Contestaţie decizie de sancţionare

Analizând cuprinsul deciziei de sancţionare emisă reclamantului, a notelor explicative luate atât reclamantului cât şi celorlalţi salariaţi arătaţi mai sus, precum şi din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, se reţine că în speţă nu poate fi declanşată antrenarea răspunderii disciplinare pentru reclamant datorită lipsei unuia dintre elementele existenţei abaterilor disciplinare respectiv a vinovăţiei.

Coroborând starea de fapt reieşită din probatoriul administrat de pârât cu prevederile art.41 alin.4 din ROI al unităţii sanitare, se constată că, plecarea în concediu de odihnă a reclamantului, chiar dacă cererea acestuia nu a fost înregistrată la secretariatul unităţii şi nici găsită în materialitatea sa, nu constituie o abatere disciplinară săvârşită de acesta, pe de o parte,  întrucât cererea formulată a fost aprobată de şeful ierarhic la acel moment,  respectiv dr.PC, actul intern al societăţii nefăcând vorbire de obligaţia semnării cererii de concediu pentru salariaţi de către şeful ierarhic superior, respectiv managerul unităţii, iar pe de altă parte, aşa cum s-a arătat, nu există vinovăţia salariatului.

( Tribunalul Mehedinţi – sentinţa nr.95/21.02.2018)

Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 27.10.2017 sub nr……, reclamantul PCA a chemat în judecată pe pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă Drobeta Turnu Severin pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziei nr.317/05.10.2017.

În fapt, a arătat că este angajat ca medic specialist neurochirurg în cadrul Compartimentului de Neurologie al Spitalului Judeţean Dr.Tr.Severin, iar în data de 11.08.2017, datorită unor probleme de familie urgente, a formulat o cerere de concediu de odihnă pentru intervalul 16.08.2017-25.08.2017, cerere ce a fost vizată favorabil de medicul şef de secţie de la acea dată, respectiv doctorul PC, întrucât medicul şef de secţie I.R se afla în concediu.

A precizat că, la această procedură a fost de faţă şi doctorul EM, medic primar chirurgie toracică.

Având în vedere că vineri 11.08.2017 a fost zi cu program scurt, precum şi faptul că urma week-end prelungit 12.08.2017-15.08.2017, nu a reuşit să înregistreze personal cererea la secretariatul unităţii, fiind nevoit să utilizeze o cale alternativă, aceea de a încredinţa cererea asistentei şefe pentru prelucrarea ulterioară, introducerea cererii pe sub uşă, metodă folosită frecvent.

A susţinut că nu cunoaşte din ce motive cererea nu a ajuns să fie înregistrată la secretariatul unităţii, iar în perioada 16.08.2017-25.08.2017 s-a deplasat la spital pentru a verifica evoluţia stării de sănătate a unor pacienţi, fapt ce se poate confirma prin consultarea înregistrărilor din sistemul de supraveghere al spitalului, consultarea colegilor de secţie, a pacientului BG şi doctorul B.

A mai precizat că în intervalul respectiv s-a întâlnit de câteva ori cu doctorul IR pe secţie, fără ca acesta să menţioneze ceva de lipsa cererii de concediu sau de absenţe motivate, fapt ce poate fi confirmat şi de doctorul PC, ca urmare a discuţiei avute cu doctorul IR în cursul zilei de 16.08.2017, când acesta a revenit în activitate.

În ceea ce priveşte intervalul 04.09.2017-05.09.2017, date fiind condiţiile meteo nefavorabile, nu a reuşit să ajungă la timp în oraş pentru a începe activitatea, domiciliul fiind în Craiova, fapt ce a fost adus la cunoştinţa conducerii unităţii, respectiv domnului manager doctorul MV prin intermediul telefoniei mobile.

Urmare a acestui schimb de mesaje şi la îndemnul managerului unităţii, în data de 06.09.2017, a depus un memoriu legat de faptele prezentate mai sus şi cerere de concediu fără plată pentru intervalul 04-05.09.2017.

A menţionat că, şeful de secţie doctorul IR a considerat că a lipsit nemotivat, notând în condica de prezenţă absenţe în data de 15.08.2017(zi liberă oficial) şi în data de 11.09.2017(când a fost prezent) şi a sesizat conducerea unităţii fiind astfel cercetat disciplinar şi ulterior sancţionat.

Prin decizia nr.317/05.10.2017 a fost sancţionat cu „avertisment scris” conform art.248 alin.1 lit.a C.muncii reţinându-se în sarcina sa lipsa nemotivată de la serviciu în perioadele 16.08.2017-25.08.2017 şi 04.09.2017-05.09.2017.

A considerat că decizia este nelegală având în vedere temeinicia sancţionării cât şi aspectele legate de îndeplinirea formalităţilor cerute de lege în vederea emiterii acestei decizii.

A mai susţinut că a depus toate diligenţele necesare pentru a aduce la cunoştinţa  conducerii unităţii imposibilitatea de a se prezenta la serviciu, încercând să colaboreze cu colegii pentru a nu prejudicia în nici un fel unitatea angajatoare.

A invocat dispoziţiile art.252 alin.2 lit.c C.muncii , susţinând că, decizia contestată nu conţine motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate în timpul cercetării disciplinare.

În drept acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art.252 alin.5 din Legea 53/2003.

În dovedirea celor susţinute a depus la dosar în copie decizia nr.317/05.10.2017.

În apărare, pârâtul a formulat şi depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei pentru următoarele considerente:

În fapt, a arătata că, urmare a sesizărilor înregistrate sub nr.20911/05.09.2017 şi respectiv nr.21093/06.09.2017 depuse de către medicul şef al Secţiei Chirurgie Generală, privind lipsa nemotivată de la serviciu a reclamantului-medic specialist neurochirurg Secţia Chirurgie Generală Compartiment Neurochirurgie, în perioadele 16.08.-25.08.2017 şi 04.-05.09.2017, fără a fi în prezenţa unor cereri de concediu înregistrate şi aprobate, s-a dispus sancţionarea acestuia.

Referitor la constatarea nulităţii absolute a măsurii disciplinare aplicate, pârâtul a susţinut că nu au fost încălcate prevederile art.252 întrucât în decizia nr.317/05.10.2017 au fost cuprinse toate menţiunile prevăzute la art.252 C.muncii, decizia de sancţionare fiind motivată în fapt şi drept

 A precizat că, urmare a faptei reclamantului, s-a declanşat procedura disciplinară, iar ca urmare a convocării, acesta a comunicat motivele care au stat la baza absentării sale, dar invocarea unor probleme de familie urgente, dar nedovedite, precum şi a condiţiilor meteo nefavorabile, în condiţia în care nu există nici un suport legal, nu sunt concludente.

Mai mult, în această perioadă, reclamantul s-a mai prezentat la serviciu, dar nu s-a interesat de aprobarea cererii de concediu de odihnă pentru perioada 16.08.2017-25.08.2018, iar ca o consecinţă, comisia de cercetare disciplinară a întocmit Procesul verbal nr.23761/04.10.2017, aplicând dispoziţiile art.248 C.muncii, reţinându-se că săvârşirea următoarelor abateri: nejustificarea în vreun fel activitatea desfăşurată în perioadele 16.08.-25.08.2017 şi 04.-05.09.2017, fără depunerea de dovezi concludente, iar ulterior au fost depuse cereri de concediu fără plată atât pentru perioada 16.08.-25.08.2017, cerere înregistrată sub nr.21023/06.09.2017, cât şi pentru perioada 04.09-05.09.2017, depusă retroactiv cu nr.21027/06.09.2017, însuşindu-şi astfel absenţa din unitate.

Toate aceste neclarităţi şi ezitări în justificarea activităţii sau neactivităţii desfăşurate de reclamant, precum şi lipsa nemotivată de la serviciu pe perioadele menţionate, fără a fi în prezenţa unor cereri de concediu înregistrate la secretariatul entităţii, avizate de şeful de secţie şi aprobate de managerul spitalului, a notelor explicative acordate de medicii şi asistenţii medicali din cadrul Secţiei Chirurgie Generală, au avut ca urmare dezorganizarea activităţii Compartimentului Neurochirurgie-Secţia Chirurgie Generală şi inducerea în eroare a conducerii spitalului şi implicit a conducerii Secţiei Chirurgie Generală, în condiţiile în care reclamantul trebuia să asigure activitatea medicală din cadrul Compartimentului Neurochirurgie, întrucât şi-a exprimat acordul privind  înlocuirea d-nei dr. D, pe perioada de concediu de odihnă, nefiind nici un medic neurochirurg prezent în unitate, situaţie în care se impunea înştiinţarea superiorilor ierarhici despre orice abatere de la regulile de ordine internă şi obligaţia de comportare corectă în cadrul relaţiilor de serviciu.

A susţinut că, dispoziţiile art.148 C.muncii şi art. 41 pc.4 din Regulamentul Intern prevăd că, plecarea în concediu de odihnă, concedii pentru studii sau concedii fără plată, înainte de a fi aprobată de şeful ierarhic, este interzisă şi constituie o abatere  pentru care se pot aplica sancţiuni disciplinare.

Pentru aceste motive, conducerea unităţii a emis decizia de sancţionare nr.317/05.10.2017, conform căreia reclamantul, angajat pe postul de medic specialist neurochirurg Secţia Chirurgie Compartiment Neurochirurgie, fiind la prima abatere disciplinară, a fost sancţionat cu „avertisment scris” conform art.248 alin.1 lit.a C.muncii.

În drept au fost invocate dispoziţiile C.muncii şi C.p.civ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 31.01.2018, instanţa a dispus emiterea unei adrese către pârât pentru a înainta documentaţia care a stat la baza emiterii deciziei contestate şi cererile înregistrate sub nr.21023/06.09.2017 şi nr.21027/06.09.2017 şi a încuviinţat proba testimonială solicitată de către apărătorul reclamantului.

La termenul din data de 14.02.2018 pârâta a depus la dosar relaţiile solicitate de instanţă şi au fost audiaţi în cauză martorii MEF şi BF, declaraţiile acestora fiind ataşate la dosar.

Analizând acţiunea în raport de  probatoriul administrat în cauză şi de dispoziţiile legale incidente în materie, Tribunalul constată şi reţine următoarele: 

 Reclamantul PCA este salariatul pârâtului în funcţia de medic specialist neurochirurg în cadrul Secţiei Chirurgie Generală-Compartiment Neurochirurgie.

La data de 11.08.2017 reclamantul a formulat o cerere de concediu de odihnă, cerere prin care a solicitat să-i fie acordat concediu de odihnă în perioada 16.08.2017-25.08.2017 şi care a fost aprobată favorabil de către numitul doctor PC, salariat al pârâtului, în calitate de înlocuitor, la acel moment, al medicului şef de secţie doctor IR, medic ce se afla la rândul său în concediu de odihnă în aceeaşi perioadă, fapt ce reiese din Notele explicative, intitulate Punct de vedere, ce au fost luate cu ocazia cercetării disciplinare prealabile numiţilor doctor PC, doctor ME şi asistentei medicale BF.

Cererea de concediu formulată de reclamant a fost înmânată de către acesta la ora 19:30, în data de 11.08.2017, asistentei medicale BF,  cu rugămintea de a o prezenta doctorului PC, substituentul medicului şef de secţie dr.IR, în vederea avizării, iar ulterior să o înmâneze asistentei şefă de secţie pentru a o depune la secretariatul pârâtului, având în vedere faptul că în perioada 12-15.08.2017 au fost acordate zile libere personalului bugetar, astfel cum reiese din declaraţiile numiţilor dr.ME şi asistentei medicale BF precum şi din Notele explicative ale acestora şi a dr. PC.

La data de 05.09.2017 prin sesizarea înregistrată sub nr.20911, dr. IR medic şef secţie Chirurgie, a încunoştinţat conducerea unităţii medicale că reclamantul a lipsit nemotivat în perioada 16.08-25.08.2017, solicitând totodată a se lua măsurile legale care se impun, iar la data de 06.09.2017 acesta, prin sesizarea nr.21093, a încunoştinţat conducerea că în zilele de 04.09-05.09.2017, reclamantul a lipsit nemotivat de la serviciu

În urma acestor sesizări, prin adresa nr. 22974/27.09.2017, conducerea unităţii medicale l-a convocat pe reclamant la data de 02.10.2017 în vederea desfăşurării cercetării disciplinare prealabile, pentru a da relaţii cu privire la absenţele de la serviciu din perioada 16.08-25.08.2017 şi  04.09-05.09.2017, rezultatul cercetării prealabile al comisiei de disciplină fiind concretizat prin întocmirea procesului verbal nr.23761/04.10.2017(act pe care pârâta nu a înţeles să-l depună la dosar), ocazie cu care s-a constatat că reclamantul nu a justificat în nici un fel activitatea desfăşurată în perioadele analizate.

La data de 05.10.2017 pârâtul a emis decizia nr.317 prin care a dispus sancţionarea reclamantului cu sancţiunea „avertisment scris” în temeiul art.248 alin.1 lit.a C.muncii.

Potrivit prevederilor art.247 C.muncii abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici, iar angajatorul dispune de prerogativa disciplinară în sensul că are dreptul de a aplica sancţiuni disciplinare salariaţilor săi.

Pentru a exista antrenarea răspunderii disciplinare a salariatului, potrivit legislaţiei muncii, se impune a fi întrunite mai multe elemente ale abaterii disciplinare:obiectul care constă în relaţiile sociale de muncă, ordine şi disciplină la locul de muncă, latura obiectivă care constă în săvârşirea unei singure fapte dintr-o dată sau săvârşirea unor fapte continue şi latura subiectivă  care constă în vinovăţia cu care a fost săvârşită fapta respectivă, inexistenţa cumulativă a acestor elemente nu poate declanşa prerogativa disciplinară a angajatorului împotriva salariatului.

Analizând cuprinsul deciziei de sancţionare emisă reclamantului, a notelor explicative luate atât reclamantului cât şi celorlalţi salariaţi arătaţi mai sus, precum şi din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, se reţine că în speţă nu poate fi declanşată antrenarea răspunderii disciplinare pentru reclamant datorită lipsei unuia dintre elementele existenţei abaterilor disciplinare respectiv a vinovăţiei.

Astfel, referitor la presupusele absenţe nemotivate din perioada 16.08.-25.08.2017, din întreg probatoriul administrat în cauză, se constată că reclamantul, a formulat o cerere de concediu de odihnă, aprobată de către substituentul medicului şef de secţie al Secţiei Chirurgie Generală, dr. PC, cerere ce a ajuns în cabinetul asistentei şefă prin intermediul asistentei medicale BF şi care urma să fie depusă la secretariatul unităţii de către asistenta şefă numita BG, dar care însă nu a ajuns a fi depusă în vederea înregistrării ca urmare a dispariţiei acesteia, respectiv a inexistenţei în materialitatea sa conform susţinerilor asistentei şefă.

Pe de altă parte, nu se poate reţine ca vinovăţie a reclamantului, respectiv încălcarea prevederilor Regulamentului Intern, nedepunerea de către acesta, personal, la secretariatul unităţii a cererii de concediu de odihnă, întrucât aşa cum s-a reţinut din probatoriul administrat, cererea a fost înaintată spre aprobare medicului şef de secţie de la acel moment la data de 11.08.2017, orele 19:30, oră la care personalul secretariatului nu se mai afla în activitate, programul acestora terminându-se la orele 16:00, iar începând cu data de 12.08.2017 şi până la data de 16.08.2017, acelaşi personal al secretariatului unităţii a beneficiat de zile libere acordate legal (repaus săptămânal şi Sf. Marie).

Totodată în preambulul deciziei de sancţionare, pârâtul menţionează că prin lipsa de la serviciu din perioada 16.08.-25.08.2017, reclamantul ar fi produs o aşa zisă dezorganizare a activităţii compartimentului neurochirurgie, situaţie care nu a fost probată de către pârât în ce a constat în concret, mai mult prin probatoriul administrat, respectiv documente intitulate condică de prescripţie medicală, pârâtul face dovada că reclamantul a fost prezent la spital şi a desfăşurat activitate de specialitate, în mod voluntar, fără a fi solicitată prezenţa acestuia de către angajator prin rechemarea din concediul de odihnă.

Coroborând starea de fapt reieşită din probatoriul administrat de pârât cu prevederile art.41 alin.4 din ROI al unităţii sanitare, se constată că, plecarea în concediu de odihnă a reclamantului, chiar dacă cererea acestuia nu a fost înregistrată la secretariatul unităţii şi nici găsită în materialitatea sa, nu constituie o abatere disciplinară săvârşită de acesta, pe de o parte,  întrucât cererea formulată a fost aprobată de şeful ierarhic la acel moment,  respectiv dr.PC, actul intern al societăţii nefăcând vorbire de obligaţia semnării cererii de concediu pentru salariaţi de către şeful ierarhic superior, respectiv managerul unităţii, iar pe de altă parte, aşa cum s-a arătat, nu există vinovăţia salariatului.

Referitor la  absenţele reclamantului de la serviciu din datele de 04.09-05.09.2017,  reţinute şi acestea ca abatere disciplinară săvârşite de salariat şi care au făcut obiectul atât al cercetării disciplinare cât şi al deciziei de sancţionare, se constată următoarele:

La data de 04.09.2017 orele 09:44, a existat un schimb de sms-uri între reclamant şi managerul unităţii dr. MMV,prin care a fost adus la cunoştinţa  conducătorului unităţii faptul că, datorită condiţiilor meteo nefavorabile, acesta nu se poate prezenta la serviciu nici pe data de 04.09 şi nici în ziua imediat următoare-05.09.2017, iar prin răspunsul dat managerul unităţii a luat de cunoştinţă de această imposibilitate de prezentare la serviciu, solicitându-i totodată reclamantului să formuleze o cerere în acest sens la momentul în care se va prezenta la serviciu.

Astfel, în urma discuţiilor purtate cu conducătorul unităţii, la data de 06.09.2017, la momentul revenirii în activitate, reclamantul a formulat şi înregistrat la secretariatul unităţii două cereri prin care solicita acordarea concediului fără plată atât pentru zilele de 04.09 şi 05.09.2017, cât şi pentru zilele de 16.08-25.08.2017, ca urmare a pierderii cererii de co formulate de acesta la data de 11.08.2017.

Lipsa de la serviciu a reclamantului din datele de 04 şi 05.09.2017 nu poate fi reţinută ca abatere disciplinară întrucât nu este vorba, pe de o parte, de o lipsă nemotivată de care angajatorul prin organele sale de conducere să nu aibă cunoştinţă, iar pe de altă parte, şi în situaţia dată nu se poate reţine vinovăţia salariatului.

Potrivit legislaţiei muncii, absenţa nemotivată a salariatului este fapta care constă în lipsa acestuia de la locul de muncă, fără o justificare legală, co, concediu medical, concediu fără salariu sau fără a încunoştinţa angajatorul asupra imposibilităţii prezentării la locul de muncă.

În speţă, se constată că, reclamantul nu a absentat nemotivat de la locul de muncă, ci a încunoştinţat angajatorul reprezentat prin managerul unităţii asupra imposibilităţii de a se prezenta la locul de muncă, mai mult la momentul prezentării la locul de muncă, a formulat cerere pentru acordarea concediului fără salariu tocmai pentru a exista o justificare legală cu privire la cele 2 zile lipsă de la locul de muncă.

Totodată trebuie menţionat că, şi în ROI al unităţii pârâte este reglementat că, sancţiunile disciplinare se aplică salariaţilor în situaţia în care aceştia săvârşesc cu vinovăţie fapte considerate abateri disciplinare.

Ori, din întreg  probatoriul administrat în speţă, se constată că faptele reţinute în sarcina reclamantului ca  abateri disciplinare nu au fost săvârşite cu vinovăţie, motiv pentru care acestea nu pot fi  reţinute ca abateri disciplinare, nefiind astfel întemeiată aplicarea sancţiunii disciplinare a avertismentului scris.

Având în vedere cele menţionate mai sus instanţa constată neîntemeiată decizia nr.317/05.10.2017 emisă de pârât şi va dispune anularea acesteia.

Faţă de cele arătate instanţa constată întemeiată acţiunea reclamantului şi pe cale de consecinţă urmează a o admite.

Domenii speta

Spete similare