Limitele judecății - art. 371 C.proc.pen.. Înșelăciune .Avocat. Lipsa raporturilor patrimoniale dintre persoana vătămată și inculpat

Cuprins pe materii: drept penal, drept procesual penal 

Indice alfabetic:  limitele judecății , înșelăciune 

Temei de drept:art. 371 Cod procedură penală ,  art. 244 Cod penal

Completarea acuzațiilor de către procuror cu prilejul formulării, în cursul cercetării judecătorești, a unei solicitări de schimbare a încadrării juridice contravine normelor procesual penale, întrucât conduce la reconfigurarea împrejurărilor faptice imputate după epuizarea momentului instituit de lege, ceea ce echivalează cu o nesocotire a principiului separării funcțiilor judiciare și, în egală măsură, a dreptului la apărare, în condițiile în care limitele și obiectul judecății stabilite prin rechizitoriu sunt supuse controlului de legalitate în faza camerei preliminare, fiind exclusă extinderea ulterioară a acestora în etapa judecății.

Pentru a realiza condițiile de tipicitate ale infracțiunii de înșelăciune, acțiunea de inducere în eroare trebuie să se producă pe fondul constatării existenței unor raporturi patrimoniale între autorul faptei și persoana indusă în eroare, în a căror derulare primul acționează cu rea-credință, urmărind să creeze victimei o falsă reprezentare a realității pentru a o determina pe aceasta să asigure fie autorului, fie unei alte persoane un folos patrimonial injust. Se observă, așadar, că de esența infracțiunii de înșelăciune este existența unor raporturi patrimoniale între autorul faptei și persoana indusă în eroare.

Or, raporturile dintre diferitele autorități publice (inclusiv autoritatea judecătorească) și cetățeni sunt raporturi de autoritate, guvernate de reglementările incidente în domeniile în care acestea își exercită prerogativele specifice. Natura raporturilor dintre instanțele judecătorești și părți nu este, însă, influențată de tipul litigiului dedus spre soluționare, aceste relații rămânând în sfera raporturilor de autoritate indiferent de caracterul patrimonial sau nepatrimonial al dreptului pentru a cărui ocrotire partea s-a adresat justiției.

Prin urmare, prezentarea mincinoasă a unor aspecte de fapt ori de drept în fața unei autorități judecătorești iese din sfera relațiilor protejate prin incriminarea infracțiunii de înșelăciune (art. 215 C.pen. anterior, respectiv art. 244 C.pen.), putând, însă, fi circumscrisă altor infracțiuni, precum cele de fals ori contra înfăptuirii justiției ș.a.

Domenii speta

Spete similare