabil în interiorul aceleiaşi ramuri, al aceluiaşi domeniu, sau la acelaşi nivel, fiind posibile însă, deosebiri, întemeiate obiectiv şi rezonabil, între ramuri, domenii sau nivele, fără a se pune problema discriminării.

Din cele arătate şi din situaţia de fapt reiese foarte clar că reclamantelor nu li s-au acordat în mod discriminatoriu drepturile salariale. Cu privire la solicitările din cererea de chemare în judecată, acestea se raportează la personalul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, precum şi cel din aparatul de lucru al Parlamentului, nefăcând nicio menţiune cu privire la diferenţe salariale în cadrul compartimentului Garderobă din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă Drobeta-Turnu Severin sau a altor spitale.

În drept a întemeiat întâmpinare pe prevederile art. 205 şi următoarele din C. Proc. civ.p din Legea nr. 95/2006 - privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Hotărârea nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 2B4/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, precum şi pe orice alte dispoziţii legale incidente în materie.

La data de 06.11.2017  pârâtul Spitalului Judeţean de Urgenta Dr. Tr. Severin a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii formulate ca netemeinica şi nelegala.

În motivare a arătat că reclamanţii au calitatea de angajaţi, cadrul Spitalului Judeţean de Urgenta Dr. Tr. Severin pe posturi contractuale de garderobieri  şi nu figurează în grilele cu funcţii din Anexa –Familia  ocupaţională”Sănătate” din Legea nr. 284/2010 cât şi din legislaţia actuală Legea nr. 250/2016.

Personalul din spitale a fost salarizat, începând cu 2011 potrivit dispoziţiile legale respectiv - Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri nr. 285/2010.

Ori, reclamantele solicită în raport de dispoziţiile art. I al. 5 indice 1 din O G nr. 83/2014 cu modificările şi completările ulterioare aduse prin Legea nr. 73/2015 să beneficieze de un nivel maxim de salarizare, în situaţie în care îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, însă în accepţiunea prezentului articol nu se încadrează şi „ Familia ocupaţionala „ Sănătate „

Inadvertenţele au fost sesizate odată cu intrarea în vigoare a Legii 330/2J09, când au fost abrogate vechile prevederi legale şi trebuiau aplicate noile reglementări, situaţie în care în Sănătate trebuia făcută reîncadrarea unor funcţii pentru care nu existau criterii şi mai mult s-au semnalat absenţa unor posturi, precum cea de garderobier, din structura de  funcţii a Legii 330/2009.

Disfuncţionalităţile au fost menţinute şi în prezent, cu toate că au fost reclamate Ministerului Sănătăţii, atât de către Spital, cât şi de către Federaţia Sindicală la nivel de ţară.

Prin adresa nr. 900/13.01.2017, Spitalului Judeţean de Urgenta a transmis Ministerului Sănătăţii solicitarea potrivit căreia odată cu publicarea Legii nr. 250/2016 privind aprobarea OUG nr. 20/2016 pentru modificarea şi completarea OUG nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum si unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, sporuri şi alte drepturi salariale a dus la apariţia unor interpretări eronate ale prevederilor legii şi faptul că în textul acesteia există o serie de erori materiale şi omisiuni, fapt pentru care s-a solicitat clarificarea acestor inadvertenţe sesizate, pentru corectarea legii şi completarea grilelor cu funcţiile care lipsesc.

Spre exemplu, personalul tehnico administrativ cu studii SSD lipseşte din grila de neclinic, preot, garderobier.

Situaţie, în care s-a solicitat analiza cazurilor de neconcordantă prevăzute de actul normativ, respective art.3 ind. 2, deoarece formularea actuala induce confuzie cu privire la aplicabilitatea grilelor din Anexa I pentru personalul prevăzut la pct.4, întrucât în Legea nr. 284/ 2010, personalul tehnico administrativ , ex. Garderobieri nu a fost prevăzut în Anexa III- Familia  ocupaţională”Sănătate”.

Mai mult, şi Federaţia Sanitas a solicitat Ministerului Sănătăţii clarificarea situaţiilor ivite şi completarea grilelor cu funcţiile care lipseau.

S-a solicitat completarea grilelor din Anexa, spre exemplu, cu personalul tehnico administrativ cu studii SSD din grila de neclinic, preot, garderobier, etc, precum şi asimilarea funcţionarilor publici din unităţile de asistenţă socială cu personalul contractual corespunzător funcţiei, gradului, treptei profesionale şi nivelului de studii şi includerea tuturor categoriilor profesionale tehnico-administrative din sectorul de asistenţă socială şi medico-socială în grila de salarizare a Legii nr. 250/2016.

Deci, spitalul a fost de bună credinţă şi a propus corectarea acestor erori de către legiuitor, cu respectarea proporţiilor între categoriile profesionale conform studiilor absolvite, în vederea încadrării corecte a personalului contractual respectiv garderobieri, prin adăuga ea la anexele Legii' 250/2016 a acestor categorii profesionale.

Însa, anumite categorii profesionale din unităţile sanitare garderobierii, bucătari, ş.a.) nu sunt trecuţi în anexele Legii 250/2016, deşi sunt 284/2010 (lege care era în vigoare la acea dată) ceea ce a dus la apariţia de noi inechităţi între salariaţii aceleiaşi instituţii, situaţie menţinută şi  în prezent chiar dacă Ministerul Sănătăţii a arătat deschiderea necesară pentru a găsi cele mai bune modalităţi legale de a  corecta discrepanţele şi neregulile din sănătate, dar momentan nu au fost rezolvate problemele nu s-au corectat inechităţile, nici disfuncţiile majore care s-au strâns de ani de zile în sistemul public de salarizare.

După o încercare ratată în 2010 de a avea o lege-cadru care nu s-a aplicat niciodată astfel fiind în  imposibilitatea de a salariza altfel aceasta categorie de personal, nefiind  inclusă în  grilele  de salarizare prevăzute în actul normativ in vigoare.

Spitalul este o instituţie cu o situaţie financiară precară (spre exemplu: arierate  de plată un buget de venituri şi cheltuieli propus pentru anul 2017 care acoperă doar cheltuielile de personal, fără cheltuieli materiale; subfinanţarea actului medical etc), fapt ce a dus la acumularea de datorii însemnate faţă de furnizori, ajungându-se practic la blocarea activităţii medicale. Stabilirea unor cheltuieli în mod abuziv şi nejustificat, peste plafonul reglementat de lege, în contradictoriu cu legislaţia în vigoare, nu ar face decât să îngreuneze situaţia financiară a spitalului instituţie de  interes public, ce asigura asistenţa medicală preventivă, curativă şi de  recuperare a bolnavilor internaţi, cât şi a bolnavilor ambulatoriu din municipiul Drobeta Tr Severin, şi judeţele limitrofe. Conform prevederilor Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii cu modificările şi completările ulterioare, subscrisul este o instituţie publica a cărei finanţare se asigura de la fondul de asigurări sociale de sănătate (prin Casa Naţională de Asigurări de  Sănătate pentru serviciile medicale furnizate); bugetul de stat (prin Direcţia de Sănătate Publică Mehedinţi, pentru Unitatea de Primire a Urgentelor, programele naţionale de sănătate publică, asigurarea drepturilor salariale ale personalului care îşi desfăşoară activitatea în cadrul cabinetelor  medicale cuprinse în structura organizatorică aprobată, asigurarea cheltuielilor de natura bunurilor şi serviciilor necesare cabinetelor medicale; asigurarea drepturilor salariile pentru medicii  rezidenţi etc) - bugetul de stat (prin Institutul de Medicina Legala Dolj, pentru funcţionarea Serviciului de Medicină Legală Mehedinţi); bugetul local (Consiliul Judeţean  Mehedinţi pentru cheltuieli de administrare şi funcţionare, respectiv bunuri şi servicii, investiţi consolidare, extindere şi modernizare, dotări cu echipamente medicale).

Cât priveşte, capătul de cerere privind obligarea la plata dobânzi legale, raportata la diferenţa dintre salariile stabilite şi cele efectiv încasate în perioada 09.04.2015 şi până la data plaţii efective a acestora  a solicitat respingerea  pentru următoarele motive:

Dobânzile penalizatoare datorate de stat pentru executarea cu întârziere a  obligaţiilor de plată pot fi solicitate pentru termenul de 3 ani anterior datei introducerii acţiunii.

Potrivit dispoziţiilor  art. 171 alin. (1) Codul Muncii „(1) Dreptul la acţiune cu privire la drepturile salariale precum şi cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligaţiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective  erau datorate."

Prin urmare, reţinând că salariul reprezintă o obligaţie de plată a unei sume de bani, că există posibilitatea legală de acordare a unor daune-interese pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin neplata drepturilor salariale, ca dispoziţiile Codului civil reglementează explicit  în ce constau  daunele-interese pentru neexecutare (neplata salariului integral echivalând din punct de vedere al efectelor juridice cu o neexecutare, chiar dacă parţială, a obligaţiilor), că există un impediment pentru acordarea dobânzii legale în cuantumul reglementat de dispoziţiile Ordonanţei 9/2000, cât şi nr. 13/2011, ţinând cont că obligaţia de plată nu a surveni întrucât nu era stabilită de legislaţia în vigoare pentru postul de garderobier.

Astfel, conform dispoziţiilor Codului civil: „Daunele moratorii în cazul obligaţiilor băneşti. (1) în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.

Actualizarea creanţelor nu asigură repararea integrală a prejudiciului produs având o natură juridică diferită de aceea a dobânzii solicitate.

Acordarea dobânzii legale, până la data plăţii integrale a drepturilor stabilite prin titluri executorii, alături de actualizarea cu indicele de inflaţie nu conduce la o dublă reparare a prejudiciului, ci asigură o reparare integrală a acestuia, în acord cu dispoziţiile art. 1531 din Codul civil. Insa, răspunderea civilă va fi atrasă ori de câte ori nu se dovedeşte existenţa unei cauze străine, exoneratoare de răspundere, reprezentată fie de cazul fortuit, forţa majoră, fapta creditorului însuşi ori fapta unui terţ pentru care debitorul nu este ţinut a răspunde, situaţia survenită fiind independent de voinţa, întrucât aceste posturi de garderobieri lipsesc, sunt omise din actul normativ, nefiind specificate în grilele de salarizare existente.

Cu toate că prin Decizia nr. 54/2017, ÎCCJ (Complet DCD/C) a admis sesizarea privind pronunţarea unei hotărâri prealabile, formulată de Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 8944/30/2015 şi, în consecinţă, a stabilit că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea. nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, sintagma „salarizat la acelaşi nivel" are în vedere şi personalul din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completării ulterioare.

Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentul» şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 di aceste .instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporirilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă  şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

Cu toate acestea, practica judiciară nu a statuat, în mod constant, în aplicabilitatea, la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, respectiv pentru ca personalul tehnico administrativ, în speţa garderobierii, omişi din grile, să fie salarizaţi la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii sau că ar putea fi asimilaţi şi incluşi în grilele cu funcţii din Anexa - Familia ocupaţională „ Sănătate”.

Cât priveşte, capătul de cerere privind acordarea sporului de 75% din salariu,  a solicitat respingerea acestuia ca nelegal.  A învederat faptul, că sporul respectiv este prevăzut şi acordat personalului angajat din cadrul Unităţii de Primiri Urgente a Spitalului potrivit Ordinului nr. 1706/2007, coroborate cu prevederile Ordinului M.S nr. 547/2010. activitatea reclamantelor nu se desfăşoară, doar în cadrul UPU, numitele beneficiind şi de  sporul de tură.

De asemenea, a precizat că în data de 12.07.2017, inspectorii I.T.M Mehedinţi au efectuat un control operativ, cu privire la sesizările personalului de la garderobă, concluzionând  prin Anexa de constatare şi de masuri dispuse în domeniul relaţiilor de muncă, la procesul verbal nr.007884/14.07.2017, că în cazul garderobierilor încadraţi, începând cu data de  01.12.2016 le-a fost modificat sporul de tură, în conformitate cu prevederile Legii nr. 250/2016, a respectat dispoziţiile art. 162, alin.3 din Legea nr. 53/2003 Republicata, în sensul ca salarizarea  personalului este stabilită cu respectarea prevederilor Legii nr. 250/2016, că sunt respectate prev. art. 164, alin.3 din Legea nr. 53/2003 Republicata, privind garantarea în plata a salariului  brut pe ţară şi totodată că sunt respectate prevederile art. 168, alin. l din Legea Muncii, cu privire la dovada acordării drepturilor salariale cuvenite angajaţilor

Ori, reclamantelor nu li se poate stabili salariul, la nivelul personalului încadrat pe funcţii de garderobier de aceeaşi clasa şi grad  profesional nefiind specificat în actul normativ. Mai mult personalul tehnico administrativ, garderobieri, lipseşte din  grila - Anexa - Familia ocupaţională Sănătate, fiind omise aceste posturi, fapt pentru care nu se impune emiterea unor astfel de decizii, fără temei legal.

Cât priveşte, sporul de vechime aferent vechimii în muncă, acesta a fost calculat şi plătit corespunzător legislaţiei aplicabile

Conform prevederilor art. 162 din Codul Muncii republicat, sistem personalului din autorităţile şi funcţiile publice finanţate integral sau în majoritate de la bugetul de  stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale şi bugetele fondurilor  speciale se stabileşte  prin lege, cu consultarea organizaţiilor sindical reprezentative.

Deşi spitalul în calitate de angajator este obligat să acorde salariaţilor toate drepturile care  decurg din contractul individual de muncă, acesta în calitate de instituţie publică este obligat să respecte şi dispoziţiile legale care reglementează modul de stabilire a salariilor angajaţilor săi, salarii care se suportă din alocaţii bugetare.

În drept, a întemeiat întâmpinarea  pe dispoziţiile art. 205 Noul Cod procedură civilă, dispoziţiile Codului Muncii Republicat şi prevederilor OUG nr. 83/2014, a Leg i Legii nr. 285/2010, a Ordinului M.S nr. 547/2010 şi a Legii nr. 250/2016 .

La data de 09.01.2018 reclamantele au depus precizare de acţiune  prin care au arătat următoarele:

Referitor la sporule de vechime şi stabilirea salariului la nivelul maxim de salarizare: 1. Potrivit art. 164 Codul muncii:

Salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, corespunzător programului normal de muncă, se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, după consultarea sindicatelor şi a patronatelor, în cazul în care programul normal de muncă este, potrivit legii, mai mic de 8 ore zilnic, salariul de bază minim brut orar se calculează prin raportarea salariului de bază minim brut pe ţară la numărul mediu de ore lunar potrivit programului legal de lucru aprobat.

Angajatorul nu poate negocia şi stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut orar pe ţară.

Angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puţin egal cu salariul de bază minim brut pe ţară. Aceste dispoziţii se aplică şi în cazul în care salariatul este prezent la lucru, în cadrul programului, dar nu poate să îşi desfăşoare activitatea din motive neimputabile acestuia, cu excepţia grevei.

Salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată este adus la cunoştinţa salariaţilor prin grija angajatorului,"

În raportul reuniunii experţilor convocaţi de Consiliul de Administraţie al Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM) s-a stabilit că prin salariu minim se înţelege nivelul de remuneraţie sub care nu va putea coborî nici în drept, nici în fapt indiferent de modul său de calcul.

Salariul de bază minim brut pe ţară este salariul care, în fiecare ţară, are forţa legii şi care este aplicabil sub pedeapsa sancţiunii penale sau a altor sancţiuni specifice , salariul minim fiind considerat ca suficient pentru satisfacerea necesitaţilor vitale de alimente, îmbrăcăminte educaţie etc ale salariaţilor.

Potrivit art. 1 alin. 2 din OUG 83/2014 cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii."

Art. 5 alin.3 din OUG nr. 1/2010 a reluat această normă legală, prevăzând că începând cu data de 01.01.2010 salariile de bază cuprind sporul de vechime în munca şi alte sporuri şi indemnizaţii.

Din dispoziţiile legale citate şi din modul în care a fost calculat salariul reclamantelor rezultă că acestora nu li s-a negat dreptul la acordarea sporului de vechime, fiind respectate prevederile codului muncii, ale art. 11 din Legea 284/2010, art. 1 din OUG 19/2012, în sensul că sporul de vechime este calculat, dar el se include în salariul de bază, însă având în vedere că au primit doar salariul minim brut este cert că sporul nu a fost inclus in salariu.

În concluzie, se are în vedere nu numai salariul minim brut pe ţară ci şi sporul de vechime care trebuie raportat la procentul stabilit prin Lege şi CCM la data de 31.12.2009 când a intrat in vigoare Legea nr. 330/2009 şi adăugat la salariul minim brut după fiecare majorare a salariului pentru că acest spor nu a fost inclus în salariu la nivelul anului 2010 şi nici ulterior.

 În ceea ce priveşte nivelul salariului cuvenit angajaţilor din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă D.-T. S. sunt aplicabile dispoziţiile art. 1 alin. I din OUG 83/2014 privind Salarizarea în anul 2015 a personalului plătit din fonduri publice astfel cum a fost aceasta modificată şi completată la data de 09.04.2015 odată cu intrarea în vigoare a Legii 71/2015 potrivit cărora:

„În anul 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi nu se aplică valoarea de referinţa şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare."

Potrivit prevederilor art. 1 alin.5 indice 1 din actul mai sus amintit prin excepţie de la prevederile alin 1) şi(2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de baza şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

În ceea ce priveşte stabilirea salariului la nivelul maxim se raportează şi la dispoziţiile Anexei 1 din OUG nr. 57/2015 modificată prin OUG nr. 20/2016 şi aprobată prin Legea nr. 250/2016 unde la Capitolul I pct 1, lit c la sub Anexa 3, Punctul 3 din tabel unde se menţionează că personal auxiliar şi îngrijitorii faţă de care sunt şi ele asimilate şi unde se prevede un salariu minim de 1462 lei pentru cei cu gradaţia 1 şi 1820 lei pentru cei cu gradaţia 5 iar ele toate in funcţie de experienţa în activitate aveau gradaţia 5 sau cel puţin angajatorul avea obligaţia de a menţiona gradaţia care i se cuvine fiecăruia dintre ele.

La data de 10.01.2018 reclamantele au depus rectificare de precizare prin care au arătat  că: în ceea ce  priveşte stabilirea salariului la nivelul maxim se raportează şi la dispoziţiile Anexei 1 din OUG nr. 57/2015 modificată prin OUG nr. 20/2016 şi aprobată prin Legea nr. 250/2016 unde la Capitolul I pct 1, lit c la sub Anexa 3, Punctul 3 din tabel unde se menţionează că personal auxiliar şi îngrijitorii faţă de care sunt şi ele asimilate şi unde se prevede un salariu minim de 1484 lei pentru cei cu gradaţia 1 şi 1848 lei pentru cei cu gradaţia 5 iar ele  toate în funcţie de experienţa în activitate aveau gradaţia 5 sau cel puţin angajatorul avea obligaţia de a menţiona gradaţia care i se cuvine fiecăruia dintre ele .

 Prin încheierea de şedinţă din data de 06.02.2018 în baza art.139(5) Cod procedură civilă  a fost disjunsă  acţiunea  referitor la reclamante, urmând a se forma dosare separate pentru fiecare.

Urmare a disjungerii s-a format dosarul nr.384/101/2018 privind pe reclamanta T. M.

 Instanţa din oficiu a solicitat pârâtului Spitalul Judeţean de Urgenţă să  comunice: locul de muncă al reclamantei să depună la dosar  toate documentele care dovedesc desfăşurarea activaţii în beneficiu UPU pentru toată perioada din litigiu, respectiv copia contractului individual de muncă, fişa postului şi alte înscrisuri relevante în care se evidenţiază activitatea desfăşurată de reclamantă, modalitatea de stabilire a salariului, macheta de calcul de la data de 04.10.2017 şi  să comunice poziţionarea în spaţiu a locului de muncă al reclamantei respectiv a garderobei faţă de IPU şi dacă la înfiinţarea UPU era necesară această structură în cadrul Unităţii de primiri urgenţe.

Spitalul Judeţean de Urgenţă a comunicat cu adresa nr.5407/5.03.218 că, reclamanta nu îşi desfăşoară activitate în beneficiu UPU toţi angajaţii de pe secţiile spitalului prestează mai mult sau mai puţin în beneficiul UPU, ţinând cont că pacienţii se internează prin intermediul UPU, iar medicii din cadrul secţiilor spitalului trebuie ca coboare în UPU, să consulte pacienţii, să facă endoscopii, radiologii, etc, inclusiv personalul TESA centralizează şi înregistrează înscrisuri emanate din UPU, ceea ce nu determină acordarea sporului UPU, pentru toţi salariaţii din spital, ţinând cont că nu se pot cumula mai multe categorii de sporuri sau acorda sporul de UPU şi altor salariaţi, decât pentru salariaţii UPU, unitate finanţată de la Direcţia de Sănătate Publică Mehedinţi, în subordinea Ministerului Sănătăţii,

Cât priveşte salariile acordate, au fost la nivelul salariului minim pe economie, întrucât era mai mic, acordându-se salariu minim de 1450 lei, mai mult nu era inclus în grila Familia ocupaţională „Sănătate", începând cu data de 03.01.3018, salariul se majorează cu 25%, suma rezultată fiind mai mică, sens în care s-a acordat 1900 lei, minim pe economie. Însă, anumite categorii profesionale din unităţile sanitare (ex: preoţii, subinginerii, garderobierii, bucătari, ş,a,) nu sunt trecuţi în anexele Legii 250/2016, ceea ce a dus la apariţia  de noi inechităţi salariale între salariaţii aceleiaşi instituţii, situaţie menţinută şi în prezent chiar dacă Ministerul Sănătăţii a arătat deschiderea necesară pentru a găsi cele mai bune modalităţi legale de a corecta discrepanţele şi neregulile din sănătate, dar momentan nu au fost rezolvate problemele, nu s-au corectat inechităţile, nici disfuncţiile majore care s-au strâns de ani de zile în sistemul public de salarizare, astfel fiind în imposibilitatea de a salariza altfel aceasta categorie de personal, nefiind inclusă în grilele de salarizare prevăzute în actul normativ în  vigoare.

În conformitate cu prevederile Ordinului nr. 170672/007 privind conducerea şi organizarea unităţilor şi compartimentelor de primire a urgenţelor, în cadrul UPU nu există prevăzute aceste funcţii de garderobieri, implicit nefiind salarizate

Garderoba spitalului, locul de muncă al reclamantei în conformitate cu Contractul individual de munca se afla la 50 de metri distanta fata de UPU,

A menţionat că nu există Garderoba în cadrul UPU, fiind în contradicţie cu dispoziţiile Ordinului nr. 1706/2007 privind conducerea şi organizarea unităţilor şi compartimentelor de primire a urgenţelor, nu are legătura cu locul de muncă al reclamantei.

 În dovedire a depus înscrisurile  solicitate respectiv: contractul  individual de muncă, acte adiţionale, Organigrama, Structura spital, Plan amplasament garderoba spital, Plan amplasament garderoba UPU.

 La data de 08.05.2018  pârâtul cu adresa nr.10765/5/08.05.2018 (fila 115 dosar) a comunicat că, garderoba UPU, respectiv încăperea 104, situată la parter în cadrul Unităţii de primiri Urgente nu este locul de muncă al reclamantei, fiind trecută doar în amplasament. Aceasta garderobă nu este prevăzută în organigramă şi statul de funcţii. Aşa cum a precizat şi în adresa anterioara locul de muncă a reclamantei se află în garderoba spitalului, respectiv încăperea 32, conform planului de plasament, situată la subsol în cadrul spitalului, fapt pentru care rezultă o distanta de 50 metri fata de UPU. Chiar dacă, reclamanta doreşte să-şi desfăşoare activitatea în cadrul Unităţii de Primiri Urgente, locul de muncă conform contractului individual de muncă se află în garderoba spitalului încăperea 32, situată la subsol, la 50 metri faţă de încăperea 104, parter.

Cum a menţionat nu există garderobă în cadrul UPU, decât în planul de amplasament fiind în contradicţie cu dispoziţiile Ordinului nr. 1706/2007 privind conducerea şi organizarea unităţilor şi compartimentelor de primire a urgenţelor, nu are legătura  locul de munca al reclamantei.

Analizând acţiunea în raport de susţinerile părţilor, actele anexate la dosar şi dispoziţiile legale incidente, instanţa reţine următoarele:

Reclamanta T. M., este angajată în funcţia de garderobier în cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă D.-T. S.conform copiei contractului individual de muncă, a fişei postului şi a întâmpinării, aflate la dosar.

Prin acţiune reclamanta a solicitat stabilirea drepturilor salariale (salariu de baza şi sporuri), la nivelul maxim de salarizare al personalului încadrat pe funcţii de garderobier de aceeaşi clasă şi grad profesional în cadrul Ministerului Sănătăţii şi al Spitalului Judeţean de Urgenţă D.-T. S., în acord cu dispoziţiile O.U.G. nr. 83/2014 şi ale OUG nr.57/2015 precum şi ale Legii nr. 250/2016 începând cu data de 09.04.2015; emiterea deciziei de încadrare salarială cu aplicarea art.1 alin.5 ind.1 din OUG nr.83/2014, aprobată prin Legea nr.71/2015 la nivelul maxim de salarizare aflat în plată pentru funcţia - deţinută, începând cu data de 09.04.2015; acordarea sporul de vechime corespunzător vechimii în muncă; plata sporului de 75% pentru desfăşurarea activităţii în cadrul Unităţi Primirii Urgenţe din cadrul Spitalului de Urgenţă D. T. S. potrivit Notei nr. Anexei nr. II/2 lit. b din Legea nr. 330 /2009 coroborată cu Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 547/26.05.2010 publicat în M. Of. nr. 370/0406.2010 pentru aprobarea Regulamentului de Sporuri Anexa nr. 2 lit. b pct. 2; obligarea pârâţilor la plata diferenţelor dintre salariile astfel stabilite şi cele efectiv încasate în perioada 09.04.2015 şi până la data pronunţării sentinţei; obligarea pârâţilor la plata dobânzii legate, raportat la diferenţa dintre salariile astfel stabilite şi cele efectiv încasate în perioada 09.04.2015 şi până la data plăţii efective a acestora; cu cheltuieli de judecată.

Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de către Ministerului Sănătăţii este întemeiată pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 36 teza I C. proc. civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţile din proces şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta a fost dedus judecăţii. Aşadar, calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi cel care este titularului dreptului afirmat, precum şi între persoana chemată în judecată şi cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecăţii.

Calitatea procesuală presupune justificarea dreptului sau a obligaţiei unei persoane de a participa - ca parte - în proces. Conţinutul calităţii procesuale se raportează la acele împrejurări de fapt sau de drept care conferă unei persoane posibilitatea de a participa la activitatea judiciară.

Sarcina justificării calităţii procesuale pasive aparţine neîndoielnic persoanei care sesizează instanţa cu o pretenţie adică reclamantului. 0r, prin cererea de chemare în judecată nu a fost dovedită calitatea de pârât a Ministerului Sănătăţii.

Potrivit prevederilor art. 2 alin. 5-7, art. 10 alin. 3 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Ministerul Sănătăţii reprezintă autoritatea centrală în domeniul sănătăţii publice care coordonează asistenţa de sănătate publică şi verifică respectarea reglementărilor în domeniul sănătăţii publice.

Având în vedere dispoziţiile art. 11 lit. a) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Ministerul Sănătăţii este „organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului .

Atribuţiile şi responsabilităţile Ministerului Sănătăţii, ca autoritate centrală în domeniul asistenţei de sănătate publică, sunt strict şi limitativ prevăzute atât în Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare la art. 16 cât şi în H.G. nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, la art. 2.

Potrivit H.G. nr. 529/2010 pentru aprobarea menţinerii managementului asistenţei medicale la autorităţile administraţiei publice locale care au desfăşurat faze-pilot, precum şi a Listei unităţilor sanitare publice cu paturi pentru care se menţine managementul asistenţei medicale la autorităţile administraţiei publice locale şi la Primăria Municipiului Bucureşti şi a Listei unităţilor sanitare publice cu paturi pentru care se transferă managementul asistenţei medicale către autorităţile administraţiei publice locale şi către Primăria Municipiului Bucureşti, cu modificările şi completările ulterioare, la poziţia 226 din Anexa 2, Spitalul Judeţean de Urgenţă Drobeta-Turnu Severin este în subordinea Consiliului Judeţean Mehedinţi.

Conform art. 1 alin {2) din Regulamentul intern al SJU D. T. S. „Spitalul Judeţean de Urgenţă D. T. S. este unitate sanitară cu personalitate juridică confirmată prin Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 117/2000, aflat In subordinea Consiliului Judeţean Mehedinţi şi Direcţiei de Sănătate Publică Mehedinţi".

Raporturile de muncă au ca izvor contractul individual de muncă încheiat între reclamantă şi pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă D.T. S. care potrivit dispoziţiilor art. 10 din Legea 53-2003  Codul Muncii este „contractul în temeiul căruia a persoană fizică denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu.

Faţă de raportul juridic dedus Judecăţii, Ministerul Sănătăţii este terţă persoană, având în vedere că r. T. S. şi salariaţii reclamanţi.

Ministerul Sănătăţii nu are nicio implicare în raporturile de muncă sau de serviciu încheiate în cadrul unităţilor pe care le coordonează şi le verifică din punct de vedere al asistenţei de sănătate publică. Astfel, potrivit Secţiunii 12. Servicii si compartimente funcţionale, pct. 12.1 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Spitalului Judeţean de Urgenţă D.-T. S. „Serviciul resurse umane, normare, organizare, structuri. evaluare performante este subordonat managerului şi asigură, stabileşte şi actualizează conform reglementărilor legale, salariile de încadrare şi celelalte drepturi salariale pentru personalul din cadrul unităţii."

Din cele arătate, rezultă că între reclamantă şi Ministerul Sănătăţii nu există raporturi Juridice de serviciu sau de muncă, în concluzie, Ministerul Sănătăţii nu are calitate procesuala pasiva în prezenta cauză.

Pe fondul cauzei se reţin şi se constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 162 alin, (3) din Legea 53/2003 - Codul Muncii ..sistemul de salarizare, a personalului din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale şi bugetele fondurilor speciale se stabileşte prin lege, cu consultarea organizaţiilor sindicate reprezentative.''

Prevederile art. 1 din O.U.G nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, s-au aplicat unităţilor menţionate în cuprinsul Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, care şi-au schimbat regimul de finanţare, din instituţii finanţate integral din venituri proprii în instituţii finanţate integral sau parţial de la bugetul de stat.

În baza prevederilor Legii cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi ale O.U.G. nr. 1 /2010, începând cu luna ianuarie 2010, noul salariu de bază a fost salariul de bază avut în luna decembrie 2009, corespunzător funcţiei, clasei, gradului şi treptei profesionale avute, la care s-au adăugat sporurile prevăzute în anexa nr. II/2 la Legea cadru nr. 330/2009 (sporul de vechime, sporul de prevenţie, cuantumul lunar al primei de stabilitate).

Cât priveşte salariile acordate reclamantei, din relaţiile comunicate de către angajator şi necontestate de către reclamantă, reiese că, acestea au fost la nivelul salariului minim pe economie, şi întrucât era mai mic, i s-a acordat salariu minim de 1450 lei. Întrucât funcţia de garderobier nu a fost inclusă în grila Familia ocupaţională „Sănătate", începând cu data de 03.01.3018, salariul s-a majorat cu 25%, suma rezultată fiind mai mică, sens în care s-a acordat 1900 lei, minim pe economie.

Referitor la obligarea pârâtului la acordarea sporului de vechime se reţine că, urmare a implementării Legii cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi ale O.U.G. nr. 1 /2010 acesta a fost introdus în salariul de bază, începând cu data de 01.01.2010.

Managementul asistenţei medicale la Spitalul Judeţean de Urgentă D.-T. S. a fost transferat la Consiliul Judeţean Mehedinţi, conform prevederilor H.G. nr. 529/2010 pentru aprobarea menţinerii managementului asistenţei medicale la autorităţile administraţiei publice locale care au desfăşurat faze-pilot, precum şi a Listei unităţilor sanitare publice cu paturi pentru care se menţine managementul asistenţei medicale la autorităţile administraţiei publice locale şi la Primăria Municipiului Bucureşti şi a Listei unităţilor sanitare publice cu paturi pentru care se transferă managementul asistenţei medicale către autorităţile administraţiei publice locale şi către Primăria Municipiului Bucureşti cu modificările şi completările ulterioare.

De asemenea, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta solicită acordarea sporului în cuantum de 75% pentru desfăşurarea activităţii în cadrul Unităţii Primiri Urgenţe din cadrul SJU D. – T. S. potrivit Anexei nr. 11/2 lit. b din Legea nr. 330/2009 coroborată cu Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 547/26.05.2010 publicat în M.Of. nr. 370/04.06.2010 pentru aprobarea Regulamentului de Sporuri - Anexa nr. 2 lit. b) pct. 2.

Sporul de 75% solicitat se acordă personalului de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din structurile de primire a urgenţelor - UPU - SMURD şi UPU, conform pct. 2 lit. b) din Anexa 2 la Regulamentul privind acordarea sporurilor la salariile de bază, în conformitate cu prevederile notei din anexa nr. 11/2 la Legea -cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Din acţiunea formulată şi din înscrisurile anexate, reiese faptul că reclamanta este încadrată pe postul de garderobier, în cadrul Garderobei SJU D. T. S. iar funcţia de garderobier nu face parte din categoria "personalului de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar".

Cu privire la solicitarea reclamantei de stabilire a drepturilor salariale la nivelul maxim de salarizare al personalului încadrat pe funcţii de garderobier de aceeaşi clasă şi grad profesional, în cadrul Ministerului Sănătăţii şi al Spitalului Judeţean de Urgenţă D.T.S. conform dispoziţiilor O.U.G. nr. 83/2014 şi ale O.U.G, nr. 57/2015, precum şi ale Legii nr. 250/2016, începând cu data de 09.04.2015, se reţine că funcţia de garderobier nu a fost inclusă în Anexa 1, şi în acest sens, pe parcursul anului 2017, Ministerul Sănătăţii a făcut mai multe demersuri, respectiv, a iniţiat atât un proiect de ordonanţă de urgenţă cât şi o serie de amendamente, demersuri care nu au fost aprobate.

Reclamanta invocă principiile egalităţii de tratament şi nediscriminării (art. 14 CEDO şi art. 1 din Protocolul nr. 12). Astfel, în speţa de faţă, nu se poate pune în discuţie încălcarea acestor principii, mai ales că, aşa cum s-a reţinut angajatele spitalului nu au fost prejudiciate având în vedere temeiurile legale în baza cărora se acordă drepturile salariale solicitate.

În acest sens, în conformitate cu art. 14 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute în Convenţie este garantată, fără nicio deosebire, bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, (limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţa la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice alta situaţie", iar articolul 1 din Protocolul nr. 12 (interzicerea generală a discriminării) prevede că „Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată, fără nicio discriminare (hotărârea Sejdic şi Finei împotriva Bosniei-Herţegovina).

Art. 1 din Protocolul nr. 12 al Convenţiei consacră dreptul La protecţia proprietăţi! private deja dobândite şi nu reglementează un drept de a deveni proprietar. Curtea a precizat în multiple rânduri, că art. 1 protejează "bunuri actuale", cu alte cuvinte, bunurile prezente asupra cărora o persoană fizică sau juridică exercită efectiv un drept de proprietate, or în speţă, reclamantele nu pot invoca prevederile acestui articol, având în vedere că drepturile salariale solicitate nu au fost câştigate şl totodată trebuie respectate condiţiile ce decurg din legea Internă şi din principiile generate ale dreptului Internaţional.

Asigurarea egalităţii de tratament a salariaţilor şi angajatorilor nu înseamnă uniformitate, neluarea în considerare a particularităţilor, a unor cerinţe, specifice concrete, dimpotrivă, legiuitorul sau cel chemat să aplice legea, are posibilitatea să aibă în vedere anumite particularităţi care impun, în mod necesar şi raţional, un tratament diferenţiat şi rezonabil şi în jurisprudenţă s-a considerat că principiul în discuţie este aplicabil în interiorul aceleiaşi ramuri, al aceluiaşi domeniu, sau la acelaşi nivel, fiind posibile însă, deosebiri, întemeiate obiectiv şi rezonabil, între ramuri, domenii sau nivele, fără a se pune problema discriminării.

Din cele arătate şi din situaţia de fapt reiese foarte clar că reclamantei nu i s-au acordat în mod discriminatoriu drepturile salariale, acestea fiind stabilite şi acordate potrivit legii.

Trebuie reţinut şi faptul că, angajatorul a respectat întrutotul dispoziţiile legale aplicabile în materie de salarizare, acestuia neputându-i-se reţine nicio culpă în necuprinderea funcţiei de garderobier în Anexa 1 din OUG nr. 83/2014 şi ale OUG nr. 57/2015 precum şi ale Legii nr. 250/2013.

Pe de altă parte, potrivit principiului separaţiei puterilor în stat, puterea judecătorească nu se poate subroga în drepturi puterii legislative, neputând ca pe calea unei hotărâri judecătoreşti să adauge la lege.

Pe aceeaşi linie de idei, se reţine că, în cererea de chemare în judecată, reclamanta se raportează la personalul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, precum şi cel din aparatul de lucru al Parlamentului, nefăcând nicio menţiune cu privire la diferenţe salariale în cadrul compartimentului Garderobă din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă Drobeta-Turnu Severin sau a altor spitale.

Având în vedere considerentele de fapt şi de drept expuse mai sus, instanţa constată că  acţiunea este neîntemeiată şi urmează a o respinge.

Definitivă prin neapelare.

Domenii speta

Spete similare