Raporturi de muncă

Contestaţie împotriva dispoziţiei de suspendare a contractului individual de muncă în temeiul art.52 alin.1 lit.b teza a II a  C.muncii. Faptele penale imputate salariatei pentru care a fost trimisă în judecată prin rechizitoriul D.N.A. nu sunt în legătură cu atribuţiile de serviciu şi răspunderea care îi revenea în îndeplinirea atribuţiilor pârâtului şi funcţiei deţinute, nerezultând o incompatibilitate de a exercita pe durata procesului penal funcţia deţinută. Dispoziţiile art.52 alin.2 teza a II a C.muncii, fiind de excepţie, angajatorului îi revenea obligaţia analizării şi motivării în cuprinsul deciziei de suspendare a incompatibilităţii determinată de săvârşirea faptelor imputate pentru care a fost trimisă în judecată.

Tribunalul Mehedinţi-sentinţa din 25.01.2018

Prin cererea adresată acestei instanţe la data de 15.09.2017 contestatoarea  P. E. L. a formulat contestaţia împotriva Dispoziţiei nr.342/29.08.2017, prin care s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, solicitând anularea deciziei menţionate cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară suspendării contractului şi obligarea intimatei MAI – D. pentru E. P. şi A. B. de D. – D. P. C. de E. a P. Mehedinţi la plata unei despăgubiri egale cu salariul şi a celelalte drepturi de care a fost lipsită reclamanta pe perioada suspendării, până la reluarea efectivă a raporturilor de muncă, actualizate şi indexate la data plăţii.

În fapt, contestatoarea a arătat că prin Dispoziţia nr.342/29.08,2017, pârâta a dispus suspendarea contractului de munca până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, motivat de faptul ca prin Rechizitoriul nr.279/P/2016 din data de 07.07.2017, s a dispus trimiterea în judecata în stare de libertate a acesteia.

Contestatoarea apreciază măsura luată ca fiind netemeinică şi nelegală, având în vedere următoarele considerente:

Suspendarea contractului individual de munca poate fi dispusă de angajator cu titlu temporar, faţă de salariatul care a fost trimis în judecata pentru fapte penale incompatibile cu funcţia deţinută.

Condiţiile esenţiale ce trebuie îndeplinite pentru a se putea dispune măsura este ca salariatul să deţină o funcţie în cadrul societăţi /unităţii şi să fie trimis în judecata pentru fapte penale incompatibile cu funcţia deţinută în cadrul societăţii/unităţii.

În ceea ce o priveşte, contestatoarea consideră că nu sunt îndeplinite aceste doua condiţii esenţiale, aceasta fiind angajat contractual al MAI şi nicidecum al APIA, nefiind trimisă în judecata pentru vreo faptă ce ar face-o incompatibilă cu munca desfăşurată în prezent.

Astfel, consideră că măsura este una excesivă în raport cu obiectivul ce trebuie atins prin luarea unei asemenea măsuri de către angajator, suspendarea prestării muncii are ca şi consecinţă neplata drepturilor salariale şi pierderea vechimii pentru o perioadă lungă, având în vedere că judecata se va desfăşura pe o perioada mare de timp, fiind un dosar "de lot", cu multe părţi şi martori de audiat.

De asemenea, contestatoarea apreciază că decizia este insuficient motivată sub aspectul măsurii dispuse, faptele pentru care este trimisă în judecat nefiind incompatibile cu funcţia deţinută în prezent, măsura suspendării contractului individual de munca fund dispusă cu încălcarea dispoziţiilor art.52 Codul Muncii.

A mai arătat că măsura dispusă trebuie să intervină în cazuri bine fundamentate, cât mai puţin supuse incertitudinii cu privire la legătura directă de cauzalitate între angajat şi atribuţiile de serviciu, să existe temeiuri că activitatea ilicita a salariatului ar periclita interesele angajatorului.

Astfel, faţă de cele precizate contestatoarea a solicitat admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În drept, contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile art.268, art.52 Codul Muncii.

În dovedirea contestaţiei, contestatoarea înţelege să se folosească de proba cu înscrisuri şi orice altă probă admisă de lege şi a depus Dispoziţia nr.342/29.08.2017.

Intimata MAI – D. pentru E. P. şi A. B. de D. a formulat şi depus întâmpinare la acţiunea formulată de contestatoare, solicitând respingerea contestaţiei, ca fiind inadmisibilă, iar pe fond neîntemeiată, pentru următoarele motive:

D. pentru E. P. şi A. B. de D., în considerarea obiectul acţiunii deduse judecăţii, prin raportare la dispoziţiile art.96 pct. l Cod de procedură civilă, a invocat excepţia lipsei competenţei materiale a instanţei, din următoarele considerente:

În contextul acţiunii formulate, intimata a invocat dispoziţiile art.52 alin.1 din Constituţia României, potrivii cărora „persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termen legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei".

Ţinând seama de prevederile alin.2 al aceluiaşi articol, respectiv „condiţiile şi limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică", reţine atenţia aplicabilitatea, în speţă, a dispoziţiilor Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare.

Intimata a invocat dispoziţiile art.1 alin.1 din Legea contenciosului administrativ.

În temeiul dispoziţiilor art.193 alin.2 Cod procedură civilă, intimata D. pentru E. P. şi A. B. de D. a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, din următoarele considerente:

Dată fiind natura înscrisului atacat în instanţă, prin raportare la cadrul normativ căruia i se circumscrie acesta, intimata a apreciat că între acţiunea în contencios administrativ şi procedura prealabilă trebuie să existe o identitate de obiect, numai astfel autoritatea publică poate examina în cunoştinţă de cauză pretenţiile solicitantului, în condiţiile legii, înainte de a fi sesizata instanţa de contencios administrativ.

În aceeaşi ordine de idei, intimata a invocat dispoziţiile art.193 alin.(l) Cod de procedură civilă conform cărora "sesizarea instanţei se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată".

De asemenea, intimata a arătat că se impune examinarea respectării dispoziţiilor art. 7 din Legea nr.554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, care stabilesc în mod expres şi imperativ ca „înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept ai său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de ta data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia."

S-a mai arătat că demersul reclamantei P. E. – L. a fost întreprins fără a se ţine seama de caracterul de act administrativ al Dispoziţiei nr.342/29.0S.2017 şi de normele legale ce reglementează regimul juridic al unor astfel de documente.

Pe fondul cauzei, faţă de pretenţiile deduse judecăţii, precum şi de motivele invocate în susţinerea acestora, a solicitat respingerea contestaţiei, pentru netemeinicie.

Reclamanta P. E. – L. a fost încadrată în efectivele M.A.L la dau de 15.12.2000, fiind detaşată, în condiţiile legii, la S. P. C. L. de E. a P. Vînju - Mare, judeţul Mehedinţi, începând cu data de 15.07.2005.

Regimul juridic al detaşării menţionate este reglementat prin dispoziţii cu caracter special, respectiv prin prevederile Ordonanţei Guvernului nr.84/2001 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare de evidenţă a persoanelor, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu cele ale Metodologiei privind criteriile de dimensionare a numărului de funcţii din aparatul serviciilor publice comunitare de evidenţă a persoanelor, constituirea patrimoniului şi managementul resurselor umane, financiare şi materiale, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.2104/2007, cu modificările şi completările ulterioare.

Astfel, reţin  dispoziţiile art.24 ^2 alin.(2^2) din Ordonanţa Guvernului nr.84/2001, cu modificările şi completările ulterioare, care stabilesc că personalul serviciilor publice comunitare de evidenţă a persoanelor "este format din poliţişti şi personal contractual, detaşaţi de la MAI pe o perioadă de 6 ani, cu posibilitatea de prelungire a perioadei detaşării, cu acordul acestora,' precum fi din funcţionari publici şi personal contractual."

Totodată, în privinţa competenţelor instituţiei, au fost invocate dispoziţiile art.8 alin.2 din Metodologia de referinţă.

În conformitate cu legislaţia aplicabilă în materie, drepturile cuvenite personalului detaşat se asigură din bugetele locale ale unităţilor administrative – teritoriale în subordinea cărora sunt organizate serviciile publice comunitare de evidenţă a persoanelor la care au fost detaşat, precum şi din bugetul MAI, în condiţiile legii.

Prin prisma competenţelor cu care este învestită instituţia  s-a precizat că reclamanta în cauză este numiră în funcţia de analist programator ajutor IA în Statul de organizare cu posturile de personal contractual pentru serviciile publice comunitare de evidenţă a persoanelor.

Totodată, intimata a susţinut faptul că, soluţionând favorabil cererea reclamantei din 14.12.2015, D. pentru E. P. şi A. B. de D. a aprobat modificarea, începând cu data de 01.02.2016, a locului de muncă al reclamantei de la S. P. C. L. de E. a P. a P. Mehedinţi, din subordinea CJ  Mehedinţi, în cadrul căreia ocupă funcţia publică de "referent".

Prin adresa nr.4253/10.08.2017, D. P. C. de E. a P. Mehedinţi a informat D. pentru E. P. şi A. B. de D. cu privire la faptul că prin rechizitoriul nr.279/P/2016 din 07.07.2017, instrumentat de S. T. Craiova – D.N.A., s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate a „inculpatei P. E. L.”, pentru săvârşirea în formă continuă a infracţiunilor prevăzute la art.18 ind.1 alin.1 din Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal.

În atare situaţie, la nivelul instituţiei D. pentru E. P. şi A. B. de D. a fost necesară dispunerea de măsuri în consecinţa, prin strictă raportare la cadrul legal aplicabil în speţă, dar şi la statului profesional al persoanei vizate. Astfel, după analiza documentaţiei puse la dispoziţie de către D.P.C.E.P, Mehedinţi, s-a procedat la soluţionarea cererii D.N.A. – S. T. Craiova de suspendare a raportului de serviciu/muncă al reclamantei, aceasta fiind trimisă în judecată pentru săvârşirea de infracţiuni de corupţie, incompatibile cu exercitarea unei funcţii publice. Cu această ocazie fiind emisă Dispoziţia nr.342/29.08.2017, act administrativ atacat de reclamantă, în mod neîntemeiat, de altfel.

Intimata a mai arătat că la emiterea Dispoziţiei nr.342/29.08.2017 au fost avute în vedere normele legale în vigoare cărora se circumscrie atât situaţia de fapt, cât şi statutul profesional al reclamantei.

Dată fiind calitatea de personal contractual detaşat, măsura suspendării contractului individual de muncă, semnat cu D.E.P.A.B.D., în calitate de angajator, a fost stabilită prin aplicarea întocmai a dispoziţiilor art.52 alin.1 lit.b) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

S-a mai susţinut că D. pentru E. P. şi A. B. de D. are în vedere respectarea prevederilor alin.(2) al art.52 Codul Muncii.

Or, dat fiind stadiul cercetărilor penale, dispoziţiile învederate nu au fost încă aplicabilitate în cazul reclamantei, aspect pe care aceasta l-a omis atunci când a formulat acţiunea în instanţă.

Prin urmare, la dispunerea măsurii de suspendare a contractului individual de muncă, prin actul administrativ atacat, au fost îndeplinite condiţiile stabilite de legiuitor, întrucât reclamanta ocupă un post prevăzut în Statul anexă la statul de organizare al D.E.P.A.B.D. (angajator), care a fost informată de D. P. C. de E. a P. Mehedinţi (la care reclamanta este încadrată prin prisma detaşării) cu privire la trimiterea în judecată pentru fapt penale săvârşite în îndeplinirea sarcinilor aferente funcţiei publice de referent.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile Codului de procedură civilă, precum şi pe cele ale actelor normative la care s-a făcut trimitere în întâmpinare.

În probatoriu  intimata a depus la dosarul cauzei copii ale următoarele înscrisuri: Contractul individual de muncă nr.199032/346/01.09.2005, Actul adiţional nr.402338/346/16.04.2008 la CIM nr.198896/346/15.07.2005, Actul adiţional nr.1948028/26.05.2011  la CIM nr.198896/346/15.07.2005, Actul adiţional nr.3471397/31.01.2012 la CIM nr.198896/346/15.07.2005, 2103017/331/10.02.2010 la C.I.M, adresa nr. 3385/16.12.2015, Raport din 14.12.2015, Dispoziţia directorului nr.11/14.01.2016, adresa nr. 4253/10.08.2017, adresa nr. 279/P/2016, adresa 4560/11.09.2017 şi adresa nr. 3959589/07.09.2017.

La primul termen de judecată din data de 07.12.2017 au fost depusă de către avocat M. L., adresa nr.4718/28.09.2017 emisă de CJ Mehedinţi – D. P. C. de E. a P. fiind răspunsul la solicitarea: dacă contestatoarea P. E. L., în exercitarea funcţiei deţinute interacţionează cu A.PI.A.  Mehedinţi şi A.F.I.R Mehedinţi, precum şi relaţii cu privire la modalitatea în care îşi desfăşoară activitatea în cadrul instituţiei.

Instanţa a dispus emiterea unei adrese către intimată, cu menţiunea de a depune la dosarul cauzei fişa postului contestatoarei, funcţia deţinută de contestatoare la data suspendării contractului individual de muncă, actul adiţional la contractul individual de muncă, dispoziţia de numire vizând modificarea locului de muncă al contestatoarei şi copia Rechizitoriului nr.279/P/2016 din data de 07.07.2017, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a contestatoarei.

S-a dispus citarea intimatei şi la sediul indicat în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei de către MAI – D. pentru E. P. şi A. B. de D., respectiv  în Bucureşti, str. Obcina Mare, nr.2, sector 6.

La dosarul cauzei a fost depusă în copie fişa de post a contestatoarei şi Rechizitoriul nr.279/P/2016 din data de 07.07.2017 iar intimata D. P. C. de E. a P. Mehedinţi a depus răspuns la relaţiile solicitate cu adresa nr.5416/21.12.2017, la aceasta fiind anexată fişa postului, Dispoziţia directorului nr.11/14.01.2016 şi extras Act adiţional nr. 2103017/331/10.02.2010 la Contractul individual de muncă nr. 198896/345/15.08.2009 al contestatoarei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată şi reţine următoarele:

În speţă, reclamanta a fost încadrată în efectivele M.A.I la data de 15.12.2000, fiind detaşată, în condiţiile legii, la S. P. C. L. de E. a P. Vînju – Mare, începând cu data de 15.07.2005.

La data de 01.09.2015 s-a încheiat contractul individual de muncă cu angajatorul I. N. de E. a P. înregistrat sub nr.199032/346/01.09.2005, pe durată nedeterminată, reclamanta având funcţia de analist (programator, ajutor III, loc de muncă S. P. C. L. de E. a P. Vînju – Mare, judeţul Mehedinţi (fila 24 dosar).

Ca urmare a cererii reclamantei, din 14.12.2015, D. pentru E. P. şi A. B. de D., prin Dispoziţia nr.11/14.11.2016 a aprobat, începând cu 01.02.2016, modificarea locului de muncă al reclamantei de la S. P. C. L. de E. a P. Vînju – Mare la D. P. C. de E. a P. Mehedinţi, din subordinea CJ Mehedinţi ocupând funcţia publică de „referent”.

Prin Dispoziţia D. pentru E. P. şi A. B. de D. nr.342/29.08.2017, începând cu data de 16.08.2017, reclamantei, având calitatea de personal contractual detaşat de la M.A.I la D. P. C. de E. a P. Mehedinţi i s-a suspendat contractul individual de muncă, conform art.40 alin.1 lit.a şi c, art.49, art.52 alin.1 lit.b – teza a II-a şi alin.2, art.268 alin.1 lit.a şi art.269 din Legea nr.53/2003 – Codul Muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, având în vedere că prin rechizitoriul nr.297/P/2016 al DNA – S. T. Craiova a fost trimisă în judecată, în stare de libertate pentru săvârşirea în formă continuată a infracţiunilor prevăzute de art.18¹ alin.1 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal (2 acte materiile) şi art.18¹ alin.1 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal (6 acte materiile), ambele cu aplicarea art.38 alin.1 Cod penal.

În contestaţia de faţă, reclamanta solicită anularea dispoziţiei de suspendare, repunerea în situaţia anterioară suspendării contractului, invocând motive de nelegalitate şi netemeinicie, respectiv este angajat contractual al M.A.I şi nu A.P.I.A, nu a fost trimisă în judecată pentru vreo faptă care o face incompatibilă cu munca desfăşurată în prezent., măsura este excesivă în raport cu obiectivul ce trebuie atins prin luarea unei asemenea măsuri de către angajator, având ca şi consecinţă neplata drepturilor salariale şi pierderea vechimii pentru o perioadă lungă, având în vedere că judecata se va desfăşura pe o perioadă mare de timp, fiind un dosar “de lot” cu multe părţi şi martori de audiat.

Se mai invocă că măsura este insuficient motivată, măsura suspendării contractului individual de muncă fiind dispusă cu încălcarea dispoziţiilor art.52 Codul Muncii.

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâtă prin întâmpinare, instanţa reţine că este neîntemeiată urmând să o respingă.

În mod eronat pârâta consideră că natura înscrisului atacat în instanţă este un act administrativ, suspus dispoziţiilor Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ şi invocă excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile administrative întemeiată pe dispoziţiile art.193 alin.1 Cod procedură civilă şi art.7 din Legea nr.554/2004.

Reclamanta are calitatea de personal contractual iar dispoziţia contestată prin care s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă reprezintă un act unilateral al angajatorului prin care dispune cu privire la raporturile de muncă ale salariatei, cu efecte asupra contractului său de muncă, prestarea muncii de către salariat şi în mod corelativ remunerarea muncii de către angajator, litigiul dedus judecăţii fiind un conflict de muncă, reglementat de dispoziţiile art.49, art.52 alin.1 lit.b Codul Muncii.

Ca atare sunt neîntemeiate susţinerile pârâtei privind neparcurgerea procedurii administrative prealabile a contestării acestei dispoziţii, nefiind incidente dispoziţiile art.7 din Legea nr.554/2004.

Pe fondul cauzei instanţa reţine că potrivit dispoziţiei contestate, la măsura suspendării contractului individual de muncă reclamantei s-a avut în vedere adresa din 07.07.2017 a S. T. Craiova din cadrul D. N. A. cu privire la faptul că, prin rechizitoriul nr.279/P/2016 din 07.07.2017 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei P. E. L., referent la D.P.C.E.P Mehedinţi, pentru săvârşirea în formă continuată a infracţiunilor prevăzute de de art.18¹ alin.1 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal (2 acte materiale) şi art.18¹ alin.1 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal (6 acte materiale), ambele cu aplicarea art.38 alin.1 Cod penal.

Conform art.52 alin.1 Codul Muncii Contractul individual de muncă poate fi suspendat din iniţiativa angajatorului în următoarele situaţii:

a) *) pe durata cercetării disciplinare prealabile, în condiţiile legii;

b) **) în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcţia deţinută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti;

c) în cazul întreruperii sau reducerii temporare a activităţii, fără încetarea raportului de muncă, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare;

c^1) în cazul în care împotriva salariatului s-a luat, în condiţiile Codului de procedură penală, măsura controlului judiciar ori a controlului judiciar pe cauţiune, dacă în sarcina acestuia au fost stabilite obligaţii care împiedică executarea contractului de muncă, precum şi în cazul în care salariatul este arestat la domiciliu, iar conţinutul măsurii împiedică executarea contractului de muncă;

d) pe durata detaşării;

e) pe durata suspendării de către autorităţile competente a avizelor, autorizaţiilor sau atestărilor necesare pentru exercitarea profesiilor.

Dispoziţiile art.52 alin.2 teza a II-a Codul Muncii reglementează un caz de suspendare facultativă a contractului de muncă din iniţiativa angajatorului, angajatorul „poate” …, norma legală nu impune o obligaţie în acest sens, angajatorului revenindu-i însă analiza, în situaţia în care ia cunoştinţă despre trimiterea în judecată a angajatei, dacă fapta penală imputată este incompatibilă cu funcţia deţinută.

Suspendarea contractului individual de muncă în acest caz nu poate fi  dispusă numi dacă sunt îndeplinite condiţiile menţionate mai sus.

 Fiind o reglementare de excepţie, textul este de strictă şi limitativă aplicare, aşa cum prevede legiuitorul expres.

Ca atare, măsura suspendării dispusă fără a fi îndeplinite condiţiile prevăzute de textul citat este nelegală.

Manifestarea de voinţă a angajatorului materializată în decizie/dispoziţie trebuie să cuprindă o motivare minimă în sensul luării măsurii.

În speţă dispoziţia nr.342/29.08.2017 nu cuprinde o asemenea motivare ci se indică adresa Serviciului Craiova din cadrul D. N. A. şi temeiurile de drept ale suspendării, din Codul Muncii, fără o motivare minimă privind incompatibilitatea între faptele penale pentru care a fost trimisă în judecată şi funcţia deţinută.

La data suspendării contractului individual de muncă de către angajator, reclamanta ocupa în cadrul D. P. C. Judeţene de E. a P. Mehedinţi, ca personal detaşat funcţia de referent de specialitate, clasa II, grad profesional superior la Compartimentul de Evidenţă a Persoanelor şi Informatică (fila 121 dosar).

Conform atribuţiilor de serviciu a acestei funcţii publice de execuţie in fişa postului, comunicată la solicitarea instanţei de către angajator, postul reclamantei presupune activităţi specifice pe line de evidenţă a persoanelor şi informatică, atribuţiile fiind:

1. Coordonează şi controlează metodologic activitatea de soluţionare a cererilor de eliberare a actelor de identitate de către serviciu public comunitare locale;

2. Verifică calitatea prelucrării informatice a datelor, efectuate de serviciile locale precum şi privind respectarea termenelor în care sunt preluate comunicările de stare civilă;

3. Furnizează, în condiţiile legii, datele de identificare ale persoanelor fizice către autorităţile şi instituţiile publice centrale, judeţene şi locale, agenţii economici şi către cetăţeni, în cazul în care sunt necesare prelucrări de date în sistem informatic;

4. Actualizează baza de date generată pe line de stare civilă, prin culegerea actelor de stare civilă ale fondurilor din judeţul Mehedinţi;

5. Desfăşoară activităţi de studii şi documentare tehnică (informatică), în scopul cunoaşterii celor mai noi tehnologii în domeniul informatic ş a posibilităţilor de implementare a acestora în cadrul sistemului informatic propriu;

6. Colaborează cu specialiştii structurilor informatice interconectate la bazele de date comune ale MAI, în vederea asigurării utilizării datelor în conformitate cu prevederile legale;

7.Asigură tehnoredactarea, în format electronic, a situaţiilor statistice, analizelor periodice întocmite de structurile locale, precum şi a răspunsurilor;

8. Asigură protecţia datelor şi informaţiilor gestionate şi dispune măsuri de prevenire a scurgerii de informaţii clasificate şi secrete de serviciu;

9. Execută activităţi pentru întreţinerea preventivă a echipamentelor din dotare;

10.Soluţionează cererile cetăţenilor prin care sunt solicitate informaţii de interes public, precum şi petiţiile sau reclamaţiile înregistrate la nivel judeţean;

11.Execută şi alte sarcini stabilite prin dispoziţie.

Prin rechizitoriul întocmit de către D.N.A. - Serviciului Teritorial Craiova din 07.07.2017, reclamanta a fost trimisă în judecată, alături de alţi 3 inculpaţi pentru săvârşirea în formă continuată a infracţiunilor de:

- folosirea sau prezentarea cu rea – credinţă de documente false, inexacte sau incomplete care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene  sau din bugetele administrate de acestea ori în numele ei, prevăzute de art.18¹ alin.1 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal (2 acte materiale) şi

- folosirea sau prezentarea cu rea – credinţă de documente false, inexacte sau incomplete care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene  sau din bugetele administrate de acestea ori în numele ei, prevăzute de art.18¹ alin.1 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal (6 acte materiale), ambele cu aplicarea art.38 alin.1 Cod penal.

În fapt se reţine în actul de inculpare că în perioada 2011 – 2016 a solicitat şi obţinut de APDRP – Centrul Judeţean Mehedinţi şi APIA - Centrul Judeţean Mehedinţi, prin folosirea de documente false (adeverinţe, tabele cu arendatori) fonduri nerambursabile din bugetul naţional şi bugetul Uniunii Europene.

Faptele penale imputate reclamantei nu sunt în legătură cu atribuţiile de serviciu şi analizând şi răspunderea care îi revine în îndeplinirea atribuţiilor postului şi funcţiei deţinute nu rezultă o incompatibilitate de a exercita şi pe durata procesului penal funcţia de referent de specialitate la Compartimentul de evidenţă a persoanelor şi informatică, prin natura funcţiei şi atribuţiile avute, neinteracţionând nici cu A.P.I.A Mehedinţi şi A.F.I.R Mehedinţi.

Dispoziţiile art.52 alin.2 teza a II-a Codul Muncii fiind de excepţie, angajatorului îi revenea obligaţia analizării şi motivării în cuprinsul deciziei de suspendare a incompatibilităţii determinată de săvârşirea faptelor penale imputate, dispoziţiile legale susmenţionate permiţând ca salariatul în cauză să ocupe eventual un alt post în instituţie, inclusiv chiar pe durata suspendării.

Având în vedere consecinţele suspendării raportului de muncă şi posibilitatea desfăşurării judecăţii penale pe o perioadă mai mare de timp, fiind un dosar cu mai multe părţi şi martori de audiat, probatoriu complex de analizat şi întrucât suspendarea contractului de muncă în acest caz este facultativă, angajatorul era obligat să motiveze manifestarea de voinţă în acest sens şi nu să emită formal decizia de suspendare ca urmare a adresei unităţii de parchet care a dispus trimiterea în judecată a salariatei.

 Luând în considerare cele de mai sus, instanţa va respinge excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâtă.

Va admite contestaţia formulată de contestatoarea P. E. L. în contradictoriu cu intimata MAI – D. pentru E. P. şi A. B. de D. – D. P. C. de E. a P. Mehedinţi.

Va dispune anularea Dispoziţiei nr.342/29.08.2017 emisă de intimată.

Va dispune repunerea părţilor în situaţia anterioară suspendării contractului de muncă şi obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariul şi celelalte drepturi de care a fost lipsită reclamanta pe perioada suspendării, de la data de 16.08.2017 şi până la reluarea efectivă a raporturilor de muncă, sume actualizate şi indexate la data plăţii.

Această hotărăre a rămas definitivă prin neapelare.

Domenii speta

Spete similare