Drepturi băneşti conform Legii 221/2008 pentru 2010 şi 2011

Prin cererea înregistrată sub numărul 7081/110/2012 la Tribunalul Bacău, la data de 27.11.2012, reclamanţii C.D., T.L.S., L.L.N., ş.a. prin  S.L.I. Judeţului Bacău au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii S.G. Nr.1 Slănic-Moldova, C.L. Slănic-Moldova, U.A.T. Slănic-Moldova ca prin hotărâre judecătorească,  unitatea şcolară să fie obligată la calculul şi la plata diferenţelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii 221/2008, reprezentand diferenta dintre drepturile salariale efectiv incasate si cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr.221/2008, pentru aprobarea OG nr. 15/2008, pentru perioada  01.01.2010 - 31.12.2010, actualizate in functie de coeficientul de inflatie, până la data efectivă a plăţii şi, în continuare, să fie obligată la calculul şi la plata diferenţelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii 221/2008, reprezentand diferenta dintre drepturile salariale efectiv incasate si cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr.285/2010, pentru perioada 01.01.2011-13.05.2011 iar pârâtii C.L. şi UAT să fie obligati la asigurarea fondurilor necesare plăţii acestor drepturi.

În susţinerea acţiunii s-au depus la dosar acte, respectiv adeverinţe privind atestarea calităţii de salariat.

Potrivit dispozitiilor art. 285, Codul muncii, prezenta actiune este scutită de taxă judiciară de timbru si de timbru judiciar.

Pârâta UAT a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.

La termenul din 20.02.2013 S.L.I. Judeţului Bacău a depus la dosar precizări prin care a arătat că reclamanţii  B.C., L.M. şi M.C.I. nu l-au împuternicit să introducă prezenta acţiune.

La acelaşi termen instanţa a invocat din oficiu excepţia nulităţii cererilor de chemare în judecată formulate de către reclamanţii B.C., L.M. şi M.C.I.ca urmare a lipsei calităţii de reprezentant a Sindicatului pentru aceşti reclamanţi, precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a celorlalţi reclamanţi în ceea ce priveşte capătul de cerere îndreptat împotriva pârâţilor C.L. Slănic Moldova şi U.A.T. Slănic Moldova.

Analizând probele administrate în cauză, în raport de dispoziţiile legale aplicabile, instanţa reţine:

Excepţia nulităţii cererilor de chemare în judecată formulate de către reclamanţii B.C., L.M. şi M.C.I. faţă de lipsa calităţii de reprezentant a S.L.I. Judeţului Bacău invocată din oficiu este întemeiată, raportat la dispoziţiile art. 161 al. 2 CPC 1865 şi ale art. 28 al. 2 din Legea 62/2011.

De asemenea, este întemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale active a celorlalţi reclamanţi în ceea ce priveşte capătul de cerere îndreptat împotriva pârâţilor C.L. Slănic Moldova şi U.A.T. Slănic Moldova.

Este adevărat că pârâţii susmenţionaţi au atribuţii date de lege în ceea ce priveşte asigurarea fondurilor necesare plăţii drepturilor solicitate prin acţiune, în acest sens fiind art. 16 din HG 2192/2004.

Însă, potrivit art. 1 - 4 din O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările şi completările ulterioare, creanţele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituţiilor şi autorităţilor publice se achită din sumele aprobate cu această destinaţie prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligaţia de plată respectivă.  Dacă executarea creanţei stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituţia debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţia de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somaţia de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului. În cazul în care instituţiile publice nu îşi îndeplinesc obligaţia de plată în termenul menţionat, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite, potrivit Codului de procedură civilă şi/sau potrivit altor dispoziţii legale aplicabile în materie. Ordonatorii principali de credite bugetare au obligaţia să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condiţiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii şi ale instituţiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plăţii sumelor stabilite prin titluri executorii, virările de credite bugetare putându-se efectua pe parcursul întregului an bugetar.

Între C.L. chemat în judecată pentru alocarea şi virarea fondurilor necesare plăţii diferenţelor salariale şi unitatea şcolară există raporturi juridice de drept administrativ, care iau naştere în virtutea obligaţiilor legale reciproce şi specifice ce le revin în procesul bugetar, astfel cum s-a arătat. Între reclamanţi şi C.L., respectiv UAT, însă, nu există raporturi juridice, astfel că aceştia nu pot eluda procedura prevăzută de O.G. nr. 22/2002, solicitând direct obligarea consiliului local şi a UAT la alocarea şi virarea sumelor, ci au doar calea executării silite prevăzută de art. 2 din O.G. 22/2002, cu atât mai mult cu cât decizia de rectificare a bugetului de stat revine legislativului.

Având în vedere soluţia de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale active raportat la C.L. Bacău şi UAT, instanţa nu va mai analiza excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată prin întâmpinare.

În ceea ce priveşte fondul litigiului, instanţa constată:

Potrivit art. 1, alin.(1) lit.b) din OG 15/2008, “ coeficientii de multiplicare pentru functiile didactice de predare cu gradul didactic II, definitiv, debutant, cel cu studii liceale fara pregatire de specialitate si pentru functiile didactice auxiliare, sunt majorati cu 10 % incepand cu 01 ianuarie 2008, fata de  nivelul din 31 decembrie 2007”; iar conform literei c) din acelasi articol, “pentru functiile didactice prevazute in anexele nr. 1.2, 2 si 3, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 va fi:

- 01 ianuarie-31 martie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 : 259, 593 lei;

- 01 aprilie-30 septembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplica-re 1,000 : 275,168 lei, respectiv o crestere de 6 %;

- 01 octombrie-31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multi-plicare 1,000 : 291, 678 lei, respectiv o crestere cu inca  6 %. Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru aceasta perioada poate deveni 299,933 lei, in conditiile realizarii principalilor indicatori economici pe care este construit bugetul de stat  pentru anul 2008, respectiv cresterea Produsului intern brut, tinta de inflatie, precum si nivelul productivitatii muncii”.

OG nr. 15/2008 a fost aprobata cu modificari, de catre Parlamentul Romaniei, prin Legea nr. 221 din 27 octombrie 2008, publicata in Monitorul Oficial –Partea I, NR. 730/ 28 X 2008,  principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru personalul didactic si didactic auxiliar, la 400,00 lei, pentru perioada 01 octombrie – 31 decembrie 2008, şi care reprezintă valoare de referinţă pentru creşterile salariale ulterioare.

Deşi Legea nr.221/2008 prevede creşterea salariilor personalului didactic si didactic auxiliar începand cu 01 octombrie, pârâţii nu au procedat la calculul si la plata drepturilor salariale potrivit prevederilor acestei legi.

Legea 221/2008, invocată ca temei al prezentei actiuni, a fost în vigoare până la data de 01 ianuarie 2010, data la care a intrat in vigoare Legea nr. 330 din 05 noiembrie 2009, lege cadru privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice.

Art. I pct. 2 şi 3  din O.G. nr. 151/2008 de modificare a O.G. nr. 15/2008 au fost declarate neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 842/2.06.2009  publicată în Monitorul Oficial al României nr. 464 din 6 iulie 2009 şi nr. 984 din 30 iunie 2009 publicată în Monitorul Oficial nr. 542 din 4 august 2009.

Prin decizia pronunţată în interesul legii nr. 3/2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis: “Ca efect al deciziilor Curţii Constituţionale prin care au fost declarate neconstituţionale OUG nr. 136/2008, nr. 151/2008 şi nr. 1/2009, dispoziţiile OG nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată şi modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferenţa dintre drepturile salariale cuvenite funcţiilor didactice potrivit acestui act normativ şi drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 şi până la data de 31 decembrie 2009”.

În ceea ce priveşte perioada 01.01.2010-31.12.2010, deşi instanţa i-a pus în vedere unităţii şcolare pârâte să facă dovada emiterii deciziei de reaşezare a salariilor conform Legii 330/2009, precum şi dovada comunicării acestora către reclamanţi, unitatea şcolară nu s-a conformat, astfel că având în vedere şi faptul că în litigiile de muncă sarcina probei aparţine angajatorului, potrivit art.272 C.muncii, precum şi răspunsul unităţii adresat sindicatului prin care a arătat că nu a emis decizii în temeiul Legii 330/2010, instanţa apreciază că reclamantii sunt îndreptăţiţi să solicite direct instanţei plata diferenţelor de drepturi salariale, deoarece nu au avut posibilitatea atacării deciziilor în procedura prevăzută de art. 34 din Legea 330/2009.

În favoarea îndreptăţirii reclamantilor de a primi şi pentru perioada 01.01.2010-31.12.2010 un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, s-a pronunţat de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Decizia în interesul legii nr. 11/2012. În considerentele acestei decizii s-a arătat că:

La data de 1 ianuarie 2010 a intrat în vigoare noua lege-cadru a salarizării unitare, Legea-cadru nr. 330/2009, care prevede la art. 1 alin. (2) că, începând cu data intrării sale în vigoare, drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sunt şi rămân exclusiv cele prevăzute în această lege.

 Potrivit art. 30 alin. (5) din noul act normativ, în anul 2010, personalul aflat în funcţie la 31 decembrie 2009 îşi va păstra salariul avut în luna decembrie 2009, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal, iar potrivit art. 6 din acelaşi text de lege, pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la lege sau nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcţiilor de bază sau, după caz, în indemnizaţiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.

 Analiza textului de lege evocat denotă caracterul acestuia de normă de protecţie, intenţia legiuitorului de a proteja drepturile salariale ale personalului bugetar fiind evidentă.

În vederea stabilirii unor criterii de determinare a sintagmei "salariu avut", prin art. 5 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar s-a prevăzut că:

 "Reîncadrarea personalului didactic din învăţământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai - decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009."

Faţă de conţinutul normei citate rezultă că reîncadrarea personalului didactic din învăţământ la data de 1 ianuarie 2010 urma a se realiza luând în calcul salariul de bază la care ar fi fost îndreptăţit acesta la data de 31 decembrie 2009, ceea ce reprezintă dreptul recunoscut şi ocrotit de lege.

În consecinţă, nu se pune problema ultraactivităţii legii vechi, atât timp cât legea nouă a salarizării face trimitere la păstrarea salariului avut, raportat la data de referinţă 31 decembrie 2009, iar Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009 prevede criteriile concrete de calcul al veniturilor personalului didactic prin raportare la salariile de bază ale acestora la aceeaşi dată de referinţă.

În acest context se reţine că noul salariu de bază pentru anul 2010 trebuie calculat pornind de la preluarea celui care corespundea funcţiei deţinute potrivit grilei de salarizare valabile în luna decembrie 2009 şi care trebuia plătit personalului didactic din învăţământ, în raport cu valoarea de 400 lei a coeficientului de multiplicare 1,000.

 Cu privire la aplicabilitatea în cauză a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009, la care se referă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010, prin care este diminuată valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, se apreciază că actul normativ menţionat trebuie considerat ca fiind lipsit de efecte.

 În consecinţă, singurele prevederi legale ce produc efecte în cauză sunt cele ale art. 1 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008, fără a fi avute în vedere modificările legislative operate prin ordonanţele de urgenţă afectate de vicii de neconstituţionalitate.

 Mai mult decât atât, a arătat instanţa supremă, se impune a fi subliniat faptul că drepturile salariale fac parte din conţinutul complex al dreptului la muncă, iar aceste drepturi intră în sfera dreptului de proprietate reglementat de art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

Conform art. 330 ind.7 din Codul de procedură civilă de la 1865, dezlegarea dată problemelor de drept judecate în cadrul unui recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial.

În ceea ce priveşte perioada 01.01.2011-13.05.2011, potrivit relaţiilor depuse la dosar de către reclamanţi la 03.04.2013, unitatea şcolară pârâtă a emis decizii de reaşezare a salariilor potrivit legii 285/2010, decizii care le-au fost comunicate, reclamanţii arătând că nu au contestat aceste decizii deoarece la acea dată nu beneficiau de o hotărâre judecătorească prin care să li se recunoască drepturile salariale majorate conform legii 221/2008 pentru perioada 01.10.2008-31.12.2009.

Potrivit art. 7 din Legea 285/2010, reclamanţii, dacă erau nemulţumiţi de modalitatea de stabilire a drepturilor băneşti, aveau posibilitatea formulării unei contestaţii împotriva deciziei de reîncadrare.

Cum reclamanţii nu au formulat o astfel de contestaţie, deciziile de stabilire a drepturilor salariale pentru anul 2011 au rămas definitive. Nu are nici o relevanţă susţinerea reclamanţilor referitoare la motivul pentru care nu au contestat aceste decizii de reaşezare a salariilor deoarece aceste drepturi decurg din lege, hotărârea judecătorească fiind dată tot în aplicarea legii şi nu creează prin ea însăşi drepturi pentru reclamanţi.

În această situaţie, reclamanţii nu pot solicita drepturi băneşti peste ceea ce s-a stabilit în cuprinsul deciziei de reîncadrare.

Faţa de aceasta expunere de motive, instanţa  va admite în parte acţiunea, şi anume doar pentru diferenţele de drepturi salariale aferente perioadei 01.01.2010 - 31.12.2010.

Pentru o justă despăgubire, sumele urmează să fie actualizate în funcţie de coeficientul  de inflaţie la data plăţii efective.

Domenii speta

Spete similare