Raporturi de muncă

Sentinţă civilă 567 din 05.10.2017


Angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei.

Sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:

a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;

b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat;

c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;

d) temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică;

e) termenul în care sancţiunea poate fi contestată;

f) instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată.

Înainte de a analiza fondul cauzei sub aspectul vinovăţiei sau nevinovăţiei contestatorului şi implicit a legalităţii şi temeiniciei deciziei de sancţionare, instanţa are obligaţia de verifica dacă decizia contestată cuprinde toate elementele impuse de lege şi a căror omisiune este sancţionată de legiuitor cu nulitatea absolută.

Astfel, deşi este prezentată fapta care constituie abatere disciplinară nu sunt precizate ce prevederi legale care au fost încălcate, potrivit art. 252 alin.2 lit. b Codul Muncii, precizarea că prin fapta săvârşită, contestatorul a încălcat prevederile art. 36 alin.1 din Regulamentul 005, nu satisface cerinţele legale de mai sus, care se referă la ordinul de circulaţie.

În decizia de sancţionare se impunea arătarea în concret a prevederilor legale ce au fost încălcate prin neîntocmirea corespunzătoare a ordinului de circulaţie sau înmânarea acestuia atât pentru a-l informa concret şi complet pe salariat cu privire la faptele sale şi prevederile legale încălcate cât şi pentru a da posibilitatea instanţei să verifice legalitatea şi temeinicia sancţiunii.

Tribunalul Mehedinţi – sentinţa din 05.10.2017

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 31.05.2017, contestatorul HL a formulat contestaţie împotriva deciziei de sancţionare disciplinară nr.xxxx/28.04.2017 emisă de intimata CNCF CFR SA – Suc.RCF C, solicitând să se constate nulitatea absolută a acesteia şi anularea deciziei în conformitate cu dispoziţiile art.252 alin.2 pct. b) şi c) din C.muncii, decizie prin care s-a dispus sancţionarea sa cu „reducerea salariului cu 5% pe timp de o lună”, obligarea intimatei la restituirea sumei reţinute în baza acestei decizii şi radierea acestei sancţiuni din dosarul de personal, cu cheltuielilor de judecată.

În fapt, a arătat că în data de 24.03.2017, desfăşurând activitatea în cadrul intimatei, în funcţia de IDM III, la postul de lucru HM C, din cadrul SRCF C, trenul xxxx în relaţia DTS – F, a sosit în HM C cu o întârziere de 9 minute. S-a deplasat la mecanicul de locomotivă pentru a-i înmâna Ordinul de circulaţie prin care îi aducea la cunoştinţă că urma să circule pe o porţiune de linie între HM C şi St S cu o viteză superioară cele prevăzute în Buletinul de Avizare a Restricţiilor ( BAR), la poz. 106, respectiv în loc de 30 km/h, va circula cu 70Km/h, avizarea având ca scop reducerea duratei de deplasare prin mărirea vitezei de circulaţie, datorate ameliorării restricţiei de viteză prevăzută în B.A.R.

La prezentare ordinului, mecanicul de locomotivă a reţinut exemplarul destinat lui şi i-a comunicat că întrucât îşi pierduse pixul, nu are cu ce să semneze pe duplicat şi întrucât deplasare până la birou pentru a lua un pix ar fi însemnat staţionarea trenului în plus 2-3 minute, a acceptat să primească duplicatul ordinului nesemnat, procedând la expedierea trenului.

A mai arătat că prin luarea acestei decizii, nu a periclitat siguranţa circulaţiei, fiind vorba de o ameliorare la 70 Km/h a unei restricţii de viteză de 30Km/h, iar dacă mecanicul de locomotivă nu a fi luat în considerare menţiunile din ordinul de circulaţie, efectul ar fi fost circulaţia trenului cu 30Km/h în loc de 70 Km/h, respectiv prelungirea timpului de mers cu cel mult un minut şi, mai mult, a considerat nejustificată întârzierea suplimentară a trenului de 2-3 minute timp în care ar fi trebuit să aducă mecanicului de locomotivă u pix pentru a îndeplini formalităţile de semnare a ordinului de circulaţie.

De asemenea, a arătat că această neconformitate a fost observată, ulterior cu ocazia controlului realizat de revizorul de sector, care a apreciat că această neconformitate trebuie tratată ca abatere disciplinară, astfel că, prin adresa nr. xxx/06.04.2017 a fost convocat pentru data de 12.04.2017, la cercetarea  disciplinară, fiind învinuit pentru că „nu a solicitat mecanicului semnătura pe duplicatul rămas la carnet” .

Referitor la această convocare, contestatorul a învederat că, formal, convocarea nu a fost semnată, în loc de semnături fiind menţionat generic „comisie cercetare”, nu s-a menţionat data la care aceasta a fost întocmită, nu s-a specificat locul său de muncă, norma legală încălcată, precum nici dreptul de a fi asistat de un avocat, apreciind astfel că sancţiunea a fost abuzivă, fiind dată fără respectarea dreptului la egalitate de şanse şi tratament sau de asigurare a demnităţii în muncă prevăzută de art.39 alin.1 lit.d) şi e) C.muncii.

De asemenea, a mai arătat că cercetarea disciplinară este reglementată în cadrul intimatei prin Dispoziţia Directorului General al CNCF nr.xx/17.06.2013, iar în baza art.251 alin.4 C.muncii, art.10.8 din Regulamentul Intern şi art.6 din Dispoziţia 73, a prezentat în scris, prin răspunsurile la întrebările din nota de relaţii, precum şi prin înscrisurile depuse, împrejurările în care s-a produs neconformitatea de care a fost învinuit şi faptul că nu au fost consecinţe, conform art.10.2 din RI şi art.250 C.muncii, apreciind că nu sunt întrunite elementele unei abateri disciplinare.

Astfel, a arătat că a prezentat în apărarea sa, declaraţia mecanicului trenului, care a confirmat că a primit ordinul de circulaţie şi că a respectat menţiunile din acesta, extras din Graficul de circulaţie FIR RC şi din Procesul verbal analiză întârzieri trenuri călători de unde rezultă că trenul a circulat cu viteza menţionată în ordinul de circulaţie, precum şi acte prin care pentru aceiaşi neconformitate, alţi angajaţi ai intimatei au fost sancţionaţi cu „avertisment”.

Referindu-se la decizia de sancţionare, contestatorul a arătat că, deşi a prezentat toate aceste înscrisuri în apărarea sa, în decizie nu s-a adus nici un argument pentru ca aceste probe să fie înlăturate, apreciind şi că, faţă de formularea de la pct.2 din decizie, hotărârea de a fi sancţionat a fost luată anterior cercetării disciplinare, ante-pronunţarea comisiei de cercetare fiind susţinută ostentativ pe întreg parcursul desfăşurării cercetării disciplinare, aspect observat şi reţinut de către reprezentantul sindicatului în procesul verbal încheiat la finalul cercetării disciplinare, conform art.6 lit.c) din Dispoziţia xx/2013.

Contestatorul a arătat că sub sancţiunea nulităţii absolute, decizia contestată nu respectă prevederile art.252 alin.2 lit.c) C.muncii nefiind menţionate motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate în timpul cercetării disciplinare şi nici prevederile art.252 alin.2 lit.b) C.muncii în sensul că nu s-au prevăzut prevederile din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă care au fost încălcate.

De asemenea,  a mai susţinut că, decizia de sancţionare nu respectă nici prevederile art.250 C.muncii  şi nici art.10.2 din Regulamentul intern, prin faptul că sancţiunea nu a fost stabilită în raport cu gravitatea abaterii disciplinare şi fără a se avea în vedere : împrejurările în care a fost săvârşită fapta, gradul de vinovăţie, consecinţe abaterii, comportamentul salariatului şi eventualele sancţiuni aplicate anterior acestuia.

În dovedirea contestaţiei, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri. 

În drept, contestatorul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile C.muncii – art.39 lit.d) şi e) art.41 alin.1 şi 3, art.247-252, art.253 alin.1 şi 2, art.266, art.268 alin.1 lit.b), art.269, art.270-275, art.453 C.proc.civ .

În susţinerea contestaţiei a depus la dosar în copie cartea de identitate, decizia de sancţionare, convocarea, declaraţia mecanicului de locomotivă, Procesul verbal - analiza întârzierilor trenurilor, extras din Graficul de circulaţie RIF RC, extras BAR – Buletinul de avizare restricţii din perioada 21-31 martie 2017 şi  nota de constatare nr.xxx/2016.

Intimata CNCF„CFR” SA B, cu respectarea termenului prevăzut de art.201 C.proc.civ. a formulat şi depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepţiei nulităţii deciziei de sancţionare, ca neîntemeiate, arătând că, decizia contestată a fost întocmită cu respectarea prevederilor art.252 C.muncii,  cuprinzând, contrar susţinerilor contestatorului, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern  şi contractul colectiv de muncă care au fost încălcate ( art.36 alin.1 din Regulamentul 005)  precum şi motivele pentru care au fost înlăturate apărările contestatorului.

Pe fondul cauzei a arătat că, în urma controlului efectuat la halta de mişcare C au fost găsite nereguli în sarcina contestatorului, respectiv faptul că în data de 24.03.2017, fiind de serviciu a emis ordinul de circulaţie seria CRCv 12 nr. 440793 pentru trenul de călători nr. 9504, dar nu a solicitat mecanicului de locomotivă semnătura pe duplicatul rămas la carnet, această abatere încadrându-se în nerespectarea Regulamentului 005 la art.36 alin.1.

A mai arătat că acest Regulament 005/2005, aprobat prin Ordinul Ministrului Transporturilor şi Turismului nr. 1816/18.10.2015, se aplică şi Companiei Naţionale de Căi Ferate CFR SA, regulament care la art.36 pct.1 prevede că ordinul de circulaţie de întocmeşte în două exemplare, iar” înmânarea se face după semnarea de către primitor a duplicatului – exemplar care rămâne la carnet  „.

De asemenea, a mai arătat că, prin acţiunea sa, contestatorul a pus în pericol siguranţa circulaţiei la ternul de călători, cu atât mai mult cu cât în ordin era menţionat şi că semnalul de bloc care acoperea acea porţiune de restricţie nu avea inductor de cale, la paleta galbenă, fapt ce putea duce la depăşirea acestuia în poziţia oprire, acesta fiind inactiv.

Mai mult, a arătat că, la art.37 pct.9 din Regulamentul 005, se prevede că,” la terenurile de călători şi mixte, ordinul de circulaţie se înmânează mecanicului de către IDM care expediază trenul”, fapt ce denotă încă odată că, contestatorul avea obligaţia de a înmâna ordinul de circulaţie mecanicului trenului nr. 9504.

Intimata a mai arătat că, la baza deciziei de sancţionare a stat raportul de sancţionare nr. xxxx/12.04.2017, întocmit ca urmare a cercetării disciplinare prealabile, cercetare efectuată după convocare contestatorului potrivit dispoziţiilor art.251 alin.2 C.muncii, apreciind că faţă de dispoziţiile art.247 şi art.250 C.muncii, sancţiunea aplicată a fost stabilită cu respectarea acestor dispoziţii legale.

În susţinerea apărării, s-a depus la dosar în copie : decizia de sancţionare nr. xxx/28.04.2017, raportul de sancţionare nr. xxxx/12.04.2017, procesul verbal nr. xxxx/12.04.2017, nota de relaţii dată de contestator, convocarea nr. xx/2017, decizia nr. 1xx/2017, înştiinţarea nr. xx/30.03.2017 şi ordinul de circulaţie.

Contestatorul a formulat şi depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat că, decizia contestată a fost emisă cu încălcarea prevederilor art.252 alin.2  lit. b) şi c) C.muncii, iar art.36 alin.1 din Regulamentul 005 reţinut  în decizie, menţionează doar modul de lucru în cazul emiterii unui Ordin de circulaţie şi nu că, nerespectarea acestui articol este abatere disciplinară şi nici cum se sancţionează.

Mai mult, a arătat că, intimata încearcă ducerea în eroare a instanţei prin constituirea unei situaţii neconforme cu realitatea, cu scopul de a crea impresia unui pericol şi risc crescut prin folosirea termenilor specifici activităţii feroviare, respectiv „sistemul de bloc” şi „paleta galbenă” elemente de semnalizare distincte şi folosite în scopuri diferite reglementate prin Regulamentul 004.

În acest sens, contestatorul a depus la dosar extras din Regulamentul 004.

LA solicitarea instanţei, intimata a depus la dosar în copie : Regulamentul pentru circulaţia trenurilor şi manevra vehiculelor feroviare Nr.005 şi anexele la acesta, precum şi Regulamentul Intern 2017 din 16.01.2017.

Contestatorul şi intimata au depus la dosar  concluzii scrise.

Analizând acţiunea în raport de probatoriul administrat în cauză şi de dispoziţiile legale incidente în materie, Tribunalul constată şi reţine următoarele:

Prin decizia nr.xxxx/28.04.2017 reclamantul HL, având funcţia de IDM III la HM C a fost sancţionat cu reducerea salariului cu 5%, pe o perioadă de o lună.

Conform deciziei, angajatorul a avut în vedere raportul de sancţionare nr. xxxx/12.04.2017 al Diviziei Trafic – Serviciul CAI din care reiese că reclamantul se face vinovat de faptul că fiind de serviciu în data de 24.03.2017 nu a pretins mecanicului de locomotivă a trenului 9504 să semneze în carnetul seria CRCv 12 nr. xxxx care conţinea restricţii de viteză. S-a reţinut că reclamantul a încălcat prevederile art. 36 alin.1 din Regulamentul 005.

La cercetarea disciplinară au fost înlăturat apărările, deoarece pe duplicatul ordinului de circulaţie nu se regăseşte semnătura mecanicului.

Potrivit art. 247 Codul Muncii angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancţiuni disciplinare salariaţilor săi ori de câte ori constată că aceştia au săvârşit o abatere disciplinară.

 Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.

Angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei.

Sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:

a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;

b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat;

c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;

d) temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică;

e) termenul în care sancţiunea poate fi contestată;

f) instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată.

Înainte de a analiza fondul cauzei sub aspectul vinovăţiei sau nevinovăţiei contestatorului şi implicit a legalităţii şi temeiniciei deciziei de sancţionare, instanţa are obligaţia de verifica dacă decizia contestată cuprinde toate elementele impuse de lege şi a căror omisiune este sancţionată de legiuitor cu nulitatea absolută.

Verificând legalitatea emiterii deciziei se constată că nu sunt precizate prevederile din statutul de personal, regulamentul de ordine interioară, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de contestator.

Astfel, deşi este prezentată fapta care constituie abatere disciplinară nu sunt precizate ce prevederi legale au fost încălcate, potrivit ar .252 alin.2 lit .b Codul Muncii.

Precizarea că prin fapta săvârşită contestatorul a încălcat prevederile art. 36 alin.1 din Regulamentul 005 nu satisface cerinţele legale de mai sus.

Art. 36 alin.1 din Regulamentul 005 se referă la ordinul de circulaţie care este un formular tipizat şi înseriat, prin care se aduc în scris, la cunoştinţă  mecanicului şi după caz, conducătorului manevrei, condiţii în legătură cu circulaţia trenurilor şi/sau executarea manevrei. Ordinul de circulaţie se întocmeşte, de regulă, în două exemplare, prin calchiere, completându-se citeţ sau cu pastă albastră/neagră, fără modificări sau corecturi având ştampila subunităţii emitente şi semnătura întocmitorului. Înmânarea ordinului de circulaţie se face după semnarea de către primitor a duplicatului – exemplar care rămâne în carnet.

În decizia de sancţionare se impunea arătarea în concret a prevederilor legale ce au fost încălcate prin neîntocmirea corespunzătoare a ordinului de circulaţie sau înmânarea acestuia atât pentru a-l informa concret şi complet pe salariat cu privire la faptele sale şi prevederile legale încălcate cât şi pentru a da posibilitatea instanţei să verifice legalitatea şi temeinicia sancţiunii.

Faţă de această situaţie se constată că decizia de sancţionare nu cuprinde elementele obligatorii impuse de lege şi ca atare se constată nulitatea acesteia.

Cum decizia de sancţionare este nulă nu se mai impune analizarea vinovăţiei/ nevinovăţiei contestatorului în săvârşirea baterii disciplinare.

S-a susţinut că decizia de sancţionare este nulă deoarece nu au fost precizate motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate în timpul cercetării.

Ori, din lecturarea deciziei se constată că au fost arătate motivele pentru care apărările salariatului au fost înlăturate.

Cum sancţiunea a fost executată se va dispune obligarea angajatorului la restituirea sumelor reţinute din drepturile salariale ale contestatorului.

Conform art.453 Cod procedură civilă pârâta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.

 

Această sentinţă a rămas definitivă ca urmare a  respingerii apelului formulat de  pârâta SC  SA ca nefondat prin Decizia nr. 83/11.01.2018  pronunţată de Curtea de Apel Craiova.