Decizie de concediere disciplinară. Conţinutul convocării salariatului la cercetarea disciplinară prealabilă

Decizie 2109 din 11.09.2013


Decizie de concediere disciplinară. Conţinutul convocării salariatului la cercetarea disciplinară prealabilă

-Legea nr. 53/2003, republicată privind Codul muncii: art. 251 alin. (1), alin. (2)

Prevederile legale referitoare la convocarea salariatului la efectuarea cercetării disciplinare prealabile garantează posibilitatea exercitării dreptului său la apărare. Convocarea salariatului de către persoana împuternicită de către angajator să realizeze aceasta operaţiune se face printr-un înscris, care trebuie să precizeze obiectul, data, ora şi locul întrevederii.

Menţiunea că în termen de 24 de ore de la primirea convocării, comunicată cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, salariatul trebuie să se prezinte la sediul societăţii pentru clarificarea situaţiei, dat fiind că a fost pontat nemotivat mai multe zile, nu corespunde exigenţelor art. 251 alin. (2) din Codul muncii, dat fiind că salariatul nu a putut cunoaşte: termenul limită până la care se poate prezenta, respectiv ziua şi ora la care este aşteptat; biroul sau persoana la care trebuie să se prezinte, precum şi că s-a început o cercetare disciplinară împotriva sa.

Pentru a fi îndeplinite cerinţele art. 251 alin. (2) din Codul muncii, în convocare trebuie precizate în mod concret obiectul, data, ora şi locul întrevederii.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale,

Decizia civilă nr. 2109 din 11 septembrie 2013, dr. C.P.

Prin sentinţa civilă nr. 765/PI din 28 februarie 2013, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 10541/30/2012, a fost admisă acţiunea formulată de către reclamantul S.A. împotriva pârâtei SC „S.C.M.” SRL P.

A  fost anulată decizia de concediere nr. 1129/05.10.2012, emisă de pârâtă, şi s-a  dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul reîncadrării reclamantului  pe postul şi funcţia deţinută anterior emiterii deciziei de concediere, respectiv de lăcătuş mecanic.

A fost obligată pârâta la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul, începând cu data de 08.10.2012 şi până la reîncadrarea efectivă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamantul a fost salariatul pârâtei, în funcţia de lăcătuş mecanic, până la data de 08.10.2012, când, prin decizia nr. 1129/05.10.2012, i s-a desfăcut contractul individual de muncă, în temeiul dispoziţiilor art. 61 lit. a) din Codul muncii.

Înscrisul nr. 1108/02.10.2012, emanat de la angajator şi intitulat „convocare”, nu întruneşte cerinţele imperative ale art. 252 alin. (2) din Codul muncii, întrucât cuprinde doar următoarea menţiune: „prin prezenta vă comunicăm că în termen de 24 ore de la primirea prezentei să vă prezentaţi la sediul societăţii pentru a vă clarifica situaţia în care vă aflaţi deoarece din data de 28.09.2012 până în prezent sunteţi pontat nemotivat”.

Potrivit confirmării de primire, reclamantului i s-a comunicat această convocare la data de 05.10.2012, având un termen de 24 ore în vederea prezentării la sediul angajatorului pentru cercetarea prealabilă, respectiv până la data de 06.10.2012.

Cu toate acestea, la data 05.10.2012, pârâta a procedat la întocmirea raportului de cercetare nr. 1128/05.10.2012, în cuprinsul căruia a menţionat că reclamantul nu s-a prezentat la sediul său, precum şi la emiterea deciziei de concediere pe seama reclamantului.

Prin urmare, reclamantul a fost lipsit de procedura cercetării prealabile obligatorii, prevăzută de art. 251 din Codul muncii, şi de garanţiile legale oferite de aceasta.

Astfel, instanţa de fond a constatat că pârâta, la emiterea deciziei de concediere nr. 1129/05.10.20123, a încălcat dispoziţiile imperative arătate mai sus, astfel încât, în temeiul art. 78 din Codul muncii, a constatat nulitatea absolută a acestei decizii.

În baza art. 80 din Codul muncii, a reţinut că petitele vizând reintegrarea în funcţia avută şi plata despăgubirilor sunt întemeiate, motiv pentru care le-a admis.

Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, a declarat recurs pârâta, solicitând admiterea recursului şi casarea în întregime a hotărârii atacate, în sensul respingerii acţiunii.

În motivarea recursului a arătat, în esenţă, că prima instanţă a reţinut eronat data când reclamantul a primit convocarea. Aşa cum rezultă din confirmarea de primire, aceasta a fost primită în data de 04.10.2012, iar data de 05.10.2012, reţinută de tribunal, este data la care confirmarea de primire a ajuns la oficiul poştal de la localitatea T., după ce a fost semnată de primire, în 04.10.2012, de soţia reclamantului, urmând a fi returnată societăţii pârâte.

Prin urmare, prima instanţă a decis greşit admiterea acţiunii, reţinând primirea convocării în data de 05.10.2012 şi desfacerea contractului de muncă la aceeaşi dată, în condiţiile în care reclamantul a intrat în posesia convocării în data de 04.10.2012, iar societatea a desfăcut contractul de muncă în data de 05.10.2012, după cele 24 de ore, în care a fost aşteptat de reprezentanţii societăţii pentru a da lămuriri referitoare la faptul că lipseşte de la locul de muncă nemotivat şi fără să anunţe un motiv medical.

Cu privire la fondul cauzei, se invocă dispoziţiile art. 73 lit. d) din Contractul colectiv de muncă pe anii 2011-2013, care prevăd, în mod expres, că lipsa de la locul de muncă, nemotivat, duce la desfacerea contractului de muncă, susţinându-se că reclamantul a luat la cunoştinţă Contractul colectiv de muncă pe anii 2011 -2013, cât şi regulamentul intern, regulament în care se prevede că printre obligaţiile angajaţilor este şi aceea de a respecta contractul colectiv de muncă.

În convocare se prevede expres „... să vă prezentaţi la sediul societăţii ...”, iar reclamantul cunoştea sediul societăţii, având în vedere că, din anul 2004, este angajatul societăţii, iar sediul nu a fost schimbat.

Reclamantul avea cunoştinţă în ce dată trebuia să se prezinte, deoarece în convocare se menţionează ca „... în 24 ore de la primirea prezentei...”, iar convocarea a primit-o în data de 04.10.2012, astfel încât în data de 05.10.2012 ar fi trebuit să vină la sediul societăţii şi să clarifice situaţia absenţelor, însă reclamantul nu s-a prezentat la convocare.

Nu se poate susţine că, convocarea nr. 1108/02.10.2012 nu respectă art. 251 alin. (2) din Codul muncii, deoarece reclamantul, prin acţiune, arată că a fost la sediul societăţii, dar că nu i s-au acceptat apărările şi nu s-a consemnat că a fost prezent. Acest fapt nu este real, dat fiind că reclamantul nu s-a prezentat la convocarea societăţii, deşi avea cunoştinţă de data şi locul unde era aşteptat.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză şi a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea a constatat că este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬Prin recursul declarat de către pârâtă, Curtea a fost chemată să analizeze în ce măsură au fost îndeplinite cerinţele art. 63 şi art. 251 din Codul muncii privitoare la efectuarea cercetării disciplinare.

În acord cu recurenta-pârâtă, Curtea a constatat că nelegal a reţinut prima instanţă că reclamantului i-a fost comunicată convocarea la data de 5.10.2012, dată la care pârâta a procedat la întocmirea raportului de cercetare nr. 1128/5.10.2013. Astfel, potrivit confirmării de primire, convocarea a fost recepţionată de către soţia reclamantului în data de 04.10.2012.

Totuşi, angajatorul a încălcat flagrant prevederile legale referitoare la convocarea salariatului la efectuarea cercetării disciplinare prealabile, care confereau acestuia dreptul la apărare, în condiţiile în care convocarea, în scris, a salariatului de către persoana împuternicită de angajator să realizeze aceasta operaţiune, nu precizează obiectul, data, ora şi locul întrevederii şi nu există un act comunicat anterior concedierii prin care să se comunice salariatului că este supus unei proceduri de cercetare disciplinară.

Convocarea nr. 1108/02.10.2012 cuprinde menţiunea ca, în 24 de ore de la primirea acesteia, reclamantul să se prezinte la sediul societăţii pentru clarificarea situaţiei, fiind pontat nemotivat. În raport de aceste menţiuni, salariatul nu a putut cunoaşte termenul limită până la care se poate prezenta, iar alegaţia angajatorului că au fost respectate drepturile reclamantului este una formală, în contextul în care nu putea calcula termenul de 24 de ore, astfel încât să poată susţine că raportul  de cercetare nr. 1128/5.10.2013 a fost emis după expirarea acestui termen, dat fiind că nu cunoştea ora la care reclamantul a primit convocarea. Curtea a constatat că nici celelalte menţiuni obligatorii nu sunt cuprinse în convocarea nr. 1108/02.10.2012.

Realizarea cercetării este o condiţie imperativă a legii, întrucât ea reprezintă singura concretizare a garanţiei de respectare a dreptului la apărare pe toată durata desfăşurării acţiunii disciplinare de către cei investiţi cu dreptul de a aplica sancţiunea.

Potrivit art. 63 din Codul muncii, „concedierea pentru săvârşirea unei abateri grave sau a unor abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii, poate fi dispusă numai după îndeplinirea de către angajator a cercetării disciplinare prealabile".

În baza art. 267 alin. (1) din Codul muncii, se sancţionează cu nulitatea absolută măsurile dispuse în lipsa efectuării cercetării prealabile.

Faţă de aceste considerente, Curtea a respins recursul formulat de către pârâtă.